Sfinții Mucenici Cucșa și Nicolae de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (27 august)

3. Sf Mc Cucsa de la Lavra Pesterilor din Kiev 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7680.jpg)

Sfântul mucenic Cucșa, unul din părinții Mănăstirii Pecerska, era cunoscut tuturor că pe poporul necredincios l-a botezat și pe mulți i-a luminat la credință.

El săvârși multe minuni: izgoni diavolii, pogorî ploaie din cer, secă iezerul și alte multe și mari minuni îi urmară. Apoi, după multe chinuri, fu tăiat de necredincioși dimpreună cu ucenicul său, Nicolae.

+ * + * +

Sfântul Mucenic Cucșa dimpreună cu Sfântul Mucenic Nicolae, ucenicul său

3. Sf Mc Cucsa de la Lavra Pesterilor din Kiev 4 si ucenicul sau Sf Mc Nicolae(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3519.jpg)

3. Sf Mc Cucsa de la Lavra Pesterilor din Kiev 2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12423.jpg)

Anunțuri
Published in: on 27 August, 2013 at 07:21  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Pimen Pustnicul de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (27 august)

3. Sf Cuv Pimen Postnicul de la Lavra Pesterilor din Kiev 1.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9454.jpg)

Fericitul pustnic Pimen se nevoia în Marea Lavră a Peșterilor în vremea sfântului mucenic Cucșa. Acesta luă atât dar de la Dumnezeu pentru postirea și nevoința lui cea mare, încât strălucea nu numai cu tămăduirea bolnavilor, dar și cu mai înainte vederea celor viitoare, căci mulți bolnavi tămăduind și proorocind multe, își știu cu doi ani înainte plecarea sa la Domnul.

Apoi, mai înainte văzând tăierea sfântului Cucșa, care se afla departe, strigă cu glas tare în mijlocul bicericii Pecerska:

– Fratele nostru Cucșa a fost ucis în această zi.

Zicând aceasta, se isprăvi într-o zi cu fericitul Cucșa și cu ucenicul lui.

+ * + * +

3. Sf Cuv Pimen Postnicul de la Lavra Pesterilor din Kiev 2(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15065.jpg)

Published in: on 27 August, 2013 at 07:10  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Icoana Maicii Domnului Petrovskaia sau a Sfântului Petru (24 august)

10. Icoana Maicii Domnului pictata de Sf Petru, mitropolitul Moscovei 2.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/1/1897.jpg)

Această icoană este numită a sfântului Petru deoarece a fost zugrăvită de sfântul Petru, mitropolitul Moscovei (pomenit la 21 decembrie), pe când acesta era egumen al Mănăstirii Rațk, în apropiere de Volinia.

Sfântul Ierarh Petru, mitropolitul Moscovei (21 decembrie)

Sf Ier Petru, mitropolitul Moscovei 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9374.jpg)

În vremea unei vizite la această mănăstire a sfântului Maxim, mitropolitul Kievului și al întregii Rusii (pomenit la 6 decembrie), sfântul Petru îi dărui această icoană. Mitropolitul o luă și o duse cu sine  în ținutul Vladimir, la Kliazma, unde se afla catedrala în care slujea dânsul.

După fericita adormire a sfântului Maxim, egumenul Gherontie care dorea să devină noul mitropolit, dori să ia această icoană la sfântul patriarh Atanasie al Constantinopolului (pomenit la 24 octombrie). În vremea călătoriei sale, egumenul Gherontie întârzie din pricina unei furtuni pe mare. În timpul furtunii, Maica Domnului îi apăru spunându-i:

– Slujirea de episcop nu îți va fi dată ție, ci aceluia care a pictat icoana mea.

Când se înfățișă dinaintrea patriarhului Atahasie, sfântul Petru era deja în Constantinopol fiind numit mitropolit. Patriarhul îi dădu această icoană sfântului Petru spunându-i:

– Ia această icoană pe care ai pictat-o cu mâinile tale. căci Maica Domnului ți-a făcut acest dar și ea îți va călăuzi drumul.

Cu inima plină de bucurie, sfântul Petru luă icoana Preacuratei Maici a Domnului la Vladimir pururea împletindu-și slujirea sa cu rugăciuni săvârșite dinaintea ei. Când mitropolitul fu mutat la Moscova, în anul 1325, icoana fu așezată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului.

Multe minuni se săvârșiră cu harul acestei icoane de-a lungul vremii, pricină pentru care evlavia poporului rus se înmulți și tot mai multe copii ale acesteia împânziră Rusia.

+ * + * +

10. Icoana Maicii Domnului pictata de Sf Petru, mitropolitul Moscovei 3.1

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00000653.jpg)

Bucură-te, zori de taină ai dumnezeieștii zile, Prealăudată; bucură-te, desfătarea lumii; bucură-te locașul luminii; bucură-te, zidul credincioșilor și armă nezdrobită.

Alt ajutor nu am, nici grabnic izbăvitor din primejdii, nici ocrotire sigură, cu totul fără prihană, nici doctor în boli, nici altă bucurie și veselie, în felurite întristări afară numai de tine, Fecioară. (Din Canonul aghirot al Maicii Domnului citit vineri seara la Vecernie, glasul al 7-lea)

Published in: on 24 August, 2013 at 08:03  Comments (4)  
Tags: , , , ,

Sfântul Prooroc Samuel (20 august)

1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/19/19453.jpg)

Acesta a fost cel de-al 15-lea și ultimul dintre judecătorii lui Israel. El a viețuit în veacul al XI-lea înainte de Hristos.

Se născu din seminția lui Levi, din părinții Elcana și Ana, la locul numit Ramatha (sau Arimatea), unde avea să se nască peste veacuri dreptul Iosif. Ana cea stearpă se rugă lui Dumnezeu cu lacrimi să-i dăruiască un prunc, pe Samuel, iar când pruncul era de 3 ani, îl afierosi lui Dumnezeu.

Viețuind în Șilo, lângă Chivotul Legii, pe când avea 12 ani, Samuel primi descoperire de la Dumnezeu despre pedepsele ce aveau să vină asupra casei arhiereului Eli pentru fărădelegile fiilor săi, Ofni și Finees. Proorocirea se împlini degrabă, căci filistenii îi biruiră pe israeliți, îi uciseră pe cei doi fii ai lui Eli și răpiră Chivotul Legii. Când trimisul îi vesti această urgie, Eli căzu mort la pământ, la 98 de ani. Tot astfel se întâmplă și cu nora sa, femeia lui Finees.

Poporului lui Israel stătu în robia filistenilor vreme de 20 de ani. Dumnezeu trimise pe Samuel să propovăduiască norodului pocăința, ca să se izbăvească din robia vrăjmașilor. Poporul se pocăi, lepădă slujirea idolească și primi pe Samuel drept prooroc, preot și judecător al lor.

Atunci Samuel ieși cu oaste împotriva filistenilor și, cu ajutorul lui Dumnezeu, îi împrăștie și îi birui pe vrăjmași, slobozind din robie poporul lui Israel.

Apoi, Samuel judecă în pace poporul său până la adânci bătrâneți. Văzându-l bătrân, poporul îi ceru să le pună împărat în locul său. Zadarnic se sili proorocul să-i abată de la gândul lor, arătându-le că Dumnezeu este Singurul și Adevăraul lor Împărat, poporul rămase neîndeuplecat.

Măcar că lucrul acesta nu era plăcut înaintea ochilor Săi, Dumnezeu îi porunci lui Samuel să le ungă împărat pe Saul, fiul lui Kiș, din seminția lui Veniamin.  Însă acesta împărăți doar puțină vreme, căci Dumnezeu îl lepădă de la fața Sa pentru nerușinarea și neascultarea sa.

Apoi Dumnezeu porunci lui Samuel ca în locul lui Saul să-l ungă împărat pe David, fiul lui Iesei.

Mai înainte de plecarea sa la cele veșnice, Samuel adună la sine tot poporul lui Israel, luându-și rămas bun de la ei.  Poporul plânse după dânsul și îl îngropă cu cinste în casa lui din Ramata.

+ * + * +

1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 3.1

Astăzi pomenirea ta, de Dumnezeu purtătorule, ne-a răsărit nouă ca soarele, cu preaîndestulată strălucire a darurilor, luminând sufletele celor ce te cinstesc pe tine și gonind negura răutăților. Pentru aceasta, toți te mărim pe tine. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Noi, cei ce săvârșim prăznuirea ta, Samuel, împreună-vorbitorule cu drepții, să dobândim cu rugăciunile tale împărăția cea de sus, cântând: Binecuvântați, toate lucrurile Domnului, pe Domnul. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9788.jpg)

1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 8

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20968.jpg)1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 5(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 10.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 12.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 9.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

1. Sf Prooroc Samuel (sec IX I.Hr.) 13.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 20 August, 2013 at 05:18  Comments (2)  
Tags: , , , ,

Sfântul Cuvios Mucenic Dometie Persul împreună cu cei doi ucenici ai săi, Iran (7 august)

1. Sf Mc Dometie, monah persan si cei 2 ucenici ai sai (363) 1.1

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4426.jpg)

Acest cuvios părinte a trăit pe vremea marelui împărat Constantin şi era de neam pers.

El fu povăţuit la credinţa creştinească de un oarecare creştin, Uar, şi lăsându-şi păgânătatea părintească şi rudeniile merse la hotarele greceşti, în cetatea care se numea Nisibe şi, intrând intr-o mănăstire, primi Sfântul Botez, se îmbrăcă în chipul monahicesc şi petrecu în toată nevoinţa vieţii pustniceşti.

Însă prin zavistia şi asupririle diavolului viclean, fiind urât de monahii ce erau acolo, fugi şi merse în mănăstirea Sfinţilor Mucenici Serghie şi Vah, în cetatea lui Teodosie, şi urmă vieţii arhimandritului Nurvel, despre care se spune că 60 de ani n-a gustat fiertură şi dormea foarte puţin, neculcându-se, nici şezând, ci stând rezemat în toiagul său.

De acel arhimandrit fu hirotonit diacon cuviosul părinte Dometie, iar când se înştiinţă că arhimandritul voieşte să-l silească şi la preoţie, se duse de acolo şi se sui într-un munte pustiu, unde vieţuia întru Dumnezeu, suferind arşiţa, frigul şi toate schimbările văzduhului.

Apoi, intrând într-o peşteră, petrecu acolo săvârşind multe minuni cu numele lui Hristos, pentru că dădea tămăduiri celor ce veneau la dânsul şi îi aducea de la înşelăciunea idolească la credinţa în Hristos.

Iar când merse acolo Iulian, lepădatul de Dumnezeu, înştiinţându-se de cele ce făcea sfântul, porunci să-l omoare cu pietre. Şi ducându-se trimişii, îl aflară dimpreună cu cei doi ucenici ai lui făcându-şi cântarea cuviincioasă a ceasului al treilea, şi, năvălind asupra lor, îi omorâră cu pietre.

Astfel îşi săvârşi cuviosul Dometie alergarea vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, împreună cu cei doi ucenici ai săi în anul 363.

+ * + * +

1. Sf Mc Dometie, monah persan si cei 2 ucenici ai sai (363) 1.3

Întărindu-te cu putere și cu dar dumnezeiesc, te-ai arătat tuturor prealuminat învățător al dreptei credințe, fiind înfrumusețat cu minunile și întărind și vindecând pe toți cei ce cu credință se apropie de tine, de Dumnezeu fericite. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Dorit-ai frumusețea lui Hristos, și prin pustnicie ai omorât patimile și, cu tărie pătimind, ai făcut să înceteze înșelăciunea, Mărite Dometie, împreună-vorbitorule cu îngerii. Pentru aceasta, izvorăști și râuri de vindecări, pentru cei ce cu credință săvârșesc dumnezeiască pomenirea ta, mucenice, vrednicule de minune. (Sedealna Sfântului ce se cântă la Utrenie)

Purcezând către Dumnezeu și strălucit fiind cu darul cel mucenicesc, roagă pe Hristos să trimită rază purtătoare de lumină pentru cei ce te laudă pe tine cu credință, de Dumnezeu fericite. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Fiii tăi cei născuți prin dumnezeiescul dar s-au nevoit împreună cu tine ca și cu un părinte; și, răbdând în peșteră, au pătimit împreună cu tine, cu un glas cântând lui Hristos: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinților noștri. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Frescă din anul 1547 de la Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

1. Sf Mc Dometie, monah persan si cei 2 ucenici ai sai (363) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5592.jpg)

Minei din veacul al XVII-lea

1. Sf Mc Dometie, monah persan si cei 2 ucenici ai sai (363) 3(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5593.jpg)

Published in: on 6 August, 2013 at 23:04  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Schimbarea la Față a Domnului nostru Iisus Hristos (6 august)

1. Schimbarea la Fata a Domnului 13(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/2/2942.jpg)

În cel de-al treilea an al propovăduirii Sale, Iisus Domnul a început a grăi ucenicilor despre patima Sa cea apropiată și despre slava ce va să urmeze răstignirii Sale pe Cruce. Pentru ca patima Sa cea grabnică să nu slăbească de tot inimile ucenicilor și să-i facă a pleca de lângă Dânsul, El, Cel Preaînțelept, a voit ca, mai înainte de patimă, să le arate o parte din slava Sa cea dumnezeiască.

Pentru aceasta a luat cu Sine pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și S-a suit noaptea în muntele Taborului, iar acolo S-a schimbat la față înaintea lor:

„Și a strălucit fața Lui ca soarele, iar hainele Lui s-au făcut albe ca lumina” (Matei 17, 2).

Atunci s-au arătat lângă Dânsul Moise și Ilie, proorocii cei mai ai Vechiului Testament. Văzând acestea, ucenicii au căzut în uimire. Atunci Petru zise:

„Doamne, bine este nouă să fim aici. De voiești, să facem aici trei colibe: Ție una și lui Moise una și una lui Ilie” (Matei 17, 4).

Încă grăind Petru, Moise și Ilie s-au depărtat și un nor luminos L-a umbrit pe Domnul și pe ucenicii Săi, iar din nor s-a auzit un glas zicând:

„Acesta este Fiul Meu Cel iubit întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L Ascultați” (Matei 17, 5).

Auzind glasul, ucenicii căzură cu fețele la pământ precum morții și rămaseră astfel, încremeniți de frică, până ce Domnul Se apropie de ei și le zise:

„Sculați-vă și nu vă temeți” (Matei 17, 7).

Domnul Își arătase și până atunci de multe ori puterea Sa dumnezeiască, însă pe muntele Tabor El Și-a arătat firea cea dumnezeiască. Vederea dumnezeirii Sale și auzirea mărturiei cerești cum că El este Fiul lui Dumnezeu avea să le slujească ucenicilor Săi în zilele când Domnul avea să fie răstignit, întărindu-le și sporindu-le credința într-Însul și în biruința Sa cea de pe urmă.

+ * + * +

1. Schimbarea la Fata a Domnului 19.1

(Sursă: http://prognimak.com.ua/)

În Muntele Taborului Te-ai schimbat la față, Iisuse, și nor luminos, întins ca un cort, pe Apostoli cu slava Ta i-a acoperit. Pentru aceasta, se uitau în jos pa pământ, neputând să vadă strălucirea slavei celei apropiate a feței Tale, Mântuitorule, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ești fără de început. Cel care ai arătat atunci acelora lumina Ta, luminează și sufletele noastre. (Podobie ce se cântă la Utrenie)

Cel ce cu lumina Ta ai sfințit toată lumea, în Muntele Taborului Te-ai schimbat la față, Bunule, arătând ucenicilor Tăi, puterea Ta, că mântuiești lumea din călcarea poruncii. Pentru aceasta, grăim către Tine: Îndurate Doamne, mântuiește sufletele noastre. (Dintre Stihirile ce se cântă la Litie)

Published in: on 5 August, 2013 at 23:20  Lasă un comentariu  
Tags: , , ,

Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul, România (5 august)

(1913-1960)

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) 6.1

(Sursă: http://www.ortodoks-odense.dk/imgarticol/sf-ioan-iacob-hozevitul.jpg)

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) (foto 1)(Sursă http://www.razbointrucuvant.ro/wp-content/uploads/2009/08/sf-ioan-iacob-romanul.jpg)

Acesta se născu la 23 iulie 1913, în satul Crăiniceni, comuna Horodiştea, din fostul judeţ Dorohoi, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, Maxim şi Ecaterina, fiind singurul copil la părinţi. Din botez a primi numele Ilie, din pruncie dovedindu-se a fi un copil ales şi binecuvântat de Dumnezeu.

După 6 luni de la naşterea sa, Ecaterina, mama sa, bolnăvicioasă din fire, îşa dădu sufletul în mâinile Domnului, lăsând copilul în grija bunicii sale, Maria. După 2 ani, muri şi tatăl său, în război, în toamna anului 1916, copilul rămânând în grija rudelor apropiate.

Bunica Maria îl învăță să vorbească, să rostească rugăciunile și îi sădi în inima credința în Dumnezeu. Tot ea îl deprinse cu metaniile și postul, citindu-i adesea din Viețile Sfinților și din alte cărți ziditoare de suflet.

Primii ani de şcoală îi face în satul natal, apoi urmează gimnaziul la Lipcani-Hotin şi liceul la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.

Seara și în sărbători, bătrâna Maria îl punea să citească din sfintele cărți, iar ea stătea deoparte și asculta. De mila copilului și din durerea ei tăinuită, bunica plângea mereu, mai ales când băiatul citea despre Patimile Mântuitorului Hristos.

În anul 1924, bunica sa plecă la cele veșnice, iar el fu dat în grija unchiului său, Moș Alecu.

Vreme de 4 ani a studiat la Liceul Dimitrie Cantemir din Cozmeni – Cernăuți, trecând examenul de bacalaureat în naul 1932, fiind clasificat primul.

Sfântul Ioan Iacob în costum popular

Preotul Gheorghe Lazăr, consătean, coleg de liceu și prieten apropiat al cuviosului Ioan Iacob, povestește despre dânsul:

„Era un mare admirator al naturii și frumosului. Iubea tovărășia colegilor și a celor de o vârstă cu el, cu purtare plăcută în societate. Nu-i plăcea să piardă timpul în discuții cu tinerii iubitori de glume, de povestiri nerușinate și jocuri de tot felul. În timpul liber, mai degrabă își lua o carte del iteratură sau studia într-un domeniu, stând retras într-un loc preferat din livada părintească sau în câmp. Se recrea ascultând cântecul păsărelelor sau admirând cerul înstelat în toiul nopții. Citind adeseori Sfânta Sciptură sau manualele de religie, cugeta adânc la cele zidite de Dumnezeu și găsea o armonie perfectă în tot ce putem percepe cu simțurile noastre. În sufletul lui Iliuță se întărea convingerea că Dumnezeu le-a făcut cu negrăită înțelepciune pe toate cele văzute și nevăzute și le cârmuiește după anumite legi, care nu se pot schimba.”

În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot, însă el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le spuse:

– Nu, eu vreau să mă fac călugăr!

După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze, deodată auzi un glas de sus, zicând:

– Mănăstirea!

Din clipa aceea nu mai avu odihnă în suflet.  Cerând binecuvântarea duhovnicului său, fericitul Ioan îşa luă cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi intră în obştea Mănăstirii Neamţ.

Mănăstirea Neamț, la sfârșitul veacului XIX și începutul veacului XX

Gheorghe Siller - Vedere spre manastirea Neamt(Sursă: http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Gheorghe_Siller_-_Vedere_spre_manastirea_Neamt.jpg)

Icoana Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț

Neamt-1.1

Stareţul mănăstirii, Episcopul Nicodim îl primi cu multă dragoste şi, după ce îl trimise să se închine în faţa icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodală, îi rândui ascultare la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii.

Frumusețea slujbelor din marea lavră, mai ales cele de noapte, blândețea călugărilor, iscusința duhovnicilor, liniștea munților și darului Duhului Sfânt, care se odihnea în inima lui, l-au legat pe acest fericit tânăr de viața călugărească.

Deoarece tânărul Ilie Iacob învățase latină și franceză, primi ascultare la părintele Iov, farmacistul mănăstirii. Părintele Iov Burlacu era un mare nevoitor, nu lipsea niciodată de la slujbele bisericești, în chilia sa nu avea pat, ci dormea pe un scaun, ar fața îi era tot timpul plecată spre pământ. Era postitor, milostiv și se sârguia să-i ajute pe cei săraci, la căpătâiul cărora stătea mereu de veghe.

Tânărul Ilie rra foarte tăcut, ascultător şi smerit.

Între anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi ca infirmier, având multă milă de cei bolnavi şi fiind iubit de toţi.

Infirmier al Regimentului 29 Infanterie

În toamna anului 1935 se reîntoarse în obştea Mănăstirii Neamţ, şi continuă aceeaşi ascultare de bibliotecar şi îngrijitor la bolniţă. Toţi se foloseau de smerenia, de blândeţea şi de dragostea lui şi cugetau că este un ales al lui Dumnezeu.

La 8 aprilie 1936, în miercurea din Săptămâna Sfintelor Patimi, fericitul rasofor Ilie Iacob fu tuns în îngerescul cin călugăresc de arhiereul Valerie Moglan, noul stareţ al marii lavre, împreună cu alţi doi fraţi rasofori, primind în călugărie numele de Ioan.

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) (foto 2)

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) (foto 3)Dorind viaţă pustnicească şi arzând cu inima pentru Hristos şi pentru Sfintele Locuri, unde S-a născut, a pătimit şi a înviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob pleacă în Ţara Sfântă împreună cu alţi doi monahi din lavră, Claudie şi Damaschin.

La Ierusalim, în fața Sfântului Mormânt, în anul 1937 (monahul din dreapta este Sfântul Ioan Iacob)

După ce se închină la toate Sfintele Locuri şi sărută Crucea Golgotei şi Mormântul Domnului, cei trei călugări se retraseră să ierneze în obştea Mănăstirii Sfântul Sava din pustiul Iordanului. Apoi, însoţitorii săi întorcându-se la Mănăstirea Neamţ, fericitul monah Ioan Iacob se nevoi, în continuare, în Mănăstirea Sfântul Sava de lângă Betleem, vreme de 10 ani, răbdând grele ispite, boli şi încercări de la oameni şi de la diavoli.

Mănăstirea Sfântul Sava

???????????????????????????????

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/44421516.jpg)

Părintele Ioan lângă grota Sfântului Sava

Prima ascultare în obştea Sfântul Sava fu cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserică şi sfintele slujbe. Făcea prescuri, menţinea curăţenia şi suna clopotul de slujbă. De asemenea păstra o atmosferă de iubire, de smerenie şi milă faţă de toţi. Avea şi ascultarea de infirmier al mănăstirii şi îngrijea cu dragoste atât pe călugări, cât şi pe numeroşii arabi şi beduini, bolnavi sau răniţi în război, care erau aduşi la infirmeria mănăstirii. Pentru aceasta îl iubeau şi-l căutau atât unii, cât şi alţii.

Duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, macedonean de neam, care cunoştea limba română, era un mare povăţuitor de suflete, şi mărturisea pe toţi călugării români nevoitori în Ţara Sfântă.

Astfel, ziua era în slujba obştii şi a bolnavilor, iar noaptea se nevoia singur în chilie cu multe rugăciuni de taină, cu metanii, lacrimi şi citiri din Sfânta Evanghelie şi din scrierile Sfinţilor Părinţi. Cunoscând bine limba greacă, traducea unele pagini alese patristice, din care se hrănea atât pe sine, cât şi pe cei ce veneau la el. Avea şi darul scrierii de învăţături şi versuri duhovniceşti, pe care le trimitea fraţilor săi din Ţara Sfântă sau le dădea pelerinilor români care veneau spre închinare la Mormântul Domnului.

Între anii 1939-1940 fericitul sihastru Ioan Iacob se nevoi împreună cu un ucenic român într-o peşteră din pustiul Qumran, aproape de Marea Moartă.

Ținutul Qumran, aflat în apropiere de Marea Moartă

Pustiul Qumran 2(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/95/Qumran_Landscape.jpg)

Aici a cunoscu pe monahul Ioanichie Pârâială, care îi rămase ucenic credincios până la obştescul sfârşit. Obişnuia să se roage noaptea, singur, hrănindu-se doar cu pesmeţi şi puţine fructe, răbdând multe ispite.

Între anii 1940-1941, din cauza războiului, Cuviosul Ioan stătu cu mai mulţi călugări din Ţara Sfântă într-un lagăr pe Muntele Măslinilor. Fiind eliberat, se reîntoarse la Mănăstirea Sfântul Sava şi continuă aceleaşi ascultări şi nevoinţe.

În anul 1947 fu hirotonit diacon, la 13 mai, în Biserica Sfântului Mormânt, cu aprobarea Patriarhului României, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Căminului Românesc din Ierusalim. În acelaşi an, Cuviosul Ioan Iacob fu hirotonit preot în biserica Sfântului Mormânt de arhiereul Irinarh, fiind numit de Patriarhia Română egumen la Schitul românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Iacob în biserica Schitului Românesc Sfântul Ioan Botezătorul

Vreme de 5 ani, cât a dus această ascultare, Cuviosul Ioan Iacob săvârşi zilnic toate sfintele slujbe, în limba română, traduse numeroase pagini din Sfinţii Părinţi cu învăţături pentru călugări şi pelerini; compuse un bogat volum de versuri duhovniceşti, înnoi chiliile şi biserica schitului şi, mai ales, viaţa duhovnicească din schit, ostenin- du-se mult pentru primirea pelerinilor din ţară, pe care îi spovedea, îi împărtăşea şi le dădea sfaturi mântuitoare de suflet.

Părintele Victorin, Sfântul Ioan, părintele Ioanichie, o familie de români și maicile Magdalena și Melania în fața bisericii schitului românesc de la Iordan

Noaptea, însă, se nevoia singur, neştiut de nimeni, fie în chilie, fie ieşind să se roage pe valea Iordanului, încercând să urmeze, după putere, cuvioasei Maria Egipteanca.

Singurul său ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum şi câteva maici românce bătrâne, Melania, Natalia, Galinia, Casiana şi Magdalena care îi erau fiice duhovniceşti şi se aflau sub ascultarea sa.

În luna noiembrie 1952, cuviosul Ioan Sihastrul se retrase din ascultarea de egumen.

Scrisoarea Sfântului Ioan Iacob de renunțare la stăreția schitului românesc de la Iordan

Demisia Sf Ioan Iacob din ascultarea de eguman al schitului romanesc de la Iordan 1

Demisia Sf Ioan Iacob din ascultarea de eguman al schitului romanesc de la Iordan 2

(Sursă: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/resurse/scrisoare-demisie/)

Împreună cu ucenicul său Ioanichie, intră în obştea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din pustiul Hozeva, pe valea pârâului Cherit (Horat).

Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul

Man Sf Gheorghe 1(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_emyRkQ2KrLE/TTbRbt0vvwI/AAAAAAAAAL8/IOKLbCvmN1I/s1600/DSC00258.JPG)

Din vara anului 1953, fericitul Ioan se retrase cu ucenicul la o peşteră din apropiere, numită Chilia Sfintei Ana, unde, după tradiţie, ea se ruga lui Dumnezeu să-i dăruiască un prunc. Alături de el, într-o altă peşteră, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel.

Sfântul Ioan, în stânga, în fața peșterii sale din pustiul Hozevei, alaturi de monahul Pavel, în dreapta

Aici se nevoi sfântul Ioan Sihastrul cu ucenicul său, vreme de 7 ani, în rugăciuni neîncetate, în privegheri de toată noaptea, în postiri îndelungate, în lacrimi neştiute, în cugetări şi în doriri duhovniceşti, răbdând tot felul de ispite, suferinţe, lipsuri, lupte cu diavolii şi cu înstrăinare totală, aprinzându-se de multă râvnă pentru Hristos şi slăvind pe Dumnezeu Cel în Treime lăudat.

La peşteră, unde cu greu se ajungea, pe o scară înaltă, nu primea pe nimeni, comunicând cu cei ce veneau mai ales prin rugăciune, prin unele scrieri sfinte şi prin ucenicul său.

Chilia în care s-a nevoit Sfântul Ioan (vedere de dud, de pe partea opusă a văii Horat)

Scara cu care se urca la chilia Sfântului Ioan

Peștera avea trei încăperi. În cea dinainte, sfântul Ioan avea un fel de prestol de rugăciune – o firidă săpată în piatră. În această încăpere se odihnea pe o rogojină așternută pe o scândură. După rânduiala de rugăciune se ocupa cu cititul, tălmăcirea de cuvinte sfinte din limba greacă în limba română; așteori alcătuia poezii sau se umplea de bucurie și mângâiere cântând imne duhovnicești – căci avea un glas frumos și dulce.

Părintele Ioanichie, ucenicul său, povestea despre dânsul:

– În peșteră avea câteva cărți sfinte și teascuri de manuscrise copiate, traduse sau compuse de el la lumina zilei sau, mai ales noaptea, la lumânare. Din aceste traduceri și din versurile sale îmi citea uneori și mie. Alteori, îmi povestea despre viața sa de copil orfan, plină de suferințe și lacrimi și adeseori plângea la rugăciune sau când vorbea cu mine. Era un suflet duios, blând, pașnic și foarte râvnitor apărător al Ortodoxiei Sfinților Părinți. Uneori îl supăra reumatismul, alteori dizenteria, alteori gândurile, iar alteori beduinii arabi care pășteau cămilele în apropiere și aruncau cu pietre în fereastra și în ușa chiliei sale. Dar el le răbda pe toate și nu zicea nimic, pentru a împlini cuvintele Sfintei Evanghelii.

Cea de-a doua încăpere a peșterii era mai mică. Aici de hrănea cu puținele merinde ce le primea. Alături se afla a treia încăpere, de fapt o firidă mai largă a mormintelor, căci erau așezate acolo trupurile celor ce se nevoiseră în peștera Sfintei Ana.

În sărbători mari şi în posturi Sfântul Ioan săvârşea Dumnezeiasca Liturghie în paraclisul peşterii Sfânta Ana şi se împărtăşeau amândoi cu Trupul şi Sângele lui Hristos, mulţumind lui Dumnezeu pentru toate.

Icoana Mântuitorului Iisus Hristos din fața Sfântului Altar de la chilia monahului Pavel, unde Sfântul Ioan slujea adeseori Sfânta Liturghie

Pestera Sf Ana 1

(Sursă: http://orthodoxword.files.wordpress.com/2011/08/monastery-caves2.jpg)

Mânca o dată în zi, pesmeţi, măsline, smochine şi bea puţină apă, iar noaptea dormea 3-4 ore, pe o scândură, având o piatră drept perină.

În vara anului 1960, era bolnav şi suferea toate cu multă răbdare. Simţindu-şi sfârşitul aproape, miercuri 4 august, se împărtăşit cu Sfintele Taine, iar joi dimineaţa la orele 5 îşi dădu sufletul în mâinile lui Hristos, la vârsta de numai 47 de ani. După trei zile, fu înmormântat în aceeaşi peşteră de egumenul mănăstirii Sfântul Gheorghe, arhimandritul Amfilohie.

Mormântul săpat în stâncă, unde fu îngropat vreme de 20 de ani Sfântul Ioan

După 20 de ani, la 8 august 1980, trupul său a fost aflat întreg, nestricat de vreme, răspândind bună mireasmă, semn că l-a preamărit Dumnezeu şi l-a numărat în ceata sfinţilor, pentru nevoinţa şi sfinţenia vieţii sale de pe pământ.  O mare bucurie duhovnicească îi cuprinse pe toţi. La 15 august 1980, acelaşi egumen îi pregăti raclă sculptată în lemn de chiparos, îl aşeză în ea, cu mare cinste, şi îl duse în procesiune, împreună cu câţiva arhierei de la Patriarhia Ortodoxă din Ierusalim şi cu mii de pelerini care au venit la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul acestei mănăstiri, depunând sfintele moaşte în biserica cu hramul Sfântul Ștefan din incintă, unde se află şi moaştele Sfântului Gheorghe Hozevitul.

Coborârea din peșteră a cinstitelor moaște ale Sfântului Ioan

Aducerea moaștelor Sfântului Ioan în mănăsirea Sfântului Gheorghe Hozevitul, sicriul cu moaștele Cuviosului este așezat jos, pe trepte

De atunci, vin zilnic pelerini ortodocşi, şi chiar catolici, ca să se închine la moaştele cuviosului, cerându-i ajutorul, pe care, toţi cei ce se roagă cu credinţă, îl primesc.  Sfântul Ioan Iacob este cinstit de toţi ortodocşii, dar, mai ales, de cei din România, Grecia, Cipru şi Ţara Sfântă. 

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ținând seama de sfinţenia vieţii cuviosului Ioan Iacob, şi văzând cinstitele sale moaşte,  îl trecu în rândul sfinţilor, la data de 20-21 iunie, 1992, sub numele de „Sfântul Ioan Iacob de la Neamţ”, așezându-i-se zi de prăznuire,  5 august, data mutării lui la cele veşnice.  

+ * + * +

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) 6.2

Cuvioase Părinte Ioane, mult nevoitorule, şi făclie de mult preţ, aprinsă din lumina Sfântului Mormânt dătător de viaţă, luminează cu rugăciunile tale pe cei ce te iubesc pe tine şi cere de la Hristos, Mântuitorul lumii, să ne dăruiască nouă mare milă. (Dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Utrenie)

De oameni ai fugit şi cu sihaştrii şi îngerii pe Dumnezeu împreună L-ai slăvit. Roagă-te, Sfinte Ioane, următorul lui Hristos, pentru întărirea dreptei credinţe în lume şi în patria ta şi cere milă şi iertare nouă fiilor tăi care lăudăm nevoinţa ta. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Viaţa ta aspră şi pustnicească ne mustră pe noi, părinte, că nu putem urma nevoinţelor tale. Că nici râvnă multă nu avem, nici rugăciune din inimă nu am dobândit, nici de lacrimi şi de bucuria Duhului Sfânt nu ne am atins. Ajută-ne, Sfinte Părinte Ioane, să urmăm şi noi prin pocăinţă lui Hristos. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Fericit eşti, părinte, că ai zburat ca un vultur la cele înalte. În locul celor pământeşti de care toţi ne robim, ai ales pe cele cereşti; în locul odihnei, ai ales osteneala; în locul somnului, ai ales privegherea; în locul hainelor scumpe, te-ai mulţumit cu cele vechi; iar în loc de casă luminoasă şi pat moale ai iubit peştera cea rece şi întunecoasă, ca să poţi a slăvi neîncetat pe Hristos, Mirele sufletului tău. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Om al liniştii şi al rugăciunii, cu nimeni nu vorbeai, părinte decât cu Dumnezeu, cu sfinţii şi cu păsările cerului care te cinsteau şi zăboveau cu bucurie în jurul peşterii tale. Căci odihnindu-se Duhul Sfânt în inima ta, nimic nu mai doreai, decât pe Hristos, iubitul tău căruia roagă-te pentru sufletele noastre. (Din Canonul Sfântul Ioan Iacob)

Veniţi toate cetele călugărilor să lăudăm astăzi într-un glas, după cuviinţă, pe Sfântul Ioan, crinul cel binecuvântat şi cu bunămireasmă, care a odrăslit în pământul Moldovei şi a fost închinat lui Hristos în lavra cea mare de la Neamţ şi în Ţara Sfântă a rodit şi să-i cântăm: Bucură-te, floare de mult preţ a călugărilor; bucură-te, sihastru desăvârşit în pustiul Iordanului; bucură-te, Preacuvioase Părinte Ioane, rugător neadormit pentru sufletele noastre! (Dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamț

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-cuvios-ioan-iacob-de-la-neamt (clic aici)

Din roada evlaviei și ostenelii vrednice de laudă pentru sfinții neamului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/106/sfinti_august.html (clic aici)

http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/ (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Ioan Iacob de la Neamt – Hozevitul

Moastele Sf Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul 2

(Sursă: http://jurnalul.ro/images_OLD/old_jurnalul/imagini/2007-05-26/moaste%20hozevit.jpg)

Moastele Sf Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul 3

(Sursă: http://pelerinaje-valcea.ro/pub/IMG_2047.JPG)

Moastele Sf Ioan Iacob de la Neamt - Hozevitul 4(Sursă: http://www.fcsteaua.ro/forum/uploads/monthly_08_2010/post-70303-1282134165.jpg)

+ * + * +

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) 1

9. Sf Cuv Ioan Iacob de la Neamt, Hozevitul (1960) 2

(Sursă: http://www.doxologia.ro/sites/default/files/imagecache/imagine_600_width/imagine/2010/03/ioan_iacob_prel.jpg)

+ * + * +

Casa Sfântului Ioan Iacob din Crăiniceni

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

(Sursă: http://www.darabani.org/wp-content/gallery/casa-parinteasca-ioan-iacob-hozevitul/casa-hozevitul-esanca-056.jpg)

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

(Sursă: http://www.darabani.org/wp-content/gallery/casa-parinteasca-ioan-iacob-hozevitul/casa-hozevitul-esanca-019.jpg)

SAMSUNG DIGITAL CAMERA

(Sursă: http://www.darabani.org/wp-content/gallery/casa-parinteasca-ioan-iacob-hozevitul/casa-hozevitul-esanca-043.jpg)

???????????????????????

(Sursă: http://www.darabani.org/wp-content/gallery/casa-parinteasca-ioan-iacob-hozevitul/casa-hozevitul-esanca-024.jpg)

Published in: on 5 August, 2013 at 10:44  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei, Italia (3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Ștefan, pentru viețuirea sa aleasă, fu ales arhiepiscop al Romei în anul 254.

În timpul prigoanei lui Valerian, nevoit să rămână ascuns, sfântul Ștefan îi catehiza în ascuns pe păgânii care veneau la el și, după ce îi boteza, alegea pe cei mai vrednici dintre ei și îi hirotonea preoți, diaconi sau citeți.

Adesea, punându-și viața în primejdie, se îngrijea de trupurile mucenicilor, punându-le în morminte demne de ei.

După ce câțiva ucenici ai săi Îl mărturisiră pe Hristos cu prețul sângelui lor, sfântul Ștefan se hotărî să se dea pe sine chinurilor mucenicești.

Adus în templul lui Marte pentru a aduce jertfă idolului, sfântul Ștefan dărâmă edificiul prin rugăciunea sa, iar paznicii templului fugiră înfricoșați.

Slobozit de străjerii înfricoșați, sfântul Ștefan merse apoi la Campana, la mormântul sfintei mucenițe Lucia (pomenită la 13 decembrie).

Soldații îl aflară iară și, după îndelungi chinuri, îi tăiară capul.

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 4(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10347.jpg)

Astfel sfântul primi îndoită cunună: cea a arhieriei și cea a muceniciei pentru Hristos, în anul 257.

Cinstitele sale moaște fură mutate din Catacombele Sfântului Callist în Biserica Sfintei Prasede din Roma.

Încheiem cuvintele noastre cele prea sărace cu gândul că așa cum în viața sa a înconjurat cu purtarea sa de grijă și căldura părintească pe tot omul cel cuprins de neputințe trupești sau sufletești, tot astfel continuă să vegheze asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.2

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ștefan, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului Sfințitului Mucenic Ștefan)

+ * + * +

Frescă din veacul al XVI-lea, Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 2.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 3 August, 2013 at 01:00  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Teodor din Dardanele, Turcia (2 august)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta s-a născut în satul Ofrinion din ținutul Hellespont (Dardanele). Părinții săi, Gheorghe si Kiriaki, l-au crescut în evlavia dreptei credințe.

Când Teodor crescu, se mută în orașul Tsamak Kale (Çanakkale) din apropiere și intră ucenic la un negustor de susan. Mai apoi plecă de la acel negustor și își deschise propriul negoț cu susan.

Teodor fu zărit de un musulman bogat care văzându-i chipul frumos, se gândi să-i dea de soție pe singura sa fiică, făcându-l moștenitor, dacă își va lăsa credința ortodoxă.

Într-o zi, musulmanul îl vizită pe Teodor și se întâmplă ca în acea zi Teodor să fie bolnav de friguri. Vizitatorul îi spuse:

– Teodore, făgăduiește-mi că te faci musulman și te voi tămădui de boala ta, căci îmi placi și vreau să-mi fii ginere și moștenitorul tuturor avuțiilor mele.

Auzind aceasta, Teodor spuse:

– Eu creștin ortodox m-am născut, la fel ca părinții mei și toate rudeniile mele. Nu mă fac musulman și nu am nevoie de bogățiile tale, de căsătoria ta și de tămăduirea ta, căci Hristos, Căruia noi creștinii ne închinăm, este atotputernic și mă poate tămădui, la fel ca și Fecioara Maria, Preasfânta Sa Maică, ei îmi vor dărui sănătate când socotesc că îmi este de folos sufletului.

Însă frigurile lui Teodor nu trecură.

În altă zi, musulmanul îi făcu altă vizită, când îi pregăti un leac pentru a-l tămădui și leacul îi fu de ajutor. Deci, la următoarea vizită, musulmanul îi spuse lui Teodor:

– Vezi, te-am vindecat. Acum hai și te fă musulman, cum ai făgăduit.

Teodor răspunse:

– Nu mă fac musulman și nici n-am făgăduit vreodată să mă fac.

Auzind aceasta, musulmanul plecă și se duse la cadiu cu mărturie mincinoasă împotriva lui Teodor, zicând că îi făgăduise că se va face musulman dacă îl tămăduiește, iar după ce îl tămăduise, Teodor refuzase să-și țină făgăduința. Cadiul ceru martori, iar musulmanul găsi câțiva martori mincinoși. După ce îi ascultă pe toți, cadiul porunci să-l aducă pe Teodor la divan unde îl întrebă dacă învinuirile erau adevărate, Teodor răspunse:

– Da, am fost bolnav și m-am tămăduit, însă niciodată nu am făgăduit să mă fac musulman și nu mi-am dat cuvântul niciodată în privința aceasta.

Însă cadiul răspunse:

– Din mărturia acestor oameni de treabă și cinstiți, se vede limpede că ai făgăduit și ai și zis despre credința noastră că este mai bună decât a voastră. Deci primește să fii moștenitorul averii lui, căci nu are alți copii. Să știi însă că, de nu asculți sfatul, vei fi pus la cazne și la urmă vei fi dat morții.

La aceasta, Teodor răspunse:

– Creștin ortodox m-am născut și creștin ortoodx am să mor. Nu mă fac musulman și nu vreau nici bogății, nici soție. Vă spun din nou, am fost și sunt creștin ortodox și nu primesc legea voastră rătăcită. Faceți cu mine ce voiți.

Cadiul porunci ca Teodor să fie încuiat și lipsit de mâncare, de apă și de vizitele creștinilor ortodocși. Numai musulmanii aveau voie să vină la el. Aceștia nu încetau să-l îndemne să se convertească la islam, ca să scape. Când Teodor refuză, îl bătură cu rândul. Mai apoi începură să-i cresteze carnea cu briciul și să-i smulgă unghiile de la mâini și de la picioare. În toate acestea, Teodor se ținu tare, răbdând durerea cu vitejie.

Un preot ortodox aflând de starea lui Teodor, izbuti să ajungă la el și să-i aducă puțină mângâiere și nădejde. Când preotul îl întrebă dacă a primit mâncare, Teodor spuse:

– Nu, păritne, nimeni nu mi-a dat pâine sau apă sau lumină, dar în fiecare zi intră o lumină în temnița mea și o luminează, și pe mine mă hrănește. Pentru aceea nu am trebuință de pâine sau de apă. Numai acei urâtori ai lui Hristos vin adesea și mă necăjesc cu îmbierile și amenințările lor, îndemnându-mă să mă fac musulman, și fiindcă nu vreau să le împlinesc dorința, mă chinuiesc.

Atunci preotul primi mărturisirea lui Teodor și îl împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi îi istorisi din viețile mucenicilor de odinioară, care își dădură viața lor pentru credința în Iisus Hristos, pentru a-l întări în hotărârea sa de a-și duce mucenicia până la capăt.

Cadiul, văzând că nimic nu-l îndupleca pe Teodor, puse să fie aruncat într-o groapă cu var, unde îl ținură 3 zile. Apoi cu mâinile și picioarele legate îl urcară pe cal și-l purtară cu alai prin tot orașul. Pe când trecea, câțiva musulmani îl loviră cu bâte și vergi, iar alții strigau către el vorbe de rușine.

Și fiindcă după toate acestea, Teodor rămase neclintit în credința sa, cadiul îl osândi la moarte.

Atunci Teodor fu dus în partea unde se aflau consulatele străine. Călăul voia să-l lege și să-i acopere fața, însă Teodor îi spuse:

– Nu mă lega. Mă dau morții de bunăvoie pentru Dumnezeul meu. De ce mă legi? Te rog numai să mă lași să mă rog puțin.

Deci întorcându-se spre răsărit, Teodor se rugă și mulțumi lui Dumnezeu, apoi plecându-și capul, călăul i-l despărți de trup cu o lovitură de sabie.

Toți cei de față, creștini ortodocși, înmuiară bucăți de pânză în sângele lui Teodor pentru a le păstra la loc de cinste. După 3 zile, creștinii ortodocși putură să ia trupul pe care îl îngropară cu cântări pline de evlavie în curtea bisericii ortodoxe. Mucenicia sa se petrecu la 2 august 1690.

Pe la 1773, creștinii ortodocși măriră biserica unde odihneau cinstitele moaște ale lui Teodor, însă, din pricina războiului ruso-turc din acea vreme, musulmanii se răzbunară pe creștinii ortodocși și arseră biserica. Însă moaștele sfântului Teodor scăpară și fură păstrate.

În anul 1922, în vremea schimburilor de populație dintre Republica Turcă și Regatul Greciei, moaștele sfântului Teodor fură aduse în Grecia și așezate în biserica Sfintei Xenia din Pireu, de unde pururea izvorâră belșug de tămăduiri și ajutor preagrabnic tuturor celor ce s-au apropiat cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Teodor poate fi aflată în

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Strâmtoarea Dardanele

Stramtoarea Dardanele 1

(Sursă: http://www.panoramio.com/)

+ * + * +

Orașul Çanakkale în care Sfântul Teodor a primit cununa mucenciei, Turcia

Sf Nou Mc Teodor din Ofrinion, Dardanele, Turcia (1690) Orasul Çanakkale in care a primit moartea muceniceasca

(Sursă: http://www.harbiforum.org/)

Published in: on 2 August, 2013 at 10:10  Comments (3)  
Tags: , , , , , , ,

Scoaterea Sfintei Cruci (1 august)

2. Scoaterea Sfintei Cruci 2.1(Sursă: http://www.pravkurzeme.lv/)

Acest praznic al bucuriei a fost statornicit în același timp și de greci, și de ruși, în vremea împăratului grec Manuil și a țarului rus Andrei, spre pomenirea biruinței rușilor asupra bulgarilor și a grecilor asupra saracinilor, amândouă oștile luând biruință în aceeași zi. În amândouă bătăliile, oștile au purtat ca semn de biruință sfânta cruce.

De aceea s-a poruncit ca în prima zi a lunii august, crucea să fie scoasă în mijlocul marii biserici Sfânta Sofia, iar mai pe urmă purtată pe ulițe spre închinarea poporului și pomenirea ajutorului celui minunat dăruit de Dumnezeu în luptă prin sfânta cruce. Crucea scoasă spre închinare nu era una de rând, ci însăși cinstita cruce a Mântuitorului Iisus Hristos. Ea era ținută în biserica împărătească, de unde era scoasă în ziua de 31 iulie și dusă în biserica Sfânta Sofia, iar de acolo purtată pe ulițele cetății, spre sfințirea pământului și a văzduhului. APoi, în ziua de 14 august, sfânta cruce era dusă înapoi în biserica împărătească.

+ * + * +

Icoană din veacul al XII-lea

2. Scoaterea Sfintei Cruci 6.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Cerul, împreună cu tot pământul, se veselește: Proorocii, mucenicii, apostolii, sufletele drepților cu bucurie se veselesc acum, văzând pusă în mijloc Crucea cea dătătoare de viață, care mântuiește pe toți și sfințește cu darul pe cei credincioși. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)

Noi, oamenii, cei ce umblăm ca pe mare prin valurile vieții și suntem înviforați de furtuna patimilor, cu credință să alergăm la Cinstita Cruce ca la o corabie de mântuire; și ea va alina valurile și vânturile și va potoli patimile. De aceea, să alergăm cu bucurie la limanul mântuirii cel fără de valuri. (Dintre Stihirile Sfintei Cruci cântate seara la Vecernie)

Frumoasă ești mai presus decât safirul și decât aurul și luminoasă ca soarele, dumnezeiască Cruce; fiind pusă înainte și de puterile cele înțelegătoare totdeauna înconjurată luminos, cu razele dumnezeieștii puteri, luminezi marginile lumii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)

Când vei veni pe pământ să judeci lumea pe care ai zidit-o, Doamne, oștile Tale cele îngerești mergând înainte, Crucea va străluci mai mult decât razele soarelui. Cu puterea ei milostivește-Te și mă mântuiește și pe mine, cel ce am greșit mai mult decât toți oamenii. (Din Canonul Sfintei Cruci citit dimineața la Utrenie)

+ * + * +

Miniatură ce împodobește o Evanghelie din veacul al X-lea

2. Scoaterea Sfintei Cruci 7 miniatura sec X din Evanghelie, Marea Britanie(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 1 August, 2013 at 09:55  Comments (1)