17 noiembrie | Sfinti si icoane

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei (17 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580001.jpg)

Acesta se născu în ceteta Neocezareei din părinţi păgâni. Rămas orfan din fragedă pruncie, se dărui studiului învăţăturii elineşti. Luminat de Dumnezeu, află înţelepciunea cea adevărată a Adevăratului Dumnezeu din care cel ce bea nu mai însetează în veac, astfel luă botezul şi începu a petrece bineplăcut Domnului, în feciorie desăvârşită pe care o păzi cu mare înfrânare până la sfârşitul vieţii sale.

Ajuns la şcoala din Alexandria, tineri de-o vârstă cu el care petreceau în dezmăţuri şi desfrâuri îl pizmuiră pentru înţelepciunea şi curăţia vieţii sale, pentru care era cinstit de mulţi dintre filosofii cei mai vestiţi şi dintre cetăţeni, şi îndemnară o desfrânată să grăiască fărădelege despre dânsul. Aceasta îi ceru în văzul multor oameni vestiţi ai cetăţii şi dascăli cu care sfântul Grigorie vorbea atunci, preţul pentru păcatul pe care spunea că l-ar fi săvârşit cu dânsul. Sfântul Grigorie, blând şi fără de răutate, nu se mânie şi nu căută să îndrepte cele neadevărate, ci spuse către un prieten al său:

– Dă-i degrabă preţul pe care îl cere, ca să se ducă de la noi şi să nu ne supere mai mult.

Însă Dumnezeu vădi îndată înşelăciunea, căci femeia aceea nelegiuită căzu la pământ chinuită de diavol, de care nu se izbăvi decât după ce robul cel blând al lui Dumnezeu se rugă pentru dânsa.

Lăsând învăţătura lumii, merse dimpreună cu prietenul său, Firmian, la Origen care la acea vreme nu căzuse în erezie şi cu care petrecură vreme îndelungată.

Mai apoi, se întoarse în Neocezareea unde oamenii îl cinsteau pentru înţelepciunea lui cea mare.

Fugind însă de slava cea deşartă şi de mulţimea împletiturilor ce sunt în lume, ieşi din cetate şi se sălăşlui în pustie unde se nevoi neştiut de nimeni. Acolo îl află fericitul Fedim, episcopul Amasiei, care văzând în dânsul darul lui Dumnezeu, se sârgui a-l îndupleca să lase pustia spre folosul oamenilor. Văzându-i neclintirea, fericitul Fedim săvârşi lucru neobişnuit, căci îl sfinţi episcop al Bisericii deşi nu era de faţă.

Devenit episcop fără voia sa şi văzând răspândinu-se erezia lui Pavel din Samosata, sfântul Grigorie începu a se ruga cu sârguinţă lui Dumnezeu să îi descopere credinţa cea adevărată şi într-o noapte, în timp ce se ruga, îi apărură Preacurata Maică a Domnului şi sfântul apostol Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Atunci Maica Domnului îi ceru sfântului aspotol Ioan să îl înveţe taina Sfintei Treimi. Deci în puţină vreme sfântul Grigorie fu învăţat mari taine dumnezeieşti.

Mergând sfântul Grigorie în cetatea Neocezareea, aflată în întunericul închinării la idoli, şi poposind pentru a înnopta în apropierea unei capişti idoleşti, izgoni de acolo cu rugăciunea sa şi cu binecuvântarea sa pe toţi dracii care sălăşluiau acolo, iar a doua zi când veni slujitorul cel idolesc nemaigâsindu-i şi chemându-i, aceştia strigau de departe:

– Nu putem să intrăm acolo unde a poposit străinul acela care mergea din pustie la Neocezareea.

Văzând aceasta şi alte minuni săvârşite de robul lui Dumnezeu în drumul său din pustie spre locul unde fusese asezat episcop, slujitorul cel idolesc primi Botezul.

Ajungând sfântul Grigorie în cetate află numai 17 credinioşi, ceilalţi slujind idolilor.

Rugându-se lui Dumnezeu în ascunsul inimii sale să caute spre zidirea Sa şi să lumineze atâta mulţime de popor, săvârşea multe minuni, izgonea duhurile cele viclene, poruncea apelor şi munţilor, tămădia bolile, hrănea pe săraci, se îngrijea de cei aflaţi în nevoi, se făcea nevăzut dinaintea prigonitorilor săi, vedea gândurile oamenilor şi cele ce aveau să se întâmple. Astfel, din zi in zi vestea episcopului sfânt se răspândea, turma celor dreptcredincioşi sporea, iar capiştile idoleşti se pustiau.

Ajuns la adânci bătrâneţi, întrebă pe cei ce stăteau dinaintea lui:

– Câţi necredincioşi se mai află încă în Neocezareea?

Aceştia îi răspunseră că numai 17 locuitori ai cetăţii se mai închină la idoli.

Bucurându-se cu duhul, sfântul zise:

– Slavă lui Dumnezeu, căci atunci când am venit eu în Neocezareea la episcopie numai 17 creştini am aflat, toată cetatea fiind drăcească. Iar acum, mergând către Dumnezeu, rămân atâţia necredincioşi câţi credincioşi s-au aflat mai întâi; şi toată cetatea este a lui Hristos.

Zicând acestea, îşi dădu sufletului în mâinile lui Dumnezeu, la anul 270, veselindu-se acum fără încetare în Împărăţia Cerurilor.

+ * + * +

Strălucind cu lumina vieţuirii celei alese, acum stai înaintea Luminii celei mari, fiind încununat de faceri de minuni lucrate de Dumnezeu, ca un biruitor, cuvioase Părinte Ierarhe Grigorie, făcătorule de minuni, gânditorule de Dumnezeu, luminătorule al Bisericii, podoaba dreptcredincioşilor. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Pe Ierarhul Grigorie, care s-a arătat ales în lume cu multe feluri de minuni, să-l lăudăm, iubitorilor de prăznuire, cu cântări dumnezeieşti, ca prin rugăciunile lui să luăm dezlegare de greşeli. (din Luminânda Sfântului)

Luând lucrarea multor minuni, cu semne înfricoşătoare pe demoni i-ai îngrozit, şi bolile oamenilor ai alungat, preaînţelepte Grigorie. Şi făcător de minuni eşti numit, din fapte luându-ţi numele. (Condacul Sfântului)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Grigorie pe larg poate fi aflată în