Sfântul Cuvios Marchian din Constantinopol, Turcia (10 ianuarie)

Sf Cuv Marchian, peotul si iconomul Bisericii din Constantinopol, Turcia 1.1

Frescă din anul 1547, aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se născu la Roma din părinți dreptcredincioși și bogați, în vremea sfinților împărați Marchian și Pulheria (450-457, pomeniți la 17 februarie)

După ce primi harul preoției, el se mută în Constantinopol unde fu rânduit iconom al bisericii celei mari.

Moștenind foarte mare avere de la părinții săi, sfântul Marchian o dărui pentru zidirea sau refacerea de biserici și milostenie către cei săraci.

El ridică biserica sfintei Irina cea de lângă mare și uni cu ea paraclisul sfântului Isidor. Tot el ridică biserica sfintei Anastasia din golful Domnin, pe care o scăpă și din focul cel mare ce cuprinse Constantinopolul; căci în vreme ce focul cuprinsese partea de sus a bisericii, sfântul Marchian stătea pe acoperiș cu mâinile ridicate spre cer și prin rugăciunea lui încetă văpaia focului.

Când unul din prietenii săi se mira de cheltuiala de aur făcută la zidirea şi înfrumuseţarea bisericii sfintei Anastasia, sfântul zise către dânsul:

– De-aş avea o fiică şi aş voi ca s-o logodesc cu cineva dintr-un neam bun, oare n-aş cheltui mulţime de aur ca s-o pot dărui cu mulţime de podoabe? Acum, hotărând în mintea mea ca să zidesc biserica cea mai frumoasă a miresei lui Hristos, care mireasă şi-a vărsat sîngele pentru Dânsul, voi putea oare să-mi cruţ averile mele? Oare de împodobirea aceasta nu mă voi îngriji mai mult?

Cuviosul într-atîta sărăcie ajunsese, încît, odată umblând prin ploaie, i se udă haina, şi intrînd în casa lui, închizînd uşile după dânsul, aprinse cărbuni pentru a usca acea haină udă, pentru că nu avea alta. Într-acea vreme se întâmplă că patriarhul avea trebuinţă de iconom pentru nişte lucruri. Mergînd trimişii să cheme pe Marchian, aflară încuiată casa lui; deci îl strigau de afară ca să meargă degrabă la patriarh. Iar el spunea că merge, dar nu pleca, de vreme ce nu i se uscase haina. Apoi veniră iarăşi trimişii şi-l supărau, chemându-l. Unul dintr-înşii, privind prin uşă, îl văzu uscându-şi haina la cărbuni şi spuse celor ce erau cu dânsul; deci, ducându-se, spuseră şi patriarhului. Iar dânsul zise:

– Să nu vă miraţi de aceasta, pentru că Marchian din tinereţe s-a învăţat la sărăcie de bunăvoie şi la smerenie, cu totul încredinţându-se lui Dumnezeu, săvârşind apostolescul cuvânt cu fapta; căci având puțină hrană şi o haină, cu acestea se îndestulează.

Cei ce auziră aceasta, lăudară pe Domnul, care are astfel de slujitori.

Pentru viaţa lui cea atât de îmbunătăţită, primi de la Domnul darul facerii de minuni, ca să izgonească diavolii şi să tămăduiască bolnavii.

Ajungând la adânci bătrîneţi, se apropie de fericitul său sfârşit şi umblând noaptea prin uliţe, oriunde afla un mort zăcând, îl spăla şi-l îmbrăca, apoi zicea celui mort:

– Scoală-te, frate, să ne îmbrăţişăm.

Iar, sculându-se mortul, după cuvântul sfântului, îi dădea lui sărutarea cea mai de pe urmă şi iarăşi se odihnea.

El mântui şi multe desfrânate, pe unele prin cuvinte, pe altele prin ale sale faceri de bine, îndemnându-le să-şi ia bărbaţi şi să vieţuiască după lege; iar pe cele ce din sărăcie se dedau la o petrecere necurată ca aceea, pe acelea în taină miluindu-le din averile sale părinteşti şi îndestulându-le, le întorcea la viaţa cea cu înţelepciune.

Pe acest fericit bărbat Dumnezeu l-a iubit, îngerii l-au lăudat şi arhiereii l-au cinstit; iar împăraţii s-au ruşinat de el, popoarele s-au minunat şi au preamărit pentru dânsul pe Dumnezeu; apoi diavolii s-au temut de dânsul şi au fugit. Pentru că era cu Dumnezeu şi Dumnezeu era într-însul, la Care s-a şi mutat, fiind plin de ani şi de fapte bune, răposând mai înainte de săvârşirea şi sfinţirea bisericii Sfintei Irina. Sfântul grăi la sfârşit cuvintele acestea:

– Doamne, în mâinile Tale dau acestea amândouă, adică: sufletul pe care Tu însuţi mi l-ai dat şi Biserica, pe care eu, cu a Ta voie, am zidit-o.

+ * + * +

Viața sa pe larg poate fi aflată în

Vietile Sfintilor ianuarie 1 sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/ianuarie/01-10-cv_marchian.html (clic aici)

+ * + * +

Sf Cuv Marchian, peotul si iconomul Bisericii din Constantinopol, Turcia 3(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Marchian, peotul si iconomul Bisericii din Constantinopol, Turcia 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 10 Ianuarie, 2014 at 00:11  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Grigorie din Acrita, Grecia (5 ianuarie)

Sf Cuv Grigorie din Acrita 1.2(Sursă: http://mrosso.narod.ru/)

Acest sfânt se născu în anul 760 în vestita insulă a Cretei. Părinţii săi, care erau foarte evlavioşi, se numeau Teofan şi Iuliana. După ce se îndeletnici mulţi ani cu învăţătura cărţii, aceștia îi porunciră sfântului să pască oile.

În acea vreme mărturisitorii credinţei celei adevărate sufereau mari strâmtorări de la luptătorii împotriva icoanelor. Iar tânărul Grigorie, dorind fierbinte să păstreze dreapta credinţă, plecă de acasă şi se duse în Seleucia. Acolo stătu vreme îndelungată hrănindu-se cu puţină pâine şi apă, şi ostenindu-se în cele plăcute lui Dumnezeu.

După moartea împăratului Leon, care era luptător împotriva icoanelor, cuviosul Grigorie se duse la Ierusalim pentru a se închina Sfintelor Locuri. Petrecu acolo 12 ani, însă ce îndură din partea agarenilor nu este cu putinţă să se arate, dacă dorește cineva să păzească scurtimea cuvântului.

De la Ierusalim, cuviosul se duse la Roma şi îmbrăcă haina călugărească, domolindu-şi trupul cu înfrânarea. După moartea împăratului Stavrachie, veni în fruntea împărăţiei Mihail Curopalatul Rangavi. Atunci sfântul Nichifor, ajuns la conducerea Bisericii, trimise la Leon papa Romei, pe sfântul Mihail episcopul Sinadelor cu gramata sobornicească.

Sfântul Ierarh Mihail, episcopul Sinadelor (pomenit la 23 mai)

Sf Ier Mihail, episcopul Sinadelor 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

În Roma sfântul Mihail se apropie sufleteşte de cuviosul Grigorie şi la întoarcere îl luă cu sine şi îl aşeză în Mănăstirea Acrita de la Marea Marmara.

Aici cuviosul îndură de bunăvoie nevoinţe foarte mari: umbla desculţ, avea numai o cămaşă, dormea pe o rogojină şi la 2-3 zile gusta puţină pâine. Locuinţa o avea într-o groapă adâncă, unde cu amar plângea pentru tulburările ce frământau atunci Bisericile creştine.

Mai pe urmă, ieşind din groapă, petrecu într-o chilie strâmtă, fiind îmbrăcat cu o cămaşă de piele şi umplând cu apă un vas mare ce se afla în grădină, îşi lepăda noaptea cămaşa şi intra în vas, unde citea toată Psaltirea; iar după ce o citea, ieşea afară şi intra în chilie. Şi aşa făcu în toate zilele vieţii sale.

Cu asemenea lupte nevoindu-se fericitul îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu unde nu contenește rugăciunile sale pentru întreaga lume.

+ * + * +

Sf Cuv Grigorie din Acrita 2.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Published in: on 4 Ianuarie, 2014 at 22:48  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ierarh Eustatie I, arhiepiscopul Serbiei (4 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în a doua jumătate a veacului al XIII-lea, în vremea domniei sfântului țar Ștefan Uroș (1262-1320).

Sfântul Ștefan Uroș, țarul Serbiei (pomenit la 2 decembrie)

Sf Stefan Uros, tarul Serbiei 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Sfântul Eustatie se născu din părinți evlavioși de la care deprinse învățătura și faptele cele bineplăcute Domnului. Arătându-se încă din fragedă pruncie un copil ales, fu dat de părinți unui dascăl care îl călăuzi în înțelesul adânc al lucrurilor și înțelepciunea dumnezeiască tăinuită în Sfintele Scripturi.

În tinerețea sa, merse la Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail din Zeta (Muntenegru) unde se deprinse cu aspra viețuire. Curând deveni un aspru nevoitor. De acolo plecă într-un pelerinaj la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Domnului, de unde mai apoi porni către Sfântul Munte Athos. Cu inima plină de dulceața viețuirii nevoitorilor de acolo, se așeză în Mănăstirea Hilandar.

Nu după multă vreme, se răspândi vestea asprimii petrecerii sale și a învățăturilor sale și tot mai mulți îl căutau pentru povețe duhovnicești. Mai târziu, fu așezat egumen al mănăstirii.

După o vreme, fu așezat episcop de Jinca. Acolo se arătă pildă pentru toți. Toți se bucurau a avea în bunul lor păstor o pildă de viețuire.

Mai apoi, după adormirea arhiepiscopului Ioanichie, sfântul Eustatie fu ales arhiepiscop al Serbiei, călăuzind astfel binecredinciosul popor sârb vreme de 7 ani.

Împodobit de ani, se mută la cele veșnice, fiind înmormântat în Mănăstirea  Zica, iar mai apoi mutat în Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec.

+ * + * +

Sf Ier Evstatie I, arhiepiscopul Serbiei (1285) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Zica, Serbia

Mănăstirea  Zica, Serbia 1(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec (video)

http://video.crestinortodox.ro/e6nBL3zacZv/Patriarhatul_de_Pec___Biserica_Sfintii_Apostoli.html ( clic aici)

Published in: on 3 Ianuarie, 2014 at 23:41  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfinții Zosima Monahul şi Atanasie Comentarisiul, Turcia (4 ianuarie)

Sf Zosima Monahul si Atanasie Comentarisiul 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acest sfânt Zosima era sihastru din Cilicia, vieţuind în pustie la un loc cu fiarele, la sfârșitul veacului al III-lea.

Fiind prins de tiranul Domiţian şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, i se arseră urechile cu fiare înroşite. Apoi fu aruncat într-un cazan plin de murdării clocotite şi spânzurat cu capul în jos. Însă, sfântul Zosima, întărit de Harul lui Dumnezeu, răbdă toate.

Altă dată, pe când iară fu chinuit, se arătă un leu, care cu glas omenesc vorbi despre Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta aduse la credinţa creştină pe Atanasie Comentarisiul.

Mai târziu, fiind slobozit de tiran, sfântul Zosima se întoarse în inima pustiei, luând cu dânsul şi pe Atanasie, pe care îl catehiză şi îl boteză.

Amândoi viețuiră departe de zbuciumul lumii, în liniștea crăpăturii unei stânci, unde îşi dădură sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu dinaintea Căruia pururea mijlocesc pentru cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 3 Ianuarie, 2014 at 22:21  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Silvestru de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (2 ianuarie)

Sf Cuv Silvestru de la Lavra Pesterilor din Kiev 1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în veacul al XII-lea, fiind egumen al mănăstirii Mihailovsk Vidubițk din Kiev. El a continuat osteneala sfântului Nestor Cronicarul, așernând în scris mai departe viețile sfinților din marea Lavră a Peșterilor.

Sfântul Cuvios Nestor Cronicarul (27 octombrie)

Sf Cuv Nestor Cronicarul de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 8

Viața pe scurt a Sfântului Cuvios Nestor Cronicarul poate fi aflată aici:

https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/10/27/sfantul-cuvios-nestor-cronicarul-de-la-lavra-pesterilor-din-kiev-ucraina-27-octombrie/

Pentru viețuirea sa aleasă, sfântul Silvestru primi de la Dumnezeu darul izgonirii demonilor. După mutarea sa în pace la cele veșnice, fu înmormântat în Peșterile de aproape, de unde se arătă izvor îmbelșugat de minuni tuturor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Biserica săvârșește pomenirea sa la 2 ianuarie și în a doua Duminică a Marelui Post.

+ * + * +

Sf Cuv Silvestru de la Lavra Pesterilor din Kiev 3(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Silvestru de la Lavra Pesterilor din Kiev 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 1 Ianuarie, 2014 at 18:29  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,