Sfântul Cuvios Nicodim Prescurarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (31 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1540/s1540003.jpg)

Acesta a fost ajutor al cuviosului Spiridon la cuptorul de prescuri. Era plin de evlavie şi de ascultare şi izbutise a se lepăda de toate cele lumeşti şi a-şi învinge pornirile pătimaşe ale trupului. Cu râvnă şi cu multă purtare de grijă încerca să-l urmeze în virtute pe cuviosul Spiridon atât în lucrarea ascultării cât şi în cele duhovniceşti, în rugăciunea neîncetată şi în viaţa virtuoasă. Aşa a ajuns şi el la mari măsuri ale sfinţeniei.

+ * + * +

Viaţa Sfântului Nicodim Prescurarul poate fi aflată aici:

+ * + * +

Moaştele Sfântului Nicodim Prescurarul

(Sursă: http://hltoyou.com/1260000099_tikon_note.html)

+ * + * +

(Sursă: http://www.kplavra.kiev.ua/cgi-bin/view.cgi?part=img_link&act=full&file_id=561&child=1&im_part=dictionary&lg=ru)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1540/s1540004.jpg)

(Sursă: http://hltoyou.com/1260000099_tikon_note.html)

(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/__U82LyjcBng/TM21dCyKM-I/AAAAAAAAE9M/yLnKwNBpLVs/s1600/1031SfSpiridonAristobulNicodim.jpg)

Published in: on 30 Octombrie, 2011 at 20:09  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Spiridon Prescurarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (31 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1945/s1945005.jpg)

Acesta se trăgea dintr-o familie săracă şi simplă. În anul 1139, mânar de dorul slujirii mai înalte a lui Dumnezeu, veni la Marea Lavră a Peşterilor. Deşi se afla în plintătatea vârstei, nu ştia să citească, pricină pentru care se umplea de mânire, căci aceasta îl împiedica a se hrăni cu hrana cea duhovnicească aflată în cărţi. Dorinţa fierbinte de a putea desluşi cuvintele duhovniceşti îl făcu să deprindă în scurtă vreme cititul, fapt care îi aduse o nespusă bucurie. Astfel, în scurtă vreme învăţă pe de rost întreaga Psaltire, pe care o rostea cu evlavie şi cu dăruire sufletească în fiecare zi, în vreme ce lucra cu răbdare şi sârguinţă la ascultările la care era trimis.

Pe vremea aceea era stareţ marele postitor şi nevoitor, fericitul Pimen. Văzând curăţia, bunătatea, şi vrednicia ucenicului său Spiridon, îi încredinţă ascultarea de prescurar. Cuviosul era deci acela care pregătea prescurile necesare Sfintei Liturghii, lucru pentru care era plin de bucurie şi de adâncă emoţie.

Spunând neîncetat psalmi, imnuri şi cântări duhovniceşti şi având necurmat în minte rugăciunea lui Iisus, cuviosul Spiridon îşi îndeplinea plăcuta sa ascultare. Tăia lemne, aprindea cuptorul, măcina făina, frământa aluatul şi aşa mai departe.

Într-o zi, în timp ce-şi îndeplinea lucrarea sa obişnuită, cuviosul aprinse cuptorul pentru a coace prescurile pe care tocmai le pregătise. Deodată, însă, o scânteie sări cu putere dintre flăcări şi ajunse până la tavanul făcut din stuf, care luă îndată foc. În grabă, robul lui Dumnezeu îşi scoase mantia cu care înfundă repede gura cuptorului. Apoi îşi scoase şi cămaşa de lână, îi legă mânecile între ele, alergă la cel mai apropiat izvor şi o umplu de apă! Pe când se întorcea începu să strige:

– Săriţi, fraţilor! Ajutor! Foc! Foc! Alergaţi în grabă!

Alergară fraţii cu găleţile, însă se minunară când văzură că mantia cu care cuviosul închisese gura cuptorului aprins era absolut intactă, fără să se fi ars deloc, iar cămaşa legată era plină de apă, asemenea unui vas ce nu lăsa să curgă pe jos nici un strop de apă. Cu acea apă reuşise cuviosul să stingă deja focul aprins, fără să mai fi fost nevoie de ajutorul fraţilor. Văzând toate aceste lucruri minunate, ei dădură slavă lui Dumnezeu, care prin harul Său umbrise pe fratele lor.

În chip minunat, se păstrează până astăzi mâna fericitului părinte împreunată pentru a face Sfânta Cruce, după cum a avut-o în vremea plecării sale la cele de Sus.

+ * + * +

Viaţa Sfântului Spiridon Prescurarul poate fi aflată aici:

+ * + * +

Moaştele Sfântului Spiridon Prescurarul

(Sursă: http://www.kplavra.kiev.ua/img_site/6/big/pb_56_1.jpg)

Mâna dreaptă a Sfântului Spiridon Prescurarul, a cărei înfăţişare a rămas în chipul săvârşirii Sfintei Cruci

(Sursă: http://drevo-info.ru/images/001/002399.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1945/s1945003.jpg)

(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/__U82LyjcBng/TM21dCyKM-I/AAAAAAAAE9M/yLnKwNBpLVs/s1600/1031SfSpiridonAristobulNicodim.jpg)

Published in: on 30 Octombrie, 2011 at 20:08  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Ştefan Milutin, rege, Serbia (30 octombrie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103118)


(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1b/Stefan_Milutin_Uros2.jpg)

Acesta s-a născut în anul 1253 şi a fost fiul cel mic al regelui Ştefan Uroş I (al cărui chip, dimpreună cu fiul său cel mare Dragutin, poate fi aflat aici), şi nepot al primului rege încoronat al sârbilor, sfântul Ştefan (pomenit la 24 septembrie, al cărui chip poate fi aflat aici). A condus Serbia din 1275 până în 1320.

Sfântul Ştefan Milutin a primit tronul de la fratele său mai mare Dragutin, un alt sfânt al Biserici Ortodoxe Sârbe, care, după o scurtă perioadă de domnie a oferit puterea fratelui său. Sfântul Dragutin, fiind iubitor de linişte, s-a retras spre Srem, unde s-a nevoit ca ascet într-o peşteră, pe care a săpat-o cu mâinile sale. În timpul vieţii sale, sfântul Dragutin s-a luptat cu multă trudă pentru a-i converti pe bogomilii eretici la dreapta credinţă. S-a mutat la cele veşnice pe 2 martie, 1316.

Sfântul Ştefan Milutin după ce deveni rege, îi apără, atât cu cuvântul cât şi cu fapta, pe ortodocşii sârbi, precum şi pe alte popoare ortodoxe, de duşmanii lor. Luptă împotriva împăratului Mihail Paleologul (al cărui chip poate fi aflat aici), deoarece acesta acceptase unirea cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii athoniţi la a recunoaşte aceasta necurată unire.

Izvoarele vremii ne arată de ce i-a dat Dumenezeu sfântului Ştefan Milutin biruinţă după biruinţă în toate războaiele şi întreprinderile lui, de-a lungul întregii lui vieţi. Fiind uns rege al sârbilor, sfântul ŞtefanMilutin făgădui înaintea lui Dumnezeu că va înălţa câte o biserică în fiecare an al domniei sale. El domnit vreme de 42 de ani, şi 42 de ctitorii stau mărturie de felul pilduitor în care şi-a împlinit făgăduinţa. Dar în afară de aceste ctitorii, în unele locuri – ca de exemplu la Tesalonic şi la Constantinopol – el a zidit în apropiere de biserici şi spitale şi case de oaspeţi pentru bolnavii şi călătorii săraci, unde aceştia erau găzduiţi şi îngrijiţi gratuit, în afară de aceasta, el însuşi cu mâna lui făcea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme.

Adesea, acest rege puternic şi bogat se îmbrăca în haine sărăcăcioase şi, însoţit doar de doi sau trei servitori, păşea
prin rândurile poporului sărac, noaptea, şi afla de la ei durerile lor. De multe ori le dădea unora ca aceştia daruri neaşteptate şi îmbelşugate.

În ciuda marilor sale bogăţii, sfântul rege ducea o viaţă austeră şi extrem de simplă, deşi nu aşa li se părea şi străinilor. El se obişnuise cu un stil simplu şi frugal de viaţă încă din copilărie, căci aşa îl învăţase tatăl lui, regele Uroş întîiul. Se cunoaşte cum împăratul Mihail Paleolog a trimis-o la curtea regelui Uroş pe Ana, fiica lui, spre a fi luată de soţie de sfântul Ştefan Milutin, dar cu gândul de a îl îndupleca pe regele sârb să intre în unire cu Roma. Însă regele Uroş, văzând luxul extravagant al Anei precum şi comportamentul ei uşuratic şi nesăbuit, asemenea şi al suitei cu care venise, îi zise:

– Ce însemnează toate acestea şi ce folos pot aduce ele? Noi nu suntem obişnuiţi cu o astfel de viaţă.

În acelaşi timp, el arătă către o cneaghină sârbă, care mânuia cu îndemânare o furcă de tors:

– Iată, felul acesta de ţesătură ne place nouă să poarte cea care ne va fi nouă noră.

Plecarea sa la cele veşnice se săvârşi la 29 octombrie 1320, fiind înmormântat în mănăstirea Bank. Trupul lui se arătă curând după aceea a fi nestricat şi izvorâtor de minuni. El se află în prezent în Biserica Mântuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.

Pomenirea sa se săvârşeşte dimpreună cu mama sa, Elena, şi f ratele său cel mare, Dragutin, la 30 octombrie.

+ * + * +

Viaţa sa pe scurt poate fi aflată şi aici:

+ * + * +

Sfântul Ştefan Milutin tânăr

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/12/Mladi_milutin_Sopocani.jpg)

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/-6eXm-btR3FY/TeT44ijOmuI/AAAAAAAAAwI/IHArI8QMN3M/s1600/5733074427_bb05882a27_z.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ştefan Milutin

(Sursă: http://forum.krstarica.com/showthread.php/351685-%D0%9C%D0%BE%D1%89%D0%B8-%D0%BD%D0%B0-%D1%81%D0%B2.-%D0%BA%D1%80%D0%B0%D0%BB-%D0%A1%D1%82%D0%B5%D1%84%D0%B0%D0%BD-%D0%A3%D1%80%D0%BE%D1%88-II-%D0%9C%D0%B8%D0%BB%D1%83%D1%82%D0%B8%D0%BD)

+ * + * +

Biserica în care se află moaştele Sfântului Ştefan Milutin, Sofia, Bulgaria

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/52500986.jpg)

Published in: on 29 Octombrie, 2011 at 21:47  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Ierarh Dimitrie, mitropolitul Rostovului, Rusia (28 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625016.jpg)

Acesta se născu în anul 1651 în apropiere de Kiev, Ucraina, primind la botez numele Daniil. Tatăl său fiind soldat şi lipsind adeseori vreme îndelungată de acasă, de creşterea micuţului Daniil se îngriji mama sa care îi insuflă dragostea pentru cele dumnezeişti.

Pe când avea 11 ani,  Daniil intră la seminarul din Kiev, al cărei conducător era un strălucit predicator şi cald apărător al Ortodoxiei. De la acesta deprinse tâlcuirea Sfintelor Scripturi şi deveni sensibil la setea de cuvânt a credincioşilor.

La 17 ani, intră în Mănăstirea Sfântului Chiril unde îmbrăcă haina monahală cu numele Dimitrie. Pe lângă ascultările pe care le săvârşea în obşte, tânărul monah se adânci în citirea scrierilor duhovniceşti şi începu a scrie cele dintâi cuvântări duhovniceşti.

Pe când avea 24 de ani, fu hirotonit preot, fiind numit a rosti predici pe lângă arhiepiscopul Lazăr Baranovici de Cernigov (al cărui chip poate fi aflat aici, clic). Mai apoi, în ciuda împotrivirii sale, căci mult iubea liniştea, fu numit în fruntea mai multor mănăstiri. De două ori, fără izbândă, încercă să renunţe la această slujire. În cele din urmă sfântul Teodosie de Cernigov împreună cu alţi apropiaţi reuşiră să îl înduplece să rămână stareţ.

Din pricina incursiunilor tătarilor şi a romano-catolicilor lituanieni şi poloni, multe scrieri bisericeşti, precum „Vieţile Sfinţilor”, fură distruse. Astfel, arhimandritul Varlaam din Marea Lavră a Peşterilor din Kiev îl rugă stăruitor pe sfântul Dimitrie să ia asupra sa această uriaşă lucrare. Smeritul nevoitor se temu de greutatea unei asemenea lucrări. Temându-se să nu cadă în păcatul neascultării şi cunoscând nevoile mari ale Bisericii, se supuse în cele din urmă. Astfel, vreme de 25 de ani, sfântul Dimitrie s-a dăruit cu toată puuterea sa acestei lucrări. În afara timpului pe care-l petrecea rugându-se în biserică sau în singurătate, restul timpului şi-l petrecea alcătuirii vieţilor de sfinţi. Petrecea cu sfinţii, vieţuia după pilda vieţii lor, împreună pătimea cu pătimirile lor şi cerceta cele mai mici amănunte despre dânşii din felurite documente.

Dragostea sa nemărurată pentru sfinţi îi fu răsplătită, căci Dumnezeu i-a dăruit adeseori vedenii. Astfel, în 1685, o văzu în vis pe sfânta muceniţă Varvara pentru care avea multă evlavie, iar dânsa îl dojeni că se roagă „în felul romano-catolicilor”, meditând asupra celor cinci răni ale Domnului. Într-adevăr, influenţa romano-catolică se făcea deja simţită în Biserica Rusă. Văzându-i tulburarea, sfânta Varvara zâmbi şi îl linişti. În acelaşi an, pe 10 noiembrie i se arătă sfântul Orest (al cărui chip poate fi aflat aici, clic), a cărui viaţă o alcătuise sfântul Dimitrie şi îi spuse:

– Iată, aceasta s-a făcut printr-un fier înroşit în foc.

Apoi îi întinse braţul drept şi îi arătă venele care fuseseră tăiate până la înălţimea cotului şi adăugă:

– Iată, aceastea au fost tăiate.

Îi arătă apoi alte răni asemenea la braţul stâng, repetându-i aceleaşi cuvinte, iar după aceea îi arătă rănile pe care le avea la genunchi, spunându-i:

– Acestea au fost tăiate.

Stătu drept, iar apoi sfârşi:

– Vezi, deci, că am suferit mai multe chinuri decât cele pe care le-ai amintit.

Sfântul Dimitrie îl întrebă dacă dânsul este sfântul Orest a cărui pomenire se săvârşeşte la 13 decembrie, iar mucenicul îi răspunse:

– Nu sunt Orest din cei cinci sfinţi mucenici, ci cel care se cinsteşte astăzi şi a cărui viaţă tocmai ai alcătuit-o.

În anul 1701, sfântul Dimitrie fu numit episcop al Mitropoliei de Siberia şi Tobolsk. Sănătătatea sa şubredă şi nevoia de a avea la îndemână scrieri trebuincioase pentru a continua scrierea vieţilor sfinţilor, îl făcu să ceară să fie mutat în altă parte. Astfel, în anul 1702, fu numit episcop al Rostovului, unde i se descoperi în vedenie că în mănăstirea Sfântului Iacov va trece la cele veşnice. Trei ani mai târziu, în 1705, îşi încheie opera sa monumentală, „Vieţile Sfinţilor”, dedicându-se apoi păstoririi oilor celor cuvântătoare. Se nevoi îndelung a îndrepta viaţa duhovnicească şi moravurile contemporanilor săi.

În pofida slăbiciunii trupeşti şi a îmbolnăvirilor dese, nu îşi curmă canonul aspru şi rugăciunea neîncetată.

Scrise multe lucrări pentru a-i readuce pe schismaticii „vechi-credincioşi” (lipoveni) în sânul Bisericii, arătându-le că duhul şi înţelesul mai adânc al Predaniei sunt mult mai importante decât detaliile tipiconale exterioare.

Mai ales prin vieţuirea sa pilduitoare insufla turmei sale dragostea faţă de post şi rugăciune, precum şi împreună-pătimirea şi mila faţă de toţi, buni sau răi.

Sfântul ierarh şi-a prevăzut adormirea cu trei zile înainte. Cerându-şi iertare de la părinţii şi cântăreţii care slujeau în biserică, se închise în chilia sa pentru a se ruga. A doua zi, pe 28 octombrie 1709, fu aflat îngenuncheat la rugăciune, iar sufletul său plecat la cele veşnice. În chilia sa sărăcăcioasă, se aflau puţine lucruri de trebuinţă, în rest cărţi şi manuscrise.

Proslăvirea cu sfinţii se săvârşi la 22 aprilie 1757. Pomenirea sa se mai săvârşeşte şi în ziua de 21 septembrie, ziua aflării moaştelor sale (1752).

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ierarh Dimitrie al Rostovului

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_Dq6kqgSQvpo/TPXqWxToK3I/AAAAAAAAD58/ov7rkq9Ge5Y/s1600/3-Moastele-Sf-Dimitrie-Rostov-mare.jpg)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_Dq6kqgSQvpo/TPXqax2BxzI/AAAAAAAAD6A/Oj0klEJ7cSI/s1600/12-Man-Sf-Dimitrie-de-Rostov-mare.jpg)

Cârja de mitropolit a Sfântului Dimitrie al Rostovului

(Sursă: http://golden-ring-russia.ru/files/2010/03/Crosier.jpg)

+ * + * +

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625011.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625020.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00001139.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625014.jpg)

(Sursă: http://russkaya-icona.ru/d/98304/d/1.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00001137.jpg)

(Sursă: http://www.yarseminaria.ru/files/Image/svt.Dimitriy%20%285%29.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625007.jpg)

(Sursă: http://www.artlib.ru/objects/gallery_587/artlib_gallery-293818-o.jpg)

(Sursă: http://hram-mezhgorie.prihod.ru/users/90/790/editor_files/image/%D0%94%D0%B8%D0%BC%D0%B8%D1%82%D1%80%D0%B8%D0%B9%20%D0%A0%D0%BE%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%B2%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9.jpg)

Published in: on 28 Octombrie, 2011 at 10:49  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, Bulgaria (27 octombrie)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/-mVFLBnoEx08/Tiwc_qRqnuI/AAAAAAAACtQ/qIcwYawQrYo/s1600/DSCN6364.JPG)

Acesta s-a născut în veacul al XIII-lea în satul Basarabi, Bulgaria, din părinşi binecredincioşi care se îndeletniceau cu agricultura şi creşterea vitelor. Îşi ajuta părinţii păscând vitele, prilej cu care îm liniştea naturii ne adâncea tainele vieţii duhovniceşti. Hrana sufletului său era privegherea şi rugăciunea îndelungată, postul aspru, astfel sporind în smerita cugetare şi dragostea de Dumnezeu.

Odată, pe când păştea cirezile de vite la un râu să le adape, călcă pe cuibul unei păsărele ce se afla ascuns în iarbă şi îi omorî toţi puişorii. Sufletul său sensibil fiind cuprins de mare mâhnire, îşi luă canon să umble desculţ cu acel picior.  Vara sângera, lovindu-se şi rănindu-se de pietre şi spini, iar iarna degera chinuindu-l cumplit.

Nu ştim când a ales calea vieţuirii monahale sfântul părinte. Sunt păreri că el ar fi dus întâi un trai singuratic şi de aceea s-ar fi retras într-o peşteră ce se afla în apropierea satului Basarabi, pe o creastă de stâncă prăpăstioasă, la poalele căreia murmurau tainic şuvoaiele râului Lom. Alţii spun că la început a vieţuit în obştea mănăstirii Basarabi din apropiere, iar mai apoi dorind vieţuirea pustnicească s-a retras într-o peşteră unde se nevoi neştiut de lume. Aici petrecu ani îndelungaţi unde este cu neputinţă a închipui asprimea vieţuirii sale, ispitele răbdare de dânsul şi înălţările duhovniceşti cu care îl mângâie Dumnezeu. Ajuns la anii bătrâneţii, se aşeză pe lespezile de piatră ale peşterii sale şi îşi dădu sufletul în mâinile Domnului neştiut de nimeni. Cu timpul, peştera sa fu acoperită de apele râului, astfel că moaştele sale rămaseră ascunse lumii vreme îndelungată.

Se spune că odată, unei copile care pătimea de un duh necurat i se arătă sfântul părinte care îi spuse:

– Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui.

Mergând părinţii copilei la locul descoperit în vis de lângă râul Lom, aflară trupul necuprins de stricăiune şi răspândind o mireasmă dumnezeiască, aflat între două pietre.

Cuprinşi de bucurie pentru comoara duhovnicească descoperită de Dumnezeu în locul acela, oamenii şi monahii mănăstirii Basarabi luară trupul sfântului şi îl aşezară cu multă evlavie în biserica mănăstirii, de unde începură a izvorî râu îmbelşugat de minuni celor care se închinau cu credinţă.

Se spune că un domnitor al Ţării Româneşti al cărui nume ne este necunoscut, a plătit o sumă mare de bani pentru aducerea moaştelor sfântului cuvios Dimitrie în Bucureşti. Delegaţia nu a reuşit să intre în acest oraş, deoarece caii nu au vrut să mai meargă. În această situaţie, membrii delegaţiei au hotărât să tragă la sorţi, pentru a afla drumul pe care vor merge cu moaştele sfântului Dimitrie. La sorţi căzu drumul spre Basarabi, şi astfel, moaştele fură reaşezate în biserica din Basarabi.

Ele zăboviră în această biserică până în vremea războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, luă moaştele cu gândul de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromână, precum şi a mitropolitului Grigorie II al Ţării Româneşti, le dărui poporului român. Astfel, moaştele sfântului fură aşezate cu cinste, în iunie 1774, în catedrala patriarhală din Bucureşti unde se află până astăzi.

Racla cu moaştele sfântului cuvios Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, pentru oprirea epidemiei de holeră şi în 1827, în vremea lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Generalizarea cultului sfântului cuvios Dimitrie a fost hotărâtă în şedinţele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.

+ * + * +

Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor şi privegherea de toate nopţile, smerenia cea către toţi şi blândeţele, te-au preamărit şi vestit te-a arătat tuturor credincioşilor, o Dimitrie; dar ca cel ce al mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca şi noi toţi să ne mântuim. (dintre Stihirile cântate la Vecernie)

Pe cel mai mic între sate şi nesocotit, Basarabovul, prin naşterea ta l-ai cinstit, cu creşterea ta l-ai preamărit şi cu viaţa cea fără prihană preacuvioase părinte, între cetăţile cele vestite l-ai înălţat; şi apa cea mica a Lomului, cu afundarea într-însa a sfintelor tale moaşte ai sfinţit-o şi tuturor izvor de tămăduiri ai arătat-o. Iar acum oraşul acesta cel drept măritor cu darurile tale îl veseleşti; tămăduiri întru neputinţe dăruindu-ne şi apărându-ne de ispitele vrăjmaşului pe noi cei ce cu credinţă năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate şi mare milă. (dintre Stihirile cântate la Litie)

+ * + * +

Din roada râvnei şi evlaviei pentru sfinţii de alt neam sălăşluitori pe pământul românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/129/octombrie_dimitrie_cel_nou.html

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (text, clic aici)

Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (text, clic aici)

Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrite cel Nou Basarabov (audio, clic aici)

Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (fragment, audio, clic aici)

Troparul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (video, clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi

(Sursă: http://sfvasilebz.ro/galerie_dimitrie/sf_dimitrie.jpg)

(Sursă: http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/729/72842_dimitrie44.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://lh5.ggpht.com/__K3uo7ylakY/SudFPD-RZZI/AAAAAAAABiQ/vcEI6bZXnjQ/Sf.%20Dimitrie%20Basarabov.jpg)

(Sursă: http://www.razbointrucuvant.ro/anunturi/wp-content/uploads/2010/10/cuv-basarabov.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0619/s0619001.jpg)

???????????????????????????????

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/19/19839.jpg)

27.10 - Sf Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov 2

(Sursă: http://svetimesta.com/uploads//gallery/2012/03/c2440699a054df8ff781373a29829365.jpg)

27.10 - Sf Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov 3

(Sursă: http://new.sliven.net/res/news/86539/DSC03600.JPG)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Sursă: http://mrazekoff.blog.bg/)

+ * + * +

Catedrala Patriarhală unde se află moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Bucureşti, România

(Sursă: http://www.basilica.ro/_upload/img/12931729342955101303.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Basarabov, Bulgaria

(Sursă: http://interesantus.files.wordpress.com/2009/01/basarabov1.jpg)

Peşteră închinată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/anunturi/images/2011/05/27/514/DSCF2009.JPG)

(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/get/4103/philip-f.28/0_41a1c_6a812294_L)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/-xD5z-J2VLfY/TmPFoqi4oPI/AAAAAAAAKqA/G9znGSmIGLw/s1600/Imagine6675.jpg)

Published in: on 27 Octombrie, 2011 at 08:09  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Nestor Cronicarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (27 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1511/s1511003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1511/s1511002.jpg)

Acesta s-a născut la Kiev în anul 1050. Pe când avea 17 ani, mânat de dorul de a sluji lui Dumnezeu, veni la Lavra Peşterilor. Pe vremea aceea, cuviosul Antonie se retrăsese în peştera sa izolată, în vreme ce cuviosul Teodosie (pomenit pe 3 mai)  se îmgrijea de zidirea mănăstirii.

Înainte de a deveni monah, luminatul de Dumnezeu Nestor fu învăţat în sânul obştii cuvioşilor părinţi să se împodobească cu virtuţile monahale. Văzând că truda cuvioşilor părinţi Antonie şi Teodosie, evlaviosul tânăr, cu smerenie şi râvnă, primea toate sfaturile, se hrănea neîncetat cu hrana cea duhovnicească ce curgea îmbelşugat din aceste două luminoase izvoare ale Cuvântului.

După fericita adormire a cuvioşilor Antonie şi Teodosie tânărul Nestor, care prin viaţa şi lucrarea sa de până atunci se arătă împodobit cu multe virtuţi, se învrednici să primească din mâinile stareţului Ştefan tunderea în monahism. Mai târziu fu cinstit să urce şi pe prima treaptă a preoţiei, fiind hirotonit diacon.

În 1080, cuviosul scrise cronica sa despre pătimirea primilor cuvioşi martiri Boris şi Gleb, precum şi despre viaţa cuviosului Teodosie.

Când în anul 1091 obştea de la Lavra hotărî să dezgroape sfintele moaşte ale cuviosului Teodosie, fericitului Nestor îi reveni, cinstea de a le găsi, după o noapte întreagă de săpături obositoare. El fu martor ocular al marilor minuni care se petrecură atunci.

În anul 1113 scrise binecunoscuta sa cronică în care descrise istoria Rusiei de la anul 850 până la 1110.

Cuviosul nu încetă niciodată să scrie, până la adormirea sa în pace, petrecută la anul 1114.

Dumnezeu îl slăvi pe bineplăcutul Său prin faptul că sfintele sale moaşte au rămas nestricăcioase, răspândind bună mireasmă şi mulţime de minuni până în zilele noastre.

+ * + * +

Viaţa Sfântului Nestor poate fi aflată în:

+ * + * +

Moaştele Sfântului Nestor

(Sursă: http://angela.org.ua/photos/image-3088.html)

+ * + * +


(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ib608.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ib627.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

(Sursă: http://www.surbor.su/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1511/s1511001.jpg)

Published in: on 27 Octombrie, 2011 at 08:08  Comments (2)  
Tags: , , , , , , ,

Chipul Sfântului Cuvios Martirie Diaconul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (25 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1403/s1403002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1403/s1403001.jpg)

Published in: on 25 Octombrie, 2011 at 09:00  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Chipul Sfântului Cuvios Martirie Zăvorâtul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (25 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1404/s1404002.jpg)

Published in: on 25 Octombrie, 2011 at 09:00  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Zosima Verhovski, Rusia (24 octombrie)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/Images/ib2894.jpg)

(Sursă: http://www.ekaterinburg-eparhia.ru/images/default/istoriya/svyatyye_uralskoy_zemli/zosima_01_x.jpg)

Născut într-o familie de negustori şi proprietari de pământuri, dar totodată şi oameni evlavioşi, sfântul cuvios Zosima nu s-a lăsat ademenit de bogăţii şi de viaţa desfătătoare a plăcerilor. După o scurtă rătăcire tinerească prin hăţişurile vieţii de societate, el apucă pe cărarea cea strâmtă a vieţuirii monahale şi o urmă cu statornicie până la sfârşitul vieţii sale pământeşti.

După ce s-a nevoit o vreme în pustiul siberian, dând ascultare voinţei dumnezeieşti, Zosima a întemeiat o mănăstire de călugăriţe.

Iar după ce a fost încercat în cuptorul prigoanelor şi al strâmtorărilor, asemenea tuturor slujitorilor adevăraţi ai lui Dumnezeu, a plecat la corturile cereşti în anul 1833, anul în care a adormit şi sfântul Serafim de Sarov (pomenit la 2 ianuarie şi 18 iulie), lăsând cu încredere turma sa cuvântătoare în mâinile proniei Domnului nostru Iisus Hristos şi ale Preacuratei Maicii Sale, Născătoarea de Dumnezeu, Cărora Le-a slujit cu credinţă şi dragoste până la ultima sa suflare.

Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi în anul 2004 de către Biserica Ortodoxă Rusă.

+ * + * +

(Sursă: http://www.pravenc.ru/data/098/504/1234/i400.jpg)

(Sursă: http://www.pravenc.ru/data/015/504/1234/i400.jpg)

Scrisoare a Sfântului Zosima

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/b/b9/Writing_of_saint_Zosima.jpg)

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=Ikon&image=-2008-.jpg&p=*full-image)

(Sursă: http://www.pravenc.ru/data/094/504/1234/i400.jpg)

+ * + * +

Viaţa şi cuvintele Sfântului Cuvios Zosima Verhovski

+ * + * +

Mănăstirea Sfintei Treimi, ctitorie a Sfântului Cuvios Zosima Verhovski

Pustia Cuviosului Zosima, 1826

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=hist&image=01.jpg)

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=hist&image=07.jpg)

(Sursă: http://imgsrc.ru/emsolov/19593828.html#bp)

(Sursă: http://www.biancoloto.com/zosima_pustan/zosima_pustan.html)

Maica Vera, prima stareţă a mănăstirii şi cea dintâi care a scris viaţa Sfântului Zosima

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=hist&image=10.jpg)

Maica Magdalena, a treia stareţă a mănăstirii

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=hist&image=02.jpg)


Maica Sofia, a patra stareţă a mănăstirii

(Surse: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=hist&image=03.jpg şi http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=hist&image=06.jpg)

Stareţa mănăstirii în prezent

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=6-2010)

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=troitsa2010&image=4.jpg)

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=troitsa2010&image=3.jpg)

(Sursă: http://www.pustin2000.ru/index_gallery.php?album=6-2010&image=-189-of-190.jpg)

Published in: on 24 Octombrie, 2011 at 13:16  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Averchie, episcopul Ierapolei, Turcia (22 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0012/s0012006.jpg)

În vremea împăratului Antonin şi a fiului său, Marc Aureliu, sfântul Averchie a fost episcopul cetăţii Hierapolis din Frigia. Mulţi locuitori ai oraşului erau păgâni. Sfântul Averchie îşi păstorea cu râvnă mica lui turmă cea risipită printre păgâni şi, suferind cu duhul la vederea mulţimii păgânilor şi idolatrilor din cetate, se ruga fierbinte lui Dumnezeu să îi aducă pe toţi la lumina cunoştinţei.

În timpul unei serbări păgâneşti plină de strigăte şi de zarvă, după obiceiul păgânilor, sfântul Averchie aprins cu duhul de dumnezeiască râvnă, intră în templul păgânesc şi dărâmă la pământ idolii din el, sfărâmându-i. Pe când păgânii voiau să se repeadă pentru a-l omorî, trei dintre ei, demonizaţi, urlând cu sălbăticie şi fâcând spume la gură, căzură la pământ dinaintea omului lui Dumnezeu, iar el îi scoase afară pe demoni dintr-înşii. Tinerii primind tămăduire, se liniştiră. Aceasta prefăcu ura păgînilor întru uimire înaintea Făcătorului de minuni Hristos, şi 500 dintre ei crezură şi doriră să primească Sfântul Botez.

Încetul cu încetul toată cetatea Ierapole crezu în Domnul Hristos şi se boteză. Sfântul Averchie o tămădui pe mama proconsului Publius care era oarbă cu rugăciunea, iar mama guvernatorului dimpreună cu mulţi alţii crezură în Hristos.

Ajuns la vârstă înaintată, sfântul Averchie fu chemat la Roma, unde o vindecă de nebunie pe fiica împăratului.

Domnul lisus Hristos S-a arătat de mai multe ori robului Său celui credincios. Veneau la el oameni de aproape şi de departe ca să ia tămăduiri şi vindecări din bolile lor grele şi incurabile. Nu numai că diavolii se temeau de el, dar ei încă îl şi mai ajutau pe sfântul lui Dumnezeu, la a Lui poruncă. Călăuzit fiind de Domnul Hristos, sfântul Averchie propovădui Evanghelia în Siria şi în Mesopotamia.

La vârstă celor mai adânci bătrâneţi ajungând, sfântul Averchie se înfăţişă înaintea Domnului pe Care mult L-a iubit slujindu-i în cetatea lui, Ierapole, la sfîrşitul veacului al II-lea.

+ * + * +

Sf Ier Averchie ep Ierapolei 1.1

Ca pe un mai-mare preot şi împreună locuitor cu apostolii, toată Biserica credincioşilor te cinsteşte pe tine, Averchie. Pe care cu rugăciunile tale păzeşte-o, fericite, nebiruită şi fără de valuri, de tot eresul cel gânditor de cele deşarte, mult-minunate. (Condacul Sfântului Averchie)

+ * + * +

(Sursă: http://drevo-info.ru/images/001/001945.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0012/s0012001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0012/s0012004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0012/s0012002.jpg)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/1943/Svjatojj_ravnoapostolnyjj_Averkijj_episkop_Ierapolskijj_chudotvo.html)

Published in: on 22 Octombrie, 2011 at 11:33  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,