Sfântul Cuvios Ioan Scărarul (30 martie)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/_BwShwIuH7OI/S5wcVsvqJtI/AAAAAAAAABI/PKuR2IofUV4/s1600-h/sfioan-scararul.jpg)

Acest sfânt părinte s-a născut la sfârşitul veacului al VI-lea din părinţi de neam ales, iscusindu-se în tinereţile sale în ştiinţele lumii acesteia. Însă la şaisprezece ani, fiind mânat în inima sa de dor fierbinte de cele dumnezeieşti, părăsi toate cele ale lumii căutând a se nevoi departe de tulburările deşarte ale vieţii acesteia. Astfel, sosi pe muntele Sinai intrând ca frate în ascultarea iscusitului bătrân Martirie.

După nouăsprezece ani, primi binecuvântare de a pleca şi a se retrage într-un loc singuratic numit Tolas, la cinci mile depărtare de mănăstire. Aici petrecu patruzeci de ani într-o înflăcărată dragoste de Dumnezeu, pururea fiind aprins de focul dragostei celei dumnezeieşti.

Se hrănea doar cu cele îngăduite vieţii pustniceşti, însă gusta din toate numai câte puţin şi niciodată nu se sătura. Se odihnea numai puţin, dăruindu-se pe sine în rest privegherii îndelungate, rugăciunii neîncetate şi cugetării nesăturate la Dumnezeu.

Pentru nevoinţele şi neasemănata sa smerenie, se făcu fraţilor care îl cercetau pentru cuvânt izvor de negrăită înţelepciune şi dulceaţă duhovnicească, aceştia înduplecându-l în cele din urmă să fie stareţ al mănăstirii din Sinai.  După o vreme, fiind rugat de egumenul mănăstirii din Rait, aflată la 60 de mile depărtare de mănăstirea Sinai şi aproape de Marea Roşie, să scrie carte de învăţătură pentru fraţi în care să se descrie urcuşul duhovnicesc, sfântul Ioan scrise „Scara” pentru ca ostenelile, sudorile şi luminarea marelui părinte să nu rămână ascunsă sub obroc.

Simţindu-şi ieşirea din trup aproape, sfântul Ioan rândui stareţ pe Gheorghe, fratele său după trup. Părintele Gheorghe plânse cu amar despărţirea de fratele său, iar sfântul Ioan, văzându-i lacrimile cele multe, îi spuse că de va afla îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, se va ruga Lui ca şi dânsul să fie luat la cer în acelaşi an. Şi astfel, după zece luni adormi în Domnul şi părintele Gheorghe, sălăşluindu-se printre locuitorii cerului împreună cu slăvitul său frate, Ioan.

Peste veacuri, scrierea sa a strălucit precum o comoară de mult preţ, căci s-a făcut carte nelipsită călugărilor, sihaştrilor, dar şi a norodului celui doritor a afla calea nemincinoasă spre Cer. Încă din vechime nu s-a curmat copierea ei, pentru covârşitorul folos sufletesc pe care toţi l-au aflat în această carte scrisă de mâinile sfinţite de ani îndelungaţi de nevoinţe ale sfântului părinte.

+ * + * +

Întru înălţimea înfrânării te-a pus pe tine Domnul, ca pe o stea adevărată şi nerătăcită, luminând marginile, învăţătorule Ioane, părintele nostru. (Condacul Sfântului, glasul al IV-lea)

Te-ai făcut cu totul mir de sfinţenie prin miresmele pustniciei, cuvioase, spre miros cu bună mireasmă lui Dumnezeu. (din Canonul Sfântului Ioan ce se citeşte la Utrenia Duminicii Sfântului Ioan Scărarul din Postul Mare)

Astăzi este zi de sărbătoare, care cheamă toate adunările sihaştrilor la dănţuire duhovnicească, la masă şi la mâncare de viaţă nestricăcioasă. (din Canonul Sfântului Ioan ce se citeşte la Utrenia Duminicii Sfântului Ioan Scărarul din Postul Mare)

+ * + * +

sau în limba română, traducerea lui Veniamin Costachi (al cărui chip poate fi aflat aici, clic) de la 1814

prezentată aici:

http://video.crestinortodox.ro/cEyYxiz4Afy/Sfantul_Ioan_Scararul_Scara.html (clic)

+ * + * +

(Sursă: http://smolenskaya-fili.ru/images/stories/Raznoe/lestvica1.jpg)

(Sursă: http://www.eikonografos.com/album/displayimage.php?pid=2641&fullsize=1)

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

( Sursă: http://www.ruicon.ru)

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

 

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

+ * + * +

Peştera Sfântului Ioan Scărarul

(Sursă: http://images-6.moifoto.ru/big/1/623/2821229vko.jpg)

Published in: on 30 Martie, 2011 at 00:41  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa, Maxima, România (26 martie)

(Sursă: http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/58/files/pages/03.26%20Sf.%20Mc.%20Montanus%20Maxima-Icoane0.jpg)

Sfântul Montanus este cel dintâi preot din neamul nostru al cărui nume s-a păstrat până la noi. Despre viaţa sa nu ştim nimic, însă cununa muceniciei cu care Dumnezeu l-a încununat pe dânsul şi pe soţia sa grăieşte singură despre viaţa lor cea bineplăcută Domnului, evlavia, smerenia, iubirea de aproapele şi tăria credinţei în care au petrecut neclintit în vremuri tulburi.

Adus în faţa guvernatorului spre a fi înduplecat să aducă jertfă zeilor, sfântul Montanus răspunse cu tărie:

– Eu am primit învăţătura să îndur mai bine chinurile decât, lepădându-mă de Dumnezeu, să aduc jertfă demonilor.

Guvernatorul, văzându-i neclintirea, porunci să fie adusă la judecată şi soţia sfântului mucenic, Maxima, care arătă aceeaşi tărie a credinţei.

Mâniat peste măsură, acesta porunci ca celor doi sfinţi să  li se lege de gât câte o piatră şi să fie aruncaţi în râul Sava, de unde creştinii mai apoi le luară trupurile în taină cu adâncă evlavie îngropându-le după rânduială. De atunci pururea înalţă rugăciuni către Domnul pentru neamul lor, săvârşind minuni celor ce li se roagă cu credinţă. 

 

Veniţi acum, o, iubitorilor de prăznuire, să lăudăm pe Părintele îndurărilor, care a privit cu dragoste spre Sfânta noastră Biserică. Căci prin roua Duhului Său au răsărit şi aici pomii cei ce rodesc spre viaţa veşnică şi împodobesc grădina raiului, sfinţii pe care i-a ales neamul nostru. Şi cu smerenie să-L rugăm ca, pentru rugăciunile lor să reverse din darurile Sale cele bogate, întărindu-ne în dreapta credinţă, spre rodirea faptelor bune. (cântare din Vecernia prăznuirii Sfinţilor români)

 

Din roadele evlaviei vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/58/sfinti_martie.html

Published in: on 26 Martie, 2011 at 01:16  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Zaharia Postitorul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (24 martie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100879)

Acesta s-a nevoit în Peşterile de Departe din marea lavră a Kievului în veacurile XIII-XIV. În vremea vieţii sale, era cinstit pentru marea sa înfrânare, căci nu mânca hrană fiartă sau coaptă, ci numai după asfinţitul soarelui gusta cu măsură din verdeţuri.

Pentru sfinţenia vieţii sale, primi dar de la Dumnezeu că numai rostindu-se numele său erau izgoniţi demonii.

(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/get/4001/kipriyanvoloh.1f/0_1999f_1a33de8e_L)

(Sursă: http://www.mospat.ru/calendar/icons-MDA/%7BLLTM4T0-JR1N7I1VUV2F5-5EJJR31%7D/Header.jpg)

Published in: on 24 Martie, 2011 at 10:09  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Elena Behteeva (Florovskaia) din Kiev, Ucraina (23 martie)

Aceasta s-a născut în anul 1756 în Zadonsk, guberia Voronej din Rusia, într-o familie înstărită şi de vază, primind numele Ecaterina. Familia sa, precum şi rudeniile sale, se aflau în relaţii apropiate cu sfântul ierarh Tihon din Zadonsk (pomenit la 14 mai si 13 august) care venea din vreme în vreme la dânşii şi stătea câte două luni sau mai mult. Evlavia prieteniei cu sfântul Tihon s-a transmis fără îndoială şi tinerei Ecaterina, care la 18 ani, mânată de dorul de a petrece departe de desfătările cele vremelnice ale lumii acesteia, plecă pe ascuns din casa părintească îndreptându-se către mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Voronej.

Mare fu întristarea părinţilor ei care începură să o caute pretutindeni până o aflară. Aceştia încercând a o convinge să se întoarcă din drumul cel plin de osteneli pe care îl apucase, fură ei înşişi înduplecaţi de neclintirea fiicei lor şi de cuvântul cel plin de înţelepciune al egumenei.

După intrarea sa în mănăstire, luă asupra sa sarcina educaţiei unei orfane dintr-o familie de vază dar săracă şi începu a petrece în îndelungi postiri şi în rugăciune neîncetată. Curând, vestea bunei sale sporiri se răspândi în împrejurimi, mulţi cercetând-o pentru a primi povăţuire duhovnicească. Aceasta stârni nemulţumirea egumenei care se strădui cu orice chip să o îndepărteze din mănăstire, vrăjmăşie ce cuprinse curând şi inimile maicilor precum şi a elevei sale. Astfel, cuprinsă de adâncă mâhnire tânăra Elena se rugă Domnului şi sfântului ierarh Tihon din Zadonsk şi curând primi mângâiere căci căzând istovită într-un somn adânc îl visă pe sfântul ierarh care îi spuse:

– Te-ai plâns că ţi s-a luat tot. Să ştii că te voi răsplăti pentru pierderea ta cu o mângâiere neaşteptată.

În locul elevei sale, se apropie de sora Elisabeta (mai apoi, în monahism, Evghenia), cu care hotărî să plece la Kiev pentru a afla o mănăstire unde să se poată nevoi în pace.

După sosirea la Kiev, îşi luară cu chirie un ungher sărăcăcios departe de oraş şi zilnic mergeau la Marea Lavră a Peşterilor, unde se rugau cu multe lacrimi sfinţilor sfintei lavre. Aici, aflând despre necazurile tinerelor surori, sfântul Antonie Smirniţki (ieromonah iar mai apoi stareţ al lavrei, trecut în rândul sfinţilor la 24 iunie 2008) le ajută să intre în mănăstirea Sfinţilor Flor şi Lavru (Florovski) din Kiev.

După o vreme, în mănăstire izbucni un incendiu care prefăcu în scrum şi chilia lor. Cele două nevoitoare, primind nenorocirea ca fiind voia Domnului, se întoarseră în Voronej încercând a intra din nou în obştea unde vieţuiseră mai înainte, însă curând primiră vestea că mănăstirea Florovski se va reînfiinţa. Cuprinse de bucurie, se întoarseră la Kiev. În călătoria lor, întâmpinară multe greutăţi, foame, mizerie şi multe alte lipsuri, încât cu greu ajunseră la locul dorit. Sălăşluindu-se din nou în mănăstirea Florovski, după o vreme le arse din nou chilia, iar ele fură izgonite din mănăstire. Acestea rugându-se iară fierbinte Domnului şi sfinţilor marii lavre, primiră ajutor curând căci un om de vază din Voronej care sosise la Kiev şi cunoştea familia sfintei cuvioase Elena, îl înduplecă pe mitropolitul Kievului Serapion să binecuvânteze întoarcerea celor două nevoitoare la mănăstirea de unde fuseseră izgonite. Ierarhul promise, însă făgăduinţa fu împlinită abia de succesorul său, mitropolitul Evghenie care era rudă îndepărtată cu sfânta Elena. Astfel, în anul 1817, pe când sfânta Elena avea 61 de ani, fură reprimite în mănăstirea lor unde petrecură până la sfârşitul vieţii lor.

Mulţi primeau mângâiere şi tămăduire sufletească din blândeţea sfintei Elena, din iubirea sa de aproapele şi din pacea pe care toţi cei care o cercetau o simţeau în inimile lor. Iar ea se nevoia în taină în privegheri de toată noaptea, în rugăciuni fierbinţi pentru întreaga lume şi în postiri, acoperindu-le pe toate în haina smereniei şi simplităţii purtării. Pentru virtuţile sale cu care se împodobise în urma îndelungii răbdări în toţii ani vieţii sale de strâmtorări şi necazuri, sfânta Elena era iubită de toţi.

Pe când avea 78 de ani, în primăvara anului 1834, fu cuprinsă de boală, căci se apropiase clipa părăsirii celor pământeşti. Sfânta Elena, care îndurase multe necazuri întreaga sa viaţă, primi boala cu o neobişnuită răbdare, adâncindu-se în rugăciune şi având liniştea primirii a toate ca din mâna cea atotputernică a lui Dumnezeu.     

Când fu împărtăşită cu Sfintele Taine, rosti cu multă însufleţire cuvintele „Cred, Doamne!”, căci după cum povesti maicilor după aceea, văzu sfântul potir cuprins de o lumină cerească.

După ce îşi ceru iertare întregii obşti, plecă în pace pentru a se sălăşlui în locaşurile cele de sus ale Domnului, fiind îngropată în mormântul sfântului ierarh Tihon din Zadonsk. Acest mormânt sărăcăcios şi-l pregătise sfântul ierarh cu mult timp înainte de adormirea sa cerând cu stăruinţă să fie înmormântat acolo, însă după plecarea sa la cele veşnice, mormântul se află prea strâmt, iar fraţii îl îngropară în altul, împărţind apoi sărăcăcioasa agoniseală a sfântului printre care şi acest mormânt care ajunse la sfânta Elena, iar aceasta îl păstră vreme de 50 de ani.

Vreme de aproape două veacuri, mulţi credincioşi aflară mângâiere şi izbăvire din necazuri, nevoi, boli şi neputinţe, la mormântul său, iar toţi simţiră în sufletele lor aceeaşi pace pe care sfânta Elena o răspândea încă din viaţă tuturor celor care o căutau.

Din rânduiala lui Dumnezeu, afându-se cinstiele sale moaşte, la 6 octombrie 2009 sfânta Elena fu proslăvită cu sfinţii. În cuvântul de la canonizare se vorbi despre preţuirea pe care stareţi şi mireni o aveau pentru dânsa, precum şi de puterea de a dărui mângâiere în necazuri.

 

Din slujba de proslăvire a Sfintei Elena

(Sursă: http://trandafirescu.files.wordpress.com/2009/10/img_9642_3.jpg?w=500&h=346)

Moaştele Sfintei Elena

(Sursă: http://trandafirescu.files.wordpress.com/2009/10/img_9601.jpg?w=500&h=333)

 + * + * +

Mănăstirea Florovski din Kiev

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/20567014.jpg)

Chipul Sfântului Cuvios Serghie Srebianski, arhimandrit mărturisitor, Rusia (23 martie)

Duhovnicul Mănăstirii Sfintelor Marta şi Maria din Moscova, întemeiată de Sfânta Nouă Muceniţă Elisabeta Feodorovna (clic aici, pomenită la 5 iulie)

(Sursă: http://www.fond.ru/)

+ * + * +

 În anul 1880. Numele său în lume a fost Mitrofan

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 La nunta sa, Varşovia, 1893

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 Împreună cu soţia sa, Olga Vladimirovna, devenită monahia Elisabeta, şi ea trecută în rândul sfinţilor de Biserica Ortodoxă Rusă

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 În anul 1890

Sf Serghie Srebiansky  duhovnicul Man Marta si Maria 1948 7 anul 1890(Sursă: http://www.fond.ru/)

 În anul 1893

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 În anul 1894

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 Cu nepoţii, căci el şi soţia sa nu au avut copii

(Sursă: http://www.fond.ru/)

Slujitor al Bisericii

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 Preot pe front în Războiul ruso-japonez

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/353/full_1261510001.jpg)

 Preot pe front în Războiul ruso-japonez, slujind Sfinta Liturghie

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 Preot pe front în Războiul ruso-japonez

(Sursă: http://www.fond.ru/)

După venirea sa din război scrise cartea „Jurnalul unui preot militar care a slujit în Orientul Îndepărtat pe durata recentului război ruso-japonez”, pe care citind-o Sfânta Muceniţă Elisabeta Feodorovna s-a regăsit deplin în mila faţă de aproapele a părintelui Mitrofan

(Sursă: http://www.fond.ru/)

În satul Vladicinoe, provincia Tver

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 În satul Vladicinoe, provincia Tver

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 În anul 1904, împreună cu enoriaşii săi

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 Biserica sa din satul Vladicinoe

(Sursă: http://www.fond.ru/)

Sf Cuv Serghie Srebianski foto nou 1(Sursă: http://pravicon.com/)

 În anul 1906

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 Duhovnic al Mănăstirii Marta şi Maria, în anul 1910, la un an de la inaugurarea ei

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 Duhovnic al Mănăstirii Marta şi Maria

(Sursă: http://www.fond.ru/)

(Sursă: http://www.fond.ru/)

Duhovnic al Mănăstirii Marta şi Maria, în anul 1920

(Sursă: http://www.fond.ru/)

Sf Cuv Serghie Srebianski foto nou 2(Sursă: http://pravicon.com/)

 Cu clerici din Tver şi din alte eparhii

(Sursă: http://www.fond.ru/)

În satul Vladicinoe, în anul 1928

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 În anul 1940, ultima fotografie păstrată până la fericita sa adormire din anul 1948

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 + * + * +

Icoană cu părticică din moaştele sale

(Sursă: http://www.fond.ru/)

 

+ * + * +

Sf Cuv Serghie Srebianski nou 2(Sursă: http://pravicon.com/)

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Sfânta Nouă Muceniţă Elisabeta Feodorovna (clic aici, pomenită la 5 iulie)

+ * + * +

Mănăstirea Marta şi Maria din Moscova

Published in: on 23 Martie, 2011 at 07:52  Comments (4)  
Tags: , , , , , , ,

Chipul Sfântului Cuvios Nicon, stareţ al Lavrei Peşterilor din Kiev, Ucraina (23 martie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100867)

Viaţa sa este înfăţişată în

Published in: on 23 Martie, 2011 at 06:41  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Chipul Sfântului Cuvios Serafim de Viriţa, Rusia (21 martie)

(1866 – 1949)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=103710)

 

(Sursă: http://www.miriamturism.ro/galerie/Sf_Serafim_Virita.jpg)

 

(Sursă: http://serafim.com.ru/ikoni_ser_vyr/is_ser_v_alnl2.jpg)

+ * + * +

+ * + * +

Împreună cu soţia şi fiul său, 1905

(Sursă: http://floxasia.ru/wp-content/uploads/2010/10/d181d0b5d0bcd18cd18f-d0bcd183d180d0b0d0b2d18cd0b5d0b2d18bd185-d0b2d0b0d180d188d0b0d0b2d0b0-d0bed0ba-1905-d0b3-290×370.jpg)

 

În anul 1914

 

(Sursă: http://www.e-vestnik.ru/files/2317/2317.jpg)

 

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/S_BQN20Nz2I/AAAAAAAAGyM/iJY-WZnxqfo/s1600/a+10+Serafim_vyritsa.jpg)

 

(Sursă: http://content.foto.mail.ru/mail/mirinax/160/i-1385.jpg)

 

 

(Sursă: http://floxasia.ru/wp-content/uploads/2010/10/d181d0b5d180d0b0d184d0b8d0bc-d0b2d18bd180d0b8d186d0bad0b8d0b92.jpg)

 

(Sursă: http://www.rtr.spb.ru/vesti/vesti_2009/upload/2-4-2009/serafim.jpg)

 

Piatra pe care s-a rugat Sfântul Serafim de Viriţa 1000 de zile pentru patria sa

(Sursă: http://serafim.com.ru/pixes/is_2_2.jpg)

 

Icoana Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni împotriva voastră dinaintea căreia se ruga Sfântul Serafim, pictată la cererea Sfântului Ioan de Kronstadt. La vremea cuvenită, vom scrie despre ea

Acatistul Maicii Domnului Eu sunt cu voi şi nimeni împotriva voastră

+ * + * +

Capela de pe mormântul Sfântului Serafim

(Sursă: http://gatchina.allnw.ru/regions/edit/id/attachment/d2a69a9f93a3c82c219a0d8cc1ae47876acda25f/%D0%A1%D0%B5%D1%80%D0%B0%D1%84%D0%B8%D0%BC%20%D0%92%D1%8B%D1%80%D0%B8%D1%86%D0%BA%D0%B8%D0%B9.%20%D0%A7%D0%B0%D1%81%D0%BE%D0%B2%D0%BD%D1%8F%20%D0%BD%D0%B0%D0%B4%20%D1%80%D0%B0%D0%BA%D0%BE%D0%B9.JPG)

 

(Sursă: http://serafim.com.ru/pixes3/Ser_vyr_ikona.jpg)

 

(Sursă: http://serafim.com.ru/pixes3/Ser_-vyr_chasovnja.jpg)

 

(Sursă: http://img-2005-10.photosight.ru/12/1078211.jpg)

Published in: on 21 Martie, 2011 at 02:22  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Mucenic Eufrosin de la Lacul Albastru, Rusia (20 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0747/s0747005.jpg)

Acest cuvios părinte s-a născut în veacul al XVI-lea din părinţi binecredincioşi care îi puseră numele Efrem, în preajma Lacului Ladoga, în apropiere de Mănăstirea Valaam a cărei înrâurire se făcu simţită în anii tinereţii sale. La vremea cuvenită, părăsi casa părintească şi se mută la mănăstire unde deprinse rânduiala slujbelor şi asprimea vieţuirii călugăreşti.  Cu toate acestea însă, nu se putea hotărî să părăsească lumea.

După o vreme, plecă în cetatea Novgorodului, iar după câţiva ani, se îndreptă spre ţinutul Bejeţk unde se sălăşlui în satul Doloska. În acel sătuc liniştit, departe de zarva marilor oraşe, se osteni ani de zile ca dascăl al bisericii satului cu hramul sfântului marelui mucenic Gheorghe. Ajuns de mult la vremea bărbăţiei, simţi aprinzându-i-se în suflet dor de vieţuirea călugărească şi neluând nimic cu dânsul plecă spre mănăstirea Adormirea Maicii Domnului din Tihvin. Aici, vârsta sa, chezăşia tinereţii petrecute la Valaam şi îndelungata slujbă de cântăreţ din biserica satului Doloska făcură să primească curând haina monahală primind numele Eufrosin.

După ani îndelungaţi petrecuţi în mănăstirea din Tihvin, sfântul părinte simţi o dorinţă năvalnică de a se dărui ostenelilor pustniceşti, precum odinioară se sădise în inima sa din frumuseţea petrecerii liniştite de la mănăstirea Valaam dar şi din sătucul Doloska.  Primind binecuvântarea stareţului, porni către ţinutul Bejeţk, împresurat de strâmtori şi codri deşi, în mijlocul smârcurilor acoperite cu muşchi şi al mlaştinilor de netrecut. În locul ales, sfântul Eufrosin îşi săpă un bordei şi îşi începu vieţuirea pustnicească, rugându-se, pururea priveghind, cântând psalmi, petrecând multe nopţi fără a închide ochii. Hrana lui erau numai roadele pădurii. După un an petrecut în bordeiul de pământ îşi construi o colibă, iar după încă un an fu descoperit de lume şi astfel ducându-i-se vestea pentru vieţuirea sa sporită.

Cu timpul, sfântul Eufrosin adună în jurul său o mică obşte de fraţi râvnitori şi ridică o biserică de lemn închinată Bunei Vestiri unde mica obşte începu a se împărtăşi din frumuseţea slujbelor îndelungate şi liniştite. Pentru buna sporire în toate încredinţate lui de Dumnezeu, primi darul înainte vederii.

Pe atunci, Rusia trecea printr-o perioadă tulbure, după ce în urma morţii lui Boris Godunov, fu ales ca ţar al întregii Rusii un papistaş; iar după grabnica sa izgonire urmară ani de nenumărate tulburări, dezordine şi război civil, provocate de noii pretendenţi la tron şi de duşmanii străini, polonezi şi suedezi.

Norodul, speriat de valul de jafuri şi omoruri ale străinilor, fugise în ţinuturile mlăştinoase şi împădurite, refugiindu-se şi în mănăstirea sfântului Eufrosin.

La 19 martie, în anul 1612, sfântul chemă pe toţi la sine şi le spuse că duşmanii sunt prin preajmă, îndemnându-i pe fiecare să îşi mântuiască viaţa cum va şti:

– Iubiţii mei fraţi, copii întru Domnul, tot omul care vrea să scape de moarte să părăsească acum mănăstirea Preacuratei Maici a Domnului, căci Dumnezeu aşa a rânduit, ca puterile răului să cotropească acest sfânt locaş. Eu am venit aici să mor pentru Hristos.

Dintre vieţuitorii mănăstirii monahul Iona, înfricoşat de prevestirea cuviosului părinte, căută să-şi afle scăparea prin fugă, însă sfântul Eufrosin îi ţinu calea spunându-i:

– Frate Iona, de ce îngădui fricii să pătrundă în sufletul tău? Curajul şi bărbăţia în timp de război trebuie să ni le arătăm.

Îmbărbătat de cuvintele stareţului, monahul îşi schimbă gândul şi rămase pe loc.

În ziua de 20 martie, sfântul părinte îşi îmbrăcă schima şi îi întâmpină pe duşmani. Fiind întrebat unde sunt averile mănăstirii, acesta răspunse ca în biserica Preacuratei Maici a Domnului. Aceştia căutară, însă nu aflară nimic din cele dorite, iar unul dintre dânşii, orbit de mânie, scoase sabia şi dintr-o lovitură străpunse gâtul cuviosului părinte, iar altul apucând un topor îl înfipse în cinstitul său cap, încununându-l astfel cu nestricăcioasa cunună a muceniciei.

În aceeaşi zi, monahul Iona se învrednici şi dânsul de sfârşit mucenicesc, sălăşluindu-se în locaşurile Domnului alături de duhovnicescul său părinte care îl călăuzise cu neschimbată şi părintească iubire până în sfârşit.  

După 8 zile, pe 28 martie, fraţii se întoarseră în mănăstire şi îngropară cu multe lacrimi şi evlavie trupul sfântului Eufrosin, pe locul unde pătimise, alături de crucea pe care el însuşi o puse mai înainte, dimpreună cu trupul monahului Iona şi ale celorlalţi care se învredniciseră de moarte mucenicească.

La 25 martie 1655, se află trupul său nestricat răspândind bună mireasmă şi săvârşind multe minuni, fiind aşezat cu multă cinste în raclă, iar peste veacuri, la 29 iunie 1912, fu proslăvit cu sfinţii de Biserica Ortodoxă Rusă.

 

Îndreptându-ţi gândul către Dumnezeu din tinereţe prin lepădarea de lume, Fericite Eufrosine, te-ai sălăşluit în pustia de netrecut, în care ai petrecut cu vitejie în înfrânare, în rugăciuni şi în postiri de tot felul, Dumnezeu întărindu-te, şi viaţa ţi-ai sfârşit cu nevinovăţie pătimind ucidere din mâinile fiilor satanei. Pentru aceea, te-ai încununat cu Sfinţii Pustnici şi cu Mucenicii, cu care stai în faţa scaunului Preasfintei Treimi. Roagă-te, rugămu-te, să dobândim lăsare de păcate şi sufletelor noastre mare milă. (Troparul Sfântului, glasul al IV-lea)   

 

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0747/s0747001.jpg)

 

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0747/s0747004.jpg)

 

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0747/s0747007.jpg)

+ * + * +

Schitul Buna Vestire

Iazul despre care se spune ca a fost săpat de însuşi sfântul Eufrosin

Lacurile din preajmă

Urmele genunchilor Sfântului Eufrosin, care, în chip minunat, sunt calde şi pe care nu creşte iarbă

Noile zidiri, căci schitul a ars în anii ’60 şi a fost refăcut în vremurile din urmă

Locul martiriului Sfântului Eufrosin

Din noul paraclis închinat Sfântului Eufrosin

(Sursă: http://zahmuh.livejournal.com/207049.html

Published in: on 21 Martie, 2011 at 00:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Chipul Sfântului Ierarh Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului (18 martie)

Era blând, smerit, uscat de postiri si palid la chip. După o viaţă plină de osteneli şi de sfinte lupte întru apărarea dreptei credinţe, sfântul ierarh s-a săvârşit cu pace şi s-a sălăşluit în curţile cele veşnice ale Domnului.

+ * + * +

Dorind să vezi slava cea de negrăit a lui Hristos, ierarhe, te-ai sârguit să omori patimile cele stricătoare de suflet şi să faci inima ta vas al înţelepciunii celei mai bune şi mai înalte. Pentru aceasta, toţi cu credinţă te fericim pe tine.

Sufletul tău s-a arătat casă a sfinţeniei, întru care a locuit mai presus de fire Tatăl şi Fiul şi Duhul cel începător de viaţă, Căruia cântăm: Sfânt eşti, Doamne!

(din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cu înţelepciunea Cuvântului îmbogăţindu-te, ai dat afară râurile învăţăturilor vieţii şi ai adăpat tot cugetul celor binecredincioşi; şi cu toiag dumnezeiesc păstorindu-ţi turma, ai hrănit-o în dumnezeiasca livadă a cunoştinţei. Pentru aceasta, te lăudăm ca pe un păstor mare şi apărător al credinţei, ierarhe Chirile, strigând: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.

(Sedealna, glasul al 8-lea, ce se cântă de la Utrenie)

+ * + * +

Published in: on 17 Martie, 2011 at 22:47  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Chipul Sfintei Noi Muceniţe Natalia Baklanov, monahie, Rusia (18 martie)

Sfânta nouă muceniţă Natalia (în centru)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/342/full_1229029357.jpg)

Aceasta a fost condamnată la 8 ani de lagăr în anul 1937, însă curând după deportarea în lagărul de muncă Siblag, se îmbolnăvi şi pătimind o vreme, trecu la cele veşnice, în anul 1938, învrednicindu-se a primi cununa muceniciei şi fiind numărată cu sfinţii în vremurile din urmă de Biserica Ortodoxă Rusă.

Published in: on 17 Martie, 2011 at 22:47  Comments (1)  
Tags: , , , , ,