Sfântul Mucenic Ioan din Galeş, România (21 octombrie)

(Sursă: http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/13/1274_sf_ioan_gales_w400.jpg)

Acesta a petrecut ca preot slujitor în satul Galeş din Transilvania. Din pricina tulburărilor vremii, nefiind un ierarh ortodox în Transilvania, primi hirotonia în Ţara Românească sau în Serbia.

El a arătat râvnă fierbinte în a se împotrivi uniaţiei (unirii cu catolicii) care cuprinsese pe atunci pământul Transilvaniei. În decembrie 1750, el scrise într-un memoriu mitropolitului ortodox sârb Pavel Nenadovici din Carloviţ despre suferinţele pe care le rabdă din partea autorităţilor care căutau să-i obligepe ortodocşi să îmbrăţişeze rătăcirea uniaţiei.

În 1972, împreună cu mai mulţi preoţi, scrise un memoriu împărătesei Maria Tereza, pe care îl duse preotului Moise Măcinic din Sibiel (pomenit tot în această zi) şi credinciosului Oprea Miclăuş pentru a fi dus la Curtea de la Viena.

În anul 1756 fu arestat, şi purtat prin mai multe temniţe, iar în anul următor fu dus în închisoarea din Graz (Austria), fiind condamnat la închisoare pe viaţă din ordinul împărătesei Maria Tereza. Petrecu mai bine de 24 de ani de temniţă, plecând la cele veşnice în închisoarea Kufstein, primind cununa cea nestricăcioasă a muceniciei.

În anul 1992, fu proslăvit cu sfinţii de Biserica Ortodoxă Română.

+ * + * +

În ceruri vezi de-a pururi faţa lui Hristos, pe Care L-ai slujit cu credinţă până la sânge, Părinte Ioan. Nu înceta a te ruga pentru noi, ca să putem răbda, asemenea ţie primejdiile şi necazurile vieţii, ca astfel să-ţi cântăm unele ca acestea:
Bucură-te, viaţă înnoită prin cruce;
Bucură-te, cântec ce linişte-aduce;
Bucură-te, ură schimbată-n iubire;
Bucură-te, luptă spre nepătimire;
Bucură-te, frunte cu spini încoronată;
Bucură-te, minte de Duhul udată;
Bucură-te, că Domnul în cer te-a adus;
Bucură-te, că îngeri cunună ţi-au pus;
Bucură-te, sfinte primit între sfinţi;
Bucură-te, că eşti avă între părinţi;
Bucură-te, steaua ce arăţi soarele;
Bucură-te, armă ce sfarmă zăvoarele;
Bucură-te, Părinte Ioan, mărturisitor al Ortodoxiei!

(din Acatistul Sf. Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel)

+ * + * +

Din osteneala şi evlavia vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/127/octombrie_ioan_din_gales_moise_macinic.html

+ * + * +

(Sursă: http://commons.orthodoxwiki.org/images/9/94/Sf_Marturisitori_Moise_Macinic_si_Ioan_din_Gales.jpg)

Preoţi cu chemare sfântă, Moise şi Ioane, ca nişte ostaşi adevăraţi ai lui Hristos Dumnezeu, cu putere aţi propovăduit dreapta credinţă şi mărturisitori ai Ortodoxiei v-aţi făcut pentru poporul cel credincios. Drept aceea, moarte mucenicească primind, rugaţi pe Hristos Dumnezeu să dăruiască Bisericii Sale pace şi unire, iar sufletelor noastre mare milă. (Troparul Sf. Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel, glasul 1)

Acatistul Sfinţilor Preoţi Mărturisitori Ioan din Galeş şi Moise Măcinic din Sibiel (clic)

Published in: on 21 octombrie, 2011 at 12:24  Lasă un comentariu  

Sfântul Cuvios Ilarion Schimonahul din Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (21 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0904/s0904002.jpg)

Acesta a petrecut în aspră nevoinţă în veacul al XI-lea, fiind ucenic şi tovarăş de nevoinţă al sfântului cuvios Teodosie (pomenit la 3 mai). Urmând pilda părintelui său, cuviosul Ilarion petrecea zi şi noapte în rugăciune cu lacrimi şi în înfrânare de la hrana trupului. Cei din vremea sa spuneau că dânsul era cronicar. Astfel, nevoinţa sa era copierea de cărţi duhovniceşti în chilie alături de sfântul Teodosie care în vremea asta rostea psalmi sau torcea lână.

Pomenirea sa se mai săvârşeşte  în 28 august şi în a doua Duminică a Postului Mare.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0904/s0904001.jpg)

Sfântul Artemie de Verkola, Rusia (20 octombrie)

(Sursă: http://osnowa777.narod.ru/fotoAV3.jpg)

Acesta s-a născut din părinţi binecredincioşi Cosma si Apolinaria, in anul 1532, în localitatea Verkola, undeva pe malul râului Pinega, în judeţul Dvinsk, nordul Rusiei. Încă din frageda pruncie a fost crescut de părinţii săi în dreapta credinţă.

La vârsta de numai 5 ani, pruncul Artemie începuse deja să se retragă în sine, adesea renunţând la a mai merge la joacă, împreună cu ceilalţi copii, căuta linistea, tăcerea, rămânerea în biserică şi ajutorarea tatălui său, pe cât putea, la treburile gospodăriei.

Până la vârsta de numai 12 ani, sfântul Artemie dobândise deja o aşezare interioară şi ascultare vrednice de laudă. În ziua de 23 iunie 1545, pe când copilul îl ajuta pe tatăl său la câmp, fără nici un semn de ploaie sau furtună, un trănet neaşteptat aruncă spre tânărul Artemie un fulger şi într-o clipă, tânărul căzu la pământ dându-şi pe loc sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Oamenii au văzut în moartea năpraznică a sfântului Artemie un semn al mâniei şi pedeapsei lui Dumnezeu, pricină pentru care l-au împiedicat sa fie înmormântat potrivit rânduielilor bisericeşti. Astfel, trupul neînsufleţit al tânărului Artemie a fost luat de pe câmp cu multă jale de părinţii săi şi aşezat într-o groapă din pădurea alăturată. Iar în loc de cruce puseră deasupra gropii un acoperiş de lemn împrejmuit cu gard.

Cu trecerea vremii, întâmplarea fu dată uitării. Însă Dumnezeu, care „pe cele slabe le alege, spre a le ruşina pe cele tari” ale lumii, îl descoperi pe sfântul Artemie ca mare făcător de minuni, asemenea marilor sfinţi asceţi şi martiri.

Astfel, în anul 1577, după 32 de ani de la moartea năprasnică a sfântului Artemie, unul dintre creştinii locului,  diaconul Agafonic, în vreme ce culegea fructe de pădure, văzu o lumină puternică izvorând din adâncul pădurii. Apropiindu-se de locul acela, diaconul cel evlavios văzu trupul unui tânăr, întins la pământ, care părea că doarme. Deasupra trupului sălăşluia o lumină dumnezeiască.

Înţelegând lucrarea lui Dumnezeu, diaconul alergă în sat şi dădu de veste preoţilor şi credincioşilor cele descoperite. Mergând cu toţii, descoperiră că cele spuse de diacon erau întocmai. Creştinii luară trupul cel necuprins de stricăciune şi îl aşezară în curtea Bisericii Sfântului Nicolae. Începând din ziua aşezării moaştelor Ssfântului Artemie în biserica satului, prin ele începură a se săvârşi nenumărate minuni şi tămăduiri de febră, orbire, paralizie şi alte multe slăbiciuni şi neputinţe trupeşti.

În acelaşi an, întreg ţinutul fu cuprins de o epidemie de gripă mortală. Un copil din sat, aflat pe moarte din pricina febrei, după fierbinţi rugăciunia ale tatălui său, îşi aşeză pe piept o bucăţică de lemn de mesteacăn din racla sfântului Artemie. În acea clipă, se tămădui şi se ridică din pat. Mulţi bolnavi urmară exemplul lui şi toţi primiră tămăduire.

Văzând mulţimea crescândă de minuni, mitropolitul Ciprian de Novgorod, având mare dragoste faţă de acest sfânt aparte, îi alcătui slujba spre a putea fi săvârşită în biserica satului. În anul 1645, în pădurea în care a fost aflat trupul sfântului Artemie fu ridicată o biserică în cinstea sa.

În localitate a fost întemeiată şi Mănăstirea Verkola. În anul 1918 însă, comuniştii necredincioşi au spart biserica satului şi au tăiat în bucăţi trupul sfântului Artemie, pe care l-au aruncat mai apoi într-o fântână din apropierea bisericii. Creştinii au recuperat însă bucăţi din trupul sfântului, spre vrednică păstrare.

Potrivit tradiţiei locale, sfântul Artemie a avut şi o soră, pe cuvioasa Parascheva din Pirimin, şi ea făcătoare de minuni, a cărei pomenire se săvârşeşte în ziua de 28 octombrie.

Pomenirea sfântului Artemie se săvârşeşte la 23 iunie (ziua fericitei sale adormiri, 1545) şi la 20 octombrie (ziua sa de nume).

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0278/s0278005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0278/s0278004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0278/s0278006.jpg)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/images/63/63742.jpeg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0278/s0278001.jpg)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/images/97/97206.jpeg)

(Sursă: http://www.hamburg-hram.de/wp-content/files/artemii1.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Artemie de Verkola

(Sursă: http://www.hamburg-hram.de/wp-content/files/artemii1.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Artemie de Verkola

Imagine de pe Wikipedia

Plan de la Muzeul Teodor Abramov

Paralis întâlnit in drumul spre mănăstire

Mănăstirea Sfântului Artemie

Clopotniţa

Biserica mănăstirii cu hramul Adormirea Maicii Domnului

Biserica Adormirea Maicii Domnului, parter

Biserica Adormirea Maicii Domnului, etaj

Trapeza

(Sursă: http://gnatyuk.livejournal.com/355960.html)

Published in: on 20 octombrie, 2011 at 14:03  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Mucenic Uar, Egipt (19 octombrie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102998)

Acesta a fost ofiţer roman în Egipt, iar în taină, creştin. Fiind atunci aruncaţi în temniţă şapte învăţători ai dreptei credinţe, Sfîntul Uar îi cercetă în legăturile lor, le aduse cele de trebuinţă şi le-a slujit lor cu rîvnă. El se minuna de chinul şi de răbdarea lor şi suferea de slăbiciunea sa de a-şi da pe faţă credinţa creştină faţă de autorităţi şi să se facă şi el mucenic pentru Hristos. Bărbaţii lui Dumnezeu însă îl întăriră, şi atunci îndată Uar hotărî să lepede de la el slăbiciunea. El se înfăţişă dinaintea chinuitorilor şi se dădu pe sine de bunăvoie la chinuri.

Unul dintre cei şapte bărbaţi ai lui Dumnezeu îşi dădu sufletul în închisoare, astfel încît, scoţînd răul eparh pe bărbaţi la întrebare, văzu că nu mai sînt şapte, ci şase. El ceru să afle ce este cu al şaptelea. Atunci Uar zise:

– Eu sunt al şaptelea.

Eparhul înnebunit de mânie l-a torturat pe Uar mai întîi. El porunci biciuirea cu toiege uscate peste trupul său gol, apoi să fie legat de un copac şi să i se taie trupul încet, bucăţică cu bucăţică. Aşa fu omorât sfântul mucenic Uar, aşa îşi dădu el sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul lui fu după aceea aruncat pe o grămadă de gunoi.

O femeie palestiniană pe nume Cleopatra, văduva unui ofiţer imperial, aflându-se de faţă la mucenicia lui Uar, împreună cu fiul ei, loan, luă în taină moaştele mucenicului de pe grămada cu gunoi şi le îngropă în casa ei. Apoi ea ceru învoirea eparhului ca să ia trupul bărbatului ei mort şi să îl ducă din Egipt în Palestina. Fiind văduvă de ofiţer, eparhul îi dădu fără zăbavă această învoire. Cu toate acestea, cinstita văduvă nu oasele bărbatului ei, care murise de ceva vreme, le luă ca să le ducă în Palestina, ci moaştele sfântului mucenic Uar. Astfel, ea le aşeză în satul naşterii ei, Edras, care se află lângă muntele Tabor, îngropându-le acolo cu cinste. În acel loc se săvârşiră multe minuni cu credincioşii care se închinau cu credinţă cerând mijlocirea sfântului. Văzând minunile săvârşite de sfântul mucenic şi evlavia celor care veneau aici în număr tot mai mare, Cleopatra ridică pe acel loc o slăvită biserică cu hramul numelui sfântului.

Acesta i se arăta adesea în vedenie, din cealaltă lume, ca un înger luminos al lui Dumnezeu.

+ * + * +

Lui Hristos ai urmat, mucenice Uar, al cărui pahar l-ai băut şi cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci, cu îngerii dănţuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre. (Condacul Sfântului Mucenic Uar)

+ * + * +

Minunea Sfântului Mucenic Uar săvârşită cu fiul Sfintei Cleopatra, Sfântul Ioan

(Sursă: http://img0.liveinternet.ru/images/attach/c/2//70/557/70557216_uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.jpg)

Binecredincioasa văduvă Cleopatra, proslăvită şi ea dimpreună cu fiul ei Ioan împreună cu sfinţii şi a căror pomenire se face tot în această zi, ridicându-i sfântului mucenic Uar o biserică slăvită, ea chemă preoţii şi pe episcopul locului să o sfinţească. Se strînse la această mare sărbătoare mulţime mare de creştini, căci întregul ţinut îl cinstea pe sfântul mucenic Uar ca pe un mare vindecător şi făcător de minuni.

După săvîrşirea sfintei slujbe, această evlavioasă femeie se duse la moaştele sfântului şi se rugă astfel:

– Rogu-mă ţie, sfinte mucenice al lui Dumnezeu, care pentru Domnul viaţa în chinuri ţi-ai dat, dăruieşte-mi mie cele de folos, şi fă asemenea şi fiului meu, loan.

Fiul Cleopatrei, Ioan, era deja un tânăr ajuns la vârsta majoratului, pe care mama lui voia să îl dea în slujba militară. Însă de îndată ce Cleopatra ieşi din biserică, în urma acestei rugăciuni, fiul ei loan se îmbolnăvi de o febră cumplită care spori până cînd, chiar la miezul nopţii zilei aceleia, îşi dădu sfuletul. Maica lovită de nedumerire, durere şi revoltă, alergă la mormântul sfântului şi îi strigă:

– Sfinte al lui Dumnezeu, acesta ţi-a fost ajutorul?

Ea încă mai multe cuvinte aspre grăi către sfîntul Uar, pornite din cumplita durere a inimii de mamă. După îndelung plâns, femeia căzu într-un somn uşor. Atunci sfântul Uar se arăte ei, ţinându-l de mână pe fiul ei, Ioan:

– Au nu te-ai rugat astăzi mie ca să-ţi dăruiesc cele de folos pentru tine şi fiul tău, după voia Stăpânului Hristos? Eu am dus rugăciunea ta la El, iar El, ca un înţelept şi iubitor de oameni, l-a luat pe fiul tău loan în slujba armatelor celor cereşti. Dar dacă tu doreşti, iată, ia-l înapoi şi nu ai decît să îl dai în slujba împăratului celui stricăcios.

Auzind aceasta, tânărul Ioan ţinîndu-se strâns de sfântul mucenic Uar zise:

– O, nu, Domnul meu, nu asculta pe maica mea şi nu mă trimite înapoi în trupul cel din lume, cela ce este plin de toată răutatea şi nelegiuirea, dintru care tocmai am scăpat.

Trezindu-se din această vedenie, Cleopatra săltă cu duhul, plină de bucurie, şi mulţumind lui Dumnezeu şi sfântului Lui mucenic Uar, ieşi plină de pace din biserică.

Ea mai trăi lângă biserica ei vreme de patru ani, vreme în care adesea sfântul mucenic Uar şi fiul ei veneau în vedenie să o cerceteze.

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Mucenic Uar şi a celor împreună cu dânsul

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018003.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018001.jpg)

( Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018015.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018010.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018007.jpg)

Published in: on 19 octombrie, 2011 at 10:15  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,