Sfântul și Dreptul Evdochim, Capadocia, Turcia (31 iulie)

1. Sf si Dreptul Evdochim 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4402.jpg)

Minunatul Evdochim era de neam din Capadocia, născut din părinți binecredincioși și bogați. Tatăl său, Vasile, era patriciu. Chiar dacă trăia în lumea cea plină de multe desfătări, sfântul Evdochim era asemenea unei flori bine mirositoare petrecând în mijlocul ei, fiind iubitor și râvnitor încă din copilărie spre toate faptele cele bune.

El se silea cu toată sârguința, ziua și noaptea în citirea dumnezeieștilor Scripturi, îndeletnicire în care se odihnea sufletul său mai mult decât în mese scumpe și petreceri. Mergea adesea la biserici, să asculte sfintele slujbe și cuvintele dumnezeiești rostite într-însele.

Vrăjmașul mântuirii omului îndemna pe mulți tineri de o vârstă cu Evdochim să-l silească a merge la petreceri și la vânătoare, însă el le alegea pe cele care îl bucurau: să se roage și să citească alese și folositoare cărți.

Atât iubea întreaga înţelepciune şi curăţia cea mai cinstită decât toate celelalte fapte bune, încât se hotărî să nu privească toată viața lui la faţă femeiască. De aceea, câtă vreme a trăit, afară de maica sa n-a privit în faţă altă femeie sau fecioară, nici n-a vorbit cu vreuna.

Sfântul Evdochim făcea atât de multă milostenie, încât şi pe acelea pe care el le avea de nevoie ca să trăiască, le dădea săracilor; nu numai bani, ci orice ar fi avut de trebuinţă. Şi atât de mult ajuta pe cei săraci, încât de ar fi fost trebuinţă să se vândă rob pentru libertatea altora, ar fi primit cu bucurie, căci fericitul ştia că rodul dragostei este milostenia. De aceea, era şi tată al orfanilor, ocârmuitor al văduvelor, îmbrăcăminte a celor goi, săturare a flămânzilor şi mângâiere a scârbiţilor.

Pentru înțelepciunea și faptele sale bune, fu rânduit voievod peste oastea Capadociei, în eparhia Harsiana, unde, ca un ocârmuitor înțelept, se îngrijea a veghea asupra celor mici și a celor mari cu dreptate și cuvioșie.

Fiind iubitor al tăcerii și smereniei, el învăța pe fiecare să se deprindă mai mult să asculte decât să vorbească.

Cu o astfel de petrecere bună se făcu vas ales al lui Dumnezeu, ajungând la fericitul sfârșit al vieții în Capadocia la vârsta de 33 de ani.

Cunoscându-și sfârșitul său, nu se tulbură. ci primi pe cei veniți să îl cerceteze, afară de părinții săi care nu prinseseră de veste despre apropierea sa de plecarea din lumea aceasta. După ce le vorbi celor de față despre aducerea aminte de moarte, le ceru să îl îngroape cu aceleași haine pe care le avea atunci pe dânsul și să nu-i facă cele obișnuite pe care le fac la ceilalți morți. Apoi ceru să fie lăsat singur și începu a se ruga lui Dumnezeu zicând:

– Doamne, Dumnezeul meu, precum n-am voit să se arate petrecerea mea cât am trăit, astfel mă rog ca şi sfârşitul meu să se facă fără nici un dar, nici să socotească cineva că Ţi-am bineplăcut Ţie! Doamne, în mâinile Tale îmi dau sufletul meu!

Și zicând aceasta, își dădu sufletul în mâinile Celui cărui îi slujise cu toată osârdia întreaga sa viață.

Cei ce se aflau acolo,ascultând de porunca sfântului, nu numai că i-au lăsat hainele care le purta, dar şi patul pe care se culca, care era făcut din lemne despicate, aşa cum erau, le-au pus în mormântul sfântului.

+ * + * +

Minuni ale Sfântului și Dreptului Evdochim

După cum nu era cu putinţă să se ascundă soarele în nor, tot astfel nu rămase ascuns nici darul facerii de minuni al sfântului Evdochim.

Un om oarecare, cu numele Ilie, avea diavol înfricoşat; şi după ce trecură câteva zile de la moartea sfântului, se întâmplă să treacă prin partea aceea. Deci, venind în locul unde erau îngropate sfintele sale moaşte, cum se atinse de mormântul său, îndată diavolul începu a-l munci pe Ilie şi, scuturându-l cu înfricoşare, îl aruncă la pământ ca pe un mort şi aşa ieşi şi scăpă omul.

Mulţi oameni veneau bolnavi de multe feluri de patimi şi se tămăduia la mormântul sfântului.

O femeie oarecare avea un copil slăbănog de amândouă mâinile, încât nu putea să le mişte. Îndată ce veni la mormântul sfântului, în acea zi se şi tămădui.

Un alt copil era slăbănog nu numai de mâini, dar şi de picioare. Acela venind cu credinţă la locul acela minunat, a căpătat sănătate ca şi copilul cel dintâi. încă şi candela sfântului era un izvor de tămăduiri, pentru că îndată ce se ungeau bolnavii cu untdelemnul candelei, se tămăduiau.

Altă femeie, având duh necurat, îndată ce se apropie de mormântul sfântului, diavolul a fugi de la ea.

O alta, fiind muncită de mulţi ani de o patimă cumplită şi nevindecată, se duse cu credinţă la mormântul sfântului şi, luând pământ, îl amestecă cu lacrimile sale mai mult decât cu apă şi-l făcu tină; apoi ungându-şi rana, îndată primi sănătatea cea dorită.

Pământul de la mormântul sfântului dăruia tămăduire nu numai acelora care se duceau acolo, ci şi acelora care erau departe; pentru că se trimitea la cei bolnavi şi se ungeau cu dânsul. Şi astfel îşi căpătau sănătatea după credinţa lor. La Sfântul Evdochim era încă şi aceasta o covârşire a darului, că îndată ce se ungeau bolnavii şi chemau numele lui, se tămăduiau numaidecât.

+ * + * +

Mutarea cinstitelor sale moaște de la Harsiana la Constantinopol

Este lucru cu neputinţă a scrie cineva toate minunile acestui sfânt. Însă vom mai spune spune şi despre mutarea cinstitului lui trup de la Harsiana la Constantinopol.

Vestea despre minunile Sfântului Evdochim se răspândi atât de mult, încât toţi se minunau cum un om așa de tânăr, ce se aflase în mijlocul atâtor tulburări, fiind în dregătorii înalte, săvârşise atâtea fapte bune, pe care abia le săvârşesc pistnicii din singurătățile cele adânci, şi păzise atâta curăţie şi întreagă înţelepciune. Deci, auzind ei de minunile cele bogate şi preagrabnice ce le făcea, toţi se spăimântau pentru aceea şi cei mai mulţi oameni vorbeau şi cugetau la sfântul acesta.

Şi aflând şi părinţii de moartea fiului lor, se mâhniră foarte mult. Însă, auzind şi de minunile pe care le făcea, se mângâiau şi doreau fierbinte să se încredinţeze şi dânșii cu vederea de acestea.

Astfel, maica sfântului, fiind biruită de iubirea de fiu, nu puse în mintea sa depărtarea locului și ostenelile drumului, ci porni cu mare osârdie şi se duse la mormântul preaiubitului său fiu.

Văzând acolo mulţimea celor ce mergeau cu toată evlavia şi minunile ce se făceau la acest sfinţit mormânt, unde se vindecau foarte degrab îndrăciţii şi cei ce sufereau de multe feluri de patimi, căzu şi îmbrăţişă mormântul fiului său. Şi îl plângea cu multe lacrimi, însă, minunându-se de minunile săvârșite de fiul ei, se mângâia că este maica unui astfel de sfânt.

– Fiul meu preadulce! Fiule, lumina ochilor mei! De unde se află la tine atâta dar de tămăduire? Căci acesta se dă de la Dumnezeu numai celor care vieţuiesc în curăţie şi cu nevoinţa, cu ascunse osteneli şi cu fapte bune. Acest dar îl dă Domnul robilor Săi adevăraţi, ca un început al bunătăţilor ce au să fie în slava împărăţiei cereşti. Prin tine, fiul meu, m-am făcut şi mă numesc maică de trei ori fericită. De aceea, nu-ţi mai fac plânsuri şi tânguiri, ci, ca unui prieten iubit al lui Dumnezeu, îţi aduc cântări şi laude duhovniceşti. Nu te mai numesc rod al pântecelui meu, ci fiu al lui Dumnezeu după dar! Eu pe tine te-am născut trupeşte, însă acum, dimpotrivă, eu mă nasc de la tine duhovniceşte. Deci nu mă ruşinez să te numesc părintele meu, fiindcă pentru faptele tale cele bune, părintele tău este însuşi Tatăl cel ceresc. Tu ai rude pe sfinţii îngeri şi toate cetele sfinţilor; deci fă-ne bine şi nouă, părinţilor tăi, pe care mai mult ne apasă mâhnirea după tine, decât bătrâneţile noastre de mulţi ani. Mie, maicii tale celei trupeşti, mi-ai da plată pentru creşterea ta, dacă prin mijlocirea ta m-ai împrieteni cu Părintele tău cel ceresc. Asemenea vei face răsplătire părintelui tău, care te-a născut pe tine trupeşte, dacă îi vei pricinui odihnă bătrâneţilor sale în sânul lui Avraam. Cred că Dumnezeu, fiind rugat de tine, te va asculta pentru părinţii tăi, căci porunca Lui este ca să fie cinstiţi de fii, fiindcă cinstea care se face de către fii părinţilor, se suie la Dumnezeu, ca Unul ce este Tată şi Ziditor al tuturor.

Acestea zicându-le cucernica maică a sfântului Evdochim, porunci să ridice lespedea de pe mormânt şi, scoţând afară racla cu sfintele moaşte, se arătă o minune preaslăvită, căci trecuseră 18 luni de la îngroparea sfântului şi, atâta vreme aflându-se în pământ, acele cinstite moaşte nu suferiseră nici o schimbare, ci răspândeau bună mireasmă.

 Acolo se află şi un ieromonah cu numele Iosif, care apucă sfintele moaşte ca să le ridice drept şi numai cât le îmbrăţişă, stătură drepte, ca şi cum ar fi fost vii. Înspăimântat, căzu înaintea picioarelor sfântului, rugându-l ca pe un viu să-l lase să ia hainele lui pentru evlavie. Şi aşa începu întâi a scoate dulama şi-i puse alta; apoi cu multă ușurință scoase din picioarele lui încălţările pe care le purta, încât se arăta, ca şi cum însuşi sfântul îi ajuta spre a le scoate. Apoi îl aşeză iarăşi în chipul cel dintâi, slăvind împreună cu cei de faţă pe Dumnezeu.

Astfel se descoperi mormântul sfântului, ca să se arate darul cel mare cu care Dumnezeu l-a slăvit pe el, încât să păzească peste fire trupul lui nestricat. Arătându-se acestea, se înfricoşară diavolii şi fugeau din oameni ca izgoniţi de fulger. Şi cu adevărat, dacă, fiind ascuns în pământ, se temeau de el diavolii şi fugeau din oameni, cu cât mai mult se înfricoşară de el, după ce se arătă şi strălucea în slava sfinţeniei.

După aceasta se ivi neînţelegere între maica sfântului şi între cei de acolo; pentru că maica sfântului voia să ia sfintele moaşte şi să le ducă în Constantinopol, zicând:

– Steaua aceasta a răsărit din pântecele meu.

Iar cei de acolo ziceau:

– Cu adevărat, din tine a răsărit, dar la noi a strălucit. Deci cum este cu putinţă să ne lipseşti pe noi de un dar ca acesta, care aici şi-a întins razele atâtor minuni? Această vie este de la voi, dar la noi şi-a dat rodul darurilor, fiindcă aşa a binevoit Dumnezeu. Deci să nu te împotriveşti hotărârii lui Dumnezeu, să nu ne iei nouă dumnezeieştile daruri, să nu voieşti a lipsi atâta mulţime de folosul sufletului şi al trupului. Îţi ajunge, pentru slavă, că te-ai arătat maică a unui sfânt ca acesta!

Auzind ea acestea, se duse în linişte la ale sale, ca o înţeleaptă.

Dup multe zile, ieromonahul Iosif, aflându-se acolo, află vreme potrivită de fură comoara şi fugi, neştiind nimeni din cei de acolo. Şi mergând Iosif cu sfintele moaşte pe ascuns, fu vădit de mirul ce curgea dintr-însele şi din minunile care se făceau pe drum. Căci o femeie îndrăcită, fiind dusă pe drum de oarecare, se întâmplă de se află acolo unde erau sfintele moaşte. Atunci se sălbătici diavolul şi făcu pe femeie să strige, ocărând pe sfânt şi sărind fără de rânduială. Astfel ieşi diavolul acela, fiind izgonit de darul Sfântului Duh. Iar femeia aceea, făcându-se sănătoasă, se întoarse la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Apoi o oarecare fecioară, având patimă înfricoşată, îndată ce se apropie cu credinţă de sfintele moaşte, luă tămăduire.

Astfel fură duse sfintele sale moaște la părinții săi. Maica sa le făcu o raclă de argint și le așeză în biserica Maicii Domnului, pe care o zidise mai înainte; şi se făceau şi acolo în fiecare zi mulțime mare de minuni.

+ * + * +

1. Sf si Dreptul Evdochim 1.2

Cinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaștelor tale. Căci pentru toți ce se apropie și se închină, se alungă toată vătămarea demonilor și se izbăvesc de felurite boli, Fericite Evdochime. (Condacul Sfântului, glasul al 3-lea)

Ca zorile și ca soarele a strălucit pomenirea ta, luminând inimile cele din întuneric; că tu cu adevărat te-ai cunoscut fiul luminii și al zilei, cugetătorule de Dumnezeu, Evdochim; pentru aceea te cinstim. (din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Racla moaștelor tale, picurând dulceața tămăduirilor celor bogate, gonește patimile celor ce cu credință te cinstesc pe tine, Evdochim, și arde toate cetele demonilor. (din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Vietile Sfintilor iulie 1

+ * + * +

Frescă din veacul al XVI-lea de la Mănăstirea Stavronichita din Sfântul Munte Athos, Grecia

1. Sf si Dreptul Evdochim 2.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea de la Mănăstirea Decani din Kosovo, Serbia

1. Sf si Dreptul Evdochim 3

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 31 Iulie, 2013 at 00:19  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Avramie din Galici sau Ciuhloma, Rusia (20 iulie)

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 7.1(Sursă: http://knu.znate.ru/pars_docs/refs/403/402999/402999_html_m46947dd2.jpg)

Acesta a fost sârguincios și ascultător ucenic al sfântului Serghie de Radonej.

Sfântul Cuvios Serghie de Radonej (pomenit la pomenit la 5 iulie, 7 iulie şi 25 septembrie)

Sf Cuv Serghie de Radonej 1.1(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/images/101/101555.jpeg)

A făcut ascultare la brutărie și bucătărie. Le căra fraților apă, venea primul la biserică și pleca ultimul. Era mult mai în vârstă decât preacuviosul Serghie., numărându-se totuși printre primii săi ucenici și frați care au îmbrățișat călugăria.

Pentru viețuirea sa aleasă, se învrednici de harul preoției.

După ani îndelungați de nevoințe și de viață de obște, inima începu să îl tragă spre viețuirea în liniște. Sfântul Serghie îl binecuvântă cu dragoste spunându-i:

 – De vor veni la tine în pustie și alți frați, primește-i, nu de dragul tău, ci de dragul aproapelui, luând asupra ta neputințele neputincioșilor.

Sfântul Avramie se retrase în ținutul sălbatic al Galiciului, pe malul lacului.

Odată, aflându-se la rugăciune, la poalele unui deal, auzi glas zicându-i:

– Urcă dealul, Avramie, vei găsi icoana Maicii lui Dumnezeu.

Avramie, aruncându-și privirea spre deal, văzu o lumină pe culme.

Urcând acolo, află o icoană a Maicii Domnului prinsă în tulpina unui copac. Îngenunchind de spaimă în fața sfintei icoane, petrecu toată noaptea în rugăciune plină de umilință.

După un timp, îi trecu prin minte să ia icoana și să se ducă cu ea mai departe, în pustie. În noaptea următoare însă auzi din nou, prin somn, aceeași voce tainică:

– Avramie, rămâi pe loc și te vei mântui și îmi vei face mie locaș; mulți vor dori să vină la tine, să-ți fie ție fii duhovnicești, iar eu voi avea grijă de ucenicii tăi; vor rămâne în paza mea cât timp vei trăi și după ce vei trece la Domnul.

Și Avramie nu mai plecă. Își făcu acolo o chilioară săracă în care își petrecea zilele în mare înfrânare. Singura lui hrană era puțin pâine uscată și apa de la izvorul din apropiere, dar numai o dată la câteva zile. Acolo, dădu peste el un țăran din apropiere, care începu să îi aducă pâine în taină, ferindu-se să spună cuiva de sfântul pustnic.

Totuși, preacuviosul nu se putu ascunde multă vreme în pustie. Vestea minunatei aflări a icoanei Maicii Domnului ajunse la urechile evlaviosului cneaz Dimitrie Feodorovici al Galiciului care trimise stăruitor vorbă să vină sfântul părinte la dânsul cu icoana.

Se spune că pe țărmul de la care porni barca țâșni un izvor numit până astăzi „Izvorul lui Avramie”.

Binecredinciosul cneaz porunci să se adune clerul din cetate, care, purtând în mâini lumânări aprinse și cădelnițe cu bună mireasmă, ieși în întâmpinarea sfintei icoane la porțile cetății. Multe minuni se săvârșiră de la această sfântă icoană, ceea ce îl făcu pe cneaz să făgăduiască ajutor spre ridicarea unei mănăstiri pe locul unde se arătase sfânta icoană.

Nu trecu multă vreme, și se ridică pe acel loc o biserică purtând hramul Adormirii Maicii Domnului.

Cu toate că localnicii primiseră Sfântul Botez, era printre ei multă necunoaștere și se mai dădea crezare vrăjitorilor. Sfântul Avramie cu inima împovărată de durere le vorbea zicând:

– Fiii mei, de credeți în Hristos, Fiul lui Dumnezeu, nu va mai lăsați amăgiți de vrăjitori și veți descoperi în voi înșivă slava lui Dumnezeu.

El nu contenea să se roage dinaintea icoanei Maicii Domnului pentru luminarea lor. Iar pentru rugăciunile sale, multora li s-au înmuiat inimile; întorcându-se spre bine, mulți se vindecară de neputințe trupești.

Mănăstirea începu să înflorească, iar sfântul Avramie puse în fruntea ei pe ucenicul său, Porfirie, și se retrase în locuri mai neumblate unde, la dorința ucenicilor, întemeie o nouă chinovie cu hramul Așezarea Cinstitului Brâu al Maicii Domnului. Apoi trecu dincolo de râul Viga, dându-le binecuvântare ucenicilor să ridice acolo încă o biserică purtând hramul Soborul Maicii Domnului și o a treia mănăstire.

În sfârșit, neobositul ostenitor, își găsi  pentru sine un loc mai bun, sub un munte, unde se aflase mai demult așa zisul „orășel al minunilor”, cuibul vechilor eresuri și superstiții întreținute de vraci și de vrăjitori. Sfântul părinte ridică și acolo o biserică purtând hramul Acoperământului Maicii Domnului. El însuși, cu brațele slăbite de bătrânețe, cără pământ pentru consolidarea unui mal abrupt, lucrând cu multă râvnă alături de ucenicii săi, la ridicarea așezământului.

Cele patru mănăstiri ridicate în ținuturile din preajma lacului Ciudovo îi aduseră mare faimă bătrânului părinte. Ajunsese să viețuiască singur, la poalele muntelui, unde îl căutau neîncetat ucenicii, pentru a-i mărturisi gândurile și preocupările; veneau și mulți localnici din împrejurimi pentru povețe și cuvânt de folos.

În tot ținutul Ciuhlomei era cinstit ca un luminător al acelor locuri, căci acest smerit purtător de lumină, trecând dintr-un loc într-altul, aprindea la fiecare popas făclii de viață duhovnicească.

Preacuviosul părinte Avramie, zis „cel din Ciuhloma”, trecu la Domnul la 20 iulie 1375.

+ * + * +

Copie veche a icoanei Maicii Domnului Ciuhloma din Galici aflate în anul 1350 de Sfântul Avramie, întrucât cea originală a dispărut

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 11.1 icoana(Sursă: http://alchevskpravoslavniy.ru/wp-content/uploads/2010/08/14.jpeg)

Această icoană se cinstește la 28 mai, presupunem a fi ziua aflării icoanei, 20 iulie, ziua adormirii sfântului cuvios Avramie, cel care a aflat icoana, și 15 august, de hramul Adormirii Maicii Domnului purtat de mănăstirea ce s-a ridicat pe locul unde a fost aflată.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Avramie

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 9 moastele

(Sursă: http://klin-demianovo.ru/wp-content/uploads/2012/10/001seny_nad_moshami_Avraamiya1.jpg)

+ * + * +

Izvorul Sfântului Avramie

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 13.1 izvorul

(Sursă: http://en.wikigogo.org/en/246597/)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Patericul Lavrei Sf Serghie de Radonej

+ * + * +

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 3.2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3355.jpg)

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 6.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3358.jpg)

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3356.jpg)

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 5

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3357.jpg)

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 8.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3359.jpg)

+ * + * +
Veche icoană a Maicii Domnului din Kazan care se păstrează în mănăstire

6. Cuv Avraam din Galici (Ciuhloma) (1375) 10 o icoana MD din Kazan pastrata acolo

(Sursă: http://klin-demianovo.ru/wp-content/uploads/2012/10/002ikona_obnovlyaetsya1.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Avramie din Galici

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Sursă: http://ivan-da-maria.org/2011/11/galich-chukhloma-soligalich-monza/)

Manastirea Sf Avramie 1

(Sursă: http://gallery.greedykidz.net/svart/XLIV/IMG_3408s.jpg.html)

+ * + * +

Lacul Galici pe malul căruia  sfântul Avramie a aflat icoana Maicii Domnului

Lacul Galici 1

 (Sursă: http://www.geocaching.su/showmemphotos.php?cid=3375)

Sfântul Mucenic Emilian din Durostor, România (18 iulie)

Sf Emilian din Durostorum 1.1

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4393.jpg)

Acesta a trăit în veacul al IV-lea în Durostor (astăzi, Silistra, Bulgaria, care a fost o vreme pământ românesc). Sfântul Emilian a fost militar și  fiu al prefectului Sabbatianus din Durostor.

După domnia sfântului împărat Constantin cel Mare, încercând să reînvie păgânismul, împăratul Iulian Apostatul, porni aprigă prigoană împotriva creștinilor, dând edict prin care creștinismul era interzis în Imperiul roman.

În acea vreme, fu trimis în cetatea Durostor un oarecare Capitolin pentru a cerceta dacă se mai aflau creștini în acele părți. Conducătorii cetății răspunseră că toți locuitorii se închină zeilor. Bucuros de răspunsul primit, Capitolin dădu ospăț chemând pe toți dregătorii cetății. Însă pe când petreceau ei, tânărul Emilian privind împrejur și văzând timpul potrivit ca să câștige cununa mărturisirii, intră în templul păgân și cu un ciocan de fier distruse statuile zeilor și răsturnă altarele și jertfele puse pe ele, apoi ieși nevăzut de nimeni.

Îndată un slujitor îl înștiință pe Capitolin cele întâmplate, iar acesta, plin de mânie, porunci să fie găsit vinovatul. Atunci slujitorii văzură un oarecare țăran trecând prin fața templului, pe care socotindu-l făptașul, îl arestară și îl bătură.

Văzând, sfântul Emilian că este chinuit un om nevinovat în locul lui, merse dinaintea slujitorilor spunând că el a doborât idolii din templu. Fiind întrebat de ce a adus ocări zeilor, răspunse:

– Dumnezeu și sufletul meu mi-au poruncit să calc în picioare pe acești neînsuflețiți, ca să se arate tuturor că sunt pietre fără suflet, muți și surzi, în care nu se află nici un fel de grăire.

Auzind aceste vorbe, Capitolin ceru să fie dezbrăcat, întins cu fața la pământ și umplut de răni adânci cu vine de bou. După o vreme, cerând de la dânsul răspuns și fiind aflat neclintit în credința sa, fu întors cu fața în sus și lovit cu aceeași neîndurare și pe piept.

După ce îl bătură vreme îndelungată, mărturisi din nou că este rob al lui Hristos. Atunci Capitolin, porunci să fie ars de viu ca nu cumva curajul și statornicia lui în credință să fie urmate și de alții. Atunci slujitorii îl scoaseră afară din cetate, aproape de malul Dunării, unde se pregătise un rug pentru el.

Sf Emilian din Durostorum 2.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6012.jpg)

Sfântul Emilian le ceru să-l lase să se roage lui Dumnezeu, iar după ce se rugă fu aruncat în foc. Dumnezeu însă făcu o minune, căci focul cunoscând pe mucenicul Domnului, nu îl mistui, ci îl păzi întreg și neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin care erau aproape îi cuprinse flacăra și îi arse de tot.

Văzând că a rămas nevătămat, sfântul Emilian mări pe Dumnezeu și întorcându-se spre răsărit, se însemnă cu semnul crucii și ridicându-și privirea către cer spuse:

– Doamne, Iisuse Hristoase, primește sufletul meu!

Și zicând aceasta a adormit în pace. Era în ziua de 18 iulie a anului 362.

Femeia lui Capitolin, fiind creștină în taină, rugată de credincioși, ceru de la bărbatul ei trupul noului mucenic spre a fi îngropat după cuviință. Și astfel, uns cu miruri și însoțit de cântări pline de evlavie, trupul său fu așezat în pământ în apropierea cetății Durostor, în locul numit Gedina.

De acolo umplu de bună mireasmă și minuni părțile acelea ale Dunării, ocrotind pururea pe toți cei care îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Sf Emilian din Durostorum 1.2

Stea luminoasă ai arătat Bisericii pe Mucenicul Emilian și ostaș preaales, care lumiunează acum toată lumea cu lucrări de minuni tainice și gonește întunericul necredinței; de la acela luminându-ne cu dumnezeiască cuviință, te lăudăm pe tine, Iisuse atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre. (Dintre stihirile cântate seara la Vecernie)

Fiind plin de darurile Duhului, tămăduiești patimi nevindecate, încetezi arsura bolilor, gonești duhurile cele viclene și tuturor din necazuri le ajuți, vrednicule de laudă.

Racla moaștelor tale, preafericite viteazule mucenic, izvorăște mir ca un pârâu și totdeauna încetează bolile cele de nevindecat ale oamenilor.

Marele Emilian, punându-ne înainte ca niște bucate luptele lui, ne-a chemat pe toți la ospăț; duhovnicește dar să ne veselim și să cântăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Adunarea cea aleasă a celor întâi-născuți te-a câștigat pe tine cetățean împreună cu dânșii; toți mucenicii, împreună cu cuvioșii, văzând că dănțuiești, se veselesc. Cu care împreună adu-ți aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine, mare mucenice, cel cu nume mare. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Emilian din Durostor

http://www.ortodoxia.md/video/3263–acatistul-sfantului-mucenic-emilian-de-la-durostor18-iulie- (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Emilian aflate în Biserica Nașterea Maicii Domnului din București, România

Sf Emilian din Durostorum 6 moaste

(Sursă: http://ziarullumina.ro/sites/default/files/articol/2012-07/moastele_sfantului_emilian_de_la_durostor.jpg)

+ * + * +

Din evlavia și osteneala vrednice de laudă pentru sfinții pământului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/104/iulie_emilian_de_la_durostor.html (clic aici)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Vietile Sfintilor iulie 1

+ * + * +

Schiță din anul 1970, săvârșită de maica Iuliania Socolova

Sf Emilian din Durostorum 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6014.jpg)

+ * + * +

Maica Iuliania Socolova, autoarea cărții „Truda Iconarului”

Maica Iuliania Socolova 1

(Sursă: http://www.pravmir.ru/wp-content/uploads/pravmir-images/7web.jpg)

+ * + * +

Biserica Nașterea Maicii Domnului din Drumul Taberei, București, România

Biserica Nasterea Maicii Domnului, Drumul Taberei, Bucuresti 1

(Sursă: http://ziarullumina.ro/sites/default/files/articol/2011-09/171858input_file1074609_1.jpg)

Published in: on 18 Iulie, 2013 at 08:58  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,