Sfântul Cuvios Ioan Maisuradze din Georgia (23 ianuarie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=205304)

Sfinţii Cuvioşi Gheorghe Ioan si Ioan în Mănăstirea Betania

(Sursă: http://pravoslavie.ru/htdocs/sas/image/betania-saints.jpg)

Arhimandritul Ioan (Vasile Maisuradze în lume) (pomenit la 23 ianuarie) s-a născut în oraşul Ţkinvali din Samachablo, în preajma anului 1882, într-o familie de ţărani de la care a deprins îndemânarea în multe meşteşuguri. La o vârstă fragedă îl ajută pe părintele Spiridon (Ketiladze), preot al mănăstirii Betania, să restaureze mănăstirea între anii 1894 şi 1896.

Din tinereţe intră în viaţa monahală, iar în 1903, după rânduiala lui Dumnezeu, intră în obştea schitului Sfântului Ioan Teologul a mănăstirii Iviron din sfântul munte Athos. Acesta se remarcă prin simplitate şi ascultare. Primi tunderea în monahism cu numele Ioan în cinstea sfântului Ioan Teologul la care avea mare evlavie şi pe care încerca după puterile sale să îl urmeze. Curând monahul Ioan primi harul preoţiei. Întreaga sa viaţă, sfântul părinte a căutat să slujească Domnului ş fraţilor săi, ca prin aceasta viaţa sa să aducă rod pentru ceilalţi.

Părintele Ioan vieţui în sfântul munte Athos vreme de 17 ani. În anul 1920 sau 1921, din pricina tulburărilor de acolo veni împreună mulţi călugări georgieni înapoi în patria sa. Se aşeză în mănăstirea Armazi, în apropiere de Mtsketa, unde bolşevici lăsaseră un călugăr să muncească singur. Odată, un grup de cekişti intrară în mănăstire scoţându-i afară pe părintele Ioan şi celălalt călugăr şi împuşcându-i în spate.

Crezând că au murit, îi aruncară într-un defileu din apropiere. Nişte creştini îl găsiră mai târziu abia respirând şi îl duseră la mănăstirea Samtravo din Mtskheta. Celălalt călugăr suferi mai puţină vătămare şi putu să se întoarcă  singur la mănăstire.

Când se însănătoşi, părintele Ioan merse la mănăstirea Betania unde se nevoia întâiul său duhovnic. Curând fu numit egumen. Deprins din pruncie cu munca, se îngriji cu măiestrie de treburile gospodăreşti ale mănăstirii. Pelerinii care veneau la mănăstire erau primiţi de sfântul părinte cu căldură şi cu masă bogată. Se bucura să petreacă timpul cu oamenii, mai ales cu copiii.

Se spune că avea întotdeauna bomboane sau altceva special pentru cei mici. Copiii îl iubeau atât de mult încât în ziua de pomenire a sfântului Ioan Teologul, în timp ce stropea cu agheasmă în biserică, ei săreau în jurul lui încercând să îi atingă barba. Părinţii copiilor se ruşinau, însă părintele Ioan în încredinţa că este firesc să fie atât de bucuroşi într-o astfel de zi.

Sfântul părinte era dăruit cu o adâncă dragoste de tineri, având darul înainte vederii şi al facerii de minuni. Odată vizită un anume Iraclie Guduşauri, elev la Seminarul Teologic din Moscova, părintele Ioan îl primi cu nespus de multă căldură, binecuvântându-l cu lacrimi de bucurie. Elevul avea să ajungă mai târziu patriarhul Ilie II care s-a aflat la cârma Bisericii până astăzi.

Părintele Ioan era aspru cu sine. Muncea mult în fiecare zi şi dormea pe o bucată de lemn. Îşi petrecea nopţile în rugăciune. Mulţi se întrebau când doarme şi cum are atâta putere în toate.

Din când în când, hoţii furau din hrana sau animalele mănăstirii, însă mănăstirea avea multă ocrotire, inclusiv din partea guvernului sovietic. Un grup de creştini care lucrau în guvern se nevoiau în taină povăţuiţi de părinele Ioan şi de părintele Gheorghe (Mkheidze, pomenit în ziua de 21 ianuarie), numindu-i pe aceştia în guvern „păzitori ai monumentului cultural naţional”.

Sfântul părinte săvârşi mulţime de minuni care se păstrează până astăzi, chiar dacă îl mâhneau laudele oamenilor pentru faptele sale. Părinţii Ioan şi Gheorghe vindecară surzi sau mulţi bolnavi fără nădejde de vindecare. În urma şederii mai multe zile în mănăstire, un on infirm fu izbăvit în mod minunat de bolile sale. Părintele Ioan împlinea muncile cele mai grele din mănăstire. Îi era milă de părintele Gheorghe care din pricina bolilor sale nu putea împlini munci grele. Însă sfântul părinte Ioan plecă la Domnului înaintea părintelui Gheorghe. Cuprins de boală în 1957, la vârsta de 75 de ani, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat în curtea mănăstirii.

Cei doi cuvioşi părinţi Ioan şi Gheorghe Ioan fură trecuţi în rândul sfinţilor la 18 septembrie 2003, fiind numiţi cu adâncă evlavie „un singur suflet în două trupuri”.

Sfinţii Cuvioşi Gheorghe Ioan si Ioan în Mănăstirea Betania
Mormintele celor doi sfinţi

(Sursă: http://www.panoramio.com/photo/22895045)

 Mănăstirea Betania, Georgia

Anunțuri
Published in: on 20 Ianuarie, 2011 at 16:30  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/01/20/sfantul-cuvios-ioan-maisuradze-din-georgia-23-ianuarie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: