Sfânta Cuvioasă Eufrosina de Suzdal, Rusia (25 septembrie)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5906.jpg)

Aceasta fu prințesă de Suzdal și se născu în anul 1212. La naștere primi numele Teodulia, fiind fiica cea mai mare a sfântului mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie)

Sf Mc Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatal Sf Cuv Eufrosina de Suzdal 1

Deoarece nu puteau avea copii, sfântul Mihail și soția sa Teofania merseră în pelerinaj la marea Lavră a Peșterilor din Kiev unde se rugară lui Dumnezeu să coboare nesfârșita Sa milostivire asupra lor. Curând, Teofania o născu pe Teodulia ca răspuns al Domnului la rugăciunile lor fierbinți. Preacurata Maică a Domnului le apăru în vis de trei ori spunându-le că rugăciunea lor fusese primită și că Dumnezeu îi va binecuvânta cu nașterea unei fiice.

Teodulia fu crescută în credință și evlavie pentru cele ale lui Dumnezeu. O mare înrâurire în creșterea sa o avu sfântul mucenic Teodor, nobil al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Teodor, făcătorul de minuni, nobil al Cernigovului, dascălul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie, dreapta), alături de Sfântul Mucenic Mihail al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit tot la 20 septembrie, stânga)

Sf Mc Teodor, facatorul de minuni, dascalul Sf Cuv Eufrosina de Cernigov (20 septembrie)

Creșterea aleasă și chipul deosebit de frumos al Teoduliei atrăgea pe mulți. Mâna frumoasei Teodulia fu dată sfântului Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al sfântului Alexandru Nevski, însă acesta se mută la cele veșnice chiar în ziua nunții.

Sfântul Teodor, cneaz al Novgorodului, soțul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 5 iunie)

Sf Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al Sf Alexandru Nevski si sot al Sf Cuv Eufrosina de Suzdal (5 iunie) 2

Cneaghina Teodulia se retrase la o mănăstire de maici cu hramul Așezarea veșmântului Maicii Domnului, unde îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina, în cinstea sfintei cuvioase Eufrosina din Alexandria (25 septembrie).

Tânăra monahie îi uimea pe toți prin râvna în săvârșirea ascultărilor, tăcerea și înfrânarea sa. Însuși Domnul i se arătă întărind-o în nevoințe. Până în ultima zi a vieții sale, sfânta Eufrosina păzi poruncile Domnului biruind ispitele.

Vestea viețuirii alese a sfintei Eufrosina se răspândi în întreg ținutul Suzdal, depășidu-i marginile. Mulți veneau în mănăstirea unde aceasta se nevoia pentru cere cuvânt de folos maicii  Eufrosina despre dragoste, rugăciune, ascultare și smerenie. După ce vorbeau cu dânsa multe fete și femei, cu inima încălzită de sfințenia maicii, alegeau să părăsească grijile lumești și să îmbrățișeze viața monahală.

La sfatul sfintei Eufrosina, obștea mănăstirii se împărți în două: fecioare și văduve. După adormirea stareței mănăstirii, sfânta Eufrosina fu rugată stăruitor de obște să poarte ea grijile stăreției.

Dumnezeu îi descoperi mai înainte sfintei starețe martiriul tatălui ei, sfântul Mihail din vremea invaziei mongolo-tătare. În anul 1238, hoardele invadatorilor pășiră pe pământul rusesc, nimicind tot ce găseau în cale. Ajungând în orașul Suzdal, aceștia distruseră tot și îl arseră din temelii. Doar mănăstirea sfintei Eufrosina fu izbăvită de orice vătămare prin rugăciunile sfintei starețe.

După fericita adormire a cuvioasei maici de la 25 septembrie 1250, mormântul său umplu inimile și viețile multora din cei ce veneau și îi cereau ajutorul de buna mireasmă a minunilor și tămăduirilor de multe feluri.

La 18 septembrie 1698, cu binecuvântarea patriarhului Adrian, mitropolitul Suzdalului Ilarion o așeză pe cuvioasa maică Eufrosina în rândul sfinților.

Pomenirea ei se săvârșește de două ori pe an, la 25 septembrie (ziua fericitei sale adormiri, 1250) și la 18 septembrie (ziua proslăvirii sale, 1698).

+ * + * +

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19.1

Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea, ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Eufrosina, duhul tău. (Tropar al Sfintei Eufrosina de Suzdal)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Eufrosina de Suzdal

3. Moastele Cuv Eufrosina de Suzdal

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

+ * + * +

Miniatură din veacul al XIX-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 23

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Miniaturi din veacul al XVII-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 11

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 12

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 14

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 15

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5904.jpg)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 3

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 2(Sursă: http://www.vidania.ru/icons/icon_evfrosiyasuzdalskaya_556x640.jpg)

Anunțuri
Published in: on 25 Septembrie, 2013 at 09:54  Comments (4)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, Sfântul Munte Athos, Grecia (24 septembrie)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 1.2

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 3)

Acesta se născu în 1866 în satul Șovsk din ținutul Tambov, Rusia, într-o familie modestă de țărani ruși care cinci băieți și două fete și primi la Botez numele Simeon. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi fu primul model în viața sa lăuntrică. Încă de mic copil, de la vârsta de 4 ani, Simeon își puse în gând ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”.

Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan), tânărul Simeon își dădu seama că  „dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc.”

La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simți o transformare interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său fu însă categoric:

– Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi ești liber să te duci.

Această stare excepțională dură trei luni, după care îl părtsi. Tânărul Simeon, viguros și chipeș, începu să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui; o viață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase. Dotat cu o fire robustă și cu exceptională forță fizică, trecu prin multe ispite ale tinereții; într-o zi lovi pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta abia rămase în viață. În vâltoarea acelei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală începu să se stingă.

Într-o zi, însă, fu trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, cuviosul părinte îi mulțumi Preasfintei Fecioare pentru că binevoise a-l ridica din căderea sa.

Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, fu foarte prețuit de camarazii săi. Însă gândul său era mereu la pocăință, la Sfântul Munte Athos, unde trimitea uneori chiar și bani.

În vremea serviciului militar, sfaturile sale salvă de la destrămare tânara familie a unui soldat căzut în ispită. Puțin înainte de eliberare se duse să ceară binecuvântarea sfântului Ioan din Kronștadt; însă negăsindu-l îi lăsă o scrisoare.

Sfântului Ioan de Kronstadt (pomenit la 1 iunie)

6. Sf Ioan de Kronstadt (foto 41)

(Sursă: http://img11.nnm.me)

Întors în cazarmă, Simeon simți puterea rugăciunii sfântului părinte.

Datorită mustrării primite de la Maica Domnului pentru viața trăită în necurăție, luă hotărârea la vârsta de 26 de ani să ajungă la Sfântul Munte Athos unde îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Sfântul Patelimon.

Primi foarte repede darul săvârșirii neîncetate a rugaciunii lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” și puterea de a împlini cu ușurință ascultările și rânduiala aspră a vieții monahale athonite. Se invrednici să-L vadă și pe Mântuitorul Hristos în biserica, în locul icoanei Sale.

Deși ajunse părtas acestor daruri, era supus ispitelor demonice. Astfel, îi venea în minte gândul mândriei „Duci o viață sfântă, toate ascultările le împlinești fără efort, te rogi neîncetat, deci ești desăvârșit!”, gând întărit și de ceea ce avea să-i spună un părinte: „Dacă acum ai ajuns așa cum ești, ce vei fi la bătrânețe?”. Acest gând era urmat de cel al deznădejdei: „Poate te vei mântui, dar ajungând în rai, nu vei afla acolo pe cei pe care îi iubești și nu vei avea nici o bucurie!”. Din cauza lipsei de experiență și maturitate duhovnicească, starea de fericire pe care o avea înainte de asprele ispite, slăbi puțin câte puțin, până pieri aproape cu totul. 

Spre anul 1906, în miezul unei nopți cumplite, în care demonul se așeză între el și icoana Mântuitorului Hristos, sfântul Siluan, deznădăjduind cu totul, îi spuse Domnului:

– Vezi că mă silesc să mă rog Ție cu cuget curat, însă demonii mă împiedică. Învață-mă ce trebuie să fac ca ei să înceteze să mă mai tulbure.

Și atunci primi în sufletul său gândul:

– Cei mândri sunt chinuiți mereu de demoni.

Atunci întrebă:

– Doamne, învață-mă ce să fac ca sufletul meu să se smerească.

Și Domnul îi răspunse:

– Ține-ți mintea ta în iad și nu deznădăjdui. 

Ce-a de-a doua descoperire a lui Hristos dăsu nastere unei nedumeriri: de ce se depertase Harul de la el? Și sfântul Siluan Athonitul ajunse se afle că în acestă luptă de dobândire a lui, omul poate trece prin diferite momente de secetă și pustiire duhovnicească, de disperare și deznădejde. Astfel, viața virtuoasă este o viață încercată, o luptă neîncetată împotriva păcatelor. Primirea și părăsirea nedeplină a Harului, sunt mărturii ale purtării de grijă a lui Dumnezeu față de noi. El vrea să ne ferească de mândrie și să ne conducă prin smerenie către mântuire. Și cu cât omul se smerește mai mult, cu atât are parte de mai multe daruri de la Dumnezeu.  

Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Chiar dacă ar studia toate cărțile pământului, omul mândru nu va cunoaște niciodată pe Domnul. Căci mândria lui nu lasă loc în el pentru harul Sfântului Duh”. Iar prin smerenie, omul se va învrednici de adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu.

Vreme de 15 ani, sfântul Siluan urmă calea de foc ce îi fusese arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăsi ca mai înainte – Duhul Sfânt îi dădu din nou puterea de a iubi. În această stare, cuviosul Siluan începu să înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa începu să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem și însoțită de lacrimi din belșug, rugăciunea sa trecu dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngădui să trăiască aievea iubirea pentru „întreg Adamul” – iubirea lui Hristos pentru toată omenirea. Aceeași iubire îl îndemnă pe Siluan să-și aștearnă în scris experiența interioară, extraordinara sa viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confrații săi monahi.

În această perioadă a vieții sale îi descoperi arhimandritul Sofronie (Saharov), cel care avea să publice însemnările sale.

Tânărul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul
9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 6) cu arhim Sofronie Saharov ucenicul sau(Sursă: http://sfantulmunteathos.wordpress.com/)

Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos fu la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viața de călugăr. După o scurtă suferință, de 8 zile, cu mintea limpede, senin și cufundat în rugăciune, se stinse ușor – fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva – între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în vreme ce în paraclisul infirmeriei se cânta utrenia.

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 32.1

Unde sunt cetele Îngerilor sălășluiești acuma, și de departe vezi strălucirea tainelor lui Dumnezeu, pe care ca prin oglindă priveai cât în lume ai viețuit, și rugăciunea ți-o unești cu smerenia tuturor Sfinților, tu, cel preadulce, îndată de dragoste topindu-te. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

Ia aminte la norodul tău, Preacuvioase al lui Dumnezeu, Siluane, și auzi plânsul lui Adam, și înalță mâinile tale și-ți pleacă genunchii, și Duhul cel Sfânt dăruiește cu ale tale rugăciuni, celora ce dupre El tânjesc, și mijlocitor pe tine către Fiul și Tatăl te au. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Siluan Athonitul:

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-siluan-atonitul (clic aici)

Paraclisul Sfântului Siluan Athonitul:

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/paraclis_sf_siluan.htm (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Siluan Athonitul:

9. Moastele Cuv Siluan 1

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Siluan Athonitul, satul Șovsk, ținutul Tambov, Rusia

9. Casa natala a Sf Siluan Athonitul

+ * + * +

Chilia Sfântului Siluan din Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Rusia

9. Casa cu chilia Sf Siluan Athonitul(Sursă: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/2/1.shtml)

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 1.1)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 5)

(Sursă: http://www.silouane.info/Images/Silouane.jpg)9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 7)(Sursă: http://evangelizo.org/zoom_img.php?frame=75861&language=FR&img=&sz=full)

+ * + * +

Scrierile Sfântului Cuvios Siluan Athonitul pot fi aflate în

9. Carte Sf Cuv Siluan 1sau în

9. Carte Sf Cuv Siluan 2+* + * +

Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Grecia

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 9(Sursă: http://darkwing.uoregon.edu/~klesh/Greece/Greece_07%20-%20083.jpg)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 10(Sursă: http://www.panoramio.com/photo/3764000)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 7

Published in: on 24 Septembrie, 2013 at 11:48  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Mutarea moaștelor Sfântului Alexie Meciov, protoiereu, Rusia (16 septembrie)

9. Mutarea moastelor Cuv Alexie Meciov, protopop in Rusia (2001) 1.1(Sursă: http://www.k-istine.ru/images/ikons/alexiy_mechev-03.jpg)

9. Mutarea moastelor Cuv Alexie Meciov, protopop in Rusia (2001) 25(Sursă: http://www.pravmir.ru/otec-aleksej-mechev-optina-na-marosejke/)

În ziua de 16 septembrie se pomenește mutarea cinstitelor moaște ale sfântului Alexie Meciov în Biserica Sfântul Nicolae din Klenniki, Moscova, săvârșită în anul 2001.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Alexie Meciov

9. Mutarea moastelor Cuv Alexie Meciov, protopop in Rusia (2001) 22(Sursă: http://www.mospat.ru/archive/nr110153/)

+ * + * +

Acesta se născu la 17 martie 1859, tatăl său fiind conducător al corului mitropoliei din Ciudov. Micuțul Alexie crescu în locuința de două camere din strada Sfintei Treimi a cărei ușă de deschidea tuturor celor ce veneau, adesea rude, prieteni, dar și alți oameni trimiși de Dumnezeu pentru a primi aici mângâiere și ajutor. Întreaga sa viață, sfântul Alexie își va aminti de faptele bune ale mamei sale, printre care primirea în locuința lor a sorei ei, rămasă văduvă, dimpreună cu cei trei copii ai săi. Din pricina aglomerării, copiii fură nevoiți să doarmă pe niște lavițe în pod.

Între frații și verii săi, Alexie se distingea prin inima sa miloasă și firea liniștită. Nu îi plăcea să se sfădească, dorea să se înțeleagă cu toți cei din jur, îi plăcea să îi facă pe oameni bucuroși, să îi mângâie și să glumească cu ei pentru a-i înveseli. În vizite, când se afla printre copiii care se jucau zgomotos, el se retrăgea într-un colț liniștit, pricină pentru care copiii îl numeau binecuvântatul Alioșenka.

Alexei studie mai întâi la Școala Zaiconospasski, iar mai apoi la Seminarul Teologic din Moscova. Era un elev disciplinat, atent, autodidact, întotdeauna dispus să fie de folos cât mai mult cu putință. A absolvit seminarul fără a avea ceea ce este indispensabil oricărui învățăcel: un loc liniștit unde să învețe, astfel, el se trezea noaptea pentru a-și face lecțiile.

Ca mulți dintre colegii săi, Alexei visa să devină doctor. Totuși mama sa se împotrivi, căci dorea ca el să ajungă om al rugăciunii. (vom continua)

+ * + * +

Film despre viața Sfântului Alexie Meciov, în limba rusă

http://www.youtube.com/watch?v=jrfZYby2ez8 (clic aici)

+ * + * +

Cuvinte ale Sfântului Alexie Meciov se pot afla în

???????????????????????????????

+ * + * +

9. Cuv Alexie Meciov, protopop in Rusia (1923) (foto 1)

9. Cuv Alexie Meciov, protopop in Rusia (1923) (foto 2)

(Sursă: http://ic.pics.livejournal.com/sretenie_portal/62073804/33358/33358_600.jpg)9. Mutarea moastelor Cuv Alexie Meciov, protopop in Rusia (2001) 24(Sursă: http://img0.liveinternet.ru/images/attach/c/5/88/795/88795602_original.jpg)

+ * + * +

9. Mutarea moastelor Cuv Alexie Metchev, protopop in Rusia (2001) 20

(Sursă: http://www.brooklyn-church.org/svyatoj-pravednyj-aleksij-mechev-pastyr-zemli-moskovskoj.html)

Published in: on 16 Septembrie, 2013 at 09:17  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Autonom, episcop al Italiei (12 septembrie)

1. Sf Sf Mc Autonom din Italia (313)

În vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), sfântul Autonom era episcop în Italia. Acesta plecă din Italia către părțile asiatice ale Bitiniei, la un loc care se numea Soreoi. Acolo îi aduse pe mulți la credința creștină și le ridică o biserică închinată sfântului arhanghel Mihail.

Sfântul Autonom viețuia în casa unui creștin pe nume Cornelie pe care mai întâi îl sfinți preot, iar mai pe urmă episcop.

Nu departe de Soreoi era un loc numit Limne în care viețuiau numai păgâni. Sfântul Autonon merse în locul acela și în puțină vreme îi lumină pe mulți cu Evanghelia lui Hristos. Pentru aceasta, păgânii se umplură de mânie și într-o zi năvăliră în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Soreoi în vremea sfintei liturghii și îl junghiară pe sfântul păstor în altar, ucigând încă și mulți creștini aflați în biserică. Aceasta se petrecu în anul 313.

În zilele împăratului Constantin, un boier de-al său pe nume Severian ridică o biserică pe mormântul sfântului Autonom.

După două veacuri de la trecerea sa la odihna cea de sus, sfântul Autonom se arătă unui ostaș pe nume Ioan. Acesta dezgropă cinstitele moaște și le aflară necuprinse de stricăciune și pline de bună mireasmă. Mulți bolnavi aflară tămăduire printr-însele. Sfântul părinte până astăzi de arată cald rugător și izbăvitor tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Autonom. Miniatură din Viețile Sfinților pe septembrie din veacul al XI-lea, volum aflat în Biblioteca Britanică din Londra, Anglia

1. Sf Sf Mc Autonom din Italia (313) 1.1(Sursă: http://www.ruicon.ru)

Fiind luminat pururea cu lumină dumnezeiască, ierarhe, izbăvește-mă de întunericul păcatelor, ca să laud astăzi luminatul tău praznic. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Ca soarele ai răsărit în tăria Bisericii, și cu razele nevoințelor și cu minunile tale, mucenice, luminezi pe credincioși, risipind negura demonilor, Avtonom. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Pâraiele sudorilor tale, mucenice, au stins focul celor necredincioși; iar râul minunilor tale, Cuvioase Avtonom, au uscat marea patimilor noastre, a celor cu credință te lăudăm, fericite, întru toți vecii. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

1. Sf Sf Mc Autonom din Italia (313) 3(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3383.jpg)

 

Published in: on 12 Septembrie, 2013 at 08:01  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Eufrosin Bucătarul, Turcia (11 septembrie)

3. Sf Eufrosin Bucatarul (sec IX) 1.2(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18836.jpg)

Acesta a trăit în veacul al IX-lea în Amoreea Galiciei (Turcia de astăzi). Se născu din părinţi neînvăţaţi, însă îi întrecu pe cei de bun neam cu lucrările cele bune. 

La început, slujea fraţilor într-o mănăstire, la bucătărie, socotind întru sine că slujește lui Dumnezeu, cu mare smerenie şi supunere, ostenindu-se în ascultare ziua şi noaptea.

Rugăciunile şi posturile niciodată nu le lăsa. Răbdarea lui era negrăită, pentru că multe nevoi, defăimări, batjocuri şi dese ocări lua. Iar el fierbând bucatele fraţilor, îşi gătea lui masă în împărăţia lui Dumnezeu, prin viaţa cea îmbunătăţită.

Odată, un oarecare preot, vieţuind în aceeaşi mănăstire cu dânsul, se ruga Domnului mereu, ca să-i arate lui într-un chip văzut bunătăţile viitoare, cele gătite celor cel ce-l iubesc pe el, iar într-o noapte avu o vedenie: i se părea că stă în rai cu frică şi cu bucurie, unde văzu pe smeritul bucătar Eufrosin umblând şi, apropiindu-se de el preotul, îl întrebă:

– Frate Eufrosine, ce este aceasta ? Nu cumva acesta este raiul?

Iar sfântul Eufrosin îi răspunse:

– Aşa este, părinte, raiul lui Dumnezeu.

Iarăşi îl întrebă preotul:

– Dar tu cum te-ai aflat aici?

– Pentru bunătatea cea mare a lui Dumnezeu sunt sălăşluit ca să locuiesc aici, pentru că locaşul aleşilor lui Dumnezeu este acesta, răspunse dânsul.

Şi zise preotul:

– Nu cumva ai vreo stăpânire peste frumuseţile acestea?

– Pe cât pot, pe atâta dau dintr-acestea pe care le vezi.

– Oare poţi să-mi dai mie ceva dintr-acestea?

Iar sfântul Eufrosin îi răspunse:

– Cele ce pofteşti, ia-le cu darul Dumnezeului meu.

Atunci preotul arătă cu mâna spre mere şi luând sfântul Eufrosin trei mere, le puse în basmaua preotului, zicându-i:

– Primeşte cele ce ai cerut şi te îndulceşte.

Şi îndată începu a toca în toaca bisericii de utrenie, iar preotul, deşteptându-se şi în sine venindu-şi, socotea ca un vis vedenia aceea. Apoi, întinzându-şi mâna la basma, găsi merele pe care le luase de la Eufrosin în vedenie. Şi mirosindu-le mult se minună. Apoi, lăsând merele pe pat, merse în biserică şi află pe Eufrosin în sobor, stând la cântarea cea de dimineaţă.

Apropiindu-se de el, îl jură să-i arate unde a fost în noaptea aceea, iar el zise:

– Iartă-mă părinte, că acolo am fost în noaptea aceasta, unde m-ai văzut pe mine.

Şi îi zise preotul:

– Pentru aceasta cu jurământ înainte te-am apucat, spre arătarea dumnezeieştilor măriri, ca să îndrăzneşti a spune adevărul.

Atunci, cel smerit la minte, Eufrosin, zise:

– Tu, părinte ai cerut de la Domnul ca să-ţi arate ţie în chip văzut răsplătirile aleşilor lui. Deci, a vrut Domnul ca să înştiinţeze pe cuvioşia ta prin mine, neînvăţatul şi nevrednicul, şi m-ai aflat în raiul acela al Dumnezeului meu.

Apoi îl întrebă preotul:

– Şi ce mi-ai dat mie părinte, în rai, când am cerut de la tine?

Răspuns-a Eufrosin:

– Ţi-am dat ţie acele trei mere bine mirositoare, pe care le-ai pus în chilia ta pe pat. Însă iartă-mă, părinte, că eu vierme sunt, iar nu om.

Deci, sfârşindu-se utrenia, adună preotul pe fraţi şi le arătă lor acele trei mere din rai şi le spuse cu de-amăruntul vedenia aceea. Şi se umplură toţi din merele acelea de negrăită bună mireasmă şi de dulceaţă duhovnicească şi se minunară de cele spuse de preot.

Apoi alergară în bucătărie la Eufrosin, ca să se închine robului lui Dumnezeu, şi nu îl aflară pe el, pentru că el, ieşind din biserică, se tăinui fugind de slava omenească şi cu totul neştiut se făcu în adâncul pustiei până la sfârșitul vieții sale celei pământești.

Iar merele acelea le împărţiră fraţii între dânşii şi le dară spre binecuvântare la mulţi, dar mai ales spre tămăduire. Câţi bolnavi au gustat din ele se tămăduiră de bolile lor şi se folosiră mult toţi de adânca smerenie a sfântului Eufrosin.

+ * + * +

3. Sf Eufrosin Bucatarul (sec IX) 6

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/22/22244.jpg)

Frescă de la 1547 din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

3. Sf Eufrosin Bucatarul (sec IX) 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5864.jpg)

Frescă de la 1527 din Mănăstirea Sfântul Nicolae, Meteora, Grecia

3. Sf Eufrosin Bucatarul (sec IX) 5(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5867.jpg)

Published in: on 11 Septembrie, 2013 at 07:01  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Pavel cel Ascultător de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (10 septembrie)

4. Cuv Pavel cel Ascultator de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XIII) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9131.jpg)

Acesta a fost nevoitor al Marii Lavre de la Kiev la sfârșitul veacului al XIII-lea și începutul veacului al XIV-lea. Îmbrăcând haina monahală, sfântul părinte fu trimis de stareț la ascultări grele pe care le săvârși fără murmur.

Sfântul Pavel iubi atât de mult osteneala trupului, încât atunci când nu era la ascultare, măcina grâu cu o piatră grea de moară. Pentru smerenia și osteneala sa, primi harul rugăciunii neîncetate.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Pavel cel Ascultător

???????????????????????????????

(Sursă: http://www.aksobor.ru/zhitya18.php)

+ * + * +

4. Cuv Pavel cel Ascultator de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XIII) 3(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15060.jpg)

Published in: on 10 Septembrie, 2013 at 08:19  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios David din Ermiopoli, Egipt (6 septembrie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta a fost căpetenia unei cete de tâlhari din apropierea cetății Ermiopoli, în Egipt. Venindu-și în fire numai în anii săi cei de pe urmă, se pocăi și luă monahicescul chip.

Odată, șezând în chilie, îi stătu înainte arhanghelul Gavriil şi îi zise:

– Davide, Davide, ţi-a iertat Domnul păcatele tale şi de acum vei face minuni.

Iar David răspunse către înger:

– Nu pot să cred că mi-a iertat Domnul păcatele mele în atât de puţină vreme, că sunt foarte grele şi mai multe decât nisipul mării.

Iar arhanghelul îi zise:

– Eu sunt arhanghelul Gavriil care şi pe Zaharia, cel ce nu credea cuvintele mele, nu l-am cruţat, ci i-am legat limba spre pedeapsă, ca să creadă cele grăite de mine; dar pe tine oare te voi cruţa? Deci, de acum să fii mut.

Iar sfântul David se închină şi zise către înger:

– Cînd am fost tâlhar şi făceam necuvioase lucruri şi am vărsat mult sînge, atunci nu mi-ai legat limba care nu aducea slavă lui Dumnezeu, iar acum, când voiesc să slujesc Domnului şi să-I aduc laudă, îmi legi limba ca să nu vorbesc?

Îi grăi îngerul:

– Să grăieşti numai când vei slăvi pe Dumnezeu şi când te vei ruga lui în rânduială, iar afară de acestea să taci.

Aşa pedepsindu-l îngerul, se duse, iar el dădu mulţumire lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor sale şi se linişti.

După aceea, făcu multe minuni cu darul lui Dumnezeu. Pe cei orbi îi lumină, pe cei ologi îi făcu a umbla, pe cei îndrăciţi îi tămădui şi cânta în biserică toate cântările în vremea slujbei de rugăciune, însă alt cuvânt nu putea să grăiască, precum mai înainte proorocul Zaharia.

Apoi a trecu la Domnul, în veacul al VI-lea, iar acum, stând înaintea Lui, fără tăcere se roagă pentru toți cei ce se apropie de dânsul cu evlavie.

+ * + * +

Sfântul Arhanghel Gavriil, miniatură dintr-o Evanghelie din Armenia, anul 1262

Sf Arh Gavriil 1 miniatura din Evanghelie, Armenia, 1262

(Sursă: www.ruicon.ru)

Published in: on 6 Septembrie, 2013 at 09:10  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Prooroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul (5 septembrie)

Sfântul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul

1. Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul (sec I) 10(Sursă: http://www.vidania.ru/shigri/images/proroki2_09.jpg)

Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul

1. Sf Elisabeta, mama Sf Ioan Botezatorul (sec I) 7(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/17/17080.jpg)

Sfântul Zaharia a fost tatăl Sfântului Ioan Botezătorul și fiul lui Varahia, din neamul lui Abia, unul din fiii lui Aaron. El slujea ca arhiereu în Templul din Ierusalim, numărându-se în a opta ceată preoțească din seminția lui Aaron.

Sfânta Elisabeta, femeia sa, era fiica Sofiei și sora Sfintei Ana, maica Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

În vremea împăratului Irod, ucigașul de prunci, într-una din zile, sfântul Zaharia era la rând să slujească la Templul de la Ierusalim.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 5(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

Atunci i se arătă îngerul Domnului și frică mare căzu peste el. Iar îngerul spuse către dânsul:

– Nu te teme, Zaharia! și îi vesti că sfânta Elisabeta va naște un fiu, căci Dumnezeu S-a plecat către rugăciunea lor.

Însă inima sfântului Zaharia fiind cuprinsă de îndoială căci ei erau înaintați în vârstă, iar nașterea de prunc i se părea cu neputință, spuse îngerului:

– După ce voi cunoaşte aceasta? Pentru că eu sunt bătrân şi femeia mea trecută în zilele ei.

Atunci îngerul îi zise:

– Eu sunt Gavriil, cel ce stau înaintea lui Dumnezeu, şi sunt trimis să grăiesc către tine şi să-ţi vestesc ţie aceasta. Şi, iată, vei fi mut şi nu vei putea grăi până la ziua în care se vor plini acestea, fiindcă nu ai crezut cuvintele mele care se vor împlini la vremea lor.

Zăbovind Zaharia în altar, oamenii cei ce aşteptau în biserică se minunau. Ieşind, Zaharia le făcu semn că era mut, iar poporul cunoscu faptul că preotul văzu vedenie în biserică.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 6(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

Apoi, săvârşindu-şi slujba, sfântul Zaharia se întoarse la casa lui.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 7(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

El nu mai putu grăi până ce nu se născu fiul său, iar dânsul scrise pe o tăbliță: „Ioan va fi numele lui” (Luca 1, 63).

La 6 luni după zămislirea Elisabetei, arhanghelul Gavriil fu trimis de Dumnezeu în cetatea Nazaretului în casa lui Iosif pentru a aduce Fecioarei Maria minunata vestire a Nașterii Mântuitorului notru Iisus Hristos. După puțină vreme, Maica Domnului merse în casa sfântului Zaharia, căci se grăbea să se întâlnească cu sfânta Elisabeta, aflând de la înger de zămislirea ei.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 8(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

Atunci sfânta Elisabeta se umplu de Duhul Sfânt și strigă cu glas mare zicând:

– Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău! Și de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu? Caci iată, cum veni la mine glasul închinării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu. Și fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul. (Luca 1, 42-45)

Atunci Maica Domnului zise:

– Mărește suflete al meu pe Domnul și s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile, că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui și mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El. (Luca 1, 46-50)

Și rămase Maica Domnului împreună cu sfânta Elisabeta vreme de 3 luni, apoi se înapoie la casa ei.

Apoi sfânta Elisabeta născu prunc pe care îl numiră Ioan. Mare le fu bucuria bătrânilor părinți care mulțumeau lui Dumnezeu pentru mila coborâtă către dânșii.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 9(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

După o vreme, când Domnul Iisus Se născuse, iar Irod împăratul începu a ucide pruncii din Betleem, el trimise oameni să-l caute și să-l ucidă și pe fiul sfântului Zaharia, căci auzise toate câte se făcuseră cu Zaharia și în ce chip se născuse Ioan.

Văzându-i pe ostași venind, sfânta Elisabeta luă în brațele sale pe Ioan care la vremea aceea avea un an și jumătate și, fugind cu dânsul din casă, se duse într-un loc stâncos și pustiu.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 11(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

Când văzu că ostașii sunt pe urmele ei, sfânta Elisabeta strigă muntelui:

– Munte a lui Dumnezeu, primește o maică cu pruncul ei!, iar stânca se despică, ascunzând înlăuntrul ei pe maică și pe prunc.

Atunci Irod, mâniindu-se că pruncul Ioan nu fusese ucis, porunci ca în locul lui să fie ucis sfântul Zaharia dinaintea altarului.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 10(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

Sângele sfântului Zaharia se vărsă pe pardoseala de marmură și se făcu vârtos ca o piatră, spre a da mărturie de fapta cea rea a lui Irod.

În locul în care se ascunse sfânta Elisabeta cu Ioan se făcu o peșteră din care țășni apă și crescu un finic roditor, toate acestea prin puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

După 40 de zile de la moartea sfântului Zaharia, se săvârși și fericita Elisabeta, iar pruncul Ioan rămase în pustie, hrănit de un înger și păzit de purtarea de grijă cea dumnezeiască până în ziua cănd se arătă la Iordan.

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 14(Sursă: http://www.mpda.ru/photo/text/93365.html)

 + * + * +

1. Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul (sec I) 10.1

Proorocul și preotul celui Preaînalt, Zaharia, părintele Înaintemergătorului, astăzi a pus înainte masa proorociei, pe credincioși hrănind și băutura dreptății amestecând pentru toți. Pentru că s-a sfârșit ca un dumnezeiesc tăinuitor al Darului lui Dumnezeu. (Condacul Sfântului Prooroc Zaharia, glasul al III-lea)

Locaș viu și însuflețit ești dumnezeiescului Duh, și fiind împreună cu Dumnezeu prin inimă curată, mărite, în mijlocul Bisericii fără dreptate ai fost junghiat, plinindu-ți călătoria cea dumnezeiască ca un mucenic, vrednicule de laudă. Pentru aceea, te-ai suit către Biserica cea cerească prin sângele tău; iar acum cere iertare sufletelor noastre. (Dintre Stihirile ce se cântă seara, la Vecernie)

+ * + * +

Canonul Sfântului Prooroc Zaharia poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-prooroc-zaharia (clic)

+ * + * +

Peștera în care Sfânta Elisabeta s-a ascuns cu pruncul său, Sfântul Ioan Botezătorul

Pestera in care s-au ascuns Sf Elisabeta cu pruncul sau, Sf Ioan Botezatorul 1

(Sursă: http://guide-israel.ru/attractions/25359-monastyr-sv-ioanna-v-pustyne/)

Pestera in care s-au ascuns Sf Elisabeta cu pruncul sau, Sf Ioan Botezatorul 2(Sursă: http://guide-israel.ru/attractions/25359-monastyr-sv-ioanna-v-pustyne/)

Pestera in care s-au ascuns Sf Elisabeta cu pruncul sau, Sf Ioan Botezatorul 3

(Sursă: http://guide-israel.ru/attractions/25359-monastyr-sv-ioanna-v-pustyne/)

Pestera in care s-au ascuns Sf Elisabeta cu pruncul sau, Sf Ioan Botezatorul 4

(Sursă: http://guide-israel.ru/attractions/25359-monastyr-sv-ioanna-v-pustyne/)

Pestera in care s-au ascuns Sf Elisabeta cu pruncul sau, Sf Ioan Botezatorul 9

(Sursă: http://www.materinstvo.ru/art/2554/)

+ * + * +

Mormântul Sfintei Elisabeta

Pestera in care s-au ascuns Sf Elisabeta cu pruncul sau, Sf Ioan Botezatorul 12 mormantul Sf Elisabeta

(Sursă: http://www.materinstvo.ru/art/2554/)

+ * +  * +

1. Sf Zaharia si Elisabeta, parintii Sf Ioan Botezatorul 17

(Sursă: http://byztex.blogspot.ro/2011/09/feast-day-of-ss-zachariah-elizabeth.html)1. Sf Elisabeta, mama Sf Ioan Botezatorul (sec I) 9(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5987.jpg)

1. Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul (sec I) 6

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6149.jpg)

1. Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul (sec I) 2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6151.jpg)1. Sf Elisabeta, mama Sf Ioan Botezatorul (sec I) 1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12992.jpg)

1. Sf Elisabeta, mama Sf Ioan Botezatorul (sec I) 8

(Sursă: http://akadem-icon.ucoz.ru/homeicon/Sv_Prav_Elisav1.jpg)

1. Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul (sec I) 9(Sursă: http://images.oca.org/icons/lg/September/0905zachariah-prophet0010.jpg)

1. Sf Elisabeta, mama Sf Ioan Botezatorul (sec I) 6(Sursă: http://images.oca.org/icons/lg/September/0905elizabeth-righetous0010.jpg)

Published in: on 5 Septembrie, 2013 at 07:24  Comments (2)  
Tags: , , , , , , ,

Sfânta Ermiona, una din fiicele Sfântului Apostol Filip (4 septembrie)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20450.jpg)

Sfântul Apostol Filip (pomenit la 11 octombrie), care boteză pe famenul Candachiei, avu patru fiice, pe care evanghelistul Luca le mărturiseşte de proorociţe şi fecioare.

Sfântul Apostol Filip vorbindu-i famenului Candachiei despre Adevăratul Dumnezeu

Sf Ap Filip, ep Traliei, Asia 2 dimpreuna cu famenul pe care il aduse la dreapta credinta

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10965.jpg)

Dintre acestea Ermiona şi Eutihia se duseră în Asia căutând pe sfântul apostol Ioan Teologul, şi neaflându-l căci se mutase la Domnul, aflat-au pe Petronie, ucenicul lui sfântului apostol Pavel, şi luând învăţătură de la dânsul, urmară obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu meșteșugul doctoriei. Drept aceea venea la dânsa mulţime multă şi tămăduia pe toţi cu harul lui Dumnezeu.

Trecând însă Traian împăratul asupra perşilor, se arătă sfânta că este creştină şi aducând-o înaintea lui căută să o înşele cu amăgiri şi să o despartă de Hristos. Dar de vreme ce nu voia să se supună, porunci ca să o bată peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona văzând pe Domnul șezând la judecată în chipul lui Petronie, care îi grăia şi o întărea, socotea bătăile ca o nimica.

Deci văzând împăratul întărirea şi neînduplecarea gândului ei, ruşinându-se, o liberă. Şi de atunci, deschizând în Asia locaș de oaspeţi, odihnea pe toţi şi le tămăduia sufletele şi trupurile, iar Domnul se preamărea în toate zilele de către tot omul, cât a trăit împăratul Traian.

Iar dacă muri el, împărăţind Adrian, ginerele său, şi înştiinţându-se de cele despre sfânta, trimise slujitori de o aduseră înaintea lui și-i zise:

– Spune-mi, bătrâno, de câți ani eşti, şi de ce neam, şi în ce stare te afli?

Iar sfânta, răspunzând, zise:

– Domnul meu Hristos ştie de câţi ani sunt şi de ce neam.

Împăratul zise:

– Dezbrăcaţi-o de haina ei şi o bateţi fără de milă, zicându-i să răspundă cu smerenie la cele ce o întreabă împăratul.

Iar slujitorii o bătură cumplit. După aceea o supuseră la chinuri îndelungate în căldări cu smoală, din care rămase nevătămată. Şi scoţând-o ea grăi ea către împărat:

– Împărate! Domnul meu m-a întors spre somn în căldare, şi am văzut unde mă închinam marelui zeu Iraclie.

Iar el bucurându-se îi porunci să intre în capiștea idolească. Atunci sfânta făcând rugăciune către Iubitorul de oameni Dumnezeu, îndată se făcu tunet din cer, şi căzând jos la pământ idolii care erau în capiște, se zdrobiră şi se făcură pulbere. Şi ieşind, sfânta zise împăratului:

– Intră înăuntru de ajuta zeilor, că au căzut şi nu pot să se scoale.

Intrând împăratul şi văzând zdrobirea idolilor, porunci să i se taie cinstitul ei cap afară din cetate. Şi luând-o Teodul şi Timotei, ieşiră din cetate şi neîngăduindu-i să-şi facă rugăciunea, se repeziră cu obrăznicie asupra ei, dar li se uscară mâinile. Rugându-se atunci de sfânta şi crezând cu tot sufletul în Dumnezeu se însănătoşiră şi o rugară pe sfânta Ermionia să se roage pentru dânșii să-și dea sufletele lor către Domnul înaintea ei.

Şi aceasta făcându-se își dădu şi ea sufletul în pace în mâinile Domnului, aproape de acelaşi loc. Şi venind oarecare credincioşi binecinstitori, şi luându-le cinstitele lor moaşte le puseră în Efes în loc ales şi însemnat care mai apoi fu izvor necurmat de tămăduiri cu a cărui curgere îmbelșugată pe mulți izbăvi din neputințe și nevoi.

+ * + * +

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18837.jpg)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 6(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20447.jpg)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 7(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20448.jpg)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 2(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/16/16343.jpg)

Published in: on 4 Septembrie, 2013 at 06:35  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei și cei împreună cu dânsul, trei prunci, Urban, Prilidian și Epoloniu, și mama lor Sfânta Hristodula, Turcia (4 septembrie)

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/4/4458.jpg)

„Omul acesta mare și minunat, de poate fi numit om”, precum a grăit sfântul Ioan Gură de Aur, a fost episcop al Antiohiei în vremea stăpânirii necredinciosului împărat Numerian.

Acest Numerian întări pacea cu un împărat păgân ce se arătă mai cinstitor și mai iubitor de pace decât dânsul. Ca semn al împăcării lor, împăratul păgân îl dădu pe tânărul său fiu spre a fi crescut la curtea lui Numerian.

Într-o zi, Numerian îl junghie cu mâna sa pe tânărul cel nevinovat, aducându-l jertfă idolilor. Cu mâinile calde de sângele nevinovat, ucigașul cel purtător de coroană împărătească merse la o biserică a creștinilor să vadă cele ce se făceau acolo.  Pe când sfântul Vavila se afla cu poporul la rugăciune află că avea să vină împăratul cu alaiul său, voind să intre în biserică. Sfântul Vavila opri slujbam ieși înaintea bisericii și îi spuse împăratului că de vreme ce este închinător la idolim nu poate intra în lăcașul cel sfânt unde se aducea slavă Unuia Dumnezeu Adevărat.

Într-o omilie a sa, sfântul Ioan Gură de Aur spune despre sfântul Vavila:

„De cine s-ar teme cel ce s-a împotrivit cu atâta tărie împăratului? Cu aceasta, el i-a învățat pe împărați să nu-și întindă stăpânirea mai mult decât le-a rânduit Dumnezeu, încă și slujitorilor Bisericii le-a arătat cum să se slujească de puterea dată lor”.

Împăratul se întoarse rușinat, însă începu a pune la cale în ce chip să se răzbune. A doua zi, el porunci să ardă cu foc biserica aceea, iar pe patriarh, punându-l înaintea sa, începu să-l ocărască de lucrul ce a îndrăznit să facă, iar sfântul păstor răspunse:

– Nu caut la împăratul pământesc, nici nu mă ruşinez de faţa lui, ci privesc spre Împăratul ceresc, nădăjduind spre Dânsul. De Acela mă tem, Care m-a pus păstor al oilor Sale şi-mi porunceşte să fiu treaz cînd năvăleşte lupul şi să nu las fiara să intre în turmă. Deci nu pe împărat l-am mustrat, căci ştiu că îndrăzneala de a mustra pe împărat nu este departe de nebunie; ci am oprit pe acela care cu intrarea sa a vrut să necinstească sfinţenia lui Dumnezeu şi să o facă necurată. Pentru aceea este cu dreptate să-mi mulţumeşti că te-am oprit de un plan rău ca acesta prin care ţi-ai fi adus asupra ta pierzarea cea mai de pe urmă, mâhnind cu totul pe Ziditorul tău, de la care a cădea este mai cumplit decît orice moarte.

Văzând neclintirea sa, împăratul porunci să fie legat și aruncat în temniță.

Tot atunci mai dădu spre chinuri și trei copii: pe Urban, de 12 ani, pe Prilidian, de 9 ani și pe Epoloniu, de 7 ani. Când împăratul îl întrebă pe sfântul Vavila cine sunt cei trei copii, acesta răspunse că sunt fiii săi duhovnicești. Aceștia, din dragoste pentru părintele lor duhovnicesc, nu fugiră de lângă dânsul. Ei erau fiii Hristodulei, o cinstită femeie creștină ce pătimise ea însăși pentru Hristos.

Împăratul porunci mai întâi ca fiecare copil să primească lovituri după numărul anilor, iar apoi să fie aruncați în temniță. Mai apoi toți trei se săvârșiră de sabie.

Apoi și sfântul Vavila își plecă cinstitul său cap sub sabie.

El fu îngropat de creștini, după dorința sa, în lanțurile sale, ca să fie acestea şi după moarte podoaba trupului său, fiind pus în același mormânt cu cei trei prunci care pătimiseră împreună cu dânsul, precum ceruse mai înainte de mucenicia sa.

Sufletele lor pline de bună mireasma sfințeniei se înălțară în locașurile cele cerești, iar cinstitele lor moaște făcătoare de minuni le rămaseră credincioșilor mângâiere, mărturisind pururea de neclintirea sfinților mucenici în apărarea dreptei credințe.

Ei pătimiră pe la anul 250.

+ * + * +

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 3.2

Fiind aprins de mărturisirea credinței, ai stins necredința cea rea a înșelăciunii, arătând de ocară nedumnezeirea idolilor; și făcându-te jertfă dumnezeiască arsă de tot, cu minunile răcorești marginile lumii. Părinte cuvioase, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă. (Sedealna Sfântului ce se cântă dimineața la Utrenie)

Ca pe un propovăduitor al dreptei credințe și întărire nevoitorilor, Biserica te mărește pe tine, prealăudate, luminându-se astăzi. Ci, ca unul care ai îndrăznire către Domnul, roagă-te, Vavila, ca în pace desăvârșită să păzească pe cei ce te măresc și te laudă pe tine, o, mult-pătimitorule. (Condacul Sfântului)

Să luăm vindecări de patimi alergând la cortul cel lăudat al nevoitorilor, că întru dânsul sunt de față cetele îngerilor, și duhurile drepților, și mai ales Stăpâna tuturor, împreună cu minunatul Vavila, împărțind tămăduiri. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea din Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 1.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XVI-lea, aflată în Sfântul Munte Athos, Grecia

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 2.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)