Sfântul Nou Mucenic Ioan Kosinski, preot, Rusia (13 februarie)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/228/full_1225656783.jpg)

 

În închisoarea din Moscova

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/228/full_1225656853.jpg)

Acesta a primit cununa muceniciei în anul 1938, fiind canonizat în vremurile din urmă.

Published in: on 12 februarie, 2011 at 12:52  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Sfinţit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei, Armenia (11 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457004.jpg)

Sfântul Vlasie s-a născut în Capadocia, fiind încă din copilarie blând şi temător de Dumnezeu. Pentru faptele sale vrednice de cinste, Dumnezeu l-a învrednicit a fi ales episcop al cetăţii Sevastia din Armenia. În acele vremuri tulburi pentru Biserica dreptmăritoare, sfântul episcop strălucea precum o făclie înaintea tuturor prin înţelepciune, blândeţe şi iubire părintească.

În vremea aceea, din pricina prigoanelor, pentru a nu se da chinurilor fără voia lui Dumnezeu, sfântul episcop se ascunse şi dânsul, ca mulţi dintre creştinii acelei cetăţi, într-un munte pustiu unde aflând o peşteră se dărui nevoinţelor pustniceşti, petrecând în postire, rugăciune si cugetări duhovniceşti. Pentru sfinţenia vieţii sale, animalele sălbatice veneau şi se binecuvântau de la dânsul, iar dacă îl aflau în rugăciune, ca nişte fiinţe înţelegătoare aşteptau până ce sfântul episcop punea mâna pe ele, binecuvântându-le.

În acea vreme, ighemonul Argheu îşi trimise vânătorii să meargă în părţile pustii dimprejur si aflând fiare sălbatice să le aducă la dânsul pentru a-i chinui pe creştini.  Deci mergând vânătorii au aflat mulţime de fiare stând dinaintea peşterii sfântului şi jucându-se, iar pe dânsul îl aflară în cămara dinlăuntrul peşterii adâncit în rugăciune. Nespunând nimic, se întoarseră şi îl pârâră ighemonului care îndată porunci să fie prins şi adus dinainte-i. Văzându-i pe ostaşi veniţi pentru a-l duce dinaintea ighemonului, sfântul Vlasie se bucură, căci sosise vremea bineplăcută Domnului ca el să mărturisească dinaintea păgânilor.

Mergând ei pe cale, elinii se întorceau la Dumnezeu pentru blândeţea, învăţătura şi facerile de minuni ale sfântului.

Astfel, pe fiul unei femei care era pe moarte din pricina unui os rămas în gât punându-şi mâinile, sfântul Vlasie spuse:

– Cel ce ajuţi tuturor celor ce Te cheamă cu adevărat, o, Mântuitorule, ascultă rugăciunea mea şi ia osul cel înfipt în gâtul copilului acestuia, cu nevăzută puterea Ta. Şi de acum, chiar între oameni şi dobitoace de s-ar afla ceva de acest fel şi va fi pomenit numele meu, zicând: „Dumnezeule, pentru rugăciunile robului Tău Vlasie, ajută-mi!”, aceluia, Tu, Doamne, grăbeşte spre ajutor şi-i dă tămăduire întru slava şi cinstea sfântului Tău nume!

Acestea grăindu-le, îndată copilul s-a făcut sănătos.

Tot astfel, şi pe o văduvă săracă al cărei purceluş fusese răpit de un lup o milui, căci pentru rugăciunile lui îndată se ivi lupul aducând purceluşul nevătămat.

Fiind adus în faţa ighemonului, fu bătut cu beţe groase multă vreme apoi aruncat în temniţă, unde văduva cea săracă îl cercetă aducând cu sine într-un coş mâncarea în care pusese capul şi picioarele purceluşului său, precum şi roade pământeşti câte putea să aibă în sărăcia ei. Văzând evlavia sărmanei femei, gustă puţin din cele aduse de dânsa şi binecuvântând-o îi porunci:

– O, femeie, în acest chip să săvârşeşti pomenirea mea, în toţi anii, că nu va lipsi în casa ta nimic din cele trebuitoare. Şi altcineva de se va asemăna ţie şi de va săvârşi pomenirea mea, acela se va umple de darurile lui Dumnezeu şi binecuvântat va fi în toate zilele vieţii sale.

Apoi, sfântul fu supus la alte chinuri, fiind spânzurat pe lemn şi strujit tare cu unelte de fier, iar mai apoi aruncat în iezer, însă sfântul  însemnând apa cu semnul crucii merse pe apă ca pe uscat, iar ostaşii care veniră după dânsul îndată se înecară.

Fiind dus pentru a i se tăia capul, se rugă pentru sine şi pentru toată lumea, şi mai ales, pentru cei care vor veni după dânsul  şi vor voi să săvârşească pomenirea lui, ca să nu se apropie de ei nici o boală, iar casele lor să se umple de toate bunătăţile, apoi rugăciunile lor să fie auzite pentru toate nevoile. Atunci porogându-se de sus un nor luminos îl umbri şi se auzi glasul lui Hristos grăind din cer către dânsul:

– Toate cererile tale le voi împlini, iubitul meu nevoitor.

Astfel, i se tăie capul afară de zidurile cetăţii Sevastia, în anul 316, iar o femeie binecuvântată luă cinstitul său trup îngropându-l cu cinste în acel loc de unde nu încetă a izvorî tămăduiri.

Văduva cea sărmană, după cuvântul sfântului episcop, şi după dânsa alţi oameni dreptcredincioşi, au început a săvârşi pomenirea sfântului Vlasie în toţi anii, aducând la biserică lumânări şi tămâie. Apoi făcând ospeţe celor de o credinţă şi dând milostenii săracilor, s-a început de atunci acel sfânt obicei, care se ţine încă şi acum de unii.

+ * + * +

Odrasla cea dumnezeiască, floarea cea neveştejită, viţa cea cu multă roadă a viei lui Hristos, purtătorule de Dumnezeu Vlasie, umple de veselie pe cei ce cu credinţă săvârşesc pomenirea ta, cel ce te rogi neîncetat pentru noi. (Condacul Sfântului)

Te lăudăm, Vlasie, ca pe un purtător de grijă al tuturor fiinţelor celor cuvântătoare şi necuvântătoare, care pătimesc; căci tuturor poţi a le face bine şi pe toate a le tămădui după credinţă, robule al lui Dumnezeu, că îmbogăţindu-te cu harul Duhului, dăruieşti minuni din destul. (din Vecernia Sfîntului)

Cu picăturile sângelui tău, mucenice Vlasie, ca o podoabă s-a ţesut haina Bisericii, înfrumuseţându-se cu alesătura bunei ungeri, cu vopselele durerilor celor îndoite pe care Biserica o îmbracă întocmai ca pe o podoabă de mireasă, lăudând pe mirele Hristos. (din Vecernia Sfântului)

Veniţi toţi să dăm astăzi slavă lui Hristos; că Însuşi Dumnezeul nostru a slăvit pe Vlasie, înţeleptul ierarh şi mucenic, cu semne uimitoare şi cu minuni de multe feluri. Pe care cinstindu-l, săvârşim cinstita lui pomenire, izbăvindu-ne de păcate, cu rugăciunile sale. (din Utrenia Sfântului)

+ * + * +

Paraclisul Sfântului Sfinţitului Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei (text, clic aici)

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Vlasie

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457006.jpg)

+ * + * +

Animalele sălbatice din munte venind să primească binecuvântarea sfântului Vlasie

(Sursă: http://dic.academic.ru/pictures/wiki/files/83/Saint_Blaise_and_animals.jpg)

Sfântul Sfinţitul Mucenic Vlasie şi Sfântul Iearh Spiridon

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457007.jpg)

(Sursă: http://www.eikonografos.com/album/displayimage.php?pid=5839&fullsize=1)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/homeicon/vlasij.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457013.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457012.jpg)

Sf. Mare Mc. Gheorghe, Sf. Cuv. Ioan Scărarul (clic aici) şi Sf. Sf. Mc. Vlasie (icoană din veacul al XIII-lea)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sf. Sf. Mc. Haralambie (clic aici) şi Sf. Sf. Mc. Vlasie

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0457/s0457015.jpg)

Sf. Sf. Mc. Vlasie şi Sf. Mc. Flor şi Lavru (icoană din veacul al XVIII-lea)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 11 februarie, 2011 at 01:29  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Prohor de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (10 februarie)

Acesta porni spre mănăstirea Lavrei Peşterilor în anii întunecaţi ai domniei lui Mihail Sviatopolk Iziaslavici, fiind primit cu purtare de grijă părintească de stareţul Ioan care după încercările cuvenite îl îmbrăcă în haina monahală.

Sfântul Prohor se nevoia cu multă râvnă. Postea aspru, căci nu mânca niciodată altceva decât puţină pâine şi apă. Pâinea şi-o făcea singur din rădăcini amare de lobodă pe care o culegea vara, le măcina şi îi ajungea pentru întreg anul. Pentru aceasta fraţii l-au numit Lobodnic, căci nici o altă mâncare sau fruct nu a gustat până la adormirea sa. Singură anafura luată după Sfânta Liturghie pe care fraţii o făceau din făină de grâu o lua sfântul părinte în afara hranei sale obişnuite.

Bunul Dumnezeu, văzându-i râvna şi evlavia cu care îşi chinuieşte trupul, preschimbă amărăciunea pâinicilor sale în dulceaţă, minune ce îi umplu inima de bucurie căci Cel ce pe toate le vede din înălţime a primit şi osteneala sa.

În vremea aceea, se iscă o foamete cumplită în întreaga Rusie, abătându-se şi asupra Kievului. Din rânduiala lui Dumnezeu în anul acela crescu lobodă mai mult decât în alţi ani, iar cuviosul părinte pe puse neobosit să macine şi să facă pâine întreaga noapte pentru a o împărţi a doua zi celor flămânzi. Spre uimirea tuturor pâinicile sale erau aurii şi mai bune şi mai dulci chiar şi decât pâinea din grâu făcută de fraţi pentru întreaga obşte.

În vremea războiului civil dintre Sviatopolk şi domnitorii Vladimir şi Peremislav, era mare lipsă de sare, din această pricină sfântul Pohor îi rugă pe fraţi să aducă în chilia sa toată cenuşa pe care  o puteau afla şi pentru rugăciunile sale se preschimbă în sare. Mai mult decât atât, fraţii văzură că sarea din chilia sa nu se termina niciodată, oricât de multă ar fi luat din ea pentru a o da nevoiaşilor.

Pentru smerenia sa, Dumnezeu îl preamări pe bineplăcutul Său cu multe şi felurite minuni pe care ne vom opri a le înfăţişa aici pentru a nu lungi peste măsură cuvântul.

După fericita sa adormire, din anul 1107, credincioşii l-au cinstit cu căldură ca pe un grabnic ajutător în nevoi şi necazuri, căci mormântul său s-a arătat a fi izvor de multe minuni. S-au păstrat mai ales multe minuni săvârşite de dânsul în vreme de foamete, invazii şi molime.

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100495)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1770/s1770003.jpg

(Sursă: http://www.smolensk2.ru/images/img_2772.jpg)

 

Published in: on 9 februarie, 2011 at 23:23  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Mucenic Nichifor (9 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1531/s1531001.jpg)

Viaţa acestui mucenic arată limpede cum leapădă Dumnezeu mândria şi cum încununează cu slavă smerenia şi dragostea.

Vieţuiau în Antiohia doi prieteni apropiaţi, învăţatul preot Saprichie şi un om simplu, pe nume Nichifor. Dar fără de veste prietenia lor  s-a prefăcut  în pizmă grozavă. Nichifor cel temător de Dumnezeu se silea adesea a face pace cu preotul. Însă Saprichie nu voia cu nici un chip să se împace.

Când s-a pornit prigoana împotriva creştinilor, preotul Saprichie a fost osândit la moarte şi dus la locul osândei. Nichifor, îndurerat, îl urma pe Saprichie, rugându-l pe cale să-l ierte înaintea morţii, ca să se despartă în pace:

– Rogu-te, mucenice al lui Hristos, zicea NIchifor, iartă-mă de ţi-am greşit ţie!

Saprichie nu a voit însă  nici măcar să privească la potrivnicul său, ci păşea tăcut şi trufaş către moarte.

Văzând învârtoşarea inimii acestui preot, Dumnezeu nu a voit să primească jertfa acestei mucenicii şi să-i dăruiască cununa ei, ci Şi-a retras în taină darul Său. În ceasul acela, Saprichie s-a lepădat de Hristos şi a mărturisit înaintea chinuitorilor că se va închina idolilor.

Nichifor, văzându-l pe Saprichie primejduindu-şi mântuirea, se rugă de acesta să nu se lepede de Hristos, zicându-i:

– O, fratele meu preaiubit, nu face asta, nu te lepăda de Domnul nostru Iisus Hrtistos, nu te lipsi de cununa cerească!

Dar în zadar, Saprichie era cu totul împietrit.

Atunci Nichifor a strigat către chinuitori:

– Şi eu sunt creştin! Tăiaţi-mi mie capul în locul lui Saprichie!

Chinuitorii au vestit aceasta judecătorului, care a poruncit ca Saprichie să fie slobozit, iar lui Nichifor să i se taie capul în locul său. Nichifor şi-a plecat capul cu bucurie pe buturugă, primind moarte mucenicească. Astfel se făcu părtaş Împărăţiei şi primi cununa slavei celei nestricăcioase.

Aceasta s-a petrecut în anul 260, în vremea ămpărăţiei lui Gallineus.

+ * + * +

Arătat-ai tuturor de faţă, pătimitorule Nichifor, că cel ce nu iubeşte pe aproapele său nu poate să iubească nici pe Stăpânul. Pentru aceasta iubind în curăţie pe Sapriciu, cel ce împreună cu tine a fost slugă, din aceasta te-ai întraripat şi către dragostea lui Dumnezeu şi sufletul ţi-ai pus pentru mărturisirea şi credinţa lui Hristos. Iar Sapriciu, cel cu nume rău, având către tine pizmă fără de împăcare, s-a arătat tăgăduitor şi al Stăpânului Hristos; Aceluia stându-i acum înainte, roagă-te să se mântuiască sufletele noastre. (dinVecernia Sfântului)

Viaţă dumnezeiască ai dobândit, fericite Nichifor; de strălucire dumnezeiască te-ai învrednicit, fericite; iar acum trimiţi strălucire din dumnezeiasca lumină, ca nişte raze, celor ce săvârşesc pomenirea ta, înţelepţite de Dumnezeu, care cu credinţă strigă, slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni. (din Utrenia Sfântului)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/februarie/02-09-sf_nichifor.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 9 februarie, 2011 at 07:43  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Sfinţii Cuvioşi Varsanufie cel Mare şi Ioan, Palestina (6 februarie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100443)

Cuviosul părinte Varsanufie a fost un monah sporit care la începutul veacului al VI-lea s-a aşezat în Gaza, în apropierea mănăstirii întemeiate de cuviosul Serid. Din acea chilie, el a povăţuit obştea mănăstirii prin intermediul cuviosului Serid, egumenul acesteia, singura persoană care îi deschidea uşa chiliei. În anii 524-525, un alt pustnic pe nume Ioan s-a aşezat într-o chilie alăturată, ducând o nevoinţă asemănătoare sfântului Varsanufie.

Cei doi sfinţi părinţi petreceau închişi în chiliile lor şi comunicau cu oamenii prin scrisorile pe care le dictau cuviosului Serid cu răspunsurile la întrebările ce le erau trimise de către fraţii din obşte dar şi de către mireni care locuiau în apropierea sfântului locaş. Cei doi se susţineau reciproc, se preţuiau adânc şi deseori îi sfatuiau pe cei ce li se adresau „Du-te şi întreabă-l pe celălalt bătrân”.

Cel dintâi plecă la cele veşnice sfântul Ioan. De atunci, sfântul Varsanufie se închise desăvârşit în chilia sa, nemairăspunzând la întrebări, mai apoi plecând şi el la cele veşnice, în anul 540.

Răspunsurile sfinţilor părinţi Varsanufie şi Ioan au fost păstrate şi aşezate împreună într-o carte ajunsă la noi prin râvna părintelui Dumitru Stăniloae în „Filocalie”.

„Una dintre cărţile cele mai dulci şi mai pline de Duhul Sfânt ale Părinţilor preasfintei Biserici a Răsăritului, dar în acelaşi timp dintre cele mai puţin cunoscute poporului drept-credincios.” (părintele Teoclit Dionisiatul, părinte contemporan din Sfântul Munte Athos)

Sfântul Ierarh Fotie cel Mare, patriarhul Constantinopolului (6 februarie)

Acesta a fost un mare luminător şi mărturisitor al Bisericii. Era rudenie cu împăratul si nepot al slăvitului patriarh Tarasie. Iubitor al înţelepciunii şi al liniştii, petrecea vreme îndelungată în singurătate studiind înţelepciunea lumii din ştiinţe, însă cu mai multă râvnă cercetând Sfinta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi.

Sfântul Fotie a apărat cu tărie Biserica de puterea papei şi de alte rătăciri ale credinţei romane. În şase zile a urcat toate treptele slujirii bisericeşti ajungând din mirean patriarh. A fost uns patriarh în ziua praznicului Naşterii Domnului din anul 857 şi a adormit întru Domnul în anul 891.

Ca cel ce eşti cu apostolii în ceruri împreună locuitor şi ortodocşilor mare apărător, lumii drept învăţător iar eresurilor latineşti dârz împotrivitor, sfinte Fotie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L cu deadinsul să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului Fotie, glasul I)

Acatistul Sfântului Ierarh Fotie cel Mare al Constantinopolului (text)

Viaţa Sfântului Fotie cel Mare  (text, pdf)

+ * + * +

(Sursă: http://www.saint.gr/photos/standard/0206/AgiosPhotios04.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2180/s2180001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2180/s2180005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2180/s2180002.jpg)

(Sursă: http://www.pigizois.net/sinaxaristis/02/06.jpg)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/-9NwyzstWi5Y/TVw-W8QGy5I/AAAAAAAABN8/5utuvtJmk08/s1600/ag-Fotios-CMYK-nef.png)

Published in: on 4 februarie, 2011 at 22:02  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Vasile Nadejdin, preot, Rusia (6 februarie)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/205/full_1225390320.jpg)

 

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/205/full_1225390239.jpg)

Acesta a fost condamnat în anul 1929 la 3 ani de lagăr de concentrare la mănăstirea Soloveţ, vatră monahală care a dat mulţi sfinţi de-a lungul vremii, mulţi dintre ei pustnici, transformată de regimul ateu în lagăr, însă din rânduiala lui Dumnezeu curând se îmbolnăvi de tifos. În ajunul Crăciunului anului 1929, simţindu-şi aproape plecarea din lumea aceasta, scrise o scrisoare plină de sensibilitate soţiei sale. La începutul anului 1930 plecă la cele veşnice, fiind trecut în  rândul sfinţilor în vremurile din urmă.

+ * + * +

Mănăstirea Soloveţ

(Sursă: http://miriamturism.files.wordpress.com/2008/02/picture-597.jpg)

 

Pentru a afla chipuri de cuvioşi părinţi din vechime care s-au nevoit la mănăstirea Soloveţ sau în preajma acesteia

Published in: on 4 februarie, 2011 at 21:21  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Icoana Maicii Domnului Aflarea celor pierduţi (5 februarie)

(Sursă: http://fotki.yandex.ru/users/gnborisova/view/165913/?page=0)

Icoana Maicii Domnului Aflarea celor pierduţi este cinstită de poporul rus din vremuri îndepărtate ca făcătoare de minuni nu numai pentru cei care sunt cu trupul pe moarte ci şi pentru cei ameninţaţi de moartea duhovnicească.

Originea icoanei este necunoscută, însă există mai multe icoane vechi făcătoare de minuni cu acest nume, prin care Maica Domnului a săvârşit minuni celor aflaţi la un pas de moarte.

La mijlocul veacului al XVIII-lea, în satul Bor din guberia Kaluga, un ţăran evlavios pe nume Teodot Obukov a pierdut calea în timpul unui viscol puternic în ziua praznicului Botezului Domnului. Nemaiavând nădejde să fie salvat, Obukov se aşeză în sania sa unde începu să îngheţe.

În acele moment de groază, acesta se rugă Preacuratei Maici a Domnului să îl ajute făgăduind că dacă va scăpa cu viaţă va dărui o copie a icoanei Maicii Domnului Aflarea celor pierduţi bisericii satului. Maica Domnului auzi rugăciunea lui şi îl izbăvi curând. Astfel, un ţăran din satul vecin auzi o voce la fereastra venind de afară spunându-i:

– Ia-l.

Acesta ieşi afară şi îl găsi pe Obukov pe jumătate îngheţat pe sania sa. Când îşi reveni în puteri, Obukov îşi împlini fără zăbavă făgăduinţa comandând o copie a icoanei Maicii Domnului Aflarea celor pierduţi din biserica Sfântului Gheorghe din oraşul Bolkov, guberia Orlov. De atunci icoana Maicii Domnului începu a face mulţime de minuni.

Mai multe icoane ale Maicii Domnului Aflarea celor pierduţi săvârşiră, de-a lungul vremii, minuni în locurile unde se aflau, de pildă, izbăvirea în mai multe rânduri de holeră.

Icoana Maicii Domnului aflată în biserica Naşterii Domnului fu obţinută de un bogătaş care curând după primirea acesteia rămase văduv şi sărăci. După rugăciuni fierbinţi către Maica Domnului de a fi iertat şi returnarea icoanei, fiicele sale se căsătoriră, iar dânsul fu izbăvit de lipsuri.

În anul 1812, biserica Palaşevsk  fu devastată. Icoana Maicii Domnului Aflarea celor pierduţi aflată aici spartă în trei bucăţi sub dărâmături se dovedi a fi făcătoare de minuni, săvârşind multe tămăduiri. Tot mai mulţi oameni veneau să se închine dinaintea ei, cei cuprinşi de patima beţiei, pierind de sărăcie sau suferind de boli fără leac, toţi veneau precum fiii pierduţi să primească alinare şi izbăvire.

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=27807)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=27807)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=27807)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=27807)

(Sursă: http://starina-spb.ru/catalog/?sect_id=8134fb45&item_id=d062a358&page=0)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/Images/im3301.jpg)

(Sursă: http://www.kinovar-basma.ru/wp-content/uploads/2009/11/d0b2d0b7d18bd181d0bad0b0d0bdd0b8d0b5-d0bfd0bed0b3d0b8d0b1d188d0b8d185-d0bad0bed0bfd0b8d18f.jpg)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=27807)

(Sursă: http://img.biser.info.s3.amazonaws.com/files/images2node/biser.info_9477916204817fd8adb303_o.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/d8/Vziskanie_Pogibshih.jpg)

Published in: on 4 februarie, 2011 at 19:39  Comments (10)  
Tags: , ,

Icoana Maicii Domnului Divnogorska (5 februarie)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/images/34/34928.jpeg)

 Această icoană a Maicii Domnului poartă numele mănăstirii Divnogorsk din Voronej.  Aceasta a fost adusă la sfârşitul veacului al XV-lea din Sicilia de către doi monahi, Xenofont şi Ioasaf . Aceştia veniră în Rusia şi întemeiară mănăstire pe un mal ridicat al Donului, aproape de întâlnirea cu râul Tika Sosna (Pinul tăcut).

Cuvioşii părinţi se aşezară aici să vieţuiască într-o peşteră (unde mai târziu va fi biserica Sfântului Ioan Botezătorul) unde săpară mică biserică în care aşezară icoana Maicii Domnului adusă cu dânşii. Tot aici ei şi-au aflat fericitul sfârşit.

Cinstirea icoanei a început în anul 1831, în vremea holerei. În Korotoiak, la 7-8 verste de mănăstire, Maica Domnului aşa cum este pictată în această icoană apăru în vis unei bătrâne, Ekaterina Kolomenska, cerând să se sâvărşească înaintea ei slujbă. Icoana făcătoare de minuni fu adusă în Korotoiak şi după terminarea slujbei, holera încetă.

Prin mijlocirea Maicii Domnului, oraşul Ostrogojsk a fost de asemenea izbăvit de holeră. Locuitorii celor două oraşe au mai fost izbăviţi de aceeaşi epidemie de Maica Domnului şi în anii 1847 şi 1848, în urma procesiunii cu icoana făcătoare de minuni.

Se spune că ziua de prăznuire pe 5 februarie a icoanei a fost pusă chiar de cuvioşii părinţi Xenofont şi Ioasaf.

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/images/37/37849.jpeg)

 

Peştera icoanei, gravură din veacul al XIX-lea

Pelerini la icoană, fotografie de la sfârşitul veacului al XIX-lea

La intrare în peşteră

 

 

 

 

 

Nivelul de sus al bisericii

(Sursa celor de mai sus: http://pro-speleo.ru/blog/divnogore_bolshie_divy_i_shatrishhe/2010-03-09-31)

 

 (Sursa celor de mai sus: http://www.liveinternet.ru/tags/%E4%E8%E2%ED%EE%E3%EE%F0%FC%E5/)

 

(Sursă: http://www.geocaching.su/photos/areas/1650.jpg)

 

(Sursa celor de mai sus: http://www.liveinternet.ru/tags/%E4%E8%E2%ED%EE%E3%EE%F0%FC%E5/)

Published in: on 4 februarie, 2011 at 17:05  Lasă un comentariu  

Sfântul Ierarh Teodosie, arhiepiscop de Cernigov, Ucraina (5 februarie)

(Sursă: http://www.miriamturism.ro/galerie/Sf_Teodosie.jpg)

Acesta s-a născut în veacul al XVII-lea într-o familie de preot unde a deprins toată înţelepciunea şi evlavia drept măritoare care-i vor fi temelie pentru tot restul vieţii.

Încă din fragedă pruncie arătă adâncă iubire de Dumnezeu şi multă râvnă pentru cele ale Bisericii.  La vârsta cuvenită intră la Seminarul aflat în mănăstirea Schimbării la Faţă din Kiev unde în  vremea aceea se aflau dascăli străluciţi ai vremii. Seminarul Schimbarea la Faţă se afla în fruntea luptei ortodoxe împotriva asaltului clerului catolic, mai ales al iezuiţilor.

Sfântul Teodosie crescu în apropierea sfinţilor cuvioşi Antonie şi Teodosie şi a altor bineplăcuţi lui Dumnezeu de la Lavra Peşterilor din Kiev, încercând să vieţuiască şi el după pilda vieţii lor. Întregul său timp liber şi-l dăruia rugăciunii, cugetării la Dumnezeu şi citirii din Sfânta Scriptură.

Din pricina încetării activităţii seminarului, sfântul Teodosie nu îşi termină studiile, însă intră în obştea Lavrei Peşterilor din Kiev primind numele sfântului Teodosie, ctitorul Lavrei Peşterilor (pomenit la 3 mai).

Mai apoi, mitropolitul Varlaam al Kievului îl făcu arhidiacon al Catedralei din Kiev dând-i în grijă treburile administrative ale reşedinţei episcopale. Curând însă sfântul Teodosie părăsi Kievul îndreptându-se către mănăstirea Krupiţki din Cernigov, vestită pentru rânduiala aspră. Aici zăbovi pentru puţină vreme, primind preoţia.

În 1662, sfântul Teodosie fu ales egumen al mănăstirii Korsun din Kiev, iar peste doi ani deveni egumen al vechii mănăstiri Kiev-Vidubiţki, care era cu totul ruinată. Din iscusinţa şi râvna sfântului Teodosie mănăstirea reînflori curând.

Sfântul se îngrijea mai cu seamă de slujbe, astfel alcătui un cor care ajunse vestit nu numai în Ucraina, ci şi la Moscova. Astfel că în anul 1685 trimise corul mănăstirii la Moscova pentru a-i învăţa pe cei din corul de la Moscova cântarea bisericească kieveană.

Fiind un aspru nevoitor, sfântul Teodosie se îngrijea şi de sporirea duhovnicească a călugărilor săi. Întemeie un mic schit pe insula Mihailovschina, nu departe de mănăstire, pentru fraţii iubitori de viaţă retrasă. Îl numi econom pe ieromonahul Iov (Opalinski), unul dintre cei mai râvnitori călugări.

Sfântul Teodosie a trecut prin multe încercări ale tulburărilor vremii sale. El şi alţi egumeni au fost învinuiţi de episcopul Metodie, de Mstislav şi Orşansk, de trădarea Rusiei prin întreţinerea unei corespondenţe cu duşmanii acesteia.

La 20 septembrie 1668, sfântul Teodosie răspunse la învinuirile nedrepte, iar la 17 noiembrie ieşi la iveală netemeinicia acuzaţiilor. Arhiepiscopul Lazăr (Varantovici) lăudă virtuţile sfântului Teodosie, numindu-l „păstor al turmei lui Hristos, pildă de smerenie” şi îşi exprimă nădejdea ca numele sfântului Teodosie să fie scris în Împărăţia Cerurilor. Când ierarhul deveni locţiitor al mitropolitului Kievului îl numi pe sfântul părinte episcop vicar al Kievului, funcţie care îi îngădui să se implice cu multe roade bune în multe acţiuni ale Bisericii.

În anul 1688, fu numit arhimandrit şi egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov, fiind încurajat de ierarhul Lazăr să se împlice în punerea în rânduială a acesteia, fapt pe care sfântul reuşi să-l împlinească în doi ani.

Din pricina sănătăţii, arhiepiscopul Lazăr îşi exprimă dorinţa ca sfântul Teodosie să fie numit episcop, văzând în el un vrednic urmaş al său. Astfel, la 13 septembrie 1692, în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova avu loc slujba de numire a sfântului Teodosie arhiepiscop al Cernigovului.

Multe amănunte despre păstorirea sfântului Teodosie ca ierarh s-au pierdut în negura vremii, ştim însă sigur că a lucrat cu timp şi fără timp spre folosul şi buna sporire a turmei celei cuvântătoare. De asemenea, s-a îngrijit şi să menţină vieţuirea monahală în vechile mănăstiri şi să întemeieze altele noi. Astfel, chiar la începutul păstoririi sale binecuvântă întemeierea mănăstirii de maici Pecenniksk şi puse hramul Adormirii Maicii Domnului bisericii acesteia. În anul 1694, sfântul binceuvântă întemeierea schitul Liubec şi punerea hramului Naşterii Maicii Domnului bisericii noi din mănăstirea Domniţki. În vara anului 1695, închină Maicii Domnului biserica ce se ridica pe vârful dealului Boldino, lângă vechea mănăstire a sfântului Ilie. Toate aceste binecuvântări vădesc adânca evlavie a sfântului Teodosie pentru Maica Domnului.  

În vremea păstoririi sale, a existat o râvnă deosebită pentru întărirea vieţuirii monahale în arhiepiscopia Cernigovului.

Sfântul ierarh s-a îngrijit de asemenea şi de clerul Bisericii, încercând să aleagă din cei vrednici de slujirea preoţiei şi să încurajeze instruirea clerului Clernigovului. Astfel, a invitat călugări luminaţi din Kiev, printre care şi sfântul Ioan Maximovici, viitorul mitropolit de Tobolsk (pomenit la 10 iunie) şi de asemenea ajutor şi urmaş al sfântului Teodosie în organizarea şcolii pentru clerul din Cernigov.

Păstorirea plină de roade bogate a sfântului ierarh nu a durat mult. Acesta simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, îl numit pe sfântul Ioan Maximovici egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov.

Încărcat de mulţimea faptelor bineplăcute Domnului, sfântul ierarh plecă la cele veşnice la 5 februarie 1696, fiind înmormântat în locul destinat ierarhilor din Catedrala Sfinţilor Boris şi Gleb din Cernigov. Urmaşul său, sfântul Ioan Maximovici s-a tămăduit de o boală gravă rugându-se sfântului Teodosie.

Acesta este prăznuit la 5 ianuarie (ziua fericitei sale adormiri, 1696) şi 9 septembrie (ziua trecerii sale în rândul sfinţilor, 1896).

+ * + * +

Viaţa sfântului ierarh Teodosie al Cernigovului  (video, în limba rusă)

+ * + * +

 

(Sursă: http://www.zlatoriza.ru/uploads/items/big/51-03-02-0448.jpg)

 

Icoană cu moaştele sfântului Teodosie

(Sursă: http://hram-troicy.ru/images/today/sanctuary/05.jpg)

 

Moaştele sfântului Teodosie

Published in: on 4 februarie, 2011 at 13:50  Comments (8)  
Tags: , , , , , ,