Sfântul Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (28 februarie)

Sf Nicolae cel Nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (1576) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta luă asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos vreme de peste 30 de ani. Cu mult înaintea mutării sale odihna cea de Sus, se învrednici de darul facerii de minuni și al înaintevederii. Locuitorii Pskovului din vremea sa îl numeau Micula, Micola sau Nicola cel nebun sau, în semn de evlaviei, îl mai numeau Micula sfântul.

În februarie 1570, după campania devastatoare împotriva novgorodenilor, țarul Ivan cel Groaznic se îndreptă către Pskov, bănuindu-i de trădare. Și după cum povestesc cronicile, acesta veni „plin de mânie, răcnind ca un leu, sfârtecând oameni nevinovați și vărsând mult sânge”.

În prima sâmbătă a sfântului și marelui post, întreaga cetate se rugă pentru izbăvire de mânia țarului. Auzind bătaia clopotelor pentru Utrenie în Pskov, inima țarului de înmuie când citi însemnarea „fiți blânzi cu inima” de pe o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni din veacul al XV-lea Umilenie din Smolensk (prăznuită la 19 martie), aflată la Mănăstirea Sfântului Nicolae unde poposise dimpreună cu oastea sa. Atunci țarul spuse celor ce-l însoțeau:

– Tociți săbiile de pietre, să nu mai fie vărsare de sânge.

Copie din veacul al XIX-lea a icoanei Maicii Domnului Umilenie din Smolensk (prăznuită la 19 martie)

Icoana Maicii Domnului Umilenie din Smolensk 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

 Atunci toți locuitorii Pskovului ieșiră pe străzi, iar fiecare familie îngenunche în poarta casei lor ținând pe mâini pâine și sare pentru a-l întâmpina pe țar.

Pe una dintre străzi fericitul Nicolae alergă către țar călare pe un băț în chip de cal strigând:

– Ivanușco, Ivanușco, mănâncă pâinea și sarea noastră, nu sânge creștin.

Atunci țarul porunci să fie prins, însă acesta dispăru.

Chiar de îi opriră pe soldații săi de la vărsarea de sânge, țarul Ivan tot dorea să prade cetatea. Participând la rugăciunile săvârșite la catedrala Sfintei Treimi, se închină la cinstitele moaște ale sfântului cneaz Vsevolod-Gavriil.

Sfântul Vsevolod-Gavriil, cneaz de Pskov (pomenit la 11 februarie)

Sf Vsevolod - Gavriil, cneaz de Pskov, Rusia (1137) 1.1(Sursă: http://lib.pstgu.ru/)

Iar mai apoi spuse că dorește să primească binecuvântarea sfântului Nicolae cel nebun.

Acesta îi spuse țarului să oprească vărsarea de sânge și prădarea locașurilor lui Dumnezeu, căci altfel se va coborî pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui. Însă țarul neluând aminte la vorbele acestuia porunci să fie coborât clopotul catedralei Sfânta Treime. Din această pricină, după cum profețise sfântul Nicolae, calul cel mai ales al țarului căzu mort la pământ.

Sfântul Nicolae chemă țarul la dânsul în chilia sa aflată sub clopotniță. Când dechise ușa chiliei, sfântul Nicolae îi spuse:

– Vino să bei apă alături de noi, căci nu este nicio pricină să te ferești de noi.

Apoi sfântul îi puse dinainte o bucată de carne crudă.

Sf Nicolae cel Nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (1576) 3(Sursă: http://www.logoslovo.ru/)

– Sunt creștin, spuse țarul Ivan, și nu mănânc carne în post.

Însă sfântul îi răspunse:

– Dar bei sânge de om.

Înfricoșat de împlinirea profețiilor sfântului și de vădirea slăbiciunilor sale, Ivan cel Groaznic porunci sutelor de ostași oprirea jefuirii cetății și plecarea grabnică de acolo.

Sfântul Nicolae se mută la odihna cea de Sus la 28 februarie 1576, fiind îngropat în catedrala Sfânta Treime a cetății pe care o izbăvise de primejdie. De o asemenea cinste se învredniceau numai cnejii, iar mai târziu, episcopii.

Cinstirea locală a sfântul începu la 5 ani după mutarea sa la Domnul, căci în vremea asediului cetății din anul 1581 de către regele Ștefan Bathory și oastea sa, Maica Domnului îi apăru fierarului Dorotei dimpreună cu sfinți ai Pskovului rugându-se pentru cetate. Printre aceștia se afla și sfântul Nicolae

Prăznuirea icoanei înfățișând ocrotirea Pskovului de către Maica Domnului așa cum i se arătase fierarului Dorotei se săvârșește la 1 octombrie.

Icoana Maicii Domnului din Pskov (1 octombrie)

Ioana Maicii Domnului din Pskov 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

În catedrala Sfânta Treime sunt cinstite până astăzi cinstitele moaște ale sfântului Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov care, după cum spune troparul său, a fost „sfânt nebun în trup, însă îmbrăcând haina sfintei nebunii s-a învrednicit a fi cetățean al Ierusalimului ceresc” și „a preschimbat gândurile sălbatice ale țarului în milă”, după cum spune condacul său.

+ * + * +

Sf Nicolae cel Nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (1576) 1.1(Sursă: http://pskov-palomnik.ru/)

Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia (26 februarie)

Sf Nou Mc Ioan tamplarul din Constantinopol, Turcia (1575) 1.1

(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Sfântul Ioan tâmplarul sau calfa s-a născut și a crescut în mahalaua Galata din Constantinopol, unde lucra ca tâmplar de mobilă. Din pricina măiestriei sale lucra adesea pentru mulți musulmani de vază și având inimă milostivă, cu banii primiți pentru munca sa, săvârșea multe binefaceri.

Într-una din zile, un dregător musulman îi ceru să-l ia ucenic pe nepotul său. Deci tânărul îl însoțea pe Ioan la feluritele sale treburi și astfel merseră și la palatul sultanului, unde Ioan avea de lucru. La palat, tânărul începu a pizmui viața dusă de pajii sultanului și curând crescu în el dorința de a intra în rândurile lor. Astfel, îi spuse unchiului său că l-a rugat pe Ioan să pună o vorbă bună pe lângă dregătorii pe care ajunsese să-i cunoască la palat. Făcând aceasta Ioan, ucenicul său primi într-adevăr o slujbă la palat. Nu după multă vreme, tânărul ajunse la un rang înalt în slujba sultanului.

Într-o zi, tânărul îi spuse lui Ioan:

– Fiindcă ești învățat și știi să citești, te rog să-mi spui ce scrie în cărțile tale despre proorocul nostru pentru care Dumnezeu a zidit lumea și toate cele din ea.

Ca răspuns la cererea sa, Ioan îi spuse tânărului că este doritor să vorbească cu el despre orice altceva, afară de religie, știind cât putea fi de primejdioasă o astfel de convorbire. Însă la stăruința tânărului dimpreună cu jurământul că ce se va spune va rămâne între dânșii, Ioan îi spuse:

– Este un singur Dumnezeu adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos. Mahomed, în care credeți voi, a fost un om muritor, fără știință de carte, care nu a făcut niciun bine în lumea aceasta vreodată, nici nu a făcut vreo minune în vremea sa, precum ceilalți prooroci ai lui Dumnezeu în care credem noi creștinii. Voi sunteți cei ce l-ați făcut mare și-l țineți de prooroc. Dar ferească Dumnezeu să fi fost el prooroc! El a fost vrăjmaș al lui Dumnezeu și cu basmele și scornelile sale li s-a părut prielnic oamenilor simpli și neîncercați care l-au urmat, asa cum a proorocit cuvântul lui Dumnezeu, că a venit să amăgească lumea.

Auzind acestea, tânărul uită și de prietenie și de făgăduința de a păstra taina, începând să spună tuturor și pârându-l pe Ioan ca hulitor al lui Mahomed. Atunci musulmanii se adunară și începură să-l bată pe Ioan, apoi îl duseră la cadiu învinuindu-l a fi batjocorit credința musulmană. Apoi fu întemnițat, pus la cazne și asuprit să se lepede de Hristos și să primească credința musulmană. La aceasta Ioan răspunse:

 – Eu nu mă lepăd de preadulcele meu Iisus, că numai în El cred, Lui mă închin și pe El Îl mărturisesc a fi Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit.

Văzându-i hotărârea neclintită de a rămâne credincios credinței sale, cadiul îl osândi pe viață ca rob la galere. Însă după 6 luni, sfântul Ioan fu luat de pe corabie și adus din nou la închisoare unde fu pus la cazne vreme de 3 luni în nădejdea de a-l îndupleca să se facă musulman. În ciuda tuturor stăruințelor, sfântul mucenic rămase neclintit. Pentru aceasta fu osândit la moarte.

Chiar înaintea osândei, i se îngădui părintelui Andrei de la biserica Sfinților Teodor și Teofan, din apropiere de Vlanga, să meargă la Ioan și să îl împărtășească. Iar mai apoi i se tăie capul.

Astfel, sfântul Ioan tâmplarul de mobită din Galata, Constantinopol, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului, la 26 februarie 1575.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

Published in: on 25 Februarie, 2015 at 22:27  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos, Grecia (25 februarie)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 4.1(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Sântul Righin sau Righinos a trăit în veacul al IV-lea. Era de neam grec și, din purtarea de grijă a părinților săi, primi o educație aleasă în științele lumii acesteia împletită cu petrecerea cea bineplăcută Domnului. Pentru viața sa aleasă, se învrednici de darul facerii de minuni. Din această pricină, vestea despre dânsul se răspândi în Skopelos, iar locuitorii insulei stăruiră să fie așezat pe scaunul episcopal.

Sfântul păstor se îngriji cu deosebită râvnă de tot omul ce i se încredințase spre păstorire, astfel că era mângaiere a celor întristați, îndestulare a celor săraci și nădejdea celor căzuți. Pretutindeni sfântul Righin se pleca să ajute ca nu cumva vreun suflet încredințat lui să se piardă, ci pe toți să îi câștige pentru Împărăția Cerurilor. Iară credincioșii priveau la dânsul ca la un liman și izvor nesecat de mângâiere și bucurie.

Însă sfântul părinte a fost și far călăuzitor luminând în vremuri în care se răspândise erezia lui Arie. Din această pricină, se adunară peste 300 de păstori la Sinodul de la Sardiki între care și sfântul Righin pentru întărirea credinței celei drepte.

În vremea împăratului Iulian, stârnindu-se vâltoarea prigonirii creștinilor, sfântul părinte se învrednici a mărturisi drepta credință. Pentru aceasta fu supus la multe chinuri, iar mai apoi i se tăie capul dimpreună cu alți 40 de mucenici necunoscuți, locuitori din Scopelos, în anul 362.

Din veacul al IV-lea până astăzi, sfântul Righin a strălucit cu mulțimea minunilor și purtării sale de grijă pentru tot omul ce se apropie de dânsul cu credință, mărturie stând semnele de mulțumire lăsate în ultimele vremi la icoanele sale de către credincioșii ce au aflat izbăvire prin mijlocirea sa.

+ * + * +

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 3.1(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 6(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 7 moaste(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 9 moaste(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 8 moaste(Sursă: http://skopelosweb.gr/)

+ * + * +

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 1.1(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 2(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

+ * + * +

Procesiune în cinstea Sântului Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 11 procesiune

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 10 procesiune(Sursă imagini: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (24 februarie)

Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Cinstitului și slăvitului Botezător al Domnului i s-a tăiat capul după voia și prin uneltirea Irodiadei, femeia lui Irod. Dansând Salomeea, fiica sa, dinaintea lui Irod, o sfătui să ceară acestuia ca răsplată capul sfântului Prooroc al Domnului, ceea ce copila și făcu.

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 11.1 Irodiada si Salomeea(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Apoi Irodiada porunci ca trupul să nu fie îngropat laolaltă cu capul, temându-se că preaminunatul prooroc avea să învieze. Drept aceea, ea luă capul și-l îngropă adânc în pământ, într-un loc îndepărtat și plin de necinste. Însă Irodiada avea o slujnică ce-o însoțea, pe nume Ioana, femeia lui Huza, intendentul (administratorul) de la curtea lui Irod.

Buna și cucernica Ioana nu putu suferi să vadă zăcând în locul cel plin de necinste capul dumnezeiescului om și dezgropându-l în taină, îl duse  la Ierusalim și-l îngropă pe Muntetele Măslinilor.

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 19.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Regele Irod, neștiind de aceasta, se înfricoșă auzind că Iisus săvârșea minuni mari și zise:

– Acesta este Ioan Botezătorul [pe care l-am tăiat]; el s-a sculat din morți și de aceasta se fac minuni prin el. (Matei 14, 2)

După o vreme, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod pe nume Inochentie îşi cumpără un loc în Muntele Eleonului sau al Măslinilor şi își făcu o chilie retrăgându-se într-însa în chip sihăstresc. Zidind lângă chilie o bisericuţă de piatră, găsi capul sfântului Ioan, însă imediat îl îngropă la loc. Mutându-se la cele veșnice, Inochentie luă cu sine această taină.

Întâia aflare a capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

După aproape 300 de ani, în vremea dreptcredinciosului împărat Constantin cel Mare (306-337), sfântul Ioan Botezătorul se arătă la 2 călugări, poruncindu-le să sape locul şi să dezgroape cinstitul său cap.

Intaia aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 3.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Intaia aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, se întâlniră cu un olar şi îi dădură acestuia să ducă sacul. Pentru această stare de lenevire a celor 2 călugări, sfântul Ioan îndemnă pe olar să fugă cu sac cu tot.

Ajungând în propria casă, olarul a văzu că se învrednicea de multe binefaceri şi ştiind că acest lucru se datorează prezenţei capului sfântului Ioan Botezătorul, începu să îl cinstească împreună cu familia sa.

Mai apoi, simţind că i se apropie sfârşitul, olarul puse capul proorocului într-o raclă şi-l dărui surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească şi să nu-l deschidă până când însuşi sfântul îi va porunci.

În acest fel, racla ajunse din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu care trăia într-o peşteră din apropierea oraşului Emesa, din Siria.

A doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul

Deşi monahul Eustatiu era arian, la peştera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu fiind izgonit din peşteră şi trimis în exil, în peştera sa au intrară mai apoi nişte monahi credincioşi, care mai târziu au zidiră în apropiere o mănăstire.

În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, află capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a capului sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.

A doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

+ * + * +

Cea de-a treia aflare a capului sfântului Ioan Botezătorul este pomenită în ziua de 25 mai și se petrecu în anul 850, când fiind aflat în sânurile pământului la Comane, patriarhul Ignatie îl duse în Constantinopol și-l aşeză într-un loc sfinţit.

A treia aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 1(Sursă: http://cs620831.vk.me/)

+ * + * +

Sf Prooroc Ioan Botezatorul 3Prăznuind luminat, cetatea care te iubeşte se veseleşte, ca ceea ce a aflat capul tău, Înaintemergătorule, bogăţie de Taină şi neîmpuţinat izvor de tămăduiri.

Nu a îndurat a fi ascuns izvorul minunilor, visteria darurilor, măritul tău cap Botezătorule, Proorocule şi Înaintemergătorule; ci, arătându-se revarsă izvoare de tămăduiri. (Din Canonul sărbătorii ce se citește la Utrenie)

Proorocule al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al Harului, aflând capul tău ca un trandafir Preasfinţit din pământ, tămăduiri luăm totdeauna; pentru că iarăşi propovăduieşti, ca mai înainte, pocăinţa în lume. (Condacul săbătorii, glasul al 2-lea)

Ca o comoară pusă într-o visterie se păzea capul Înainte­mergătorului; în vas de lut era ascuns glasul Cuvântului; ca grâul cel vârât în adâncul pământului încolţind a rodit Dumnezeiască viaţă. Aflarea acestuia cu toţii să o cinstim, slăvind pe Hristos, Cel Ce i-a dat lui har, să izvorască tămăduiri. (Sedelna săbătorii, glasul al 8-lea)

+ * + * +

Canonul de rugăciunea celei dintâi și celei de-a doua aflări a capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/canoane/canon-de-rugaciune-la-sarbatoarea-celei-dintai-celei-de-doua-aflari-cinstitului-cap (clic aici)

+ * + * +

Cinstitul cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Cinstitul cap al Sf Prooroc Ioan Botezatorul 1(Sursă: http://img1.liveinternet.ru/)

+ * + * +

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 18.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

+ * + * +

Atât cât ne-a fost cu putință să deslușim, în icoane nu se face o diferențiere limpede între întâia și cea de-a doua aflare, poate și pentru că încă din vechime, iconarul a simțit nevoia să sublinieze împreuna lor prăznuire. Totuși, tindem să credem că s-a preferat, în general, zugrăvirea celei de-a doua aflări

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2.1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 5.1(Sursă: http://lib.pstgu.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 4.1(Sursă: http://www.pravenc.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 20.1(Sursă: http://www.optina.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 3.1(Sursă: http://tverioannkr.prihod.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 5(Sursă: http://www.cirota.ru/)

Published in: on 24 Februarie, 2015 at 11:31  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Damian Izvorâtorul de mir din Mănăstirea Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Grecia (23 februarie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

Acesta este unul dintre cei mai seamă nevoitori ai Mănăstirii Esfigmenu pricină pentru care în Canonul de rugăciune al sfinților din Sfântul Munte Athos se spune: „Mănăstirea Esfigmenu a înflorit prin Damian”.

Cuviosul părinte Damian își îndreptă pașii către viața monahală la vârstă fragedă sălășluindu-se dintru început în Mănăstirea Esfigmenu unde arătă desăvârșită ascultare bătrânului său și întregii obști. Râvna sa aleasă pentru toată nevoința cea duhovnicească îl deosebi curând de ceilalți frați care căutau să urmeze sfaturile și pilda vieții sale.

Aprinzându-i-se inima de o râvnă mai mare, ceru bătrânului său binecuvântarea de a se nevoi în singurătate pentru a nu mai fi întrerupt de cei din jur în nevoința sa. Îndată ce o primi, se sălășlui pe dealul Samariei unde prinse a căuta un părinte duhonivesc și călăuzitor al nevoinței sale, artă a artelor și știință a științelor.

Prin purtarea de grijă a duhovnicescului său părinte, sfântul Damian se iscusi în păzirea de ispitele și cursele vrăjmașilor mântuirii omului, pricină pentru care ajunse curând părinte încercat.

Se învrednici de multe virtuți și daruri duhovnicești, între care lacrimile neîncetate, gândul necontenit la moarte, dragostea lui Dumnezeu și a întregii făpturi, rugăciunea neîncetată a inimii care l-a întovărășit din tinerețe până în ceasul mutării sale la cele veșnice, pe care sfântul părinte pururea le însoțea cu privegheri de toată noaptea și strâmtorări ale trupului.

Într-una din zile, sfântul Damian merse pentru a-l întâlni pe bunul său prieten, sfântul Cosma Zograful care nu se afla în chilia sa la acea vreme.

Sfântul Cuvios Cosma Zograful (pomenit la 22 septembrie de Biserica Ortodoxă Română și la 22 februarie de Biserica Ortodoxă Rusă)

Sf Cuv Cosma Zograful 1.1

(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

Astfel, cuviosul Damian trebui să-i aștepte întoarcerea până la căderea serii. Ajungând la chilie sfântul Cosma și aflându-și prietenul așteptând de vreme îndelungată, vorbiră o vreme oarecare până când sfântul Damian spuse că este timpul să plece, însă întunericul se coborâse de-a binelea și începuse ploaia.

În ciuda stăruințelor sfântului Cosma de a rămâne cu dânsul peste noapte, sfântul Damian spuse că nu are binecuvântarea bătrânului său de a petrece noaptea altundeva decât în chilia sa, așa că se porni la drum  prin ploaie. Rătăcindu-se din pricina nopții și a ploii, începu a se ruga cu stăruință:

– Doamne, m-am rătăcit, ajută-mă!

Pe dată ce trezi aflându-se în mijlocul chiliei sale.

Mai apoi, mutându-se la odihna cea de Sus, Dumnezeu voi a-l slăvi pe bineplăcutul său și în lumea aceasta, căci vreme de 40 de zile de la mutarea sa mormântul său răspândea o mireasmă puternică ce se putea simți de la distanța de peste 1 kilometru.

Mutarea sa la cele veșnice se petrecu în preajma anului 1280, iar mai apoi sfântul Damian se arătă izvor necurmat de minuni tuturor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 23 Februarie, 2015 at 09:26  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și soția sa, Apfia (19 februarie)

Sf Ap Arhip, Filimon si Apfia, sotia sa 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Arhip a fost unul din cei 70 de apostoli și fiul sfinților Filimon și Apfia, urmând sfântului Epafras în slujirea de episcop al cetății Colose. Sfântul apostol Pavel îl pomenește în Epistola sa către Coloseni: „Şi spuneţi lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o întru Domnul, ca să o îndeplineşti.” (Coloseni 4, 17), precum și în cea către Filimon: „Arhip, cel împreună-oștean cu noi” (Filimon 1, 2).

În vremea aceea, inima creștinătății din cetatea Colose se afla în casa sfântului Filimon, îmn care se adunau creștinii la rugăciune și despre care amintea sfântul apostol Pavel: „Bisericii din casa ta” (Filimon 1,2). Aceasta a fost una dintre bisericile ce s-au învrednicit de cinstea primirii unei epistole de la sfântul și marele Pavel.

Sfântul Apostol Pavel (pomenit la 29 iunie). Miniatură bizantină săvârșită între anii 1125-1150

Sf Ap Pavel 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Pricina acesteia a fost robul sfinților Filimon și Apfia pe nume Onisim  care fugise de la dânșii la Roma unde îl întâlni pe sfântul apostol Pavel care pe atunci era arestat la domiciliu în cetatea Romei.

Sfântul Apostol Onisim (pomenit la 15 februarie și 22 noiembrie)

Sf Ap Onisim 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Onisim răspunse cu căldură la propovăduirea sfântului apostol Pavel, încât îl numește pe acesta: „fiul meu, pe care l-am născut în lanțuri, Onisim” (Filimon 1, 10). În lumina noii vieți a lui Onisim, sfântul apostol roagă cu frumoase cuvinte pe soții Filimon și Apfia:

„Căci poate pentru aceea a fost despărțit de tine câtva timp, ca veșnic să fie al tău, dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atât mai vârtos pentru tine, și după trup și în Domnul. Deci, dacă mă socotești părtaș cu tine, primește-l pe el, ca pe mine. Iar de te-a păgubit cu ceva, sau îți este dator cu ceva, pune aceasta în socoteala mea.” (Filimon 1, 15-18).

În vremea unei sărbători păgânești închinate zeiței Artemis, toți credincioșii din Colose se adunaseră, după obicei, în casa sfinților Filimon și Apfia pentru rugăciune. Aflând această adunare, păgânii se repeziră și pe unii îi bătură, pe alții îi omorâră, iar pe sfinții Arhip, Filimon și sfânta Apfia îi chinuiră în multe feluri. Căci msi întâi îi întinseră pe pământ și îi târâră, apoi îi bătură cu toiege fără milă, îi îngropă pe fiecare deosebit în pământ până la coapse, ucigându-i cu pietre. Sfinții Filimon și Apfia se mutară la odihna cea de Sus sub împroșcarea pietrelor, iară sfântul Arhip fu bătut și lăsat viu,  spre batjocorirea copriilor care îl străpunseră pe sfântul apostol cu cuțitele.

Astfel, apostoleasca treime se mută la Ceruri unde pururea mijlocesc cu căldură pentru toți cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

Pomenirea sfinților apostoli Arhip, Filimon, Apfia, dimpreună cu robul lor Onisim, se mai săvârșește și la 22 noiembrie. În ziua de 19 februarie Biserica săvârșește canonul de rugăciune a sfântului apostol Arhip, iar la 22 noiembrie canonul de rugăciune al sfinților Filimon, Arhip, Onisim și Apfia.

+ * + * +

Sfântul Apostol Arhip, din canonul de rugăciune săvârșit în ziua de 19 februarie

Sf Ap Arhip, Filimon si Apfia, sotia sa 1.2 Sf Ap ArhipCa pe o stea mare câştigându-te Biserica pe tine, Fericite Arhip şi luminându-se cu razele minunilor tale, strigă către tine: scapă pe cei ce cu credinţă cinstesc sfântă pomenirea ta. (Condacul Sfântului, glasul al 4-lea)

Cu cuvinte de cinste te-a îndemnat către mucenicie Sfânta Apfia, cea vrednică de laudă, iubindu-te pe tine, mărite, ca pe un fiu preacurat. Cu care împreună cu adevărat locuieşti în Împărăţiile cele de sus, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Adunatu-s-a poporul la pomenirea ta cea purtătoare de lumină ca să laudepe Mântuitorul, Dătătorul de bine şi ostenelile tale cele vitejeşti, pe care bărbăteşte le-ai răbdat, Fericite Arhip, biruind pe cel cu multe măiestrii. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Făcându-te ucenic al Sfântului Pavel, de Dumnezeu purtătorule, ai luminat popoarele a lăuda pe Preasfânta Treime; iar altarele cele de pierzare ale idolilor le-ai surpat, cu harul. Şi nevoindu-te cu tărie, bucurându-te, ai luat cununile, rugându-te lui Hristos pentru noi, Sfinte Mucenice Arhip. (Sedelna Sfântului, glasul 1)

+ * + * +

Sfinții Apostoli Filimon și Apfia, din canonul de rugăciune ce se săvârșește în ziua de 22 noiembrie

Sf Ap Arhip, Filimon si Apfia, sotia sa 1.3

Sfinţite Apostole al lui Hristos Filimon, pe cei ce cu credinţă săvârşesc astăzi preasfântă pomenirea ta, izbăveşte-i pe toţi de tot felul de ispite şi de necazuri. (Condacul Sfântului Apostol Filimon, glasul al 4-lea)

Racla moaştelor tale izvorăşte picături de vindecări celor ce merg către ea, Fericite Filimon Apostole, bolile încetează şi sfinţeşte sufletele tuturor celor ce pururea prăznuiesc Dumnezeiască pomenirea ta. (Din Canonul Sfinților Apostoli)

Strălucind cu sfinte virtuţi şi lui Dumnezeu slujind în chip deosebit, te-ai suit spre cer, dănţuind împreună cu îngerii, Sfântă Apfia. (Din Canonul Sfinților Apostoli)

+ * + * +

Canonul de rugăciune al Sfântului Apostol Arhip poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/canoane/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-apostol-arhip (clic)

Canonul de rugăciune al Sfinților Apostoli Filimon, Arhip, Onisim și Apfia poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfintii-apostoli-filimon-arhip-onisim-catre-cei-impreuna-cu (clic)

+ * + * +

Viața Sfântului Apostol Onisim, care mai înainte fusese rob al Sfântului Apostol Filimon și al Apfiei, soția sa, poate fi aflată aici:

https://sfintisiicoane.wordpress.com/2012/02/14/sfantul-apostol-onisim-15-februarie/ (clic)

+ * + * +

Sfântul Apostol Arhip, episcop de Colose

Sf Ap Arhip 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Icoană din veacul al XIX-lea înfățișând pe Sfântul Cuvios Teodor, Sfânta împărăteasă Elena, Sfântul Ierarh Alexie, mitropolitul Moscovei, și Sfântul Arhip

Sf Ap Arhip 1.1 Sf Teodor, Sf imparateasa Elena, Sf Ier Alexie, mitropolitul Moscovei, si Sf Arhip (icoana sec XIX)(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 18 Februarie, 2015 at 19:32  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Agapit, episcopul Sinaului sau Sinadei, Frigia, Turcia (18 februarie)

Sf Ier Agapit, ep Sinaului sau Sinadei, Frigia, Trucia (324) 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta a trăit în vremea lui Diocleţian şi Maximian (284-305) şi era de fel din Capadocia, fiu de părinţi creştini.

Pe când era încă tânăr cu vârsta, se duse la mănăstirea de acolo, în care se aflau ca la 1000 de monahi. De la aceia culegând felurite bunătăţi, precum strânge albina din felurite flori, ajunse un încercat lucrător al poruncilor Domnului, topindu-și trupul cu postul, privegherea şi înfrânarea de la toate. Pentru aceasta era iubit şi cinstit de toţi. El se arătă folositor în ascultările fraţilor mănăstirii şi pe toţi monahii îi socotea şi îi numea stăpâni ai săi.

Pentru aceasta se învrednici a lua de la Dumnezeu darul minunilor, căci vindeca nu numai bolile oamenilor, ci şi ale animalelor.

În vremea aceea, aflând împăratul Liciniu (307-324) despre dânsul că este tare la trup, îl luă şi fără voie îl încorporă în oastea lui. Însă sfântul părinte şi acolo aflându-se, nu părăsi nevoinţele sale pustniceşti, căci şi ostăşeştile slujbe fără zăbavă le împlinea şi obişnuitele pustniceşti osteneli urma.

Iar în vremea aceea fiind chinuiţi cumplit pentru credinţa în Hristos, Victorin şi Dorotei, Teodul şi Agripa, bunii biruitori mucenici şi alţii mai mulţi, fericitul acesta Agapit voi să fie şi el părtaş cu aceia. Însă aceia săvârşindu-se în Hristos prin sabie, sfântul Agapit, fu doar rănit de o suliţă, pricină pentru care scăpă, poate spre mântuirea mai multora fiind păzit.

După ce muri Liciniu şi cârmele ocârmuirii împărăţiei romanilor fură luate de marele Constantin, se întâmplă ca o slugă vrednică a împăratului să fie cuprinsă de un duh necurat şi chema numele sfântului Agapit. Împăratul aduse pe sfânt la palat şi îndată ce acesta făcu rugăciune, izgoni duhul necurat, iară sluga dobândi vindecare.

Pentru aceasta sfântul părinte nu cerut alt dar de la împărat, decât să fie slobozit din oştire pentru a se duce la mult dorita lui linişte, dorință pe care împăratul i-o împlini.

Deci întorcându-se sfântul la liniştea sa, episcopul cetăţii Sinadei trimise de-l chemă la sine şi-l hirotonit preot, şi nu după multă vreme, mutându-se episcopul din viaţă, sfântul Agapit, din voinţă dumnezeiască şi cu alegerea preoţilor şi a întregului popor, fu făcut episcop al cetăţii Sinadei. Şi îndată ce a fu făcut arhiereu, sfântul făcu şi mai mari minuni, învrednicindu-se şi de dar proorocesc. Dar nu putem să pomenim aici proorocirile şi marile faceri de minuni ale sfântului.

Deci, bine şi în chip plăcut lui Dumnezeu vieţuind, şi plin de zile făcându-se, la anul 324 se odihni în Domnul fiind până astăzi izvor îmbelșugat de mângâiere și ajutor tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Întrucât în Mineiul nostru și în calendarul creștin-ortodox românesc sfântul ierarh Agapit apare ca fiind episcop al Sinaului, totuși lucrarea „Sinaxar ortodox general și dicționar aghiografic” îngrijită de părintele Ioaninchie Bălan precum și sinaxarele altor popoare lămuresc asupra numelui cetății păstorită de sfântul părinte ca fiind Sinada.

+ * + * +

Sf Ier Agapit, ep Sinaului sau Sinadei, Frigia, Trucia (324) 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 17 Februarie, 2015 at 22:28  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a mărturisit în Sofia, Bulgaria (11 februarie)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut în Kratovo din părinți evlavioși, Dimitrie și Sara, care îl trimiseră la școală la vârsta de 6 ani. Însă cu toate că era un elev foarte bun, îl învățară și meseria de aurar care îi aduse mult folos după moartea tatălui său, când fu silit să părăsească învățătura pentru a-și găsi o slujbă de aurar.

Cu timpul, sfântul Gheorghe ajunse un tânăr deosebit de frumos, pricină de îngrijorare pentru mama sa care se temea să nu fie luat cu sila de turci să slujească la curtea sultanului Baiazid al II-lea (1481-1512) și să fie convertit la islam.

Pentru a-l izbăvi de o asemenea primejdie, îl trimise să trăiască în casa unui preot învățat pe nume Petru sub îndrumarea căruia sfântul Gheorghe pătrunse mai adânc în înțelegerea Scripturilor și a învățăturilor de credință, înmulțindu-și toată fapta cea bună.

Însă bunăcuviința sa atrase atenția unor musulmani care căutau să-l convertească la islam. Pentru aceasta cerură unui muftiu să-l viziteze la prăvălia unde lucra. Acesta merse adeseori la sfântul Gheorghe pentru a-i comanda bijuterii și a-i aduce din când în când daruri. Încercând să vorbească cu dânsul despre credința musulmană și fiind biruit de cuvintele sfântului Gheorghe, plecă de la dânsul cu inima plină de mânie și dimpreună cu ceilalți musulmani merseră la cadiu căruia îi spuseră că acesta își bătuse joc de credința lor, de dătătorul legii musulmane (adică Mahomed), de sultanul lor (Selim I) și de cadiu, trimițându-i pe toți în iad, zicând la sfârșit:

– Dacă-l lași să rămână creștin ortodox, credința lui se va întinde, iar a noastră va ajunge bătaie de joc.

Atunci cadiul ceru muftiului să-l aducă pe sfântul Gheorghe la el fără să bage de seamă. Deci mergând muftiul la sfântul mucenic îi spuse de dorința cadiului de a comanda diverse lucruri pentru casă. Crezând cele spuse ca adevărate, sfântul Gheorghe merse dinaintea cadiului care-i zise:

– Înțeleg că ești iscusit în astfel de lucruri, dar am altceva să-ți spun, dacă vrei să mă asculți. Iar de nu, vei muri de moarte cumplită. Leapădă-te de Hristos și crede în credința noastră cea adevărată și te vei bucura de toate bunătățile aici pe pământ, moștenind raiul.

Auzind acestea, sfântul Gheorghe își spuse în sinea lui:

– Văd că am fost adus aici ca să mă ostenesc pentru credința mea, nu pentru meseria mea. Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi cunoștință să răspund și învață-mă voia Ta.

Deci arătându-i cadiului că musulmanii nicidecum nu moștenesc raiul, cei de față strigară cadiului:

– Ia-l de aici, căci și-a bătut joc de noi.

Pouncind cadiul să fie aruncat în închisoare, în drumul către aceasta sfântul Gheorghe fu scuipat, lovit cu tot felul de lucruri și bătut cumplit.

Văzându-i pătimirea, preotul Petru ceru musulmanilor să-i îngăduie a-l vedea pentru a-l sfătui să facă ce este mai bine pentru el. Ducându-se deci la temniță, preotul Petru ceru ca sfântul Gheorghe să fie scos din celulă, ceea ce se făcu îndată, căci temnicerul era prieten al preotului și le dădu locuința sa ca să se întâlnească.

Văzându-l pe sfântul Gheorghe, preotul Petru îl îmbărbătă cu belșug de cuvinte de mângâiere și pilde din viețile sfinților, la care sfântul Gheorghe răspunse:

– Cred cu adevărat toate cele ce mi le spui, însă mi-e frică de foc și nu cred că voi fi în stare să îndur.

Iar printre multele cuvinte de îmbărbătare, preotul Petru îi spuse:

– Dumnezeu te va ajuta, că nu singur vei intra în această nevoință, ci Dumnezeu te-a chemat astfel încât să-L slăvești pe El în aceste zile de pe urmă. Iar Dumnezeu va fi cu tine în mucenicia ta, așa cum a fost cu marele mucenic Gheorghe. Deci nu slăbi, ci rabdă pentru o vreme mai bună.

Apoi sfântul Gheorghe îi ceru să se străduiască a primi îngăduința pentru el de a mai fi puțină vreme liber pentru a putea face bine, căci până atunci nu dobândise nicio virtute. Deci, în cele din urmă, cu multe daruri, cadiul se învoi a-l mai lăsa liber pe sfântul mucenic vreme de 8 zile.

La plinirea vremii, sfântul Gheorghe fu adus iară dinaintea cadiului care auzind cuvintele sfântului Gheorghe la încercarea sa de a-l îndupleca, nu află într-însul nicio vină, însă musulmanii se năpustiră asupra sa, spunându-i:

– Dacă ai puterea de a judeca, judecă după legea noastră, căci noi cunoaștem toată legea, chiar de nu avem împuternicire de la sultan.

Temându-se ca nu cumva sa fie pârât sultanului, cadiul îl condamnă la moarte spunând către mulțime:

– Păcatul lui asupra sufletelor voastre, faceți cu el ce vă place.

Atunci mulțimea de repezi adupra sfântului Gheorghe încercând să-l sfâșie. Unii îl loveau, alții îl scuipau; unii îl trăgeau într-o parte, alții în alta. Îi legară mâinile la spate și de gât îi prinseră un laț, trăgându-l spre locul de osândă. În această vreme crainicul musulman al orașului striga cu glas tare:

– Toți cei ce țin credința noastră să aducă lemne să-l ardem, fiindcă a blestemat credința noastră și nu se leapădă de Hristos.

Însă părintele Petru îl îmbărbăta:

– Rabdă puțin astăzi, Gheorghe, ca să dănțuiești veșnic împreună cu Hristos.

Iar sfântul Gheorghe îi răspunse:

– Părinte, roagă-te stăruitor ca Dumnezeu să mă ajute.

Însă câțiva musulmani îl îndepărtară pe preot de sfântul mucenic, iar acestea îi ceru unui prieten al său musulman să îi spună toate câte vor vorbi. Între timp, adună câțiva preoți și mireni și le ceru să se roage lui Dumnezeu cu lacrimi.

Cât despre musulmani, aceștia adunară o grămadă de lemne și făcură un rug uriaș. Încercând iară să-l lingușească și să-i facă fel de fel de făgăduieli, primiră de la sfântul Gheorghe același răspuns statornic:

– V-am spus o dată, de două ori, de trei ori și de multe ori că nu-mi voi lepăda credința niciodată, chiar de mă veți pune la mii de cazne.

Auzindu-i cuvintele, unii musulmani se mâniară și alergară la câteva case să ia foc și să aprindă rugul ca să-l ardă pe bineplăcutul Domnului. Unii aduseră făclii, alții cărbuni aprinși, și se întreceau să aprindă mai întâi focul căci credeau că prin aceasta aduc mare slujbă lui Dumnezeu.

Deci dezbrăcându-l pe sfântul Gheorghe și lăsându-l numai în cămașă, îl aruncară în foc.

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 7(Sursă: http://pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

Apoi îl traseră afară spunându-i:

– Nenorocitule, de ce-ți pierzi viața în chip așa cumplit? Noi îți vrem binele, nu asculta de sfatul cel viclean dat ție de preotul cel lacom de bani. Oare nu știi că ar vrea  ca tu să mori pentru ca el să moștenească tot ceea ce ai și să fie lăudat de prietenii lui?

Apoi văzându-l răbdând cu statornicie, îl aruncară iar în foc, apoi iară îl scoaseră întrebându-l:

– Nu simți focul?

Iară sfântul Gheorghe le răspunse:

– Nu, nu-l simt, fiindcă Ziditorul focului l-a preschimbat în rouă.

Auzindu-i cuvintele, musulmanii îl împinseră în foc încă o dată. De data aceasta se întâmplă să cadă pe spate, cu fața spre Răsărit. Iar când focul îi arse legăturile și mâinile îi rămaseră slobode, sfântul Gheorghe își făcu semnul crucii  cu mâna dreaptă și strigă:

– Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu.

În clipa aceea unul dintre musulmani luă o bucată de lemn și îl lovi pe sfântul Gheorghe în cap și astfel se sălășlui în Împărăția ce veșnică gătită de Dumnezeu bineplăcuților săi.

Apoi  preotul Petru dimpreună cu alți dreptmăritori creștini merseră, la sfatul cadiului, cu daruri să-i înduplece pe musulmanii cei ce păzeau rugul aprins, însă aceștia văzându-l în mijlocul focului nemistuit de flăcări și știind că-l vor cinsti nu-i lăsară, ci hotărâră să-l ardă până a doua zi pentru a-l arunca într-un șanț umplut cu mortar.

Când află acestea, părintele Petru le spuse ce erau cu dânsul:

– Voi toți duceți-vă acasă, iar eu nădăjduiesc ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să iau trupul la noapte.

În acea noapte luând trupul și ducându-l în catedrală, mai apoi îl îngropă dimpreună cu alți preoți și mulțime mare de popor în biserica Marii Mucenițe Marina.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo sau Sofia, aflate în Mănăstirea Velika Remeta din Serbia

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 8(Sursă: pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

+ * + * +

Viața pe larg a Sfântului Nou Mucenic Georghe poate fi aflat în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

În Serbia, sfântul este cinstit cu numele Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 11.1(Sursă: http://www.svetosavlje.org/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 12.1(Sursă: http://www.orthphoto.net/)

+ * + * +

Iar în Bulgaria, sfântul este cinstit cu numele Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Sofia sau cel Nou

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 1.1

(Sursă: http://www.pravoslavieto.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 2(Sursă: http://bg-patriarshia.bg/)

+ * + * +

Kratovo, Serbia

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 5 Kratovo(Sursă: pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

Published in: on 11 Februarie, 2015 at 18:52  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Aflarea moaștelor Sfântul Prooroc Zaharia, tatăl Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (11 februarie)

Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul 3.1(Sursă: http://ikonodel.ru/)

Cele despre minunata aflare a cinstitelor sale moaște fură acoperite de negurile vremilor.

Pomenirea sfântului prooroc Zaharia, tatăl sfântului Ioan Botezătorul, se mai săvârșește și la 5 septembrie, dimpreună cu a soției sale, sfânta Elisabeta.

+ * + * +

Viața sfinților Zaharia și Elisabeta poate fi aflată aici:

https://sfintisiicoane.wordpress.com/2013/09/05/sfantul-prooroc-zaharia-si-dreapta-elisabeta-parintii-sfantului-ioan-botezatorul-5-septembrie/ (clic)

Canonul Sfântului Prooroc Zaharia la pomenirea sa din ziua de 5 septembrie poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-prooroc-zaharia (clic aici)

+ * + * +

Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul 1.1(Sursă: http://www.pravmir.ru/)

Frescă săvârșită în veacul al XIV-lea, aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

Sf Prooroc Zaharia, tatal Sf Ioan Botezatorul 2(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 10 Februarie, 2015 at 21:48  Comments (1)  
Tags: , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (7 februarie)

Sf Nou Mc Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (1867) 5(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

Acesta s-a născut la 24 mai 1846 din părinți binecredincioși, Nicolae și Catherina. Tatăl său era preot, iară mama era de neam nobil. Aceștia își crescură cei 3 copii în evlavie pentru cele ale Bisericii. Ostenelile câmpului și ale gospodăriei nu l-au împiedicat pe sfântul Gheorghe de la studiu, în ciuda educației ale modeste, căci mult îndrăgea să citească viețile sfinților și mai cu seamă cele ale sfinților mucenici.

În anul 1865, plin de tulburări, el citi viața unui mare mucenic și pătruns de pătimirea acestuia pentru credință se rugă fierbinte zicând:

– Hristoase al meu, învrednicește-mă a-mi vărsa sângele pentru dragostea Ta.

La ivirea Revoluției cretane (1866-1869), în anul 1866, sfântul Gheorghe fu curier, căci purta epistolele și proclamațiile între liderii revoluției.

Duminică, 5 februarie 1867, sfântul Gheorghe care avea pe atunci 21 de ani se afla în satul Fournes din Kinonia participând la luptă fiind în continuare curier. În acea zi, un număr foarte mare de turci înconjurară satul prinzând mulți cretani între care și sfântul Gheorghe. Din pricina faptului că purta documente ale revoluționarilor, turcii îl luară dintre cretani și îl îndemnară să treacă la islamism dacă dorește să se cruțe pe sine de chinuri și moarte. Celor ce stăruiau sfântul Gheorghe le răspunse:

– Sunt creștin și voi muri creștin. Tăiați-mă chiar în părticele mai mici decât cele în care i-ați tăiat pe alții, căci cu cât mă veți chinui mai mult, cu atât mai mare va fi slava gătită de Hristos în Ceruri.

Văzându-i curajul, turcii căutară a-i îndelunga cât mai mult cu putință chinurile. Astfel, îi tăiară mai întâi urechile, apoi nasul, limba, mâinile și picioarele. Mai apoi îi tăiară părțile ascunse ale trupului, îi scoaseră ochii, iar la sfârșit îi tăiară capul. Iar rămășițele trupului său fură aruncate în loc necunoscut, alături de cei ce primiră cununa muceniciei împreună cu dânsul.

Locul înmormântării sale a rămas necunoscut până astăzi, însă din rânduiala lui Dumnezeu se păstrară mărturii despre viața și pătimirea sfântului mucenic. Aflat în floarea tinereții și fiind chinuit precum sfinții mucenici de demult se sălășlui în odihna cea gătită de Domnul bineplăcuților săi de unde își coboară purtarea de grijă și ajutorul asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea.

+ * + * +

Sf Nou Mc Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (1867) 5.1Întru aceste zile de pe urmă, ai fost cunoscut Gheorghe, ca cel mai cinstit și deopotrivă cu nevoitorii duhovnicești cei de demult. Suferit-ai cu răbdare, când trupul tău era sfâșiat pentru dragostea lui Hristos. Iar cu sângiuirile tale însuflețești pe credincioși, cei ce-ți aduc laude luptelor tale celor dumnezeiești, Noule Mucenic. (Troparul Sfântului, glasul al 4-lea)

Suferit-ai mucenicie în zilele cele de pe urmă, încununându-te de Hristos; iar îmbrăcat cu dumneziescul har, ai suferit cu bărbăție tăierea trupului tău. Pentru aceasta te cinstim, noule ostaș al lui Hristos, Gheorghe. (Condacul Sfântului, glasul al 3-lea)

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Gheorghe din Alikianos, Creta, poate fi aflată în:

Sfinti cretani - carte+ * + * +

Sf Nou Mc Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (1867) 2(Sursă: http://www.saint.gr/)

Sf Nou Mc Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (1867) 4.1(Sursă: http://imka.gr/)

Sf Nou Mc Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (1867) 3.1(Sursă: http://imka.gr/)

Sf Nou Mc Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (1867) 1.1(Sursă: http://www.haniotika-nea.gr/)

+ * + * +

Satul Alikianos, Insula Creta, Grecia

Numele acestuia se tâlcuiește „tare” sau „pavat cu pietriș”. Se află în mijlocul unei câmpii pline cu livezi de portocali, udate de râurile Kerites, Iordanos și Platanias, și este înconjurat de Munții Albi care ating înălțimi mari.

Alikianos, Creta 1

Alikianos, Creta 4

Alikianos, Creta 5(Sursă imagini: http://www.atriumcrete.com/)

Published in: on 6 Februarie, 2015 at 21:36  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,