Sfântul Cuvios Arsenie de Komel, Rusia (24 august)

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Codrii adânci ai Komelului, care acoperă partea de miazănoapte a ținutului Vologdei, au fost de-a lungul vremii sălaș multor și mari nevoitori și întemeietori de mănăstiri. Sfântul Arsernie este ultimul din pleiada acelor părinți cu viață sfântă. Pădurile acestea au fost locuite de nevoitori ai vestitei lavre a Sfântului Serghie de Radonej.

Cuviosul Arsenie se trăgea din neamul nobililor Suhorusov. Îmbrăcând haina monahală în lavra Sfântului Serghie, își smerea trupul și își înăbușea patimile cu munca și cu postul, străduindu-se mereu să-și întărească sufletul cu rugăciunea, cu citirea cărților folositoare de suflet, precum și cu transcrierea acestora, fie pentru folosul mănăstirii sale, fie pentru alte mănăstiri sau biserici. Până astăzi se păstrează în marea lavră un Evangheliar copiat în 1506 de mâinile sale.

Pentru viața sa aleasă, în anul 1525, obștea dori să-l aleagă întâistătăror al lavrei, iară el nedorind ranguri și vrednicii, se lăsă înduplecat doar de lacrimile fraților, socotind-o a fi o ascultare. Iubitor de sărăcie și osteneală, cuviosul Arsenie socoti vrednicia aceasta numai ca un mod de a se pune în slujba tuturor, uitându-se adesea pe sine.

Ca egumen al lavrei, întâmpina și conducea pe cnejii și boierii care vizitau mănăstirea cu îmbrăcămintea  peticită și mai săracă decât a celorlalți frați.

Odată marele cneaz Vasilie Ivanovici întrebă pe frații mănăstirii:

– Oare de ce egumenul vostru umblă așa de prost îmbrăcat?

Aceștia răspunseră:

– Îndrumătorul nostru este un adevărat rob al lui Dumnezeu și trăiește în Dumnezeu; nu-i stă gândul decât la cum ar putea să plece de la noi și se se retragă în pustie.

Apoi îl rugară pe cneaz să îl înduplece pe egumen să nu plece de la ei. La stăruințele acestuia, sfântul Arsenie mai rămase în mănăstire. Astfel mai trecută 2 ani, iar el neputându-se împotrivii îndemnului inimii sale, se hotărî să părăsească lavra în taină și să se retragă în locuri neștiute de nimeni.

Deci în anul 1527, merse în ținutul Vologdei, către izvoarele râulețului Babaika  ridicându-și pe locul unde apăruse în chip minunat o icoană a Maicii Domnului Odighitria (Îndrumătoarea) o chilioară. Totuși la locul acela veneau pelerini, astfel că după puțină vreme se mută într-un loc plin de mărăcinișuri și greu de pătruns. Când ajunse sfântul Arsenie acolo, locul se umplu de o lumină mare ca semn al binecuvântării Domnului. Umplându-se de bucurie, înfipse o cruce în pământ și își făcu o chilioară.

Curând, țăranii care veneau acolo pentru tăiatul lemnelor, socotind că sfântul Arsenie le călca teritoriul, îi distruseră chilia, ucigându-l pe un bătrân pe care sfântul părinte îl aduse cu sine să-i fie ajutor.

Sfântul Arsenie, pentru a nu le mai stărni mânia tăranilor, merse în pădurea Siligon, pe un râuleț numit Nigor sau Maslianka, începând a se nevoi acolo. Cu timpul, râvnitorii evlaviei îl descoperiră începând a-l căuta pentru sfat duhovnicesc. Între timp tătarii invadară ținutul Vologdei trecând tot ce întâlneau prin foc și sabie. Iat locuitorii din părțile acelea părăseau cu sutele satele și se refugiau în pădurea Siligon. Tătarii încercară să răzbească până acolo, însă fură opriți de o putere nevăzută.

În anul 1530, văzându-și liniștea tulburată de mulțimea oamenilor care locuiau pădurea, sfântul Arsenie încredință schitul unuia dintre ucenici și se întoarse, împreună cu ucenicul său Gherman, la vechiul loc unde înfipsese crucea, având acum hrisov de la marele cneaz Vasilie care îl luase sub protecția sa. Pădurea era plină de urși pe care îi smeri cu rugăciunea, încât aceștia le cedau bârlogurile.

Când se adunară mai mulți ucenici, ridicară o biserică închinată Asezării brăului Maicii Domnului la Vlaherna. Totuși nu dădu uitării nici schitul devenit de-acum mănăstire din pădurea Siligon, bătând de multe ori drumul între cele două așezăminte și obșnuind să stea de vorbă cu oamenii pe care îi întâlnea pe cale despre mântuirea sufletului. Uneori se abătea și prin sate rămânând acolo chiar și mai multe zile, pentru a-i învăța pe oamenii de rând prin cuvântul său.

Odată, pe când mustra un țăran ce lucrau în zi de sărbătoare, se stârni un vânt puternic ce mătură snopii ce-i lucrase.

Oprindu-se la casele săracilor, nu le îngăduia să îi gătească mâncare aparte, mulțumindu-se cu ceea ce se găsea.

Cuviosul părinte se mută la cele de Sus la 24 august 1550.

La 100 de ani după fericita sa adormire, egumenul Ioasaf construi o biserică de zid cu două paraclise: unul al Sfântului Serghie de Radonej și altul al Sfântului Arsenie de Komel, în locul în care acesta își doarme somnul de veci în așteptarea Învierii celei de obște, cinstitele sale moaște nefiind puse la vedere.

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Arsenie de Komel poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Sf Serghie de Radonej

+ * + * +

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 1(Sursă: http://pravicon.com/)

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 6.1(Sursă: http://pravicon.com/)

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 5

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 24 august, 2014 at 16:51  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

Icoana Maicii Domnului Petrovskaia sau a Sfântului Petru (24 august)

10. Icoana Maicii Domnului pictata de Sf Petru, mitropolitul Moscovei 2.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/1/1897.jpg)

Această icoană este numită a sfântului Petru deoarece a fost zugrăvită de sfântul Petru, mitropolitul Moscovei (pomenit la 21 decembrie), pe când acesta era egumen al Mănăstirii Rațk, în apropiere de Volinia.

Sfântul Ierarh Petru, mitropolitul Moscovei (21 decembrie)

Sf Ier Petru, mitropolitul Moscovei 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9374.jpg)

În vremea unei vizite la această mănăstire a sfântului Maxim, mitropolitul Kievului și al întregii Rusii (pomenit la 6 decembrie), sfântul Petru îi dărui această icoană. Mitropolitul o luă și o duse cu sine  în ținutul Vladimir, la Kliazma, unde se afla catedrala în care slujea dânsul.

După fericita adormire a sfântului Maxim, egumenul Gherontie care dorea să devină noul mitropolit, dori să ia această icoană la sfântul patriarh Atanasie al Constantinopolului (pomenit la 24 octombrie). În vremea călătoriei sale, egumenul Gherontie întârzie din pricina unei furtuni pe mare. În timpul furtunii, Maica Domnului îi apăru spunându-i:

– Slujirea de episcop nu îți va fi dată ție, ci aceluia care a pictat icoana mea.

Când se înfățișă dinaintrea patriarhului Atahasie, sfântul Petru era deja în Constantinopol fiind numit mitropolit. Patriarhul îi dădu această icoană sfântului Petru spunându-i:

– Ia această icoană pe care ai pictat-o cu mâinile tale. căci Maica Domnului ți-a făcut acest dar și ea îți va călăuzi drumul.

Cu inima plină de bucurie, sfântul Petru luă icoana Preacuratei Maici a Domnului la Vladimir pururea împletindu-și slujirea sa cu rugăciuni săvârșite dinaintea ei. Când mitropolitul fu mutat la Moscova, în anul 1325, icoana fu așezată în Catedrala Adormirii Maicii Domnului.

Multe minuni se săvârșiră cu harul acestei icoane de-a lungul vremii, pricină pentru care evlavia poporului rus se înmulți și tot mai multe copii ale acesteia împânziră Rusia.

+ * + * +

10. Icoana Maicii Domnului pictata de Sf Petru, mitropolitul Moscovei 3.1

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00000653.jpg)

Bucură-te, zori de taină ai dumnezeieștii zile, Prealăudată; bucură-te, desfătarea lumii; bucură-te locașul luminii; bucură-te, zidul credincioșilor și armă nezdrobită.

Alt ajutor nu am, nici grabnic izbăvitor din primejdii, nici ocrotire sigură, cu totul fără prihană, nici doctor în boli, nici altă bucurie și veselie, în felurite întristări afară numai de tine, Fecioară. (Din Canonul aghirot al Maicii Domnului citit vineri seara la Vecernie, glasul al 7-lea)

Published in: on 24 august, 2013 at 08:03  Comments (6)  
Tags: , , , ,

Chipul Sfântului Cuvios Aristoclie Athonitul, făcătorul de minuni din Moscova, Rusia (24 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253003.jpg)

(Sursă: http://www.patriarchia.ru/data/807/444/1234/90758.jpg)

Multe despre dânsul nu ştim, căci în toată viaţa sa a iubit simplitatea şi a căutat să-şi tăinuiască viaţa duhovnicească de ochii oamenilor, înfăţisând-o numai Unuia Dumnezeu. Iar Dumnezeu l-a luat precum o floare aleasă şi l-a răsădit în Sfântul Munte Athos de unde adăpându-se o vreme şi sporind duhovniceşte, îl luă mai apoi ducându-l în mijlocul cetăţii, la Moscova, unde a strâns ajutoare pentru sprijinul Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, însă mai presus de toate prin rugăciunile şi purtarea de grijă părintească a ridicat şi ajutat multe suflete.  Plecând la cele veşnice în anul 1918, fu proslăvit cu sfinţii în vremurile din urmă.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253001.jpg)

+ * + * +

Viaţa pe scurt şi mărturii despre Sfântul Aristoclie pot fi aflate în

Viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Cuvios Aristoclie, editată de Mănăstirea Sf. Pantelimon

(Sursă: http://pravkniga.ru/searchbooks.html?izd=894)

Viaţa Sfântului Cuvios Aristoclie, editată de Mănăstirea Sf. Pantelimon

(Sursă: http://pravkniga.ru/searchbooks.html?izd=894)

+ * + * +

Procesiune în cinstea Sfântului Cuvios Aristoclie

(Sursă: http://www.kadashi.ru/kad_saints/aristokliy.html)