(Sursă: http://www.pigizois.net/sinaxaristis/02/22_2_osios_varadatos.jpg)

Printre sfinţii pomeniţi de Biserică mai puţin cunoscuţi se află şi cuviosul părinte Varadat, mare nevoitor şi iscusit povăţuitor al celor ce veneau la dânsul.

Acesta era din cetatea Antiohiei şi îmbrăţişând viaţa sihăstrească şi plină de înţelepciune, se închise pe sine într-o chilioară. De acolo apoi se duse pe o culme de deal mai înaltă şi îşi făcut chilioară de lemn, atât de mică, încât abia îi încăpea trupul său în ea, fiind silit pururea să se plece. Căci nu avea înălţimea potrivită cu trupul său, nici scândurile nu erau bine strânse între ele, încât nu-l apăra nici de ploaie nici de arşiţa soarelui. Multă vreme vieţuind în acest loc, mai pe urmă ieşi, supunându-se îndemnurilor lui Teodot episcopul Antiohiei, pe mulţi povăţuind cu multă înţelepciune pe calea cea strâmtă şi nemincinoasă către Domnul.

În toată viaţa, el a fost pătruns de înfocată osârdie şi de dragoste dumnezeiască, şi se silea a pătimi pentru dobândirea cununilor, pe care aştepta să le primească, mutându-se către Dumnezeu în anul 460.

De atunci, pururea mijloceşte pentru cei ce îl cinstesc şi pentru întreaga lume.

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0165/0165002.jpg)

Această icoană fu proslăvită pentru harul facerii de minuni la sfârşitul veacului al XIX-lea, chiar dacă este mai veche de atât. Obârşia icoanei este necunoscută, ştim despre ea numai că a fost făcută în Italia şi a fost adusă în Rusia  de una dintre însoţitoarele împărătesei Elisabeta (clic aici, 1741-1761).

Cea care avea icoana se căsători cu un militar din Ucraina, luând icoana cu sine. În veacul al XIX-lea, a aparţinut familiei contelui Vladimir Kapnist, care o păstra cu evlavie în satul Kozelscina, guberia Poltava. În Săptămâna brânzei a Postului Mare din anul 1880, Maria, fiică a contelui Vladimir, îşi fractură piciorul. Doctorul satului spuse că nu este grav.  Nici dorctorul Grube, vestit chirurg din Harkov, nu socoti accindentul grav, punând numai un pansament şi recomandând băi fierbinţi şi suplimente de fier. Pentru că Maria mergea anevoios, i se făcu un pantof special cu benzi din metal pentru piciorul vătămat. La sfârşitul postului, nu se văzu nici o ameliorare.

După praznicul Sfintelor Paşti, se leză şi celalalt picior al fetei, iar apoi ambii umeri şi şoldul stâng se dizlocară, provocându-i dureri mari ale coloanei vertebrale. Atunci, doctorul îl sfătui pe conte să o ducă grabnic pe fiica sa în Caucaz pentru o tratament cu ape minerale şi aer curat de munte. Călătoria lor spre Caucaz priciunui dureri şi mai mari copilei care nu îşi mai simţi mâinile şi picioarele, nici când în urma ciupiturilor.

Astfel, fură siliţi de avansarea bolii şi de ineficacitatea tratamentului să se întoarcă acasă.

În luna octombrie, contele călători împreună cu fiica sa la Moscova, unde consultă mai mulţi specialişti care spuseră că nu pot face nimic pentru sărmana copilă.

Atunci, părinţii ei fură cuprinşi de deznădejde. Însă, pe neaşteptate mai căpătară puţină nădejde căci avea să sosească peste puţin timp la Moscova un profesor din străinătate. La cererea copilei, se reîntoarseră acasă până la sosirea acestuia.  La 21 februarie 1881, primiră o telegramă care îi înştiinţa de sosirea doctorului la Moscova.

Cu o zi înainte, mama Mariei îi propus efiicei sale să se roage dinaintea icoanei Maicii Domnului:

- Masha, mâine mergem la Moscova. Ia icoana şi hai să o curăţăm şi să ne rugăm Maicii Domnului să îţi tămăduiască boala.

Copila care era neîncrezătoare în medici, îşi puse toată nădejdea în Dumnezeu şu luă icoana şi începu a curăţa cu o pânză, iar apoi o strânse la piept, rugându-se din adâncul sufletului pentru tămăduire. Dintr-o dată, simţind că îi revine puterea în trup, o strigă pe mama sa plângând:

- Mamă, mamă, îmi simt picioarele! Imi simt mâinile!

Desfăcu benzile de metal şi începu să meargă prin cameră, în timp ce ţinea în braţe icoana Maicii Domnului

Preotul satului fu chemat îndată şi săvârşi o slujbă de mulţumire dinaintea icoanei. Vestea minuni se răspândi prin satele din împrejurimi. Contesa şi Maria merseră la Moscova luând cu ele icoana. Vestea se răspândi şi în Moscova, iar oamenii începură a veni să o vadă, iar mai apoi merseră la biserica unde fu dusă spre închinare icoana.

Icoana Maicii Domnului săvârşi şi alte tămăduiri. Când familia contelui se întoarse în Kozelscina, oamenii deja ştiau de minunile săvârşite de icoană şi mulţi veneau să i se închine. Din pricina cinstirii crescânde, familia nu mai putu ţine icoana casaă, aşa că episcopul Poltavei Ioan spuse să fie dusă pentru o vreme într-o capelă, la 23 aprilie 1881.

În fiecare dimineaţă, se slujeau acatiste sau slujbe de mulţumire dinaintea icoanei.

În anul 1882, se ridică un paraclis, apoi o biserică. Iar la 1 martie 1885, se înfiinţă o mănăstire de maici care la 17 februarie 1891 fu închinată Naşterii Maicii Domnului.

În prezent, icoana Maicii Domnului se află în Mănăstirea din Krasnogorsk, aproape de Kiev. Cu timpul se făcu şi Acatistul icoanei.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0165/0165018.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0165/0165007.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0165/0165008.jpg)

(Sursă: http://www.weblancer.net/files/portfolio/4119/411967/1289076.jpg)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/images/41/41624.jpeg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0165/0165020.jpg)

]]> http://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/02/20/icoana-maicii-domnului-kozelsciansk-21-februari/feed/ 0 sfintisiicoane Icoana MD Kozelshchansk 1 Icoana MD Kozelshchansk 16.1 Icoana MD Kozelshchansk 9.1 Icoana MD Kozelshchansk 10 Icoana MD Kozelshchansk 20 Icoana MD Kozelshchansk 19.1 Icoana MD Kozelshchansk 17.1 http://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/02/20/sfantul-cuvio-cornelie-de-la-manastirea-pecersk-din-pskov-rusia-20-februarie/ http://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/02/20/sfantul-cuvio-cornelie-de-la-manastirea-pecersk-din-pskov-rusia-20-februarie/#comments Mon, 20 Feb 2012 10:30:05 +0000 Sfinti si icoane http://sfintisiicoane.wordpress.com/?p=5886 ]]>

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1210/s1210004.jpg)

Acesta s-a născut în anul 1501 în Pskov din părinţi nobili Ştefan şi Maria.

Pentru a da fiului lor o educaţie creştinească, părinţii săi l-au dus la Mănăstirea Pskov Miroz unde petrecu sub îndrumarea unui părinte duhovnicesc.

Acolo se îndeletnicea cu facerea lumânărilor, sculpta în lemn, citea şi copia cărţi şi picta icoane. După ce îşi termină studiile, Cornelie se întoarse la părinţi cu adânca dorire de a deveni călugăr.

Odată, părintele Misius Munekin îl luă pe Cornelie cu sine la Mănăstirea Peşterilor (Pecersk) Pskov aflată în pădure, care se afla într-o stare de degradare mai mare decât orice sfânt locaş din Pskov. Frumuseţea naturii şi a slujbelor din biserica din peşteră îl impresionară atât de mult, încât părăsi casa părintească pentru a îmbrăca haina monahală aici.

Pentru viaţa sa aleasă, în anul 1529, la 28 de ani, cuviosul părinte Cornelie fu numit egumen al mănăstirii.

În vremea păstoririi sale, mănăstirea fu ridicată din starea în care se afla ajungând la o neaşteptată strălucire. Obştea crescu de la 15 la 200 de vieţuitori, număr care nu a mai fost atins vreodată de nici un alt stareţ al mănăstirii.

Iar lucrarea sfântului părinte se întinse cu mult în afara mănăstirii, căci a propovăduit Ortodoxia locuitorilor din preajma mănăstirii, a ridicat biserici, spitale, orfelinate şi azile pentru cei sărmani. În vremea unei cuplite epidemii care cuprinse Pskovul, sfântul părinte mergea prin satele cuprinse de epidemie pentru a împărtăşi pe cei bolnavi şi a-i îngropa pe cei plecaţi la Domnul.

În vremea răboiului livonian, sfântul părinte se dăruia propovăduirii în oraşele ocupate, ridica biserici, dăruia milostenii îmbelşugate din cămările mănăstirii celor necăjiţi.

Iar pe cei răniţi îi îngrijea şi tămăduia la mănăstire, îngropa pe cei adormişi în peşteri şi scria numele lor îl trecea în pomelnicul mănăstirii spre veşnică pomenire.

În anul 1560, în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, cuviosul părinte trimise anafură şi aghiazmă ca binecuvântare armatelor ruse aflate atunci în oraşul Telin. În acea zi, oraşul fu eliberat de sub nemţi.

Din ataşamentul cuviosului părinte pentru cuvântul scris, mănăstirea ajunse să adăpostească o colecţie impresionantă de cărţi. În anul 1531, apăru scrierea sa „Despre începuturile Mănăstirii Peşterilor”. La mijlocul veacului al XVI-lea mănăstirea preluă de la Mănăstirea Spaso-Eleazar îndeletnicirea scrierii de cronici.

Sfântul părinte lăsă spre pomenire un pomelnic întins spre veşnică pomenire cu fraţii adormiţi şi binefăcători ai mănăstirii, iar din anul 1588, el puse începutul cărţii care cuprinea o descriere a mănăstirii şi minunile Icoanei Maicii Domnului din mănăstire.

De asemenea, sfântul Cornelie extinse şi împodobi mănăstirea, mărind peşterile, mutând biserica Sfinţilor 40 Mucenici din Sevasta aproape de poarta mănăstirii, iar pe locul ei ridică în anul 1541 o biserică închinată Bunei Vestiri. În anul 1559, ridică o altă biserică închinată Acoperământului Maicii Domnului.

Mănăstirea Peşterilor, aflată la hotarul Rusiei, nu era numai un far al dreptei credinţe, ci şi un bastion împotriva inamicilor ţării.

Între anii 1558-1565, sfântul Cornelie ridică un zid masiv împrejurul mănăstirii, iar deasupra porţilor, zidi biserica Sfântului Ierarh Nicolae căruia îi încredinţă ocrotirea mănăstirii. În această biserică fu sculptată în lemn o icoană a Sfântului Nicolae războinic.

Pe când împlinise deja 41 de ani de stăreţie în acele locuri frământate de multe năpaste, primi vizita ţarului Ivan cel Groaznic.

Cuviosul părinte îl întâmpină în afara porţilor mănăstirii ţinând în mâini o cruce, iar ţarul, cuprins de o sălbatică mânie din pricina unei uneltiri ce i se făcuse, se repezi şi tăie capul cuviosului părinte Cornelie, iar apoi dezmetincindu-se se căi şi purtă trupul sfântului părinte în mănăstire. Calea pe care curse sângele sfântului pe când era purtat către biserica Adormirii Maicii Domnului se numi de atunci drumul însângerat. Ca semn al căinţei sale, ţarul trimise danii mari mănăstirii, iar numele sfântului Cornelie fu trecut în pomelnicul ţarului.

Trupul sfântului fu îngopat în peşteri, fiind aflat peste 120 de ani necupris de stricăciune. În anul 1690, mitropolitul de Pskov şi Irborsk Marcel mută sfintele sale moaşte în biserica Adormirii într-o criptă nouă din peretele bisericii.

Mai târziu, la 17 decembrie 1872, sfintele sale moaşte fură mutate într-o raclă de argint. Se crede că slujba sfâântului a fost compusă la mutarea sfintelor sale moaşte petrecută în anul 1690.

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cornelie

(Sursă: http://pechori.ru/wp-content/uploads/2010/12/476_1.jpg)

+ * + * +

Locul omorârii Sfântului Cornelie

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/a/a3/KorneliusPskov.jpg)

+ * + * +

Sfântul Cornelie şi ţarul Ivan cel Groaznic

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/00/LebedevKV_CarIvan4GrozPrMI.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih4067.jpg)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100571)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1210/s1210002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1210/s1210003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1210/s1210001.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Peşterilor (Pecersk) din Pskov

(Sursă: http://content.foto.mail.ru/mail/bogomdanniy/51/s-53.jpg)

(Sursă: http://v17.lscache8.c.bigcache.googleapis.com/)

(Sursă: http://prepodobnii.org/feodor1_files/image003.jpg)

(Sursă: http://prepodobnii.org/feodor1_files/image001.jpg)

Acesta s-a născut în anul 1719, primind la Botez numele Ioan. Părinţii săi îl învăţară încă din fragedă pruncie cu osârdie legea lui Dumnezeu şi viaţa cea îmbunătăţită. Pe când avea 4 ani, Ioan rămase orfan de mamă. Curând, tatăl său se recăsători, iar mama sa vitregă îl învăţă pe Ioan duhul credinţei şi al evlaviei.

La vârsta cuvenită, intră în regimentul de gardă din Sankt Petersburg unde, pentru sârguinţa sa, fu numit sergent. Viaţa slobodă din capitală îl ademeniră, însă Domnul cel iubitor de oameni nu voi ca Ioan să piară în dezmăţ, ci îl învrednici că vină la pocăinţă, căci la una dintre petrecerile zgomotoase, unul dintre camarazi muri, fapt care îl zgudui din temelii pe Ioan. Pentru aceasta se hotărî să lase tot şi să plece departe de zarva deşartă a lumii, în liniştea pustiei pentru a sluji numai lui Dumnezeu. După câteva zile de drum, în apropiere de Iaroslav, se întâlni cu unchiul său care din pricina hainelor ponosite nu îl recunoscu pe nepotul său. Atunci Ioan, simţindu-se iară ademenit de stralucirea înşelătoare a lumii pe care o părăsise, se rugă, îşi făcu fără şovăială semnul crucii şi merse mai departe, spre adâncul codrilor de la miazănoapte.

În pădurile de pe malul Dvinei, află o chilie părăsită unde vieţui mai bine de 3 ani, în post, rugăciune, nevoinţă şi răbdarea strâmtorărilor vieţuirii pustniceşti. Hrana şi cele de neapărată nevoie i le aduceau credincioşii din satele din apropiere.

Cu timpul, locuitorii ţinutului au început a-l bănui că este rascolnic, iar el îndura cu răbdare ocările şi chiar bătăile, însă curând fu nevoit să îşi mute chilia sa la Mănăstirea Ploşceansk. Egumenul, temându-se să nu pricinuiască tulburare în obştea sa, îi dădu o chilie pustnicească în apropiere.

Aici, iubitorul de linişte nu petrecu multă vreme, căci Dumnezeu voi să arate pe luminătorul Său lumii. Astfel, din preaînaltă poruncă, fură trimise potere pentru a afla pe cei ce se ascundeau de lege prin păduri. Deci fu prins şi dus înaintea împărătesei Elisabeta. Trecuseră 6 ani de la plecarea sa din capitală şi devenise de nerecunoscut.

Din pricina multe înfrânări, era uscat şi palid la faţă; era ămbrăcat într-o haină sărăcăcioasă şi încins cu o curea simplă. Cel mai mult însă îi uimea pe toţi adânca smerenie şi ascultarea de voia lui Dumnezeu care se citea pe faţa sa. Văzându-l astfel, mulţi se umiliră în inima lor. Împărăteasa îi ceru să intre iară în armată, însă cuviosul îi răspunse:

- Îngăduiţi-mi să mor călugăr.

Împărăteasa se învoi şi îl trimise în Lavra Sfântului Alexandru Nevski unde, după 3 ani de ascultare desăvârşită, primi tunderea în monahism cu numele Teodor. Acesta se nevoi cu osârdie fără a ieşi din mănăstire. Când veni asupra sa  războiul trupesc, îşi înteţi postirea şi rugăciunea şi astfel războiul se uşură, luându-se de la el.

Cu timpul, tot mai mulţi oameni veneau la dânsul pentru cuvânt şi povăţuire duhovnicească, iar el ferindu-se la început de slava lumii, fu biruit de dragostea de oameni şi începu a fi liman, mângâiere şi luminare norodului celui necăjit ce venea la dânsul. Pentru mulţimea, râvna şi ascultarea ucenicilor săi, fu pizmuit de unii din fraţi care mult îl necăjeau, însă el le răbda pe toate cu mărime de suflet. După 10 ani, văzând că nu slăbeşte pizma fraţilor, se hotărî să plece din mănăstire în pustia Sarovului.

După ce vieţui 2 ani în pustia Sarovului, văzând că este cu neputinţă să îşi povăţuiască ucenicii de acolo, îi rugă pe părinţii mănăstirii Sarovului să îi dea lui sărăcăcioasa mănăstire din Sanaxar. În 1759, ajungând la locul acela, cuviosul Teodor, al cărui duh era iubitor de pustie, fu fermeat de frumuseţea împrejurimilor mănăstirii şi de însingurarea ei cea desăvârşită, luând hoărârea neclintită de a înnoi Sanaxarul.

În anul 1762, fu înduplecat de episcopul Pahomie să primească preoţia şi stăreţia mănăstirii Sanaxar.

Sfântul Teodor săvârşea slujbele cu evlavie negrăită, iar după săvârşirea Sfintei Liturghii, chipul său strălucea de o frumuseţe neobişnuită.

Aspru faţă de sine, şi de la fraţi cerea împlinirea neabăttă a tuturor rânduielilor, netrecând cu vederea niciun lucru cât de puţin potrivnic acestora.

În biserică, cuviosul părinte cerea să se citească desluşit şi pe îndelete, pentru a înţelege şi oamenii simpli. Se slujea 9 ceasuri pe zi, iar duminicile şi la praznicele cu polieleu, 10 şi chiar mai mult, iar când era priveghere de toată noaptea se slujea până la 12 ceasuri. Cuviosul Teodor spunea:

- Dacă după cuvântul Apostolului, „dacă trâmbiţa va sa sunet nelămurit, cine se va pregăti de război” (I Cor. 14, 8), înseamnă că prin citirea repezită nu vom face decât să umplem văzduhurile bisericii, fără a pricepe puterea noimei lăuntrice. Sufletele noastre vor rămâne flămânde duhovniceşte, fără zidire. Nu citirea cuvântului lui Dumnezeu, ci puterea şi duhul lor cel lăuntric, înţelese de către noi, ne slujesc la mântuire.

Acestea şi multe alte rânduieli puse cuviosul părinte pentru a servi la curăţire de patimi pe care nu le vom aşeza aici pentru a nu lungi cuvântul.

Roadele nu întârziară să apară, căci la fel ca sfântul Teodor, ucenicii săi îi uimeau pe călugării din oraş cu credincioşia faţă de temeiurile străvechi ale monahismului.

Din pizma urâtorului de bine, diavolul, i se pricinui cuviosului părinte multă strâmtorare, căci primind pe căpitanul Neiolov să îi fie ucenic, nu ezită să îl mustre pentru nedreptăţile săvârşite. Iar Neiolov mâniindu-se îl târî pe cuviosul părinte la judecăţi. În drumurile sale, sfântul Teodor îl întâlni pe sfântul Tihon din Zadonsk despre care se spune că de nimeni nu se bucurase vreodată ca de vedere sfântului părinte Teodor.

Cuvând sfântul primi poruncă împărătească de a fi decăzut din cinul de stareţ şi ieromonah şi trimis ca un făcător de tulburare la Mănăstirea Soloveţului.  Ca pogorământ, i se îngădui să ia cu sine şi averea sa. Mare le fu uimirea când văzură că toată averea sa era o scoarţă de pănură, o pernă, o zeghe de oaie, o mantie şi o rasă.

9 ani petrecu sfântul părinte la Mănăstirea Soloveţ, închis într-o chilie rece care era încălzită numai de 2 ori pe săptămână. O dată pe an veneau doi ucenici ai săi de la Mănăstirea Sanaxar să-şi vadă şi să-şi ajute părintele şi învăţătorul. Pe lângă aerul umed al ţinutului Solovki, aerul închis din chilia neaerisită îl făceau pe cuviosul stareţ să se înăbuşă până la pierderea cunoştinţei. Când îl aflau astfel, îl târau afară şi îl frecau cu zăpadă. Pe toate le îndura cuviosul părinte cu smerenie şi cu deplină ascultare faţă de voia lui Dumnezeu.

În cele din urmă, unul din ucenicii stareţului reuşi să primească binecuvântarea întoarcerii bătrânului stareţ la mănăstirea sa şi redarea putinţei de sluji ca ieromonah.

Mângâindu-se negrăit de întoarcerea în mănăstirea sa, cuviosul stareţ şi ucenicii începură din nou să se nevoiască în pace şi bucurie duhovnicească.

Însă pacea nu rămase mult timp, căci urmară şi alte strămtorări de la cel care era atunci egumen al mănăstirii Sanaxar şi nu numai. Mult se mâhnea cuviosul părinte pentru amărăciunea pricinuită de învârtoşarea inimilor unor fraţi.

La 19 februarie 1791, ostenit de anii de nevoinţă şi de surghiun, sfântul părinte iertând şi rugându-se pentru toţi plecă la sălaşurile gătite de Dumnezeu drepţilor Săi, fiind îngropat în biserica pe care o înălţase.

Până astăzi, sfântul părinte săvârşeşte mulţime de minuni. În anul 1999, fu proslăvit cu sfinţii.

+ * + * +

O, preaslăvite nevoitor al lui Hristos şi slujitor al lui Dumnezeu, Care este dragoste! Pentru Acesta ai îndurat pătimiri mari şi chinuri, şi însuşi sufletul tău l-ai pus pentru aproapele tău: şi aşa, după cuvântul Mântuitorului, l-ai aflat pe dânsul în Rai. Pentru aceasta, prin mijlocirea ta înaintea Domnului îi păzeşti de tot răul şi de toată lucrarea cea vicleană pe cei ce te pomenesc şi te cheamă în rugăciunile lor, care cântă şi laudă Preasfânta Treime cu glasul de laudă: Aliluia! (Din Acatistul Sfântului)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Teodor de Sanaxar

(Sursă: http://www.rusfront.ru/040310/images/imag44.jpg)

+ * + * +

Viaţa, învăţăturile şi acatistul Sfântului Teodor pot fi aflate în

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2067/s2067001.jpg)

(Sursă: http://www.parroslab.ru/images/icons/feodorsan.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Sanaxar

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/21349055.jpg)

(Sursă: http://v12.lscache2.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/58152812.jpg)

(Sursă: http://krutitsy.ru/UserFiles/Image/pilgrim/unit/7_1.jpg)

]]> http://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/02/19/sfntul-cuvios-teodor-de-la-sanaxar-rusia-19-februarie/feed/ 2 sfintisiicoane Sf Cuv Teodor ctitorul Man Sanaxar 1791 1.1 Sf Cuv Teodor ctitorul Man Sanaxar 1791 4 Sf Cuv Teodor ctitorul Man Sanaxar 1791 1.2 Man Sf Teodor din Sanaxar 15 moaste carte Sf Cuv Teodor ctitorul Man Sanaxar 1791 2 Sf Cuv Teodor ctitorul Man Sanaxar 1791 5 Man Sf Teodor din Sanaxar 1 Man Sf Teodor din Sanaxar 9 Man Sf Teodor din Sanaxar 19 http://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/02/18/icoana-maicii-domnului-eu-sunt-cu-voi-si-nimeni-impotriva-voastra-sambata-din-saptamana-a-cincea-a-postului-mare/ http://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/02/18/icoana-maicii-domnului-eu-sunt-cu-voi-si-nimeni-impotriva-voastra-sambata-din-saptamana-a-cincea-a-postului-mare/#comments Sat, 18 Feb 2012 08:01:13 +0000 Sfinti si icoane http://sfintisiicoane.wordpress.com/?p=5838 ]]>

Icoana Maicii Domnului „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” a fost zugrăvită de maicile Mănăstirii Leushinski cu binecuvântarea sfântului Ioan de Kronstandt în anul 1894. Însuşi sfântul Ioan a sfinţit-o şi s-a rugat dinaintea ei numind-o „Mântuitoarea Rusiei”.

Trei ani mai târziu, sfântul Ioan l-a binecuvântat pentru rugăciune şi nevoinţă dinaintea acestei icoane pe sfântul Serafim de Viriţa, care pe atunci vieţuia încă în lume, spunându-i:

- Vei fi schimnnic al Lavrei Alexandru Nevski. Roagă-te pentru mântuirea Rusiei înaintea acestei icoane.

Şi îi porunci să repete nevoinţa sfântului Serafim de Sarov: să se roage Preacuratei Maici a Domnului să trimită pace ţării.

După mutarea sa la Viriţa, în anul 1937, sfântul Serafim se rugă dinaintea acestei icoane 1000 de zile şi nopţi, cerând Maicii Domnului să trimită pace Rusiei.

Odată, o familie şi-a adus pruncul bolnav de la Sankt Petersburg la sfântul Serafim să se roage pentru sănătatea copilului, însă când intrară la cuviosul părinte, copilul era deja mort. Părinţii plângeau şi îl rugau să le ajute. Sfântul Serafim se rugă Maicii Domnului, iar copilul învie. Vestea minunii se răspândi cu repeziciune, pricină pentru care autorităţile hotărâră să confişte icoana. În acest timp, la sfântul Serafim veni o fiică duhovnicească, Lidia, pe care o tunse în monahism cu numele Varsanufia şi îi încredinţă icoana spre păstrare.

După ce în anul 1962, icoana Maicii Domnului fu adusă în Ucraina, dinaintea ei se rugă 1000 de nopţi schiegumena Alexandra care cu puţin timp înainte de plecarea sa la Domnul, săvârşită în 1978, auzi din icoană ziua adormirii sale.

În 1997, icoana fu dăruită Mănăstirii de maici a Sfântului Mare Mucenic Gheorghe din Cernigov, Ucraina. Primele minuni săvârşită aici a fost îmbunătăţirea vieţuirii, încuviinţarea unui preot de sluji la mănăstire, sosirea  unor surori cântăreţe şi începutul lucrărilor de construcţie.

La 23 aprilie 2002, Biserica Ortodoxă Ucraineană a adăugată în lista icoanelor făcătoare de minuni, aşezând prăznuirea sa în Sâmbăta din Săptămâna a cincea a Postului Mare.

+ * + * +

Celei alese dintre toate neamurile, Stăpânei lumii, Fecioarei Născătoare de Dumnezeu, să-i aducem daruri de laude, că şi acum, precum mai înainte, pe cei căzuţi îi ridici, pe cei slabi îi întăreşti, pe bolnavi îi vindeci, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi izbăveşti, pe cei slabi în credinţă îi înţelepţeşti, celor mâhniţă le dai tărie să creadă în puterea plină de har a sfintelor tale icoane, învăţându-i cu inima şi buzele pline de mulţumire şi de umilinţă să-ţi cânte ţie: Bucură-te, Maica noastră cerească, care cu cuvintele tale „Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră” dăruieşti putere plină de har sufletelor noastre! (Din Acatistul icoanei)

Acatistului Icoanei Maicii Domnului Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră (text, clic aici)

+ * + * +

Sfântul Ioan de Kronstadt

(pomenit la 20 decembrie şi 1 iunie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0950/s0950001.jpg)

(Sursă: http://miriamturism.files.wordpress.com/2008/02/sf-ioan-de-kronstadt-2.jpg)

+ * + * +

Sfântul Cuvios Serafim de Viriţa (clic aici)

(pomenit la 21 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1853/s1853012.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1853/s1853006.jpg)

Piatra pe care Sfântul Serafim s-a rugat vreme de 1000 de zile şi nopţi pentru pacea Rusiei

(Sursă: http://www.legendapalomnik.spb.ru/)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/aleksi_popovich/pic/00009097)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0004/0004007.jpg)

(Sursă: http://artnow.ru/ru/gallery/200/14593/picture/0/584167.html)

(Sursă: http://leushino.ru/azesm/img/azesm_zaprestolnaja.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://pics.livejournal.com/fedor_ohotnick/pic/0002tyeg/)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/aleksi_popovich/pic/0000eb1d)

+ * + * +

Din cinstirea icoanei

(Sursă: http://www.leushino.ru/stoyan/na_vodah.html#foto)

(Sursă: http://www.leushino.ru/photo/leushino2005/275.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1223/s1223002.jpg)

Sfântul părinte Cosma din Iakroma a fost servitorul unui oarecare nobil cuprins de boală îndelungată, căruia îi citea cărţi, aducând-i astfel mângâiere în suferinţe. Şi astfel, călătorind din oraş în oraş, se întâmplă să poposească la râul Iakroma. Aici, în liniştea pădurii, sfântul Cosma află într-un copac o icoană a Preacuratei Maici a Domnului şi auzi o voce care îi spuse să se facă monah şi să întemeieze o mănăstire.Atingându-se de icoană, stăpânul său află tămăduire.

Sfântul Cosma păstrând icoana ca o comoară de mult preţ, merse la marea Lavră a Peşterilor din Kiev, unde îmbrăcă haina monahală.

Mai apoi, luând cu sine icoana aflată în chip minunat, se întoarse la Iakroma, la 40 de verste de Vladimir, unde cu ajutorul unor creştini ridică o biserică închinată Adormirii Maicii Domnului.

Încetul cu încetul, şi alţi fraţi se alăturară cuviosului părinte, formându-se obşte şi întemeindu-se mănăstire al cărui stareţ fu ales dânsul.

Ajuns la adânci bătrâneţe, cuviosul părinte Cosma se odihni în Domnul la 18 februarie 1492, fiind înmormântat în mănăstirea ctitorită de dânsul.

Pomenirea sa se săvârşeşte la 18 februarie (ziua fericitei sale adormiri, 1492) şi la 14 octombrie (ziua prăznuirii icoanei Maicii Domnului de la Iakroma).

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1223/s1223003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1223/s1223001.jpg)

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului din Iakroma, aflată de Sfântul Cosma (prăznuită la 14 octombrie)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00000791.jpg)

+ * + * +

Locul aflării minunate a Icoanei Maicii Domnului şi, puţin mai jos, izvorul Sfântului Cosma

Locul aflării minunate a icoanei

(Sursă: http://www.svechaforum.ru/lofiversion/index.php?t65.html)

Izvorul Sfântului Cosma

(Sursă: http://www.temples.ru/show_picture.php?PictureID=53968)

+ * + * +

Mănăstirea Adormirii Maicii Domnului din Iakroma, Rusia

În anul 1930, mănăstirea a fost închisă, fiind transformată în cantină, iar în anul 1970, în restaurant. Abia în 1990, a revenit Bisericii, fiind renovată.

În anul 1864

(Sursă: http://kosmin.hram.by/Sajt/Html/Istorija%20monastyra.htm)

În anul 1933

(Sursă: http://kosmin.hram.by/Sajt/Html/Istorija%20monastyra.htm)

Biserica Adormirii Maicii Domnului din mănăstire

(Sursă: http://www.temples.ru/gallery.php?CardID=10660)

Biserica Sfânta Mahramă a Domnului din mănăstire

(Sursă: http://www.temples.ru/gallery.php?CardID=10661)

Biserica Sfântul Nicolae din mănăstire

(Sursă: http://www.temples.ru/gallery.php?CardID=10662)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002435.jpg)

Acesta era din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Tiron se tâlcuieşte „recrut”.  Pentru cunoştinţa şi vitejia sa, sfântul Teodor intră în oastea Legheon, cea mai aleasă dintre toate cetele, care se numea şi a Margariţilor, adică tari şi puternici.

Pe când oastea sa trecea în părţile Răsăritului, aproape de locul ce se numeşte Evhaita, se afla o pădure în care era un balaur înfricoşător, încât toţi ocoleau acea cale. Deci aflând sfântul de acesta şi vrând să afle dacă este voia Domnului să mărturisească numele Lui, merse acolo, căutând a afla balaurul. Şi adormind dânsul, fu aflat de o femeie pe nume Evsevia, care îl îndemnă să îşi cruţe viaţa şi să părăsească locul acela, iar sfântul mulţumindu-i că l-a trezit, îşi făcu cruce, încălecă pe cal şi porni mai departe. Şi numaidecât auzi zgomotul fiarei, aflând pe balaurul înfricăşător. Deci pornindu-se spre el, sfântul aruncă tare cu suliţa, străpungându-i capul, încât acesta curând muri.

În vremea aceea, izbucni prigoana împăraţilor Maximian şi Maximus împotriva creştinilor. De vreme ce sfântul nu încercase să se tăinuiască pe sine că este creştin, fu târât la judecată şi aruncat în temniţă. Aceasta fu încuiată şi pecetluită căci ticălosul judecător voia ca sfântul Teodor să moară de foame.  Iar noaptea, i se arătă Domnul spunându-i:

- Îndrăzneşte, Teodore, iată, Eu sunt cu tine. să nu primeşti hrană sau băutură pământească, că vei avea altă viaţă nepieritoare şi veşnică în ceruri.

Iar sfântul Teodor, începu a cânta şi a se veseli, căci îi slujeau mare mulţime de îngeri. Iar străjerii, auzind acea cântare dulce, merseră şi aflând uşile încuiate, văzură înăuntru mult popor cu haine albe, cântând împreună cu Teodor. Deci mergând ei şi spunând ighemonului, acesta se înspăimântă şi porunci să i se dea în fiecare zi o bucată mică de pâine şi apă, însă sfântul Teodor nu primi, zicându-le lor:

- Pe mine mă hrăneşte Domnul şi Împăratul meu, Iisus Hristos.

Chemându-l iară la sine, ighemonul încercă iară a-l îndupleca pe sfântul Teodor, însă acesta se arătă neclintit:

- Chiar şi cu foc de vei arde trupul meu şi cu felurite munci îl vei rupe, cu săbiile de-l vei tăia, fiarelor spre mâncare de-l vei da, totuşi, până ce duhul meu este în mine, nu mă voi lepăda de numele Hristosului meu.

Atunci porunci tiranul să fie spânzurat pe un lemn şi să i se strujească trupul cu unchii de fier. Iar slujitorii săvârşiră aceasta până rămaseră oasele goale. Văzând că nici grozăvia durerilor nu l-au clintit căci încă mărturisea pe Dumnezeul cel adevărat, porunci să fie aruncat în foc. Deci îndată slujitorii aduseră mulţime de lemne de la casele din apropiere, iar când încercară a-l pironi pe sfântul Teodor, acesta spuse:

- Lăsaţi-mă nepironit, căci Hristos, Care mi-a dat putere să rabd celelalte torturi, mă va întări să rabd şi focul.

Iar Dumnezeu voind să slăvească pe bineplăcutul Său rob, iconomisi ca văpaia să ardă ca o lumânare, încât a înconjurat trupul sfântului Teodor, fără a-l vătăma. Iar sfântul îşi dădu astfel sufletul  său în mâinile Domnului, iar unii din cei de acolo văzură sufletul său urcându-se la cer ca un fulger.

Mai apoi, Evsevia, femeia care îl aflase pe sfântul Teodor în pădure, cumpără cinstitele moaşte ale sfântului mucenic ducându-le în patria sa ca o comoară de mult preţ, căci multe boli se tămăduiau, sfântul Teodor arătându-se doctor sufletesc şi trupesc.

Sfântul Teodor primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 360.

+ * + * +

Din prealuminată prăznuirea dumnezeiescului mucenic să ne ospătăm cu toţii; şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de praznic, cinstind luminata prăznuire a săvârşirii lui, şi cu cântări să lăudăm pe Iisus, Cel ce a mărit pomenirea lui.
(Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Credincioşilor, adunându-ne împreună, cu un glas să prăznuim în cântări de taină, ca pe un puternic ostaş al adunării noastre, pe cel mai viteaz bărbat al oştirii cereşti, zicând: vrednicule de laudă, mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine. (Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Harul minunilor tale cel de Dumnezeu dăruit, mucenice Teodor, îl aşterni peste toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine zicând: pe cei robiţi îi răscumperi, pe bolnavi îi tămăduieşti, pe cei săraci îi îmbogăţeşti şi izbăveşti pe cei ce plutesc cu corăbiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opreşti şi descoperi pagubele celor cărora li s-au făcut; pe ostaşi îi înveţi să se ferească de robie; pruncilor le dăruieşti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care, preasfinţite nevoitorule, cere de la Hristos mare milă şi pentru noi cei ce lăudăm mucenicia ta. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Tuturor dai harurile tămăduirilor din destul, sfinte, purtătorule de biruinţă, Teodor, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, totdeauna, grăbeşte şi izbăveşte pe cei ce cu credinţă firbinte te cheamă, preafericite. (Luminânda ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Acatistului Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron (audio, clic aici)

Acatistul Sfinţilor Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat (text, aici)

+ * + * +

Minunea Sfântului Teodor

(Sursă: http://lampada.ucoz.ru/photo/7-0-44)

La 50 de ani dupa mucenicia Sfântului Teodor Tiron, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, porunci guvernatorului cetăţii Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare.

Creştinii nu cunoşteau nicidecum gândul viclean al păgânului împărat. Însă Domnul cel Atoatevăzător, strică meştesugul cel tăinuit şi înşelător al călcătorului de lege, căci trimise la patriarhul Constantinopolului Eudoxie pe răbdătorul Său de chinuri, sfântul marele mucenic Teodor, care era din rânduiala tironilor. Acesta, venind la arhiereu, îi zise:

- Degrab sculându-te, să aduni turma lui Hristos şi să porunceşti cu tărie ca nimeni să nu mănânce bucatele şi băuturile cele ce se vând în târg, căci toate sunt întinate cu sânge din jertfele idoleşti, după porunca păgânului împărat.

Nedumerit, arhiereul întrebă:

- Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?

Atunci îi grăi sfântul:

- Să li se dea colivă şi se va mângâia neajungerea lor.

Nepricepându-se arhiereul ce este coliva, sfântul îl lumină:

- Coliva este făcută din grâu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita.

Dupa ce a aflat numele sfântului care apoi se făcu nevăzut, patriarhul îndată adună toată lumea creştinilor şi le spuse ceea ce văzuse şi auzise. Deci, făcând creştinii coliva, se feriră neîntinaţi de meşteşugul diavolului. Nimeni ni cumpără din bucatele împărăteşti, încât toate se stricară în săptămâna aceea şi fură aruncate în mare.

Nelegiuitul împărat, văzând că tăinuita lui cursă se vadi şi nimic nu spori, foarte se ruşină. El porunci ca iarăşi să se vândă în târg obişnuitele bucate.

Nu mult după aceasta, sărbătoarea sfântului mare mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare fu rânduită în calendar, în vremea patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). Vineri seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite, dupa rugăciunea amvonului, se cântă Canonul sfantului mare mucenic Teodor, compus de sfântul Ioan Damaschin, după care se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

+ * + * +

Minune a Sfântului Teodor Tiron

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073012.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073013.jpg)

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073006.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4054.jpg)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea, Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frească din veacul al XIV-lea, Patriarhia din Peci, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XIV-lea, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073003.jpg)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfinţii Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat

Icoană rusească din veacul al XV-lea

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002423.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002425.jpg)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/)

Icoană din veacul al XVI-lea, Măn. Pantocrator, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002436.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1599/s1599003.jpg)

Acesta a fost unul dintre cei 70 de apostoli. El era robul lui Filimon care, crezând în Hristos, se învrednici mai apoi de treapta episcopiei, apoi se numără în ceata celor 70 de apostoli. Onisim, rob fiind şi greşind ceva stăpânului său, fugi la Roma, unde, aflând pe sfântul apostol Pavel în legături şi auzind propovăduirea lui, fu botezat de sfântul apostol.

De vreme ce, sfântul apostol Pavel adesese la credinţă şi pe Filimon, îl trimise pe Onisim la acesta cu epistola care s-a păstrat până astăzi, fiind una dintre cele mai duioase scrieri din Sfânta Scriptură. Înduioşat de epistolă,  Filimon îl primi pe Onisim ca pe un frate, slobozindu-l din robie.

Mai apoi, sfântul Onisim merse la Roma unde sluji apostolilor până la fericitul lor sfârşit. Apoi, merse şi propovădui în cetăţi din Spania, Carpetania, Colose şi Patra, iar apoi luă scaunul din Efes, după sfântul Timotei şi sfântul Ioan cuvântătorul de Dumnezeu.

Fiind prins de necredincioşi, în vremea îmmpăratului Traian, fu dus la Roma, dinaintea eparhului Tertil. La stăruinţa acestuia de a-l îndupleca să lepede dreapta credinţă, sfânul Onisim răspunse:

- Muncile tale nu pot să mă înfricoşeze, chiar dacă ar fi oricât de cumplite, pentru că, mântuindu-mă prin aşteptarea bunătăţilor ce vor să fie şi întărindu-mă cu puterea Hristosului meu, cu înlesnire voi suferi toate cele puse de tine asupra mea.

Atunci porunci eparhul să îl arunce în temniţa cea mai întunecată şi înfricoşătoare, unde petrecu vreme de 18 zile ca în raiul cel luminos şi în locul cel răcoros, veselindu-se în Domnul.

Deci se adunau la dânsul credincioşii care îi fericeau pătimirea lui, iar pe cei necredincioşi îi povăţuia la calea cunoştinţei adevărului.

După 18 zile, eparhul îl trimise în surghiun la Putiol, unde sfântul Onisim nu înceta a propovădui şi a povăţui pe mulţi spre viaţa veşnică. Înştiinţându-se de aceasta Tertil, iarăşi fu prins şi adus dinaintea judecăţii sale. Deci aflându-l neînduplecat în credinţă, porunci să fie întins, 4 oameni să îl bată cu toiege, fără cruţare. Bătându-l fără milostivire, îi sfărâmară foarte rău fluierele picioarelor şi alte oase. Apoi, tăindu-i capul, sfântul Onisim se sălăşlui în cămările de Sus gătite de Dumnezeu apostolilor Săi.

Iar o oarecare femeie de neam împărătesc, fiind creştină, luă trupul sfântului, îl puse în raclă de argint, săvârşind pomenirea mucenicului, câştingându-şi ei, prin rugăciunile lui, pomenire la Domnul, întru cereasca Împărăţie.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1599/s1599003.jpg)

Totdeauna ai ocrotit pe cei ce te laudă pe tine, fericite Onisim, şi cinstesc pururea prăznuirea ta, stând înaintea Stăpânului  cu totul luminat, cu totul strălucit şi cu totul acoperit de fulgerele de acolo. (Din Canonul Sfânului ce se citeşte la Utrenie)

Ca o rază dătătoare de lumină te-a luminat pe tine Soarele lumii şi Învăţătorul, ca să luminezi lumea cu lumina propovăduirii şi cu fulgerele cele dumnezeieşti să pierzi întunericul înşelăciunii; şi să luminezi cugetele credincioşilor, mărite, prin lucrări de minuni de multe feluri. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/februarie/02-15-sf_ap_onisim.html (clic aici)

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Onisim

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4045.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4046.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/februarie/icoane/02-15-sf_ap_onisim.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1599/s1599004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1599/s1599001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0056/0056002.jpg)

Tradiţia spune că aceasta a fost pictată de sfântul apostol Luca.  Ea a aparţinut vreme îndelungată familiei împăraţilor greci ai Constantinopolului. În anul 1472, nepoata ultimul împărat bizantin Constantin al XI-lea Paleologul, Zoe, primi Sfântul Botez cu numele Sofia şi se căsători cu marele cneaz al Moscovei Ivan al III-lea sau cel Tânăr. Cneaghina Sofia (clic aici) aduse cu ea o bibliotecă bogată, care mai târziu fu rânduită, din porunca fiului ei, Vasile al III-lea (clic aici), de sfântul cuvios Maxim Grecul (clic aici, pomenit la 21 ianuarie). Odată cu vasta bibliotecă, aduse la Moscova şi această icoană a Maicii Domnului.

În 1495, marele cneaz dărui această icoană ca binecuvântare fiicei sale Elena  înaintea căsătoriei cu împăratul Lituaniei Alexandru. Biserica pomeneşte mutarea acestei icoane la Vilnius, în Lituania, săvârşită la 15 februarie.

Mai târziu, sfânta icoană a fost mutată în biserica sfântului Ioan Botezătorul în care fu înmormântată Elena. Mai apoi, icoana fu aşezată în Mănăstirea Sfintei Treimi din Vilnius.

Icoana Maicii Domnului este prăznuită la 15 februarie (ziua mutării sale în Lituania, 1495) şi la 14 aprilie (ziua pomenirii sfinţilor mucenici şi fraţi Antonie, Ioan şi Eustatie din Lituania, clic aici, 1347).

Pentru mulţimea minunilor săvârşite, cinstirea icoanei s-a răspândit, astfel că s-au zgrăvit copii ale icoanei care sunt cinstite cu multă evlavie, dintre care cele mai vechi păstrate datează din veacurile XVII-XVIII.

+ * + * +

Detaliu al unei icoane în care sunt zgrăvite 120 de icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, săvârşită în prima jumătate a veacului al XIX-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0056/0056004.jpg)

Maica Domnului, Sf. Ap. Iacob şi Sf. Cuv. Xenia Romana. Copie din veacul al XVII-lea a icoanei

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00000172.jpg)

(Sursă: http://inagdimitriou.blogspot.com/2011/02/blog-post_14.html)

Acesta se născu în satul Mirihovo, din ţinutul Agrafa al Greciei, din prinţi evlavioşi. Fiind atras încă din fragedă pruncie de viaţa monahală, intră în Mănăstirea Filotheu din Sfântul Munte Athos. Mai târziu, căutând o vieţuire mai aspră, merse la o sihăstrie unde spori duhovniceşte.

Mai târziu, se simţi chemat să părăsească mănăstirea pentru binele celorlalţi şi al său. Deci mergând în ţinutul îndepărtat al Muntelui Olimp, începu a propovădui în sate şi în târguri, îndemnând oamenii la pocăinţă şi la ascultarea poruncilor lui Dumnezeu.

Însă unii credincioşi nu l-au primit cu bucurie şi nici nu i-au primit cuvântul. Dimpotrivă, l-au învinuit că este un şartlatan şi l-au ameninţat cu bătaia. Deci părăsind acel loc, sfântul Damian merse în ţinuturile Kissavo, Larissa şi Agrafa, unde avu încercări asemănătoare. Din pricina acestor respingeri, se întoarse în Kissavo unde, împreună cu alţi călugări, întemeie o mănăstire închinată sfântului Ioan Botezătorul. Apoi continuă acolo propovăduirea, căci cuvintele sale ajungeau la oamenii care veneau pentru slujbe şi sfat duhovnicesc.

Într-o zi, pe când Damian mergea cu o ascultare spre un sat vecin, fu oprit de nişte musulmani care îl învinuiră că propovăduieşte împotriva lucrului duminica şi pentru că sprijină credinţa creştinilor ortodocşi. Pentru aceasta îl luară, îl aruncară în temniţă, bătându-l tare şi punându-l în lanţuri.

Când sfântul Damian fu dus dinaintea cadiului, i se dădu să aleagă între lepădarea de credinţa lui sau moartea. El însă se arătă neclintit în faţa oricărei încercări de a-l îndupleca, pricină pentru care primi osândirea la moarte.

Deci, scoţându-l din temniţă, îl spânzurară. Pe când atârna de ştreang, un musulman îl lovi în cap cu un topor, tăindu-i totodată şi ştreangul. Sfântul mucenic căzu la pământ, nefiind încă mort. Atunci călăii îl luară şi îl aruncară în foc, iar cenuşa sa fu aruncată în râul Peneios.

Astfel primi sfântul Damian, monahul din Mirihovo, Agrafa, cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 14 februarie 1568.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

+ * + * +

(Sursă: http://vatopaidi.wordpress.com/2010/02/14/)