Sfânta Cuvioasă Sofia din Ainos, Tracia, Turcia (4 iunie)

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Aceasta se născu în Ainos sau Aenus, Rhodope, Tracia (astăzi, Enez, Turcia), şi era mamă a 6 copii. Deşi ocupată cu grijile şi datoriile acestei lumi, sfânta Sofia ţinu poruncile Domnului şi trăi o viaţă plină de virtute.

După ce îi muriră copiii, deveni mamă pentru orfani şi ajutor pentru văduve. Își vându avuţiile şi darui banii săracilor.  Duse o viaţă de nevoință, mâncând numai pâine şi apă. Avea neîncetat pe buze Psalmii lui David şi lacrimi curgeau fără încetare din ochii ei. Prefera să se lipsească ea de cele trebuincioase decât să lase pe vreun sărac să plece din casa ei cu mâinile goale.

Prin smerenia ei şi dragostea faţă de săraci, Dumnezeu o binecuvântă printr-o minune. În casa ei era un butoi cu vin pe care îl păstra pentru săraci din care oricât ar fi luat acesta acesta rămânea pururea plin. Însă îndată ce povesti cuiva despre această minune slăvind pe Dumnezeu, acesta se goli. Sfânta Sofia se întristă crezând că vinul se sfârşi din pricina nevredniciei sale. De aceea își spori nevoinţele sale ascetice încât își primejdui sănătatea.

Simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, ea primi tunderea în monahism. Sfânta Sofia adormi întru Domnul la vârsta de 53 de ani. Ea mai este cinstită ca ocrotitoare a orfanilor.

+ * + * +

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 2.1(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 3.1(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

+ * + * +

Ainos sau Aenus, ținut grecesc odinioară, iar mai apoi cucerit de turci în stăpânirea cărora se află până astăzi cu numele Enez

Ainos sau Aenus, astazi Enez, Turcia 1(Sursă: https://www.flickr.com/)

Published in: on 4 Iunie, 2015 at 10:22  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Eufrosina, stareța Mănăstirii din Poloțk, Belarus (23 mai)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 5.1(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Aceasta a primit la botez numele Predslava, fiind fiica cneazului Gheorghe Vseslavici. Încă din copilărie arătă o aplecare deosebită către rugăciune și citirea cărților. După ce respinse o cerere în căsătorie, Predslava îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina. Cu binecuvântarea episcopului Ilie al Poloțkului, începu a se nevoi lângă Catedrala Sofia, îndeletnicindu-se cu copierea cărților.

În preajmam anului 1128, episcopul Ilie îi încredință monahiei Eufrosina ocârmuirea unei Mănăstirii Schimbarea la Față unde sfânta Eufrosina le îndrumă pe maici în copierea de cărți, cântare, cusut și alte chipuri ale lucrului de mână. Ea însă compuse unele cântări.

Prin osteneala sa, Catedrala Sfimbarea la Față se ridică ân anul 1161 care se păstrează până astăzi. În spatele peretelui catedralei se zidiră două chilii mici, iar într-una dintre ele se nevoia sfânta Eufrosina, ascultând slujbele săvârșite în catedrală și cântarea stranei printr-o ferestruică gotică.

Acestui sfânt lăcaș sfânta Eufrosina dărui o cruce împodobită cu aur, având într-însa sfintele moaște ale mai multor sfinți și o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Domnului.

Crucea Sfântei Cuvioase Efrosina din Poloțk

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 6 crucea(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Între anii, 1579-1841 crucea a fost ținută în Catedrala Sofia din Poloțk. Păstrarea acesteia fu o minune căci iezuiții căutară multă vreme să distrugă toate odoarele Ortodoxiei din vestul Rusiei.

De asemenea, sfânta Eufrosina ctitori și o mănăstire de călugări așezată sub ocrotirea Preacuratei Maici a Domnului.

La rugămintea sa, patriarhul Luca al Constantinopolului trimise o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Efes.

Cu puțină vreme înaintea plecării sale din lumea aceasta, sfânta Eufrosina porni în pelerinaj la Locurile Sfinte cu nepotul său David și sora Eupraxia.

După ce se închină la cele sfinte din Constantinopol, ajunse la Ierusalim unde în Mănăstirea rusească a Maicii Domnului se rugă:

– Doamne, primește duhul meu în cetatea Ta sfântă a Ierusalimului și învrednicește-mă de Ierusalimul Tău din ceruri.

Și astfel se mută la odihna cea veșnică, la 24 mai 1173.

În anul 1187, cinstitele moaște ale cuvioasei maici fură mutate întâi în Lavra Peșterilor din Kiev, iar mai apoi, în anul 1910, în mănăstirea ridicată de dânsa.

Biserica Rusă proslăvi cu sfinții pe sfânta Eufrosina numind-o ocrotitoare a monahiilor. De asemenea, în Belarus este cinstită ca ocrotitoare țării și a artelor frumoase.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Eufrosina din Poloțk

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 13(Sursă: http://rermesla.blogspot.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 14(Sursă: http://rermesla.blogspot.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 18 sf moaste(Sursă imagini: http://pelerinajerusia.blogspot.ro/)

+ * + * +

Crucea Sfintei Cuvioase Eufrosina din Poloțk

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 15(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 7 crucea(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 10(Sursă: http://rermesla.blogspot.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 8(Sursă: http://devadnes.ru/)

+ * + * +

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 2.1(Sursă: http://ikonique.org/)

(Sursă: http://www.google.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 16.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 1.1(Sursă: http://blagodat-i.ru/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 4(Sursă: http://www.zakonbozhiy.ru/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 9.1(Sursă: http://1939.ru/)

+ * + * +

Poloțkul de odinioară, Belarus

Polotk 1(Sursă: http://uploads.ru/)

 

Published in: on 23 Mai, 2015 at 10:02  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Elisabeta făcătoarea de minuni din Constantinopol, Turcia (24 aprilie)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceasta fu aleasă din pântecele maicii sale pentru a sluji lui Hristos Dumnezeu, căci vestea naşterii sale se făcu prin dumnezeiască descoperire maicii ei, mai înainte înştiinţând-o că prunca ce se va naşte dintr-însa va fi vas ales al Sfântului Duh. Deci, din copilărie se dădu la slujba lui Dumnezeu şi se făcu mireasă lui Hristos, slujind în ceata de fecioare, adică de călugăriţe și ostenindu-şi trupul cu post şi nevoințe.

Pentru aceasta luă dar de a tămădui bolile, nu numai pe cele trupeşti, ci şi pe cele sufleteşti. Cu rugăciunea tămăduia toate bolile trupeşti, iar cu cuvintele şi cu sfaturile de Dumnezeu insuflate, vindeca sufletele omeneşti, povăţuindu-le spre pocăinţă şi spre toată fapta cea bună.

Îmbrăcămintea sa era numai o haină de păr aspră şi degera trupul ei de frig, însă duhul ei ardea totdeauna cu văpaia dragostei dumnezeieşti.

Şi fiind pusă egumenă surorilor, arătă mare silinţă, îngrijind de mântuirea acelora.

Înfrânarea ei era fără de măsură, căci mulţi ani petrecu nemâncând pâine, ci hrănindu-se numai cu verdeţuri şi cu legume, iar untdelemn şi vin nu gustă niciodată în toată vremea vieţii sale. De multe ori petrecea în post câte 40 de zile, negustând nimic. Vreme de 3 ani, urmând sme­reniei vameşului, nu-şi ridică ochii cei trupeşti spre cer, iar cu cei sufleteşti totdeauna privea spre Dumnezeu, Care este întru cei de sus, şi pe Acela pe scaun înalt şi preaînălţat, înconjurat de Serafimi, prin dumnezeiasca gândire ca prin oglindă îl vedea şi nu-şi lipea mintea de cele pământeşti. Iar când, după obicei, înălţa rugăciunile cele de miezul nopţii în singurătate, era strălucită şi luminată de sus cu lumină cerească.

Încă fu şi făcătoare de minuni. Pe un balaur cumplit îl omorî cu rugăciunea, pe o femeie, căreia de mulţi ani îi curgea sânge, o tămădui, duhuri necurate goni din oameni şi multe alte minuni făcu, nu numai în viaţă, ci şi după moarte.

Iar după fericitul ei sfârşit, mormântul ei făcea minuni, dând tămăduiri bolnavilor, căci până şi prin praful cel luat de pe moaştele ei dăruia vedere orbilor, ca să se slăvească prin dânsa Hristos, Dumnezeul nostru, dinaintea Căruia pururea mijlocește pentru toți cei ce se i se roagă cu credință.

+ * + * +

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 1.2

Viaţa ta cea luminată s-a împodobit cu virtuţile, adormirea ta a strălucit cu sfinţenie prin minuni, alungând pe demoni şi prin Dumnezeiescul har ai risipit viforul patimilor.

Mână de îndurare întinzi şi dai sănătate celor ce aleargă şi cu credinţă se apropie de moaştele tale, întărirea sihaştrilor, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu.

O, minune! Cum după îngropare şi după punerea de demult în mormânt, se văd moaştele tale zăcând nestricate, dăruite şi luminate cu semne şi cu minuni şi dăruiesc izvoare de tămăduiri credincioşilor în toate zilele. (Din Canonul Sfintei ce se citește la Utrenie)

Ostenelile înfrânării le-ai suferit şi ai primit darul nepătimirii şi al tămăduirilor, Sfântă Elisabeta de Dumnezeu insuflată: a tămădui tot felul de boli şi a alunga lucrarea duhurilor necurate, ceea ce eşti vrednică de laudă. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă. (Sedelna Sfintei)

+ * + * +

Canonul de rugăciune al Sfintei Cuvioase Elisabeta:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfanta-cuvioasa-elisabeta-facatoarea-de-minuni (clic aici)

Acatistul Sfintei Elisabeta:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintei-cuvioase-elisabeta (clic aici)

+ * + * +

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 6.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Published in: on 24 Aprilie, 2015 at 08:02  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Domnina din Cir, Siria (1 martie)

Sf Cuv Domnina din Cir, Siria (460) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sfânta Domnina sau Domnica se trăgea din părinţi binecredincioşi şi bogaţi.

Încă din pruncie afierosindu-se lui Dumnezeu, se dărui nevoinţelor pustniceşti şi înfrânării tuturor pornirilor trupului, căci făcându-şi o colibă lângă grădina maicii sale, petrecu zi şi noapte în ea, udându-şi cu lacrimi neîncetat nu numai obrajii ci şi veşmintele ei cele din păr, căci de o astfel de îmbrăcăminte se slujea.

Apoi, către cântările cocoşilor, intrând în biserică, laolaltă cu toată mulţimea credincioşilor aducea lui Dumnezeu cântare de laudă.

Hrana ei era lintea înmuiată în apă şi suferi toată osteneala aceasta a postului, cu toate că avea trup firav şi era încă de vie aproape moartă.

Îşi acoperea faţa cu multă grijă cu o pânză, încât nici ea nu putea vedea faţa cuiva şi nici cineva pe a ei.

Îmbrăcămintea ei de păr o acoperea până la genunchi şi grăia uşor şi gingaş cu toţi cei ce veneau la dânsa.

Deci, petrecând în felul acesta ziua şi noaptea, în cele din urmă, în preajma anului 460, se ridică dimpreună cu faptele ei cele plăcute lui Dumnezeu la Mirele ei cel iubit, Hristos dinaintea Căruia mijlocește cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 1 Martie, 2015 at 05:38  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, soția sa, Serbia (4 octombrie)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei (1515), si Sf Cuv Elisabeta, sotia sa (1546), Serbia 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se născu într-o familie evlavioasă din Muntenegru. La cererea rudeniilor sale, sfântul Ștefan părăsi ținutul natal al Muntenegrului și se mută în nordul ținutului Srem unde deveni mai apoi despot sârb.

Data și locul nașterii soției sale Elena (mai apoi prin îmbrăcarea hainei monahale, Elisabeta) sunt necunoscute. Cel mai important izvor despre viața ei și al soțului său este scurta biografie a despotului Ștefan scrisă în anul 1632 de Paisie Ianevatsem. Acolo este scris că părinții Elenei erau nobili și evlavioși, însă data căsătoriei celor doi sfinți a rămas necunoscută.

Se știe că cei doi soți au trăit în Morovic, iară sfânta Elena ajuta pe soțul ei în administrarea ținuturilor Srem și Slavonia pe care le moștenise în urma trecerii la cele veșnice a despotului Ioan Brancovici (1502). Tradiția spune că sfânta Elena a participat la ctitorirea mănăstirii Kuvezhdin, în preajma anului 1520.

Sfântul despot Ștefan luptă cu vitejie împotriva turcilor care căutau să-și mărească dominația de la nord și invadau și prădau de multe ori poporul creștin.

După cucerirea de către armata turcă a Slavoniei, despotul și soția sa fură siliți să fugă în Siklos. Acolo nu încetară  milostenia și rugăciunea, mulți săraci și suferinzi fiind mângâiați prin purtarea lor de grijă. Astfel, în vremea unei foamete, la cererea soției sale sfântul Ștefan dărui fără părere de rău grâul păstrat în cămara lor pentru a hrăni pe sârbii înfometați.

După o viață bineplăcută lui Dumnezeu, sfântul Ștefan se mută la Domnul în anul 1543, fiind îngropat cu cinste de sfânta Elena dimpreună cu mulțime de credincioși.

În preajma anului 1544, aceasta află trupul sfântului Ștefan necuprins de stricăciune și plin de bună mireasmă și intră în mănăstirea Șișatovac unde îmbrăcă haina monahală cu numele Elisabeta. Zilele și nopțile sale erau pline de osteneală, post și rugăciune, iar 3 ani mai târziu, în 1546, de mută la odihna cea de Sus, fiind îngropată alături de locul unde odihneau cinstitele moaște ale soțului ei.

La 26 mai 1780, episcopul Vincențiu al Vîrșețului așeză cu evlavie cinstiele moaște ale sfintei Elisabeta alături de cele ale soțului său, sfântul Ștefan.

Cinstirea sfințilot Ștefan și Elisabeta se săvârși mai întâi în Srem, Baraia și Slavonia. Slujba sfântului Ștefan fu scrisă în anul 1675.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 6.1 sfintele moaste(Sursă: https://kb.osu.edu/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 4 sfintele moaste(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 3(Sursă: http://images.oca.org/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Șișatovac, Serbia

3. Man Sisatovac, Serbia 2(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Sfinții Zosima Monahul şi Atanasie Comentarisiul, Turcia (4 ianuarie)

Sf Zosima Monahul si Atanasie Comentarisiul 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acest sfânt Zosima era sihastru din Cilicia, vieţuind în pustie la un loc cu fiarele, la sfârșitul veacului al III-lea.

Fiind prins de tiranul Domiţian şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, i se arseră urechile cu fiare înroşite. Apoi fu aruncat într-un cazan plin de murdării clocotite şi spânzurat cu capul în jos. Însă, sfântul Zosima, întărit de Harul lui Dumnezeu, răbdă toate.

Altă dată, pe când iară fu chinuit, se arătă un leu, care cu glas omenesc vorbi despre Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta aduse la credinţa creştină pe Atanasie Comentarisiul.

Mai târziu, fiind slobozit de tiran, sfântul Zosima se întoarse în inima pustiei, luând cu dânsul şi pe Atanasie, pe care îl catehiză şi îl boteză.

Amândoi viețuiră departe de zbuciumul lumii, în liniștea crăpăturii unei stânci, unde îşi dădură sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu dinaintea Căruia pururea mijlocesc pentru cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 3 Ianuarie, 2014 at 22:21  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Anghelina, soția Sfântului Ștefan Brankovici, despotul Serbiei (10 decembrie)

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 11.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

???????????????????????????????(Sursă: http://pravicon.com/)

La 10 decembrie, Biserica săvârșește pomenirea sfintei Anghelina, a soțului ei, sfântul Ștefan Brankovici, despotul Serbiei, și a fiului lor Ioan.

Sfânta Anghelina a fost fiica principelui Gheorghe Skanderbeg al Albaniei. Când tânărul despot al Serbiei, Ștefan Brancovici, fu orbit de turci pentru a nu mai putea domni și apoi urmărit pretutindeni pentru a fi ucis, el se refugie în Albania, unde află milă și ocrotire la Curtea principelui Gheorghe. Acolo fu îngrijit de Anghelina, fiica principelui, pe atunci o tânără frumoasă, cu educație aleasă. Astfel se înfiripă dragostea lor. Noblețea sufletului Anghelinei se aplecă asupra rănilor despotului suferind și o iubire evanghelică , binecuvântată, îi uni pentru totdeauna. La puțină vreme se căsătoriră și avură doi fii, Gheorghe și Iovan, ultimul dintre ei fiind tatăl Doamnei Milița Despina, soția sfântului Neagoe Basarab.

Sfânta Anghelina dimpreună cu multpătimitorul său soț și cei doi fii petrecură în amărăciunea surghiunului mai întâi în Albania, apoi în Italia, unde sfântul Ștefan se mută la odihna gătită de Domnul bineplăcuților Săi.

După o vreme sfânta Anghelina îmbrăcă îngereasca haină monahiscească la Mănăstirea Kurședol, dăruindu-se pe sine cu totul rugăciunii, faptelor de milostenie, ridicării și refacerii sfintelor locașuri. Soție credincioasă, maică aleasă și creștină desăvârșită, ea primi după vrednicie numele de „maica Anghelina”, așa cum este numită și acum în popor.

Cinstitele sale moaște făcătoare de minuni, împreună cu cele ale sfântului Ștefan, soțul ei, și ale fiilor săi, Maxim și Ioan, odihnesc la Mănăstirea Kruședol (deși o parte din ele au fost risipite de turci).

Sfânta Anghelina se mută la cele veșnice la începutul veacului al XVI-lea. Biserica îi săvârșește pomenirea la și 30 iulie (în unele apare surse pe 1, iar în altele pe 30 iulie), precum și pe 10 decembrie.

+ * + * +

Cântare de laudă a Sfintei Anghelina întocmită de Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici:

http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/ (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Anghelina a Serbiei

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 12 sf moaste

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei, Sfânta Angelina a Serbiei, Sfântul Ioan (Iovan) Brankovici , fiul ei, și Sfântul Ștefan Brankovici, despotul Serbiei

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 6

 (Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 13.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Doamna Milița Despina, soția Sfântului Neagoe Basarab și nepoată a Sfintei Cuvioase Anghelina a Serbiei, socotită de Nicolae Iorga „unul dintre cele mai curate chipuri de doamne române. Foarte evlavioasă, iubind ca şi Neagoe clădirile, juvaierele, cărţile preţioase, bună soţie şi duioasă mamă, ea nu-şi dezminţea neamul înalt din care se cobora”

Milita Despina, sotia Sf Neagoe Basarab 1

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Mănăstirea Kruședol, Serbia

2. Man Krusedol, Serbia 6

2. Man Krusedol, Serbia 7

2. Man Krusedol, Serbia 5

2. Man Krusedol, Serbia 3

2. Man Krusedol, Serbia 9

2. Man Krusedol, Serbia 4

(Sursă: http://www.panoramio.com/)

2. Man Krusedol, Serbia 10

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Published in: on 10 Decembrie, 2013 at 09:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Sfânta Cuvioasă Eufrosina de Suzdal, Rusia (25 septembrie)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5906.jpg)

Aceasta fu prințesă de Suzdal și se născu în anul 1212. La naștere primi numele Teodulia, fiind fiica cea mai mare a sfântului mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie)

Sf Mc Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatal Sf Cuv Eufrosina de Suzdal 1

Deoarece nu puteau avea copii, sfântul Mihail și soția sa Teofania merseră în pelerinaj la marea Lavră a Peșterilor din Kiev unde se rugară lui Dumnezeu să coboare nesfârșita Sa milostivire asupra lor. Curând, Teofania o născu pe Teodulia ca răspuns al Domnului la rugăciunile lor fierbinți. Preacurata Maică a Domnului le apăru în vis de trei ori spunându-le că rugăciunea lor fusese primită și că Dumnezeu îi va binecuvânta cu nașterea unei fiice.

Teodulia fu crescută în credință și evlavie pentru cele ale lui Dumnezeu. O mare înrâurire în creșterea sa o avu sfântul mucenic Teodor, nobil al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Teodor, făcătorul de minuni, nobil al Cernigovului, dascălul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie, dreapta), alături de Sfântul Mucenic Mihail al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit tot la 20 septembrie, stânga)

Sf Mc Teodor, facatorul de minuni, dascalul Sf Cuv Eufrosina de Cernigov (20 septembrie)

Creșterea aleasă și chipul deosebit de frumos al Teoduliei atrăgea pe mulți. Mâna frumoasei Teodulia fu dată sfântului Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al sfântului Alexandru Nevski, însă acesta se mută la cele veșnice chiar în ziua nunții.

Sfântul Teodor, cneaz al Novgorodului, soțul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 5 iunie)

Sf Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al Sf Alexandru Nevski si sot al Sf Cuv Eufrosina de Suzdal (5 iunie) 2

Cneaghina Teodulia se retrase la o mănăstire de maici cu hramul Așezarea veșmântului Maicii Domnului, unde îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina, în cinstea sfintei cuvioase Eufrosina din Alexandria (25 septembrie).

Tânăra monahie îi uimea pe toți prin râvna în săvârșirea ascultărilor, tăcerea și înfrânarea sa. Însuși Domnul i se arătă întărind-o în nevoințe. Până în ultima zi a vieții sale, sfânta Eufrosina păzi poruncile Domnului biruind ispitele.

Vestea viețuirii alese a sfintei Eufrosina se răspândi în întreg ținutul Suzdal, depășidu-i marginile. Mulți veneau în mănăstirea unde aceasta se nevoia pentru cere cuvânt de folos maicii  Eufrosina despre dragoste, rugăciune, ascultare și smerenie. După ce vorbeau cu dânsa multe fete și femei, cu inima încălzită de sfințenia maicii, alegeau să părăsească grijile lumești și să îmbrățișeze viața monahală.

La sfatul sfintei Eufrosina, obștea mănăstirii se împărți în două: fecioare și văduve. După adormirea stareței mănăstirii, sfânta Eufrosina fu rugată stăruitor de obște să poarte ea grijile stăreției.

Dumnezeu îi descoperi mai înainte sfintei starețe martiriul tatălui ei, sfântul Mihail din vremea invaziei mongolo-tătare. În anul 1238, hoardele invadatorilor pășiră pe pământul rusesc, nimicind tot ce găseau în cale. Ajungând în orașul Suzdal, aceștia distruseră tot și îl arseră din temelii. Doar mănăstirea sfintei Eufrosina fu izbăvită de orice vătămare prin rugăciunile sfintei starețe.

După fericita adormire a cuvioasei maici de la 25 septembrie 1250, mormântul său umplu inimile și viețile multora din cei ce veneau și îi cereau ajutorul de buna mireasmă a minunilor și tămăduirilor de multe feluri.

La 18 septembrie 1698, cu binecuvântarea patriarhului Adrian, mitropolitul Suzdalului Ilarion o așeză pe cuvioasa maică Eufrosina în rândul sfinților.

Pomenirea ei se săvârșește de două ori pe an, la 25 septembrie (ziua fericitei sale adormiri, 1250) și la 18 septembrie (ziua proslăvirii sale, 1698).

+ * + * +

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19.1

Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea, ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Eufrosina, duhul tău. (Tropar al Sfintei Eufrosina de Suzdal)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Eufrosina de Suzdal

3. Moastele Cuv Eufrosina de Suzdal

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

+ * + * +

Miniatură din veacul al XIX-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 23

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Miniaturi din veacul al XVII-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 11

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 12

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 14

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 15

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5904.jpg)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 3

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 2(Sursă: http://www.vidania.ru/icons/icon_evfrosiyasuzdalskaya_556x640.jpg)

Published in: on 25 Septembrie, 2013 at 09:54  Comments (4)  
Tags: , , , , ,

Sfânta Ermiona, una din fiicele Sfântului Apostol Filip (4 septembrie)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20450.jpg)

Sfântul Apostol Filip (pomenit la 11 octombrie), care boteză pe famenul Candachiei, avu patru fiice, pe care evanghelistul Luca le mărturiseşte de proorociţe şi fecioare.

Sfântul Apostol Filip vorbindu-i famenului Candachiei despre Adevăratul Dumnezeu

Sf Ap Filip, ep Traliei, Asia 2 dimpreuna cu famenul pe care il aduse la dreapta credinta

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10965.jpg)

Dintre acestea Ermiona şi Eutihia se duseră în Asia căutând pe sfântul apostol Ioan Teologul, şi neaflându-l căci se mutase la Domnul, aflat-au pe Petronie, ucenicul lui sfântului apostol Pavel, şi luând învăţătură de la dânsul, urmară obiceiurilor lui. Iar Ermiona se deprindea cu meșteșugul doctoriei. Drept aceea venea la dânsa mulţime multă şi tămăduia pe toţi cu harul lui Dumnezeu.

Trecând însă Traian împăratul asupra perşilor, se arătă sfânta că este creştină şi aducând-o înaintea lui căută să o înşele cu amăgiri şi să o despartă de Hristos. Dar de vreme ce nu voia să se supună, porunci ca să o bată peste obraz multe ceasuri. Iar Ermiona văzând pe Domnul șezând la judecată în chipul lui Petronie, care îi grăia şi o întărea, socotea bătăile ca o nimica.

Deci văzând împăratul întărirea şi neînduplecarea gândului ei, ruşinându-se, o liberă. Şi de atunci, deschizând în Asia locaș de oaspeţi, odihnea pe toţi şi le tămăduia sufletele şi trupurile, iar Domnul se preamărea în toate zilele de către tot omul, cât a trăit împăratul Traian.

Iar dacă muri el, împărăţind Adrian, ginerele său, şi înştiinţându-se de cele despre sfânta, trimise slujitori de o aduseră înaintea lui și-i zise:

– Spune-mi, bătrâno, de câți ani eşti, şi de ce neam, şi în ce stare te afli?

Iar sfânta, răspunzând, zise:

– Domnul meu Hristos ştie de câţi ani sunt şi de ce neam.

Împăratul zise:

– Dezbrăcaţi-o de haina ei şi o bateţi fără de milă, zicându-i să răspundă cu smerenie la cele ce o întreabă împăratul.

Iar slujitorii o bătură cumplit. După aceea o supuseră la chinuri îndelungate în căldări cu smoală, din care rămase nevătămată. Şi scoţând-o ea grăi ea către împărat:

– Împărate! Domnul meu m-a întors spre somn în căldare, şi am văzut unde mă închinam marelui zeu Iraclie.

Iar el bucurându-se îi porunci să intre în capiștea idolească. Atunci sfânta făcând rugăciune către Iubitorul de oameni Dumnezeu, îndată se făcu tunet din cer, şi căzând jos la pământ idolii care erau în capiște, se zdrobiră şi se făcură pulbere. Şi ieşind, sfânta zise împăratului:

– Intră înăuntru de ajuta zeilor, că au căzut şi nu pot să se scoale.

Intrând împăratul şi văzând zdrobirea idolilor, porunci să i se taie cinstitul ei cap afară din cetate. Şi luând-o Teodul şi Timotei, ieşiră din cetate şi neîngăduindu-i să-şi facă rugăciunea, se repeziră cu obrăznicie asupra ei, dar li se uscară mâinile. Rugându-se atunci de sfânta şi crezând cu tot sufletul în Dumnezeu se însănătoşiră şi o rugară pe sfânta Ermionia să se roage pentru dânșii să-și dea sufletele lor către Domnul înaintea ei.

Şi aceasta făcându-se își dădu şi ea sufletul în pace în mâinile Domnului, aproape de acelaşi loc. Şi venind oarecare credincioşi binecinstitori, şi luându-le cinstitele lor moaşte le puseră în Efes în loc ales şi însemnat care mai apoi fu izvor necurmat de tămăduiri cu a cărui curgere îmbelșugată pe mulți izbăvi din neputințe și nevoi.

+ * + * +

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18837.jpg)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 6(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20447.jpg)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 7(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20448.jpg)

3. Sf Ermiona, fiica Sf Ap Filip (dupa 117) 2(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/16/16343.jpg)

Published in: on 4 Septembrie, 2013 at 06:35  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Vavila, arhiepiscopul Antiohiei și cei împreună cu dânsul, trei prunci, Urban, Prilidian și Epoloniu, și mama lor Sfânta Hristodula, Turcia (4 septembrie)

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/4/4458.jpg)

„Omul acesta mare și minunat, de poate fi numit om”, precum a grăit sfântul Ioan Gură de Aur, a fost episcop al Antiohiei în vremea stăpânirii necredinciosului împărat Numerian.

Acest Numerian întări pacea cu un împărat păgân ce se arătă mai cinstitor și mai iubitor de pace decât dânsul. Ca semn al împăcării lor, împăratul păgân îl dădu pe tânărul său fiu spre a fi crescut la curtea lui Numerian.

Într-o zi, Numerian îl junghie cu mâna sa pe tânărul cel nevinovat, aducându-l jertfă idolilor. Cu mâinile calde de sângele nevinovat, ucigașul cel purtător de coroană împărătească merse la o biserică a creștinilor să vadă cele ce se făceau acolo.  Pe când sfântul Vavila se afla cu poporul la rugăciune află că avea să vină împăratul cu alaiul său, voind să intre în biserică. Sfântul Vavila opri slujbam ieși înaintea bisericii și îi spuse împăratului că de vreme ce este închinător la idolim nu poate intra în lăcașul cel sfânt unde se aducea slavă Unuia Dumnezeu Adevărat.

Într-o omilie a sa, sfântul Ioan Gură de Aur spune despre sfântul Vavila:

„De cine s-ar teme cel ce s-a împotrivit cu atâta tărie împăratului? Cu aceasta, el i-a învățat pe împărați să nu-și întindă stăpânirea mai mult decât le-a rânduit Dumnezeu, încă și slujitorilor Bisericii le-a arătat cum să se slujească de puterea dată lor”.

Împăratul se întoarse rușinat, însă începu a pune la cale în ce chip să se răzbune. A doua zi, el porunci să ardă cu foc biserica aceea, iar pe patriarh, punându-l înaintea sa, începu să-l ocărască de lucrul ce a îndrăznit să facă, iar sfântul păstor răspunse:

– Nu caut la împăratul pământesc, nici nu mă ruşinez de faţa lui, ci privesc spre Împăratul ceresc, nădăjduind spre Dânsul. De Acela mă tem, Care m-a pus păstor al oilor Sale şi-mi porunceşte să fiu treaz cînd năvăleşte lupul şi să nu las fiara să intre în turmă. Deci nu pe împărat l-am mustrat, căci ştiu că îndrăzneala de a mustra pe împărat nu este departe de nebunie; ci am oprit pe acela care cu intrarea sa a vrut să necinstească sfinţenia lui Dumnezeu şi să o facă necurată. Pentru aceea este cu dreptate să-mi mulţumeşti că te-am oprit de un plan rău ca acesta prin care ţi-ai fi adus asupra ta pierzarea cea mai de pe urmă, mâhnind cu totul pe Ziditorul tău, de la care a cădea este mai cumplit decît orice moarte.

Văzând neclintirea sa, împăratul porunci să fie legat și aruncat în temniță.

Tot atunci mai dădu spre chinuri și trei copii: pe Urban, de 12 ani, pe Prilidian, de 9 ani și pe Epoloniu, de 7 ani. Când împăratul îl întrebă pe sfântul Vavila cine sunt cei trei copii, acesta răspunse că sunt fiii săi duhovnicești. Aceștia, din dragoste pentru părintele lor duhovnicesc, nu fugiră de lângă dânsul. Ei erau fiii Hristodulei, o cinstită femeie creștină ce pătimise ea însăși pentru Hristos.

Împăratul porunci mai întâi ca fiecare copil să primească lovituri după numărul anilor, iar apoi să fie aruncați în temniță. Mai apoi toți trei se săvârșiră de sabie.

Apoi și sfântul Vavila își plecă cinstitul său cap sub sabie.

El fu îngropat de creștini, după dorința sa, în lanțurile sale, ca să fie acestea şi după moarte podoaba trupului său, fiind pus în același mormânt cu cei trei prunci care pătimiseră împreună cu dânsul, precum ceruse mai înainte de mucenicia sa.

Sufletele lor pline de bună mireasma sfințeniei se înălțară în locașurile cele cerești, iar cinstitele lor moaște făcătoare de minuni le rămaseră credincioșilor mângâiere, mărturisind pururea de neclintirea sfinților mucenici în apărarea dreptei credințe.

Ei pătimiră pe la anul 250.

+ * + * +

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 3.2

Fiind aprins de mărturisirea credinței, ai stins necredința cea rea a înșelăciunii, arătând de ocară nedumnezeirea idolilor; și făcându-te jertfă dumnezeiască arsă de tot, cu minunile răcorești marginile lumii. Părinte cuvioase, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă. (Sedealna Sfântului ce se cântă dimineața la Utrenie)

Ca pe un propovăduitor al dreptei credințe și întărire nevoitorilor, Biserica te mărește pe tine, prealăudate, luminându-se astăzi. Ci, ca unul care ai îndrăznire către Domnul, roagă-te, Vavila, ca în pace desăvârșită să păzească pe cei ce te măresc și te laudă pe tine, o, mult-pătimitorule. (Condacul Sfântului)

Să luăm vindecări de patimi alergând la cortul cel lăudat al nevoitorilor, că întru dânsul sunt de față cetele îngerilor, și duhurile drepților, și mai ales Stăpâna tuturor, împreună cu minunatul Vavila, împărțind tămăduiri. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea din Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 1.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XVI-lea, aflată în Sfântul Munte Athos, Grecia

1. Sf Sf Mc Vavila, arhiepiscopul Antiohiei, si cei 3 prunci cu dansul Urban, Pridilian si Epolonion (251) 2.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)