Aflarea moaştelor Sfintei Cuvioase Sofia de Suzdal, Rusia (1 august)


Icoana Sfintei Cuvioase Sofia de Suzdal cu o părticică din moaştele sale

(Sursă: http://www.mbrsm.ru/images/stories/sv.sofiya_big.gif)

Aflarea moaştelor sfintei Sofia de Suzdal s-a petrecut în anul 1995.

Sfânta Sofia, pe numele său din lume Solomonia, a fost mare prinţesă, fiică a nobilului Iuri Saburov.

În anul 1505 fu aleasă să-i fie mireasă viitorului moştenitor al tronului, marele prinţ Vasilie al III-lea. Căsnicia lor a fost nefericită, căci în ciuda frumuseţii şi aleselor daruri ale Solomoniei, mai ales blândeţea, aceasta nu putea naşte prunci, aşa că prinţul, îngrozit să lase tronul urmaşilor fraţilor lui, o părăsi. Pentru a avea moştenitor la tron, marele prinţ se căsători pentru a doua oară cu Elena Glinski, iar la 25 noiembrie 1525 îi porunci Solomoniei să intre în cinul monahal. Astfel, Solomonia fu silită să primească îndată tunderea în monahism în Mănăstirea Naşterii Domnului din Moscova, iar apoi fu escortată până la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Suzdal. Aici, prin nevoinţe tăinuite de ceilalţi reuşi să alunge gândurile cele lumeşti, să biruiască patimile şi să îşi dăruiască mintea şi inima întregi lui Dumnezeu.

Prinţul Kurbski a numit-o pe maica Sofia „muceniţă”. Într-o notare veche din Vieţile Sfinţilor este numită „Sfânta prinţesă Sofia, făcătoarea de minuni, care a vieţuit în Mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului”. În vremea prinţului Teodor era cinstită ca sfântă.  Ţarina Irina trimise la Suzdal „marii prinţese Solomonia, numită şi Sofia, o ţesătură de catifea reprezentând pe Mântuitorul Hristos dimpreună cu alţi sfinţi”. Patriarhul Iosif îi ceru printr-o scrisoare arhiepiscopului Serapion de Suzdal să slujească o panihidă şi alte rugăciuni la mormântul cuvioasei maici Sofia.

Sfânta cuvioasă Sofia plecă la cele veşnice în anul 1542. De-a lungul vremii se săvârşiră multe minuni la mormântul ei.

Pomenirea sa se mai săvârşeşte la 16 decembrie, ziua fericitei sale adormiri (1542) și la 1 august, ziua aflării cinstitelor sale moaște (1995).

+ * + * +


(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/736/Svjataja_prp._Sofija_Suzdalskaja.html)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/1659/Sofija_Suzdalskaja_prepodobnaja_svjataja.html)

4. Aflarea moastelor Cuv Sofia de Suzdal (adormita in 1542) (1995) 9.1

(Sursă: http://4spisok.ru/)

4. Aflarea moastelor Cuv Sofia de Suzdal (adormita in 1542) (1995) 8.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12608.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfintei Cuvioase Sofia de Suzdal

(Sursă: http://www.mbrsm.ru/images/stories/raka-pr-sofii.jpg)

Published in: on 31 Iulie, 2011 at 22:58  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Veniamin Kazanski, mitropolit de Sankt Petersburg si Gdovsk, Rusia (31 iulie)


(Sursă: http://www.pravolimp.ru/assets/lihov_picture/207/big/3_%D1%81%D0%B2%D1%89%D0%BC%D1%87%D0%BA_%D0%BC%D0%B8%D1%82%D1%80._%D0%92%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D0%B0%D0%BC%D0%B8%D0%BD_%D0%9A%D0%B0%D0%B7%D0%B0%D0%BD%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9_.jpg?1258473240)


(Sursă: http://www.hrono.ru/biograf/bio_we/veniamin_kazan.jpg)

După numirea sa în scaunul de mitropolit din anul 1917, sfântul Veniamin îşi păstră simplitatea în care vieţuise până atunci.

Astfel, continuă să meargă la cei care îl chemau, mai ales în cele mai sărace cartiere ale oraşului, pentru a se ruga acolo sau a ţine slujbele religioase care i se cereau. Muncitorii îl chemau adesea să boteze copii, iar sfântul ierarh cobora cu bucurie în întunecatele subsoluri, fără să poate vreun semn exterior al înaltei demnităţi ecleziastice pe care o avea.

Sala de primire a sa era mereu plină de oameni modeşti. El asculta uneori pe vizitatori până la ore târzii, şi nu lăsa pe nimeni să plece fără a fi mângâiat, uitând chiar şi de propria sa odihnă şi hrană.

Sfântul Veniamin nu era un orator strălucit, însă predicile sale foarte simple aveau o căldură duhovnicească aparte, astfel, mulţimea umplea întotdeauna biserica unde se ştia că va sluji el.

Împotrivindu-se formării unei Biserici revoluţionare cu calm şi fermitate şi ştiind că avea să urmeze arestarea şi condamnarea sa, îşi puse la punct problemele cele mai urgente ale eparhiei şi îşi luă rămas bun de la prieteni. În ziua rânduită de Dumnezeu, fu arestat împreună cu mulţi din membrii Direcţiei centrale a parohiilor.

La 10 iunie 1922, în ziua procesului, 10000 de oameni aşteptau în linişte şi nemişcate sosirea acuzaţilor şi, întâi de toate, a mitropolitului. Când îl zăriră, căzură în genunchi şi începură a cânta „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta! Şi cu Crucea Ta cea Sfântă păzeşte oraşul Tău!”. Priviră cu ochii în lacrimi pe ierarhul lor binecuvântându-i de la fereastra maşinii.

În vremea procesului, sfântul Veniamin rămase calm şi plin de bunătate ca întotdeauna.

La sfârşitul îndelungatului şi greului proces, sfântul ierarh mărturisi:

– Am spus întotdeauna şi repet în faţa judecătorilor ca şi în faţa poporului că numai eu sunt singurul vinovat. Cei care sunt acuzaţi aici nu reprezintă decât oastea lui Hristos, aflată sub oblăduirea mea şi care îndeplineşte cu supusă credincioşie poruncile lui Dumnezeu.

Fiind condamnat la moarte dimpreună cu alţi preoţi, fură tunşi şi raşi, apoi duşi într-o sală de la sinistrul subsol al Lubiankăi fură împuşcaţi, primind astfel cununa cea nestricăcioasă a mărturisirii.

Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi la 31 martie 1992, dimpreună cu alţi sfinţi printre care sfintele noi muceniţe Elisabeta Feodorovna, mare ducesă a Rusiei, şi ucenica sa Varvara (pomenite la 5 iulie, chipul sfintei Elisabeta poate fi văzut aici: https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/07/05/chipul-sfantei-noi-mucenite-elisabeta-feodorovna-ducesa-rusia-5-iulie/).

+ * + * +

(Sursă: http://www.icon-rus.ru/catalog?id=100&parent=4)

+ * + * +

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/602/full_1295083319.jpg)


(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/602/full_1295082750.jpg)

Mormântul Sfântului Nou Mucenic Veniamin, mitropolit de Sankt-Petersburg

(Sursă: http://skorbim.com/usr/memory/import/17134/157.jpg)

Sfântul Cuvios Anatolie cel Tânăr, stareţ al Mănăstirii Optina, Rusia (30 iulie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0169/s0169002.jpg)

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1348.jpg)

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1356.jpg)

Acesta a fost ucenicul de chilie al sfântului Ambrozie, alt mare stareţ al Mănăstirii Optina (pomenit la 10 octombrie). Poporul îl numea pe sfântul Anatolie  „mângâietorul” şi  „al doilea Serafim”, fiind cel „totdeauna smerit şi niciodată întristat”.

Cuviosul Anatolie a fost împreună stareţ cu ultimul stareţ al Optinei, sfântul Nectarie (pomenit la 25 ianuarie, chipul său poate fi văzut aici: https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/01/20/sfantul-cuvios-nectarie-de-la-optina-25-ianuarie/).

Acesta a absorbit duhul ascetismului de la Optina: trezvie severă, încordată a duhului, tăinuită în chilie, relaţie simplă şi sinceră cu toate cele din afară: monahi, pelerini, natură, rânduiala vieţii de mănăstire cu slujbele ei. Petrecând nopţi întregi în rugăciune, a ajuns să crească mii de suflete în duhul adevăratei cucernicii şi evlavii creştine.

Mic de statură, neobişnuit de vioi şi rapid în mişcări, sfântul părinte cerceta pe fiecare, iar pe unii îi primea în chilia sa. Dragostea şi purtarea sa plină de bunăvoinţă atrăgea totdeauna o mulţime de oameni. Din pricina anilor îndelungaţi de suferinţă din pricina herniei, îi primea pe oameni stând pe un scăunel mic, iar aceştia se aplecau cu toată cucernicia să ia binecuvântare.

Sfântul Anatolie a avut o legătură duhovnicească deosebită cu sfântul Alexie Meciov, preot de mir (pomenit la 9 iunie, ziua adormirii, 1923, şi la 16 septembrie, ziua aflării moaştelor sale, 2001), adesea trimiţându-i pe credincioşii din Moscova la sfântul Alexie. Acesta din urmă spunea adesea despre sfântul Anatolie: „Avem acelaşi duh”.

La 2 februarie 1917, prooroci despre sfântul nou mucenic ţarul Nicolae (pomenit la 4 iulie, dimpreună cu familia sa) şi despre soarta Rusiei: „Va fi o furtună şi corabia rusească va fi distrusă. Da, aceasta se va întâmpla; însă şi pe surcele şi ţăndări se salvează oamenii. Nu toţi, nu vor pieri toţi.”

La începutul anului 1918 Optina fu închisă prin decret oficial. În primii ani după revoluţie, sfântul Anatolie continuă să vieţuiască într-o casă aproape de biserica Vladimirskaia. Pe timp de iarnă casa era aproape neîncălzită, având un timp chiar şi geamuri sparte. În nopţile geroase, îngheţa apa în căni. Pravila de rugăciune se citea la o singură candelă. Ucenicii de chilie şi oaspeţii dormeau fără să se dezbrace. Cu fiecare zi soseau veşti tot mai înfricoşătoare. Stareţul păstra însă un calm uimitor, încurajându-i pe monahi.

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1345.jpg)

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1347.jpg)

Mulţime mare de popor venea la stareţ ca la un apărător, îndrumător şi mângâietor în acele vremuri tulburi.

Unei fiice duhovniceşti, Olga Mihailovna, îi scria:

„Vă compătimesc foarte mult pentru faptul că vieţuirea în lume vă sufocă. Unei inimi credincioase îi este greu să privească cele ce se petrec în jur. Nu deznădăjduiţi şi nu vă întristaţi, evitaţi pe cât posibil companiile, distracţiile şi amuzamentele. Sa vă fie chilie camera dvs. Dedicaţi clipele libere rugăciunii, lecturii cărţilor Sfintei Scripturi, lucrului de casă şi de mână. Vizitaţi-l pe soţul dvs, acordaţi-i mai multă atenţie, dragoste, duioşie şi mângâiere, căci sunt lucruri foarte preţioase pentru el. Bineînţeles, nu veţi putea ascunde lumii un asemenea mod de viaţă şi unii vă vor lua în râs. Nu le daţi atenţie, lăsaţi-i să râdă. Ţineţi minte că, după cuvântul Apostolului Pavel, toţi… care vor voi să vieţuiască cucernic întru Hristos Iisus, vor fi prigoniţi. Poate că va trebui să înduraţi ceva, pregătiţi-vă de încercare.”

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1349.jpg)

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1346.jpg)

Îngrijorările grele din ultimii ani slăbiră mult sănătatea slabă a sfântului părinte, căci boala de hernie se intensifica, iar dânsul slăbea tot mai mult şi nu mânca nimic.

Curând după primirea marii schime, stareţul o rugă pe maica Ambrozia, care îl veghea la patul de boală, să-i citească într-o cărţulie unde se descria că o corabie naufragia pe mare şi fiecare se salva precum putea: unul se aşeza în barcă, altul se agăţa de o scândură, un altul pur şi simplu înota, numai căpitanul stătea la cârmă şi se ruga. Nu pleca nicăieri. A stat şi s-a rugat până la sfârşit, când înaintea lui s-au deschis cerurile şi L-a văzut pe Mântuitorul…

Prin aceasta stareţul arăta în mod tainic nevoinţele ultimilor stareţi ai Optinei, care au rămas la Optina până la sfârşit, purtând în timpul furtunii slujirea de rugători şi mărturisitori la cârma corabiei naufragiate a Rusiei.

La 29 iulie 1922 veni la mănăstire maşina securităţii pentru a-l aresta pe stareţ, acesta păstrându-şi pacea îi rugă să amâne pentru a doua zi pentru a avea timp să se pregătească de „drum”. Dorinţa îi fu împlinită. Iar stareţul trecu la cele veşnice în ziua de 30 iulie, la ora 5:30 dimineaţa. Când veniră comisarii întrebară:

– Stareţul e pregătit?

– Da, e pregătit, răspunse ucenicul de chilie şi deschise uşa unde văzură trupul neînsufleţit al stareţului care „se pregătise”, însă pentru un alt drum, la Cel căruia cu nesăturată iubire Îi slujise întreaga viaţă.

+ * + * +

Viaţa şi cuvinte ale Sfântului Cuvios Anatolie cel Tânăr de la Optina

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0169/s0169004.jpg)

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1360.jpg)

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1361.jpg)

(Sursă: http://www.optina.ru/photos/albums/1344.jpg)

+ * + * +

Sfinţii Stareţi ai Optinei

Cu inima şi cu mintea înţelegând că din faptele sale nici unul dintre cei vii înaintea lui Dumnezeu nu se va îndreptăţi şi păcatele voastre pururea înaintea ochilor voştri ţinând, râuri de lacrimi, numai de Domnul văzute, a revărsa nu aţi încetat, pocăinţa sufletelor aducându-I şi chipul Lui arătându-L nouă, celor ce vă cântăm:
Bucuraţi-vă, căci păcatele voastre ascunse le-aţi descoperit;
Bucuraţi-vă, căci darurile umilinţei şi al lacrimilor de la Domnul le-aţi primit;
Bucuraţi-vă, căci fericirea tânguirii pentru păcate aţi cunoscut;
Bucuraţi-vă, căci durere neîncetată pentru ele aţi dobândit;
Bucuraţi-vă, căci pocăinţa pe pământ o aţi propovăduit;
Bucuraţi-vă, căci în ceruri acum de Domnul sunteţi mângâiaţi;
Bucuraţi-vă, cuvioşi părinţi ai Optinei, făclii pline de har ale ocârmuirii duhovniceşti. (din Acatistul Sfinţilor Stareţi de la Optina)

Acatistul Sfinţilor Stareţi ai Optinei (text, clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfinţilor Stareţi de la Optina, Rusia

(Sursă: http://www.optina.ru/starets/relics/5)

Published in: on 30 Iulie, 2011 at 01:41  Comments (3)  
Tags: , , , , , , ,

Sfinţii Cuvioşi Constantin şi Cosma din Kosinsk, Rusia (29 iulie)

Sfântul Cuvios Constantin din Kosinsk

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/1061/Svjatojj_prp._Konstantin_Kosinskijj_Starorusskijj.html)

Aceştia au fost ucenicii sfântului Valaam din Hutin (pomenit la 6 noiembrie) şi ai urmaşului său, sfântul Antonie din Dimsk (17 ianuarie).  După adormirea sfântului părinte Valaam, în anul 1220, cei doi părinţi Constantin şi Cosma, năzuind a petrece în singurătate, părăsiră mănăstirea şi căutând loc potrivit nevoinţei pustniceşti, aflară un bucată de pământ pustiu acoperit de pădure între râurile Polista şi Smejnia, la 3 verste depărtare de oraşul Staraia Rus.

Cu timpul, veniră şi alţi fraţi dornici să urmeze pilda lor şi astfel se născu Mănăstirea Sfântului Nicolae al cărei stareţ fu aşezat sfântul Constantin. Acesta plecă la cele veşnice în anul 1240, fiind urmat după o vreme de ucenicul său, sfântul Cosma, fiind înmormântat în acelaşi mormânt.

Trupurile lor pline de mireasma sfinţeniei odihnesc la intrare în Biserica Sfântul Nicolae ridicată în 1820 pe mormântul lor.

Sfinţii Cuvioşi Constantin şi Cosma

(Sursă: http://pravicon.acritum.com/images/sv/s1197/s1197001.jpg)

Mulţimea valurilor neudat trecând, repejunile vrăjmaşilor celor fără de trup cu lacrimile voastre tare le-aţi înecat. Cei ce sunteţi de Dumnezeu înţelepţiţi şi preacuvioşi şi aţi luat dar de minuni, neîncetat rugaţi-vă pentru noi toţi. (Condacul Sfinţilor Cuvioşi)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântul Nicolae din Kosinsk, Rusia


(Sursă: http://www.liveinternet.ru/community/2371610/post75218085/)

Redeschisă în anii ’90, mănăstirea adăposteşte o obşte de maici.

Published in: on 28 Iulie, 2011 at 23:32  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Nicolae Koncianov cel nebun pentru Hristos din Novgorod, Rusia (27 iulie)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/iidia/pic/0000cswk)

Acesta s-a născut într-o familie aleasă din Novgorod. Din anii tinereţii îndrăgea toate cele ale evlaviei, era nelipsit de la Biserică şi se îndeletnicea cu postul şi rugăciunea. Văzându-i buna petrecere şi buna cuviinţă, oamenii începură să îl laude, iar sfântul Nicolae dorind a fugi de slava cea deşartă a lumii acesteia, luă pe umeri greaua cruce a nebuniei pentru Hristos. Astfel, cutreiera oraşul îmbrăcat în zdrenţe, îndurând bătăi, ocări şi batjocuri, iar el, asemeni sfântului Teodor cel nebun pentru Hristos (pomenit la 19 ianuarie), spunea fără înconjur locuitorilor Novgorodului despre meandrele primejdioase ale vieţii acesteia în care fiecare dintrei ei se lăsa prins.

Odată, merse de-a lungul Volkovului ca pe un pământ tare şi aruncă cu un capăt de varză către sfântul Teodor, de unde numele de Koncianov („capăt de varză”).

Sfântul Nicolae primi de la Dumnezeu darul străvederii şi al facerii de minuni.

Altădată, fiind izgonit de la o sărbătoare unde fusese chemat, plecă. Îndată însă, vinul din butoi dispăru. Nedumeriţi, oamenii îşi dădură în cele din urmă seama că pentru izgonirea sfântului Nicolae se întâmplase aceasta. Numai după întoarcerea şi rugăciunea sa, vinul reapăru după cum era.

După fercitita sa adormire, întâmplată la 1392, sfântul fu înmormântat în cimitirul catedralei Iakovlev.

Astăzi, moaştele sfântului Nicolae se află sub biserica sfântului mare mucenic Pantelimon care s-a ridicat deasupra mormântului său de unde nu încetează a izvorî minuni celor ce se roagă cu credinţă.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1551/s1551003.jpg)

(Sursă: http://lh6.ggpht.com/_DsC70bvsA5k/SxzeJ6lSoXI/AAAAAAAAGIo/olajmGnPhnQ/d71xavdl.jpg)

+ * + * +

Râul Volkov, Rusia

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/92/VolkhovRiver.jpg)

Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel, România (26 iulie)


Viaţa sfântului Ioanichie este învăluită în taină, căci ştim puţine despre dânsul. Acesta s-a născut din părinţi evlavioşi din ţinutul Muscelului. Din fragedă vârstă, îmbrăţişă viaţa monahală în Mănăstirea Cetăţuia Negru-Vodă unde deprinse rânduielile vieţii ascetice de la părinţii îmbunătăţiţi ai chinoviei şi de la sihaştrii care se nevoiau în număr mare prin împrejurimi. După o vreme, râvnind fericita viaţă pustnicească şi arzând pentru dragostea lui Hristos, s-a coborât de bună voie într-o peşteră săpată în peretele muntelui şi acolo s-a nevoit neştiut de oameni mai bine de 30 de ani.

Nevoinţele sale, rugăciunea pentru întreaga lume, posturile, privegherile, lacrimile şi lipsurile de tot felul sunt acoperite de taină. Numai ucenicul său îi aducea pâine şi apă, o singură dată pe săptămână, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie, din cauza locului foarte abrupt. Din timp în timp, egumenul Mănăstirii Negru Vodă îi trimitea, pe aceeaşi cale, Sfintele Taine. După o nevoinţă atât de aspră, acest mare sihastru al pământului nostru românesc, ajungând la măsura sfinţeniei şi cunoscându-şi dinainte sfârşitul, şi-a săpat singur mormântul, în fundul peşterii. Apoi s-a culcat în acel pat de piatră şi şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 1638.

La începutul veacului al XX-lea, arhimandritul Pimen, de la Manastirea „Negru Vodă” , hotărî să-şi petreacă Postul Mare în aceeaşi peşteră, unde coborî agăţat pe frânghii. Copleşit de emoţie, monahul descoperi în adăpostul de piatră osemintele întregi galbene, bine mirositoare şi acoperite cu o pânză de păianjen, ale marelui sihastru, întinse pe acelaşi pat de stâncă, ca în urmă cu câteva veacuri. Deasupra, pe peretele peşterii, erau cioplite în piatră un nume şi un an:  „Ioanichie Schimonah 1638”. Părinţii mănăstirii le luară cu evlavie şi le aşezară în biserică, spre sfinţirea monahilor şi bucuria credincioşilor, iar de atunci darurile izvorâte de la moaştele sfântului Ioanichie nu au mai contenit.

Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi de către Biserica Ortodoxă Română în anul 2009.

+ * + * +

Cine poate spune, Părinte, care a fost lucrarea ta cea duhovnicească, ascuns fiind treizeci de ani în adâncimile peşterii din Valea Chiliilor? Dumnezeu Atotştiutorul a numărat mulţimea virtuţilor pe care le-a împlinit, aşezându-te în odihnă veşnică, în ceruri, iar noi, pe pământ, minunându-ne de răbdarea ta, te lăudăm şi cinstim sfintele tale moaşte. (din Vecernia Mică)

Pomenirea Cuviosului Ioanichie ne revarsă astăzi în suflete mireasmă duhovnicească şi bucuria întâlnirii cu Dumnezeu, căci minunatul părinte s-a ostenit în toată viaţa sa urmând lui Hristos şi sălăşluind în peştera din Valea Chiliilor. Pentru aceea, după îndelungi nevoinţe, a fost aşezat în lumina cea necreată a Împărăţiei Cerurilor, de unde se roagă să primim şi noi milă şi har de la Dumnezeu, Cel ce este minunat întru Sfinţii Săi. (ditren Stihirile de la Litie)

Bucură-te, sihăstrie din Valea Chiliilor, care ai odrăslit mlădiţa cea purtătoare de rodul răbdării, Cuviosul Ioanichie! (dintre Stihirile de la Vecernia Mică)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Ioanichie de la Muscel

+ * + * +

Din roadele vrednice de laudă ale evlaviei pentru sfinţii neamului nostru românesc

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/405/iulie_ioanichie_de_la_muscel.html

http://doarortodox.wordpress.com/2011/05/23/sfantului-cuvios-ioanichie-schimonahul-din-sihastria-valea-chiliilor-26-iulie/

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ioanichie cel Nou de la Muscel, România

(Sursă: http://www.vacanteperoti.ro/CetatuiaNegruVoda-Muscel-Arges.php)

+ * + * +

Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă

(Sursă: http://www.vacanteperoti.ro/CetatuiaNegruVoda-Muscel-Arges.php)

Published in: on 26 Iulie, 2011 at 01:02  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Adormirea Sfintei Ana, mama Maicii Domnului (25 iulie)

Icoana Sfintei Ana aflată la Schitul Sfintei Ana din Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://img1.liveinternet.ru/images/attach/c/1//62/424/62424167_file_1012.jpg)

Pomenirea ta de lumină purtătoare este şi plină de strălucirea care trimite în lume raze de mântuire, înţeleaptă Ana, plină fiind de toate darurile. (din Canonul Sfintei Ana ce se citeşte la Utrenie)

Pomenirea ta mai luminoasă decât soarele ne-a răsărit nouă astăzi, cu raza bogatelor daruri luminându-ne, preacinstită, şi negura patimilor risipind. Deci pe noi, cei ce o săvârşim, păzeşte-ne. (din Canonul Sfintei Ana ce se citeşte la Utrenie)

O, preaslăvită minune! Cea care a născut cu preaslăvire pe cea una curată între femei binecuvântată, se mută din viaţa aceasta vremelnică, la cea fără de sfârşit. Acum prăznuim sfântul praznic al măritei Ana, care de pe pământ se înalţă la cele cereşti, veselindu-se astăzi împreună cu adunările îngereşti.  (dintre Stihirile cântate la Vecernie )

+ * + * +

Acatistul Sfinţilor Părinţi Ioachim şi Ana (text, clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfintei Ana

Piciorul stâng al Sfintei Ana a fost adus de Schitul Sfintei Ana, cel mai mare şi cel mai vechi schit din Sfântul Munte, la 26 octombrie 1666 de către Cuviosul Simeon. Ele se păastrează în biserica centrală, unde pomelnicele primite din întreaga lume sunt pomenite, cu mare ravnă şi aşezare duhovnicească. Nenumărate sunt minunile săvârşite de Sfânta Ana, mai ales în cazurile privind neputinţa naşterii de prunci.

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/diverse/moastele-sfintei-ana-bunica-hristos-121532.html)

De asemenea, în bisericile Sfântului Munte se mai află şi alte moaşte ale Sfintei Ana. Astfel, în biserica Mănăstirii Cutlumuş se află întregul picior drept al Sfintei Ana. În biserica Mănăstirii Stavronikita se păstrează mâna Sfintei Ana. Părţi din trupul Sfintei Ana se mai află şi în Catedrala Patriarhatului din Ierusalim şi Antiohia, în Manastirea Kykkos, din insula Cipru, cât şi în alte biserici şi mănăstiri din lume.

+ * + * +

Schitul Sfânta Ana din Sfântul Munte Athos, Grecia

Published in: on 25 Iulie, 2011 at 01:25  Comments (4)  
Tags: , , ,

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev (23 iulie)

(Sursă: http://p2.patriarchia.ru/2009/11/16/1234718328/2IMG_18351.jpg)

(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/-9V5p_wJ6lyM/Tbuw53poUpI/AAAAAAAAJWg/zMugiF6J7xY/s1600/%25D0%25AF%25D0%25B2%25D0%25BB%25D0%25B5%25D0%25BD%25D0%25B8%25D0%25B5+%25D0%259F%25D1%2580%25D0%25B5%25D1%2581%25D0%25B2%25D1%258F%25D1%2582%25D0%25BE%25D0%25B9+%25D0%2591%25D0%25BE%25D0%25B3%25D0%25BE%25D1%2580%25D0%25BE%25D0%25B4%25D0%25B8%25D1%2586%25D1%258B+%25D0%25BD%25D0%25B0+%25D0%25B3%25D0%25BE%25D1%2580%25D0%25B5+%25D0%259F%25D0%25BE%25D1%2587%25D0%25B0%25D0%25B5%25D0%25B2%25D1%2581%25D0%25BA%25D0%25BE%25D0%25B9.++.jpg)

Pe dealul unde se află astăzi mănăstirea, în anul 1240 se stabiliseră doi monahi iubitori de linişte. Într-una din zile, unul dintre dânşii după ce îşi săvârşi rugăciunile urcă mai sus pe vârful dealului unde i se arătă în chip minunat Preacurata Maică a Domnului şezând de o piatră şi înconjurată de flăcări. Monahul îl strigă şi pe fratele său de nevoinţă să vină să vadă minunea şi se întâmplă să se afle acolo şi un păstor de oi pe numele său Ioan Bosoi. Toţi trei cuprinşi de bucurie dădură slavă lui Dumnezei şi Preacuratei Sale Maici pentru mila arătată către dânşii. Apoi văzură că pe piatra unde se arătase Maica Domnului rămase urma piciorului său drept, din care susura un fir de apă.

Cu timpul, vestea minunii Maicii Domnului se răspândi, iar pe locul acela se întemeie mănăstirea Poceaev care dăinuie până astăzi.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Poceaev, provenită din Constantinopol, fu dăruită în anul 1559 de către mitropolitul grec Neofit moşieresei Ana Erofeevna Goiskaia. Peste aproape 30 de ani, icoana începu să răspândească o lumină nepământească şi îi redă într-un chip minunat vederea fratelui Anei. În semn de mulţumire şi evlavie, aceasta o duse, cu steaguri, cântări şi mult popor la Mănăstirea Poceaev şi o dărui părinţilor pentru păstrare veşnică.

Minunile săvârşite ştiute şi neştiute de Maica Domnului prin această icoană sunt nenumărate: izbăviri de năvălirea altor neamuri şi de eresuri, tămăduiri de boli ale sufletului şi ale trupului, naşteri de prunci, izbăviri din necazuri şi strâmtorări.

+ * + * +

Minunea Maicii Domnului de la Poceaev

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0587/0587001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0587/0587005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0587/0587008.jpg)

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului de la Poceaev

(Sursă: http://calindragan.files.wordpress.com/2009/10/pag-5-poceaev-copy.jpg)

(Sursă: http://s51.radikal.ru/i134/0908/0d/7efdd59e6d4b.jpg)

(Sursă: http://img1.liveinternet.ru/images/attach/c/1//58/3/58003842_kp59.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0267/0267014.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/icon/0267/0267022.jpg)

+ * + * +

Urma Maicii Domnului de la Mănăstirea Poceaev

din care şi astăzi izvorăşte apă tămăduitoare împărţită credincioşilor

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/-RUZGn–NC1M/TaCDiZvIkZI/AAAAAAAAAIg/TM8FTWKIKZM/s1600/pochaev18.jpg)

+ * + * +

Cântare în cinstea Icoanei Maicii Domnului din Poceaev interpretată de Corul de copii Sf. Ilie

http://audio.crestinortodox.ro/1zhqsuU8Khn/Canticle_to_the_Pochaev_icon_of_the_Virgin_St._Eliyah_Childrens_Choir.html (clic aici)

+ * + * +

Mărturii ale minunilor săvârşite de Icoana Maicii Domnului de la Poceaev în Republica Moldova (în română, video)

http://ortodoxiemd.wordpress.com/2010/03/06/icoana-facatoare-de-minuni-de-la-poceaev/ (clic aici)

+ * + * +

+ * + * +

În pelerinaj cu Icoana Maicii Domnului de la Poceaev

+ * + * +

Mănăstirea Poceaev, Ucraina

(Sursă: http://www.drive2.ru/cars/mazda/cx_7/cx_7/vipval/journal/288230376151951661/)

Published in: on 23 Iulie, 2011 at 00:37  Comments (8)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Cornelie cel Tăcut din Pereslav, Rusia (22 iulie)


(Sursă: http://www.mospat.ru/calendar/icons-MDA/%7BEEMQKK0-O77FD51R324T0-NFOA1A1%7D/Header.jpg)

Sfântul părinte Cornelie, în lume Conon, era fiul unui neguţător din Riazan. În fragedă tinereţe părăsi casa prăintească, mergând să ucenicească la brătrânul sihastru Pavel în pustietatea din Lukianov, în apropiere de Pereslav. După o vreme tânărul fu trimis la Mănăstirea Sfinţilor Boris şi Gleb. Aici, Conon mergea cu nerăbdare la slujbele Bisericii şi arăta ascultare desăvârşită tuturor.

Conon nu şedea la masă cu fraţii, ci se mulţumea cu resturi, primind mâncare numai de trei ori pe săptămână. După cinci ani, îmbrăcă haina monahală cu numele Corneliu. De acea clipă nimeni nu îl mai văzu vreodată să îşi odihnească trupul pe pat. Mulţi fraţi l-au socotit a fi nebun,însă el primea cu răbdare osândirile fraţilor sporindu-şi în taină nevoinţele. După o vreme cerând binecuvântarea egumenului de a vieţui pustniceşte, se zăvorî în chilia sa ridicată separat şi începu a petrece în necurmată rugăciune şi post.

Odată, fraţii l-au aflat abia suflând, iar vreme de 3 luni zăcu neputând a primi decât apă şi fiertură de legume. Când se întremă, sfântul părinte se lăsă în cele din urmă înduplecat de egumen să vieţuiască iară în obşte, slujind ca paraclisier, la trapeză şi în grădină. Dumnezeu binecuvântă ostenelile nevoitorului său, căci în livada mănăstirii merii îngrijiţi de sfântul părinte rodiră atât de îmbelşugat, încât acesta putu dărui tuturor pelerinilor.

Trupul său slăbit de postirea aspră era supus la trude necontenite.  Cu mâinile sale făcu o fântână pentru fraţi.  Vreme de 30 de ani sfântul Corneliu petrecu în tăcere desăvârşită, fiind socotit de fraţi surd şi mut, de aceea fost numit şi sfântul Corneliu cel Tăcut.

Înainte de fericita sa adormire de la 22 iulie 1693, sfântul Cornelie se spovedi la duhovnicul mănăstirii Varlaam, împărtăşindu-se cu Sfintele Taine şi primind marea schimă. Trupul său fu înmormântat în biserică. După 9 ani, în vremea construirii bisericii celei noi, trupul său fu aflat nestricat răspândind bună mireasmă.

În anul 1705, sfântul ierarh Dimitrie, mitropolitul Rostovului (pomenit la 28 octombrie, 21 septembrie şi 19 iulie), văzând moaştele sfântului Cornelie, ceru să fie aşezate într-un loc retras din biserica cea nouă. Cinstindu-l cu multă evlavie, sfântul ierarh întocmi tropar şi condac sfântului părinte Corneliu.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1209/s1209001.jpg)

5. Sf Cuv Cornelie cel Tăcut din Pereslav (1693) 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7568.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Pereslav – Zaleski

(Sursă: http://www.liveinternet.ru/users/tulyachka/post157118842/)

+ * + * +

Din anul 2000,  moaştele Sfântului Cornelie se află în Mănăstirea Sfântului Nichita din Pereslav

(Sursă: http://www.liveinternet.ru/users/tulyachka/post157118842/)

(Sursă: http://nikolskii.ru/page.php?4)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Cornelie de Pereslav la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti

(Sursă: http://www.ipedia.ro/o_stiri/1159.jpg)

Published in: on 21 Iulie, 2011 at 21:42  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Rafail de la Agapia Veche, România (21 iulie)

Cuviosul Rafail s-a nevoit în străvechiul aşezământ călugăresc Agapia din Deal, în veacul al XVI-lea. Acesta a fost cinstit încă din secolul al XVII-lea, mai ales în Moldova, ca unul dintre sfinţii români mai mari, ale cărui sfinte moaşte le-a căutat, spre a le săruta, însuşi Sfântul Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei.

Sfântul Rafail s-a născut în satul Bursucani, din ţinutul Bârladului, fiind fiul unor părinţi virtuoşi şi de neam bun.

Chemat de faima despre viaţa duhovnicească înaltă a călugărilor din „Mănăstirea lui Agapie”, cuviosul părinte veni aici cu dorinţa de a urma calea cea strâmtă şi mult bătătorită de sihaştrii cei din veac. Mult s-a minunat văzând viaţa de aspră nevoinţă, rugăciunea şi tăcerea părinţilor agăpeni. Dar mai mult se cuceri de duhul dragostei celei nefăţarnice. Cu iubirea de Hristos în suflet şi cu îndrăzneala cea bună fiind întrarmat s-a făcut ucenic părinţilor. Învăţă de la ei că ascultarea este mai mare decât toate şi că numai cei curaţi cu inima pot intra în împărăţia lui Dumnezeu, dar pentru a dobândi neprihănirea este nevoie de multă silinţă a firii. Pătrunse, cu vremea, tainele vieţii duhovniceşti, străduindu-se să se asemene părinţilor în osteneli, rugăciune şi smerenie.

După îndelungă ispitire în ascultare, ucenicul luă pe umerii săi jugul cel bun al lui Hristos şi, îmbrăcându-se în chipul cel monahicesc, a primit numele de Rafail care se tâlcuieşte „Dumnezeu aduce vindecare”. Cu nemăsurată râvnă se silea să dobândească, deopotrivă, toate virtuţile şi, astfel, s-a făcut locaş al tuturor bunătăţilor duhovniceşti, încât toţi luau aminte la el, căutând să-l urmeze.

Viaţa de nevoinţă a acestui purtător de Dumnezeu este mult învăluită în taină. Dar se ştie că părinţii agăpeni ţineau o rânduială a locului de la care nu s-a abătut nici ascultătorul monah Rafail. Călugării petreceau în lavră, iar cine era întărit şi râvnea la viaţa cea liniştită a pustiei, cu binecuvântare, pleca să se nevoiască în sihăstrie împreună cu un bătrân, mai târziu, poate, şi singur. Munţii sunt martori tăcuţi ai nevoinţelor sfinţilor care au petrecut aici. La tot pasul apar tainiţe potrivite nevoinţei. Stânci scobite, peşteri, poieni însorite, obcini unde pădurea începe să dispară au fost întotdeauna locuite de sihaştri. Această cale binecuvântată a urmat-o şi fericitul Rafail, care, asemenea unui vultur în înălţimi, s-a însingurat în inima muntelui. Pustnicii, acele făclii strălucitoare ce au luminat cu viaţa lor îngerească pustietatea muntelui, îi dezvăluiră tainele lucrării duhovniceşti săvârşite cu mintea. Dar desăvârşita călăuză i-a fost liniştea cea sfântă spre aflarea celor cereşti, iar prin rugăciunea curată se ridică mai presus de cele pământeşti şi văzu slava lui Dumnezeu, cât i-a fost îngăduit. Rodul ostenelilor sihăstreşti şi ale rugăciunii neîncetate a fost dobândirea darurilor înalte, care cu anevoie pot fi înfăţişate în cuvânt.

Dumnezeu a rânduit ca sfântul Rafail să fie îndrumător al fraţilor din obşte, căci, prin viaţa sa îngerească şi prin înţelepciunea cea mai presus de fire, pricinuia tuturor uimire. În Condica Sfântă şi în pomelnicele vechi este numit Fericitul Stareţ Rafail. Toţi îl priveau ca pe o icoană a virtuţilor. Sfeşnic de lumină era sihaştrilor, dar şi părinte iubitor creştinilor din satele Moldovei care veneau la el ca la un liman, pentru rugăciuni, tămăduiri şi ajutor în tot felul de nevoi, în vreme de pace sau de cumpănă pentru ţară.

După trecerea din lumea aceasta, ucenicii, cunoscându-i viaţa şi nevoinţele (se spune că se făceau minuni la mormântul său), i-au dezgropat trupul pe care l-au aflat plin de slavă dumnezeiască şi bine mirositor. A fost aşezat în biserică spre închinare. Odor de mare preţ era pentru Moldova, căci veneau credincioşii să se închine la sfintele sale moaşte, mai ales la hramul Mănăstirii Neamţ, când avea loc pelerinajul la Mănăstirile Neamţ, Agapia şi Secu. La Agapia Veche acest pelerinaj continuă şi azi, cu toate că trupurile întregi ale sfinţilor sunt tăinuite, dar, se pare, părţi din aceste sfinte moaşte se găsesc în unele mănăstiri din Moldova.

+ * + * +

Cuvioase Părinte Rafail, ca o ramură ai înflorit frumos de căldura Duhului Sfânt şi nouă ne-ai strălucit veselitoare mireasmă pe cerul Moldovei. Că ţi-ai curăţit cu înţelepciune inima dorind să găteşti în ea altar lui Dumnezeu. Iubitorule de nevoinţe prea înţelepte, lauda sihaştrilor, roagă-te să primim şi noi mirul înţelepciunii. (dintre Laudele ce se cântă la Utrenie)

Părinte preasfinte, luminează-mă pe mine cel întunecat, să laud după cuviinţă taina vieţuirii tale, căci în sihăstrie tu te-ai depărtat, ca să stingi cu apa rugăciunii cuptorul patimilor, de-a pururea cugetând la lumina dumnezeieştilor porunci. Roagă-te, Părinte, pentru neamul nostru, să aflăm şi noi milă, ca cela ce ai primit har. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Ca un vultur cu aripile larg deschise, omule minunat, tu la înălţime zburai, având gândul sus neîncetat, şi pe stânca Hristos ai aflat odihnă. De al Său dor rănindu-te, pe El îl căutai în liniştea sihăstriei priveghind şi ploi de lacrimi vărsând. Caută spre noi cei îngreuiaţi, ce doar în jos privim înlănţuiţi de multe griji, rugându-te să se deschidă ochii noştri şi să vedem lumină. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

La icoanele voastre cu credinţă ne închinăm astăzi toţi credincioşii, că voi cu smerenie adâncă viaţa v-aţi împodobit, şi de dragostea lui Dumnezeu tare v-aţi rănit. Lacrimile voastre izvor s-au făcut stingând flacăra ispitelor. Molostivi aţi fost cu toţi, că pe bolnavi aţi vindecat, şi duhurile rele le-aţi alungat, iar celor întristaţi le-aţi adus mângâiere. Cereţi pentru noi ca dreapta credinţă să o păzim şi pe Dumnezeu cel în Treime preamărit pururea să-L slăvim. (Icos al Sfinţilor)

Acatisul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie de la Agapia Veche (text, clic aici)

Din roada evlaviei şi ostenelii vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/105/iulie_rafael_si_partenie_agapiaveche.html

+ * + * +

Mănăstirea Agapia Veche

(Sursă: http://www.visitneamt.com/2010/05/touristic-route-from-agapia-monastery-to-agapia-veche-hermitage/)

Published in: on 20 Iulie, 2011 at 23:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,