Sfântul Cuvios Partenie de la Agapia Veche, România (21 iulie)

Sfântul Părinte Partenie, vrednic urmaş al sihaştrilor din munţii Agapiei, a vieţuit în veacul al XVII-lea. Chipul său s-ar fi pierdut în negura vremii dacă nu l-ar fi cunoscut sfântul ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei care a scris despre dânsul în Viaţa şi petrecerea sfinţilor.

Ucenic al stareţului Eufrosin, ctitorul mănăstirii din Livada Părinţilor, primeşte din mâinile acestuia tunderea în schima monahală.

Cât a petrecut în viaţa de obşte, cât s-a nevoit în sihăstrie, nu putem şti. Se spune că a sihăstrit în muntele Scaunele, după pilda părinţilor de odinioară. Nevoinţa lor era aceasta: ziua de rugau în singurătate, mai ales cu Psaltirea, pe care o ştiau pe dinafară, iar la apusul soarelui, gustau puţină pâine şi legume fierte, după care întreaga noapte se nevoiau rugându-se cu mintea (rugăciunea lui Iisus), iar cu mâinile împleteau coşuri. Aţipeau doar câte puţin când oboseau, în laviţe (scaune), aşezate între trunchiuri de brazi. Această nevoinţă continua neîntrerupt până dimineaţa. Ucenicii duceau coşurile la târg, unde le vindeau, iar cu banii câştigaţi cumpărau hrană şi cele necesare traiului pustnicesc. De la aceste scaune muntele şi poiana au primt numele de Scaune.

Când stareţul Eufrosin îi îngăduie să meargă la linişte, sfântul părinte care tânjea după bunătăţile ce le naşte pustia, şi-a închis porţile simţurilor cu legile lui Dumnezeu ca şi cu nişte zăvoare şi vorbea cu Stăpânul tuturor în rugăciunea cea de taină, iar osteneala îi era desfătare. Cine poate spune nevoinţele cele fără de măsură, privegherile cu lacrimi, lupta cu gândurile şi duhurile înşelăciunii? Prin răbdarea strâmtorărilor pustiei şi uscăciunea trupului, s-a făcut asemenea îngerilor şi vrednic vieţuitor al mănăstirii celor fără de trupuri.

Acest dumnezeiesc bărbat este numărat în rândul egumenilor Agapiei. Mulţi călugări şi pustnici s-au mântuit prin rugăciunea şi povăţuirea sa blândă. Era luminat şi plin de toată înţelepciunea, căci dragoste de Sfintele Scripturi şi de cărţile Sfinţilor Părinţi având, s-a îngrijit ca fraţii din obşte să nu fie lipsiţi de aceste comori nepreţuite în vremuri când cu anevoie şi cu mare cheltuială se dobândeau.

Avea darul tămăduirii şi îndrăzneală la rugăciune înaintea lui Dumnezeu, scotea şi demoni din oameni. Pentru viaţa sa sfântă, dintotdeauna a fost cinstit de călugări şi de credincioşi.

Mărturie a vieţuirii sale sfinte şi minunate este şi faptul că, după moarte (1660), trupul fiindu-i dezgropat, după rânduiala strămoşească, a fost găsit nestricat. Se spune că se făceau minuni la mormântul său. Cu adâncă evlavie şi nădejde veneau să se închine la sfintele sale moaşte călugări şi credincioşi de pretutindeni. Sfintele moaşte ale Cuviosului Partenie au fost tăinuite, poate, odată cu ale Cuviosului Rafail. Aceşti doi mai luminători ai călugărilor întregesc şirul părinţilor din veac, ce s-au sfinţit prin mari nevoinţe în „Mănăstirea lui Agapie” şi în împrejurimile ei.

+ * + * +

Sfinţit-ai cugetul tău Părinte, cu mirul umilinţei, şi gura ta s-a făcut dulce vorbitoare de deasa grăire cu Hristos, căci ai iubit a Lui blândeţe şi smerenie. Şi îmbunătăţindu-te cu lumina darului, pe mulţi ai povăţuit pe calea mântuirii; drept aceea roagă-te pentru îmblânzirea noastră.

Cinstite sunt mâinile tale, care stau înălţate la rugăciune pentru noi, până ce vom birui pe Amalic cel gânditor, că tu aduci biruinţă şi binecuvântată luminare sufletelor noastre cu îndrăznirea ta către Dumnezeu. Cugetătorule al patimilor lui Hristos, adăpatu-te-ai cu înţelepciune din coasta Mântuitorului.

Primeşte, dreptule Partenie, care te-ai supus lui Hristos, suspinul inimii mele celei zdrobite: că se năpusteşte mâhnirea să prade sufletului meu orice bucurie. Aprinde, Doamne, iarăşi în minte însufleţită râvnă, să mor lumii şi să viez Ţie. Slavoslovi-Te-voi, Doamne, în taină, în ceasuri de noapte, privind la ostenelile plăcutului Tău. Depărtează, cu rugăciunea lui, amorţirea şi somnul ce mă cuprind, ca în adâncul inimii să împlânt sabia Numelui Tău. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

O, Rafaile şi Partenie, nestemate care împodobiţi Biserica lui Dumnezeu şi luminaţi pe credincioşi cu razele strălucirii voastre! Voi n-aţi dat somn ochilor voştri, nici genelor voastre dormitare, până nu aţi văzut pe Domnul. Că priveghind aţi curăţat prăpastia inimii cu cărbunele de foc al rugăciunii, pe Iisus odihnindu-L în sălaşul virtuţilor. Sculaţi-ne pe noi cei leneşi din trândăvie şi nelucrare, însufleţindu-ne cu a voastră râvnă. (din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Acatistul Sfinţilor Cuvioşi Rafail şi Partenie (text, clic aici)

Din roada evlaviei şi ostenelii vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/105/iulie_rafael_si_partenie_agapiaveche.html

+ * + * +

Mănăstirea Agapia Veche


(Sursă: http://www.visitneamt.com/2010/05/touristic-route-from-agapia-monastery-to-agapia-veche-hermitage/)

Anunțuri
Published in: on 20 Iulie, 2011 at 23:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

The URI to TrackBack this entry is: https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/07/20/sfantul-cuvios-partenie-de-la-agapia-veche-romania-21-iulie/trackback/

RSS feed for comments on this post.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: