Sfântul Vladislav, regele Serbiei (24 septembrie)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 4.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ștefan, întâiul rege încoronat al Serbiei, avu 4 fii: Radoslav, Vladislav, Uroș și Predislav. Primii 3 vor cârmuiră Serbia unul după altul, iar Predislav, la îndemnul unchiului său, sfântul Sava, arhiepiscopul sârbilor (pomenit la 14 ianuarie), depuse voturile monahale devenind mai târziu Sava al II-lea, cel de-al treilea arhiepiscop al Serbiei, trecut și el în rândul sfinților.

Sfântul Ștefan, întâiul rege al Serbiei, care a îmbrăcat pe patul de moarte haina monahală cu numele Simeon (24 septembrie)

8 Sf Stefan, rege al Serbiei, numit Simeon in monahism (1228) 1.1Cel dintâi dintre fiii sfântului Ștefan așezat pe tronul împărătesc fu Radislav care însă din pricina firii sale lipsite de tărie, fu părăsit de soția sa Ana și renunță la vrednicia împărătească. Apoi merse la unchiul său, sfântul Sava care îl făcu monah cu numele Iovan.

Sfântul Sava binecuvântă căsătoria dintre sfântul Vladislav și Bieloslava, fiica lui Ivan Asan, țarul Bulgariei, iar mai apoi urcarea acestuia pe tronul domnesc.

După o călătorie de mai multe zile călare prin Bulgaria, sfântul Sava ajunse la Târnovo unde fu primit cu mare cinste de țarul Ivan Asan. În preajma Bobotezei, sfântul Sava fu cuprins de febră puternică și mulțumind lui Dumnezeu că îi îndeplinise dorința de a muri într-o țară străină, se mută la odihna cea de Sus, la 14 ianuarie 1234.

Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop și luminătorul Serbiei, precum și ctitorul Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos (pomenit la 14 ianuarie)

7. Sf Sava I, arhiep Serbiei (1236) 1.1Frescă din anul 1314 aflată în Mănăstirea Studenica, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aflând de adormirea sfântului Sava și sfătuit de arhiepiscopul Arsenie, sfântul Vladislav trimise socrului său, țarul Ivan Asan, scrisoare de cerere a cinstitului trupul al sfântului ierarh. Primind refuzul acestuia și cuprins de întristare, sfântul Vladislav mai scrise o scrisoare țarului bulgar rugându-l stăruitor:

„Dacă am aflat vreodată milă înaintea ta, prăintele meu, nu-ți închide inima față de mine! Dă-mi sfintele moaște ale unchiului și domnului meu!”.

Mișcat de rugămintea acestuia, țarul chemă sfatul țării care se împotrivi cu hotărâre gândului acestuia. În cele din urmă, sfântul Vladislav hotărî să meargă el însuși la Târnovo însoțit de o suită solemnă, fiind primit cu același fast. Însă gândurile regelui Vladislav se îndreptau mai mult spre unchiul său decât spre mulțimea oamenilor ce-l înconjurau. Pe dată merse la biserica Sfinților 40 de Mucenici și se aruncă dinaintea mormântului sfântului Sava rugându-se cu lacrimi:

– Părintele meu, știu că păcatele mele te-au făcut să părăsești Serbia și ți-au pricinuit chiar moartea într-o altă țară. Dar iartă-mă, pentru dragostea fratelui tău, tatăl meu! Nu-ți uita poporul, pentru care te-ai supus la atâtea necazuri și suferințe, și nu mă îmbrăca în rușine și ocară. Roagă-te lui Dumnezeu și prin rugăciunile tale mișcă inima țarului Ivan Asan să-mi dea moaștele tale, pentru ca nu cumva întorcându-mă fără ele, să cad pradă defăimării poporului meu.

În acea noapte, sfântul Sava se arătă în vis țarului bulgar poruncindu-i să dea sârbilor moaștele sale. A doua zi, fiind scoasă racla cu cinstitele sale moaște, se află trupul întreg și neputrezit, plin de bună mireasmă, și mulți bolnavi și îndrăciți aflați de față se tămăduiră pe dată.

Sfântul Vladislav ctitorise cu câțiva ani în urmă Mănăstirea Mileșeva și ca semn de adâncă prețuire pentru unchiul său și hotărî așezarea cinstitelor sale moaște în acest sfânt lăcaș.

Mormântul în care fu așezat trupul Sfântului Sava la aducerea sa în Serbia, Mănăstirea Milișeva

7. Sf Sava I, arhiep Serbiei (1236) 2 mormantul aflat in Man Miliseva, Serbia(Sursă: http://imgec.trivago.com/)

Frescă săvârșită în timpul vieții sale, pe când avea 37 de ani (1235), aflată în Mănăstirea Mileșeva, ctitoria sa

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 17.1

Sfântul Vladislav ajunse vestit pentru iubirea sa cea mare de cei săraci. Pe monedele din vremea sa era scris „Vladislav, robul lui Hristos”.

Născut în anul 1198, fu rege al Serbiei vreme de 9 ani, între anii 1234-1243, mutându-se la cele veșnice în anul 1269 și fiind îngropat în ctitoria sa, Mănăstirea Mileșeva, de unde se arată cald izvor de mângâiere și tămăduire celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 17.3(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în anul 1750 aflată în Mănăstirea Kruședol din Serbia, înfățișând pe Sfântul Ștefan Nemania (clic aici, pomenit la 13 februarie), Sfântul Ștefan întâiul rege al Serbiei (pomenit la 24 septembrie) și Sfântul Vladislav. După cum se poate vedea, primii doi au îmbrăcat haina monahală spre sfârșitul vieții lor

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 16.1 Sf Stefan Nemania, Stefan primul rege al Serbiei si Vladislav(Sursă: http://en.wikipedia.org/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 13.1(Sursă: http://iconexpo.ru/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 15(Sursă: http://www.reznoe.ru/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 18(Sursă: http://www.ferrumd.ru/)

 + * + * +

Mănăstirea Mileșeva, Serbia

7. Man Mileseva, Serbia 1(Sursă: http://static.panoramio.com/)

7. Man Mileseva, Serbia 2(Sursă: http://static.panoramio.com/)

Anunțuri
Published in: on 23 Septembrie, 2014 at 22:20  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfinții Împărați Ioan Comnenul și Irina, Constantinopol și Ucraina (13 august)

Mosaïque des Comnène, Sainte-Sophie (Istambul, Turquie)Mozaic aflat în Catedrala Sfânta Sophia, Istanbul, Turcia

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

În ziua de 13 august, Biserica săvârșește pomenirea sfintei împărătese Irina, cea care mai târziu a îmbrăcat haina monahală cu numele Xenia. Deopotrivă cu dânsa este înfățișat în Catedrala Sfânta Sofia soțul ei, împăratul Ioan, la fel cum îl aflăm cu aceeași zi de pomenire cu sfânta Irina și în volumul „Căsătoria, cale spre sfințenie. Viețile Sfinților căsătoriți”. Acest fapt ne-a îndemnat să-i așezăm împreună, ca nu cumva să ne facem vinovați a fi știrbit cu ceva slava de care se bucură dimpreună în Ceruri și cu care se cuvine și noi a-i cinsti.

Căutând soție modestă și credinciosă fiului lor Ioan, împăratul bizantin Alexie I Comnenul și împărăteasa Irina o aflară pe prințesa Pyrisca a Ungariei, fiica regelui Ladislau I.

Sf Imprataeasa Irina (13 august)

Era virtuoasă și foarte frumoasă, cu păr lung roșcat. Venind la Constantinopol, îmbrățisă dreapta credință primind la Botez numele Irina, iar în anul 1104 se căsători cu prințul Ioan.

După ce ea și soțul ei ajunseră pe tronul imperial, în anul 1118, ea se dovedi o împărăteasă vrednică. Crescu 4 fii și 4 fiice, în chip cuvios și demn, după cum se cuvenea rangului lor împărătesc. Înainte de a fi încoronată, sfânta Irina dădu toată averea săracilor.

Cu trecerea anilor, pătrunse tainele vieţii duhovnicești și repeta adeseori cuvintele sfântului prooroc David: „Ce folos este întru sângele meu (adică: moştenirea mea împărătească), când mă pogor eu întru stricăciune?” (Psalmul 29, 9). Cu trecerea anilor,  arătă deosebită grijă în slujirea săracilor și a celor aflați în nevoi. I se spunea „primitoarea de străini“ şi îmbrăca veşminte simple, „mai curând de monahie decât de împărăteasă“. Neîncetat îşi îndemna soţul să ajute pe cei nevoiaşi.

Soţul ei, împăratul Ioan Comnenul, era numit și „Kaloioan“ („kalos” în greacă înseamnă atât „frumos“, cât şi „bun“). Se scrie despre dânsul: „Chipul său măsliniu, cu trăsături clare şi ochi nobili i-a adus acest nume; însă supuşii săi credincioşi spuneau cu bucurie că ea se datora mai curând firii sale strălucite şi felului ocârmuirii sale“.

Sf Imparat Ioan Comnenul

Chiar la începutul domniei sale află de uneltirea împotriva lui a sorei sale Ana, însă el îi trată pe uneltitori cu multă îngăduinţă. Era împotriva luxului inutil şi risipitor, iar sub domnia sa şi a sfintei sale împărătese viaţa de curte a Bizanţului îşi află o nouă rânduială şi plăcută simplitate.

Cu ajutorul lui Dumnezeu și sprijinul soțului său, sfânta Irina se îngriji de ridicarea Mănăstirii Pantocrator din Constantinopol, dar și a căminului de bătrâni din apropiere.

Într-una din zile, ea îl duse pe soţul ei în nou-zidita biserică a mănăstirii şi, aruncându-se la pământ şi plângând, strigă:

– Primeşte, stăpâne, locașul zidit de Dumnezeu prin harul Său.

Adăugând că nu se va ridica de la pământ până ce împăratul Ioan nu-i va făgădui că va da în continuare bisericii şi mănăstirii aceleia tot ajutorul bănesc pentru a-i asigura viitorul. El încuviinţă şi vreme de veacuri aceasta a fost una din mănăstirile cele mai însemnate ale cetății Constantinopol.

Însă dincolo de avuții și vrednicii, în inima sfintei Irina ardea dorul lepădării de cele lumești și dăruirii întru totul celor dumnezeiești. Astfel, în ultimii ani ai vieții sale, primi îngăduița bunului împărat Ioan de a îmbrăca haina monahală cu numele Xenia.

Ultimele zile ale vieții sale și le petrecu într-o mănăstire din Bitinia, aflată în Asia Mică. Iar trupul ei fu adus înapoi la Constantinpol spre a odihni în Mănăstirea Pantocratorului ctitorită de dânsa.

Împăratul Ioan rămase credincios bunei și evlavioasei sale soții, neprimind a se mai căsători după moartea ei.

La scurtă vreme după aceea, la 8 aprilie 1143, își dădu sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat alături de soția sa.

În marea biserică a Sfintei Sofia din Constantinopol se află o minunată icoană în mozaic înfăţişând pe sfinții împărați Ioan al II-lea Comnenul şi Irina stând de-o parte şi de alta a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus. Împăratul Ioan ţine în mâini o pungă cu bani ca mărturie a dărniciei sale faţă de Biserică și de cei aflați în nevoi.

+ * + * +

Viața Sfinților Împărați Ioan și Irina poate fi aflată în cartea:

Sfinti casatoriti

Published in: on 12 August, 2014 at 20:01  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Sfântul Roman, cneaz de Uglici, Rusia (3 februarie)

Sf Roman, cneaz de Uglici 1.1

(Sursă: http://iconsv.ru/)

Acesta era fiul cneazului Vladimir și al cneaghinei Fotinia din Uglici, și nepot al sfântului Vasile al Rostovului.

Sfântul Vasile, cneaz al Rostovului, pomenit la 4 martie

Sf Vasile, cneaz al Rostovului (4 martie) 1

(Sursă: http://www.gradrostov.ru/foto/svetie/vasilko.jpg)

Venind pe lume la 1 octombrie 1235, încă din copilărie se arătă aplecat spre rugăciune, ascultare de părinți și citirea din Sfânta Scriptură.

După plecarea la cele veșnice a tatălui său, în 1248, și al fratelui său, în 1261, sfântul Roman, la vârsta de 26 de ani, luă pe umerii săi ocârmuirea ținutului Uglici. Arăta dragoste părintească față de toți supușii săi, căutând nu atât sporirea avuțiilor, cât ridicării de spitale, aziluri și așezăminte de binefacere. Cei sărmani și părăsiți, aflând de purtarea sa de grijă, veneau la dânsul de pretutindeni.

În cei 24 de ani ai domniei sale, ridică și dărui cu danii bogate 15 biserici.

Era nelipsit de la slujbele Bisericii și vorbea adesea cu părinți cuvioși iscusiți în viața duhovnicească.

După plecarea la cele de Sus a soției sale, cneaghina Alexandra, în 1280, se dărui mai cu osârdie postului, rugăciunii și și împlinirii faptelor bune.

Acesta ridică orașul Romanov (astăzi Tutaev) pe malul înalt al Volgăi.

Împodobit cu faptele bune, adormi în pace la 3 februarie 1285, fiind îngropat în Biserica Schimbării la Față din Uglici.

În anul 1486, fu aflat trupul sfântului Roman necuprins de stricăciune și fu mutat în noua Catedrală a Schimbării la Față. Mai apoi, în anul 1595, patriarhului Iov binecuvântă trecerea sfântului Roman în rândul sfinților, ținând seama de mulțimea minunilor săvârșite de sfântul Roman adunate de sfântul mitropolit, mai târziu patriarh al Moscovei, Ermoghen.

Sfântul Ierarh Ermoghen, patriarhul Moscovei (17 februarie)

Sf Ermoghen, patriarhul Moscovei (17 februarie) 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6081.jpg)

În anul 1609, din îngăduința lui Dumnezeu, trupul sfântului Roman arse dimpreună cu biserica, în vremea invaziei polonezilor.

Până astăzi, sfântul Roman săvârșește minuni și este preacald ocrotitor și călăuzitor tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Roman de Uglici

Sf Roman, cneaz de Uglici 6 carte

+ * + * +

Sf Roman, cneaz de Uglici 3

(Sursă: http://www.gradromanov.ru/images/01_2_rom_1_02.jpg)

Sf Roman, cneaz de Uglici 5

(Sursă: http://www.gradromanov.ru/images/8_21.jpg)
Sf Roman, cneaz de Uglici 2

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00012174.jpg)

Sfinții Dimitrie și Roman de Uglici

Sf Roman, cneaz de Uglici 4.1 si Sf Dimitrie de Uglici

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9663.jpg)

Sf Roman, cneaz de Uglici 4.2 si Sf Dimitrie de Uglici

Published in: on 2 Februarie, 2013 at 18:45  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Simeon izvorâtorul mir (Ştefan Nemania), mare jupan al Serbiei şi întemeietor al Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos (13 februarie)

(Sursă: http://agioritikesmnimes.pblogs.gr/files/f/306780-000.jpg)

(Sursă: http://media.photobucket.com/image/stefan%20nemanja/Cedo2_2010/NEMANJA2.jpg?t=1283756293)

Ştefan Nemania, marele jupan la Serbiei, cel ce a întărit ţinuturile sârbeşti, întemeietorul statului sârb slobod de asuprire, apărătorul Ortodoxiei şi stârpitorul ereziilor, s-a botezat mai întâi în Biserica Latină (Romano-Catolică), însă mai pe urmă o părăsi şi intră în Biserica Ortodoxă.

La început el ţinea de greci în cârmuirea statului, iar mai apoi ieşi de sub ascultarea lor şi se făcu de sine stătător.

După ce întări statul şi credinţa ortodoxă din hotarele lui, Ştefan urmă pilda fiului său, sfântul Sava, căci îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Studeniţa în anul 1195, primind numele Simeon. Soţia sa, Ana, se retrase şi ea la o mănăstire de maici unde îmbrăţişă viaţa monahală luând numele Anastasia (pomenită la 21 iunie).

După 2 ani de nevoinţă ca monah la Mănăstirea Studeniţa, sfântul Simeon plecă în Sfântul Munte Athos şi se sălăşlui în Mănăstirea Vatoped împreună cu fiul său, Sava. Tatăl şi fiul îşi petreceau zilele şi nopţile în rugăciune şi postire.

În Sfântul Munte, ridicară 6 paraclise închinate Mântuitorului Hristos, Sfinţilor Doctori fără de arginţi, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfântului Mucenic Teodor, Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ierarh Nicolae.

Ei cumpărară ruinele Mănăstirii Hilandar şi ridicară acolo slăvită mănăstire în care cuviosul Simeon mai trăi doar 8 luni.

Cuviosul Simeon se făcu pildă de blândeţe, smerenie, bunătate şi evlavie monahilor din Sfântul Munte Athos. Până şi fericita sa adormire fu aceea a unui om dumnezeiesc şi a unui povăţuitor de suflete.

În ziua de 7 februarie fu cuprins de boală şi chemându-l la sine pe sfântul Sava, îşi puse mâinile pe el şi îl binecuvântă, zicând:

– Fiul meu iubit, lumina ochilor mei, mângâierea şi sprijinul bătrâneţilor mele! Iată, a sosit vremea despărţirii noastre. Iată, Domnul mă slobozeşte cu pace. Dar tu, fiul meu, să nu plângi pentru despărţirea noastră, căci despărţirea este paharul nostru al tuturor. Căci aici ne despărţim unul de altul, dar ne vom întâlni iarăşi acolo unde nu este despărţire.

În ziua de 12 februarie, sfântul Simeon ceru sfântului Sava să îl îmbrace în rasa de îngropare, să aştearnă pe jos o rogojină, să-l întindă acolo, iar sub cap să-i pună o piatră. Apoi, îi chemă pe toţi monahii şi le ceru iertare.

În zorii zilei de 13 februarie, glasurile monahilor ce cântau slujba Utreniei ajungeau până la chilia bătrânului aflat pe moarte. Faţa sfântului Simeon mai străluci încă o dată şi îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Fericita sa plecare la Domnul se săvârşi în anul 1200.

După dezvelirea moaştelor sale, din mormânt începu să curgă mir, pricină pentru care fu numit Izvorătorul de mir. Mai târziu, după mutarea moaştelor sale în Serbia, la mormântul sfântului părinte de la Mănăstirea Hilandar crescu în chip minunat, fără sământă, o viţă de vie care rodeşte până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul tămăduirii nenaşterii de prunci a soţilor care aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului Simeon. Multe naşteri minunate se păstrează în arhiva Mănăstirii Hilandar.

Rânduiala ce trebuie urmată de soţii doritori de prunci poate fi aflată aici:

http://muguri-flori-credinta.blogspot.com/2009/12/sfsimon-simonopetritul.html (clic).

Minune a Sfântului Cuvios Simeon (clic aici)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Simeon şi al Sfântului Ierarh Sava, fiul său (text, clic aici)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Simeon aflate la Mănăstirea Studeniţa, alături de cele ale Sfintei Cuvioase Anastasia, soţia sa

(Sursă: http://www.trekearth.com/gallery/Europe/Serbia/North/Serbia/Studenica/photo878478.htm)

În vremea Sfintei Liturghii

(Sursă: http://www.kosovo.net/pilgrimage.html)

Documentar în limba sârbă unde sunt înfăţişate raclele deschise ale Sfântului Simeon şi Sfintei Anastasia, soţia sa:

http://www.youtube.com/watch?v=nuCjN-oeLMY&feature=related (clic aici)

Sfântul Simeon

(Sursă: http://radostimoja.com/browse.aspx?cid=43)

Sfânta Anastasia

(Sursă: http://imageshack.us/f/15/prepodobnamatianastasij.jpg/)

+ * + * +

Viţa de vie crescută în chip minunat din mormântului Sfântului Simeon de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, după mutarea cinstitelor sale moaşte în Serbia

(Sursă: http://pravoslavie.ks.ua/upload/images/palovnik/1776_Hilandar.JPG)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=54243)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=54243)

(Sursă: http://edwardsingreece.blogspot.com/2011/07/hilandar-with-bishop-maxim-and-pilgrims.html)

+ * + * +

Mormântul unde au odihnit cinstitele moaşte ale Sfântului Simeon după aducerea lor de la Mănăstirea Hilandar la Mănăstirea Studeniţa din Serbia

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=51438&id_jezyk=1)

+ * + * +

(Sursă: http://iconsv.ru/index.php?option=com_joomgallery&func=watermark&catid=463&id=2068&Itemid=3)

Sfântul Simeon dimpreună cu fiul său, Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3431.jpg)

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=50705&id_jezyk=1)

Urmaşii Sfântului Cuvios Simeon, aflat în mijlocul rândului de jos. Sfântul Simeon se asemănă unei mlădiţe care a adus rod bogat şi bineplăcut lui Dumnezeu

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1893/s1893003.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/10636194.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Studeniţa, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://v7.lscache1.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/64043354.jpg)

(Sursă: http://v10.lscache7.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/61635934.jpg)

http://www.youtube.com/watch?v=LofZVoKYPDo&feature=related (video, clic aici)

Sfântul Mucenic Gheorghe Vsevolodovici, mare cneaz al Vladimirului, Rusia (4 februarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0504/s0504005.jpg)

Acesta se născu în anul 1189, fiind fiul marelui cneaz Vsevolod, zis  „Cuibul cel mare”, al cărui scaun îl moşteni în anul 1212. Se distinse prin iscusinţa militară, smerenia şi cucernicia sa. Având multă evlavie pentru locaşurile Domnului, citori Mănăstirea Nijni Novgorod.

În anul 1237, când hoarda tătară a lui Batu ajunse pe pământul rus, cneazul Gheorghe pentru a-şi cruţa fiii părăsi oraşul mergând în nord pentru a se uni pe alţi cneji.

La 4 martie 1238, purtă sângeroasa luptă de pe râul Sita împotriva tătarilor. Chiar înaintea bătăliei, cneazul Gheorghe primi vestea că tătarii ocupaseră capitala Vladimirului, iar fiii săi fură ucişi. Cuprins de tristeţe adâncă, se rugă lui Dumnezeu să fie învrenicit de martiriu pentru dreapta credinţă şi pentru poporul bine credincios. Iar Dumnezeu ascultă rugăciunea robului Său, căci în luptă primi cununa martiriului prin tăierea capului.

După sfârşirea bătăliei, episcopul Rostovului Chiril al II-lea, trecând pe câmpul de luptă, află trupul marelui cneaz şi îl luă cu multă cinste la Rostov. Doi ani mai târziu trupul său fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Vladimir.

În anul 1645, fiind aflat trupul sfâtului Gheorghe necuprins de stricăciune răspândind bună mireasmă, fu proslăvit cu sfinţii. Iar în vremea patriarhului Iosif moaştele fură mutate într-o raclă de argint. De-a lungul veacurilor, sfântul Gheorghe umplu inimile credincioşilor de mângâiere, izbăvindu-i din necazuri şi nevoi.

+ * + * +

Moaştele Sfântului Mucenic Gheorghe, cneazul Vladimirului

(Sursă: http://www.nne.ru/gallery.php?pr=1718)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0504/s0504002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0504/s0504001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0504/s0504003.jpg)

+ * + * +

Pelerinaj la moaştele Sfântului Mucenic Gheorghe, cneaz al Vladimirului

(Sursă: http://www.nne.ru/gallery.php?pr=1718)

Published in: on 4 Februarie, 2012 at 12:24  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Alexandru Nevski, mare cneaz al Vladimirului şi Novgorodului, Rusia (23 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099025.jpg)

(Sursă: http://varvar.ru/arhiv/gallery/parsuna/images/alexandr_nevskiy_parsuna.jpg)

Gravură din 1807

(Sursă: http://www.liveinternet.ru/users/stephanya/post191664184/)

Acesta a fost fiu al cneazului Iaroslav, „un cneaz dăruit cu blândeţe, jertfelnicie şi minte sclipitoare”. Copilăria şi-o petrecu în Novgorod. Era înalt şi chipeş, viteaz şi cu multă credinţă. Încă din pruncie se deprinse cu citirea Sfintei Scripturi, limbile latină şi greacă, iar mai apoi deprinse meşteşugul războiului.

Îşi începu domnia în anul 1236, iar în anul 1239 se căsători. La logodnă primit de la tatăl său o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni numită Teodorovskaia (după numele de botez al tatălui său, prăznuită la 14 martie şi 16 august, al cărei chip poate fi aflat aici, clic) dinaintea căreia se rugă întreaga viaţă.

În acea vreme, Rusia era ameninţată din partea de apus, căci cu binecuvântarea papei, cavalerii apuseni puseseră stăpânire pe Livonia şi pe Finlanda şi urmau a supune stăpânirii catolice şi nordul Rusiei.

În 1240, nemţii cuceriră Pskovul. În acelaşi an, din porunca papei, suedezii se porniră pe neaşteptate cu o uriaşă armată asupra ruşilor. Corăbiile suedeze se opriră pe râul Neva, vrând să urce mai departe spre Novgorod. Dimpreună cu oastea suedeză erau şi preoţi, ca să-i boteze pe ruşi.

În acest timp, sfântul cneaz Alexandru nu putu să adune decât o mică armată. Însă mai înainte de bătălie, la revărsatul zorilor, un străjer al său văzu pe sfinţii mucenici Boris şi Gleb (pomeniţi la 24 iulie şi 2 mai, al căror chip poate fi aflat aici, clic) înveşmântaţi în straie împărăteşti purpurii. Sfântul Boris rosti către sfântul Gleb:

– Frate Gleb, să ajutăm pe cel de-un neam cu noi, prinţul Alexandru.

Descoperindu-i străjerul vedenia avută, sfântul Alexandru îi porunci să nu spună nimănui despre aceasta. Îmbărbătat de această descoperire, tânărul cneaz dimpreună cu oastea sa porniră împotriva duşmanilor şi îi nimiciră. Un înger al Domnului ajută în chip nevăzut armata dreptcredincioasă: când se iviră zorile, pe malul celălalt al râului Izora, unde oastea sfântui Alexandru nu putuse ajunge, se afla mulţime de ostaşi ai armatei duşmane doborâtă la pământ. De la această biruinţă, sfântul Alexandru primi numele de Nevski, întrucât bătălia se purtă pe râul Neva.

În 1246 trebui să meargă şi el să se închine la hanul tătar Batie, care supusese pe ceilalţi domni ai Rusiei. Se plecă aşadar în faţa împăratului însă nu primi să se închine focului, după obiceiul idolesc, ci zise cu bărbăţie şi înţelepciune:

– Împărate, ţie mă închin, căci Dumnezeu te-a cinstit cu împărăţia, dar făpturii nu mă închin, căci toate sunt zidite pentru om. Eu sunt creştin şi nu mi se cade a mă închina făpturii, ci lui Dumnezeu cel slăvit în Sfânta Treime, Care a zidit cerul şi pământul şi toate cele dintr-însele.

Deci, împăratul, văzând vitejia şi frumuseţea sfântului, nu îi făcu nici un rău, ci îl lăudă, dându-i cinste mare.

După aceea, sfântul se înfruntă din nou cu primejdia din apus. Văzând că nu poate cu oştile să supună pe ruşi, papa trimise misionari să-i aducă la înşelăciunea sa, însă sfântul Alexandru apără cu tărie credinţa ortodoxă. Atunci puterile catolice porniră o adevărată cruciadă împotriva lui, o mulţime de oşti suedeze, daneze, finlandeze şi teutonice năvălind asupra Novgorodului, însă sfântul le înfrânse pe toate, ba chiar ocupă din Finlanda.

Cuprins de boală năpraznică, în drumul de spre Vladimir, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului la mănăstirea Goroneţ, unde mai înainte de plecarea la cele veşnice îmbrăcă haina monahală cu numele Alexie, ca un fiu ascultător al Bisericii şi cald apărător al dreptei credinţe şi al poporului rus.

Mitropolitul Chiril, părintele său duhovnicesc, la slujba de înmormântare spuse:

– Soarele a apus pentru pământul Suzdalului, căci nu va mai fi astfel de prinţ pe pământul rusesc.

Multe minuni şi arătări se săvârşiră la mormântul său, iar în 1380 fură aflate moaştele sale necuprinse de stricăcine, răspândind bună mireasmă şi săvârşind minuni până astăzi.

Trecerea sa în rândul sfinţilor se săvârşi în anul 1547 în vremea mitropolitului Macarie la Catedrala din Moscova. Pomenirea sa se săvârşeşte la 23 noiembrie (ziua înmormântării sale, 1263), 30 august (mutarea cinstirelor sale moaşte la Sankt Petersburg, 1724), precum şi la 30 mai (Soborul sfinţilor din Rostov şi Iaroslav, a căror cinstire dimpreună s-a pus în anul 1964).

Soţia sfântului Alexandru este şi ea cinstită de către Biserică: Sfânta Alexandra Briacislavovna. Deşi se ştiu foarte puţine despre viaţa ei, a rămas în conştiinţa poporului rus pentru viaţa sa plină de cucernicie şi smerenie.

+ * + * +

Hristos te-a arătat pe tine, o binecuvântate Alexandru, ca pe un nou şi slăvit făcător de minuni; bărbat neînfricat şi conducător ce bine ai plăcut lui Dumnezeu, comoara dumnezeiască a pământului Rusiei. Astăzi cu credinţă şi cu dragoste ne-am adunat ca prin pomenirea ta cea întru bucurie să slăvim pe Dumnezeu. Darul tămăduirii primit-ai de la El, deci cu stăruinţă către Dânsul roagă-te pentru fii tăi duhovniceşti cei aflaţi întru nevoi şi să mântuiască pe toţi creştinii ortodocşi. (Troparul Sfântului, glas 4)

Te cinstim ca pe o stea a călăuzirii noastre duhovniceşti mult strălucitoare, ce de la răsărit se ridică; şi spre apus se îndreaptă, ca cel ce ai îmbogăţit poporul rus cu lucrări şi cu minuni, aşa ne luminează şi pe noi cei ce te pomenim cu credinţă, o, binecuvântate Alexandru. Astăzi când pomenim adormirea ta, te rugăm către Domnul cu osârdie să mijloceşti ca pe slujitorii săi cei aflați întru nevoi să-i întărească şi să mântuiască pe toţi creştinii ortodocşi. (Condacul Sfântului, glas 8 )

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

23.11 - Sf Alexandru Nesvski carte

și

+ * + * +

Icoana Sfântului cu o părticică din moaşte sale

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099018.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099013.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099008.jpg)

Chipul Sfântului Alexandru dimpreună cu istoria icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Teodorovskaia

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099011.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=103377)

(Sursă: http://www.varvar.ru/arhiv/gallery/russian/vasnetsov_v_m/images/vasnetsov_7.jpg)

(Sursă: http://www.bg-gallery.ru/images/5267/aab3238922bcc25a6f606eb525ffdc56autor_id.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0099/s0099003.jpg)

+ * + * +

Film despre bătălia de pe Neva purtată de Sfântul Alexandru Nevski, realizat în anul 1938

(Sursă: http://img15.nnm.ru/2/e/7/d/1/85cd287f945addf37c29204fd60.jpg)

http://www.youtube.com/user/openflix#p/search/0/tPT6sjgPGHk (video, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://www.peterikon.ru/photoalbum/content/1/2008_10_29_12_56_04.jpg)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/454/Svjatojj_blagovernyjj_knjaz_Aleksandr_Nevskijj.html)

(Sursă: http://petragrad.spb.ru/site/sunt/alexnevs/icon/images/2.jpg)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_tLkxDhRU-9g/S_fU-qXQuQI/AAAAAAAACyA/DKK_AIj_7EM/s1600/St-Alexander-Nevsky-2.jpg)

Published in: on 22 Noiembrie, 2011 at 22:43  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfinţii Cuvioşi Varlaam şi Ioasaf, India (19 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002002.jpg)

Aceştia au fost mari asceţi în ţara Indiei, care a fost luminată de sfântul apostol Toma. Sfântul Ioasaf a fost fiul şi moştenitorul împăratului Avenir al Indiei.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Ioasaf fu cercetat de bătrânul Varlaam, care îl învăţă dreapta credinţă şi îl boteză. Apoi, sfântul bătrân se retrase într-un munte pustiu pentru viaţă sihăstrească, iar sfântul Ioasaf rămase să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le birui.

Sfântul Ioasaf reuşi în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, împăratul Avenir. După botezul său, împăratul mai trăi patru ani în pocăinţă şi aspră nevoinţă, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sângeros şi ucigaş al creştinilor. Murind împăratul şi trecând la o viaţă mai bună, tânărul prinţ moştenitor Ioasaf încredinţă ocârmuirea ţării prietenului său, Varahie, şi se retrase în pustie spre a-şi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pământ mai rămase să îl mai vadă măcar o dată pe sfântul şi iubitul său bătrân, cuviosul Varlaam.

Dumnezeu întru a Sa milostivire îi împlini această dorire şi într-o zi sfântul Ioasaf stătu dinaintea peşterii învăţătorului său şi strigă:

– Binecuvântează-mă pre mine, părinte!

Bătrânul părinte, auzindu-i glasul, ieşi din peşteră şi cu lacrimi de bucurie spuse:

– Bine ai venit, iubite fiule, fiule al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei cerului. Domnul să-ţi dea cele veşnice în locul celor vremelnice şi pe cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase. Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că bine ai voit ca sămânţa cuvânului Tău cea semănată de mine în sufletul robului Tău Ioasaf, să odrăslească şi să aducă rod însutit.

Deci fiind către seară, îi puse dinaintea hrană pustnicească, iar mai apoi săvârşind rugăciunea de noapte, iarăşi grăiră vorbe duhovniceşti până la vremea slujbei de dimineaţă.

Astfel petrecură sfinţii Ioasaf şi Varlaam împreună mulţi ani precum îngerii cei din ceruri.

Pe când avea 100 de ani, simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, sfântul Varlaam îi zise sfântului Ioasaf:

– Eu, fiule, de mult doream să te văd pe tine mai înainte de sfârşitul meu şi când mă rugam pentru tine mi s-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos şi mi-a făgăduit că te va aduce la mine. Acum iată că a împlinit Domnul dorinţa mea, căci te văd lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume şi unit cu Hristos. Iar acum de vreme ce a sosit vremea plecării mele, tu dar, fiule, acoperă trupul meu cu pământ şi dă ţărânii ce este al ţărânii; iar tu să petreci în locul acesta, ţinându-te de viaţa aceasta duhovnicească şi aducându-ţi aminte de smerenia mea.

Tânguindu-se îndelung îngropă trupul ostenit şi uscat de anii îndelungaţi de nevoinţe al bătrânului său părinte, şi petrecând şi el anii rânduiţi de Domnul, la vârsta de 60 de ani se mută cu pace la odihna cea veşnică, iar un pustnic sfânt care vieţuia în apropiere, înştiinţându-se cu duhul de mutarea acestuia la cele veşnice, cântându-i obişnuitele cântări îi îngropă cinstitul său trup alături de moaştele cuviosului Varlaam, pentru ca cei doi nedespărţiţi cu duhul să se odihnească nedespărţiţi şi cu trupurile.

După îngropare, făcându-i-se pustnicului aceluia o oarecare descoperire dumnezeiască, merse la împăratul Indiei Varahie şi îl vesti de mutarea la Domnul a prietenelui său Ioasaf. Deci venind împăratul cu alai în inima pustiei află peştera cuvioşilor şi descoperind mormântul lor află moaştele celor doi răspândind bună mireasmă. Deci luându-le cu cinste le duse în biserica ridicată de sfântul Ioasaf pe când acesta se afla în lume de unde cuvioşii Varlaam şi Ioasaf se făcură izvor de tămăduire, izbăvire şi mângâiere tuturor.

+ * + * +

Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, scrisă de Sfântul Ioan Damaschin (pomenit la 4 decembrie, al cărui chip poate fi aflat aici), poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html (clic aici)

+ * + * +

Cântarea Sfântului Ioasaf, împăratul Indiei, când a lăsat împărăţia şi umbla prin munţii Sinaretului căutând pe stareţul său Varlaam, cânta această cântare

O, preafrumoasă pustie (clic aici)

(cântată de părinţii Mănăstirii Putna, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002001.jpg)

Sfântul Ştefan Milutin, rege, Serbia (30 octombrie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103118)


(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1b/Stefan_Milutin_Uros2.jpg)

Acesta s-a născut în anul 1253 şi a fost fiul cel mic al regelui Ştefan Uroş I (al cărui chip, dimpreună cu fiul său cel mare Dragutin, poate fi aflat aici), şi nepot al primului rege încoronat al sârbilor, sfântul Ştefan (pomenit la 24 septembrie, al cărui chip poate fi aflat aici). A condus Serbia din 1275 până în 1320.

Sfântul Ştefan Milutin a primit tronul de la fratele său mai mare Dragutin, un alt sfânt al Biserici Ortodoxe Sârbe, care, după o scurtă perioadă de domnie a oferit puterea fratelui său. Sfântul Dragutin, fiind iubitor de linişte, s-a retras spre Srem, unde s-a nevoit ca ascet într-o peşteră, pe care a săpat-o cu mâinile sale. În timpul vieţii sale, sfântul Dragutin s-a luptat cu multă trudă pentru a-i converti pe bogomilii eretici la dreapta credinţă. S-a mutat la cele veşnice pe 2 martie, 1316.

Sfântul Ştefan Milutin după ce deveni rege, îi apără, atât cu cuvântul cât şi cu fapta, pe ortodocşii sârbi, precum şi pe alte popoare ortodoxe, de duşmanii lor. Luptă împotriva împăratului Mihail Paleologul (al cărui chip poate fi aflat aici), deoarece acesta acceptase unirea cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii athoniţi la a recunoaşte aceasta necurată unire.

Izvoarele vremii ne arată de ce i-a dat Dumenezeu sfântului Ştefan Milutin biruinţă după biruinţă în toate războaiele şi întreprinderile lui, de-a lungul întregii lui vieţi. Fiind uns rege al sârbilor, sfântul ŞtefanMilutin făgădui înaintea lui Dumnezeu că va înălţa câte o biserică în fiecare an al domniei sale. El domnit vreme de 42 de ani, şi 42 de ctitorii stau mărturie de felul pilduitor în care şi-a împlinit făgăduinţa. Dar în afară de aceste ctitorii, în unele locuri – ca de exemplu la Tesalonic şi la Constantinopol – el a zidit în apropiere de biserici şi spitale şi case de oaspeţi pentru bolnavii şi călătorii săraci, unde aceştia erau găzduiţi şi îngrijiţi gratuit, în afară de aceasta, el însuşi cu mâna lui făcea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme.

Adesea, acest rege puternic şi bogat se îmbrăca în haine sărăcăcioase şi, însoţit doar de doi sau trei servitori, păşea
prin rândurile poporului sărac, noaptea, şi afla de la ei durerile lor. De multe ori le dădea unora ca aceştia daruri neaşteptate şi îmbelşugate.

În ciuda marilor sale bogăţii, sfântul rege ducea o viaţă austeră şi extrem de simplă, deşi nu aşa li se părea şi străinilor. El se obişnuise cu un stil simplu şi frugal de viaţă încă din copilărie, căci aşa îl învăţase tatăl lui, regele Uroş întîiul. Se cunoaşte cum împăratul Mihail Paleolog a trimis-o la curtea regelui Uroş pe Ana, fiica lui, spre a fi luată de soţie de sfântul Ştefan Milutin, dar cu gândul de a îl îndupleca pe regele sârb să intre în unire cu Roma. Însă regele Uroş, văzând luxul extravagant al Anei precum şi comportamentul ei uşuratic şi nesăbuit, asemenea şi al suitei cu care venise, îi zise:

– Ce însemnează toate acestea şi ce folos pot aduce ele? Noi nu suntem obişnuiţi cu o astfel de viaţă.

În acelaşi timp, el arătă către o cneaghină sârbă, care mânuia cu îndemânare o furcă de tors:

– Iată, felul acesta de ţesătură ne place nouă să poarte cea care ne va fi nouă noră.

Plecarea sa la cele veşnice se săvârşi la 29 octombrie 1320, fiind înmormântat în mănăstirea Bank. Trupul lui se arătă curând după aceea a fi nestricat şi izvorâtor de minuni. El se află în prezent în Biserica Mântuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.

Pomenirea sa se săvârşeşte dimpreună cu mama sa, Elena, şi f ratele său cel mare, Dragutin, la 30 octombrie.

+ * + * +

Viaţa sa pe scurt poate fi aflată şi aici:

+ * + * +

Sfântul Ştefan Milutin tânăr

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/12/Mladi_milutin_Sopocani.jpg)

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/-6eXm-btR3FY/TeT44ijOmuI/AAAAAAAAAwI/IHArI8QMN3M/s1600/5733074427_bb05882a27_z.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ştefan Milutin

(Sursă: http://forum.krstarica.com/showthread.php/351685-%D0%9C%D0%BE%D1%89%D0%B8-%D0%BD%D0%B0-%D1%81%D0%B2.-%D0%BA%D1%80%D0%B0%D0%BB-%D0%A1%D1%82%D0%B5%D1%84%D0%B0%D0%BD-%D0%A3%D1%80%D0%BE%D1%88-II-%D0%9C%D0%B8%D0%BB%D1%83%D1%82%D0%B8%D0%BD)

+ * + * +

Biserica în care se află moaştele Sfântului Ştefan Milutin, Sofia, Bulgaria

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/52500986.jpg)

Published in: on 29 Octombrie, 2011 at 21:47  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul David, regele Georgiei (26 ianuarie)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/homeicon/david_vozobnov.jpg)

Sfântul David a înnoit şi a întărit regatul georgian. Având multă râvnă pentru credinţa creştină, el a zidit multe biserici şi le-a reînnoit pe cele vechi de tot cuprinsul Georgiei şi din afara hotarelor. A ctitorit mănăstirea Gelati unde a dorit să întemeieze un adevarat focar de spiritualitate, punând bazele alături de mănăstire a unui seminar teologic. S-a îngrijit de cei bolnavi şi de cei săraci el însuşi mergând să îi ajute şi să îi întărească prin cuvânt spus cu iubire părintească. În toată vremea purta cu sine o desagă de unde dădea milostenie celor nevoiaşi.

În clipele de răgaz se îndeletnicea cu citirea Sfintei Scripturi şi a altor cărţi de înţelepciune, iar atunci când pleca la război poruncea să fie pregătite animale pentru a-i căra biblioteca sa. Când obosea de citit, îi ruga pe alţii să îi citească, iar el asculta cu atenţie. Unul din biografii regelui istorisi că de fiecare dată când termina de citit Epistolele punea câte un semn la sfârşit, iar după un an cercetând aflară după numărul semnelor că le citise de 24 de ori.  

Sfântul rege David al Georgiei a fost un scriitor mult dăruit de Dumnezeu, fiind autorul unor imne de pocăinţă care sunt deopotrivă cu scrieri ale Sfinţilor Părinţi.

Acesta a plecat la cele veşnice în anul 1130, la vârsta de 53 de ani, încărcat de fapte vrednice de pomenire, fiind înmormântat la mănăstirea Gelati unde pe mormântul său s-au scris cuvintele Sfântului Prooroc David „Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el” (Psalmul 131, 14).

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/14/Georgia-DavidIV.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/4/42/Davidthebuilder4764.jpg)

 

(Sursă: http://farm1.static.flickr.com/55/139750186_b78f88ea7d_b.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c1/Gelati_monastery_%284%29.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/11/Gelati_(5).jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/14/Gelati_%288%29.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/ec/Gelati_1677.jpg)

Mănăstirea Gelati

Published in: on 24 Ianuarie, 2011 at 23:21  Comments (1)  
Tags: , , , , ,