Sfântul Vladislav, regele Serbiei (24 septembrie)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 4.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ștefan, întâiul rege încoronat al Serbiei, avu 4 fii: Radoslav, Vladislav, Uroș și Predislav. Primii 3 vor cârmuiră Serbia unul după altul, iar Predislav, la îndemnul unchiului său, sfântul Sava, arhiepiscopul sârbilor (pomenit la 14 ianuarie), depuse voturile monahale devenind mai târziu Sava al II-lea, cel de-al treilea arhiepiscop al Serbiei, trecut și el în rândul sfinților.

Sfântul Ștefan, întâiul rege al Serbiei, care a îmbrăcat pe patul de moarte haina monahală cu numele Simeon (24 septembrie)

8 Sf Stefan, rege al Serbiei, numit Simeon in monahism (1228) 1.1Cel dintâi dintre fiii sfântului Ștefan așezat pe tronul împărătesc fu Radislav care însă din pricina firii sale lipsite de tărie, fu părăsit de soția sa Ana și renunță la vrednicia împărătească. Apoi merse la unchiul său, sfântul Sava care îl făcu monah cu numele Iovan.

Sfântul Sava binecuvântă căsătoria dintre sfântul Vladislav și Bieloslava, fiica lui Ivan Asan, țarul Bulgariei, iar mai apoi urcarea acestuia pe tronul domnesc.

După o călătorie de mai multe zile călare prin Bulgaria, sfântul Sava ajunse la Târnovo unde fu primit cu mare cinste de țarul Ivan Asan. În preajma Bobotezei, sfântul Sava fu cuprins de febră puternică și mulțumind lui Dumnezeu că îi îndeplinise dorința de a muri într-o țară străină, se mută la odihna cea de Sus, la 14 ianuarie 1234.

Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop și luminătorul Serbiei, precum și ctitorul Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos (pomenit la 14 ianuarie)

7. Sf Sava I, arhiep Serbiei (1236) 1.1Frescă din anul 1314 aflată în Mănăstirea Studenica, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aflând de adormirea sfântului Sava și sfătuit de arhiepiscopul Arsenie, sfântul Vladislav trimise socrului său, țarul Ivan Asan, scrisoare de cerere a cinstitului trupul al sfântului ierarh. Primind refuzul acestuia și cuprins de întristare, sfântul Vladislav mai scrise o scrisoare țarului bulgar rugându-l stăruitor:

„Dacă am aflat vreodată milă înaintea ta, prăintele meu, nu-ți închide inima față de mine! Dă-mi sfintele moaște ale unchiului și domnului meu!”.

Mișcat de rugămintea acestuia, țarul chemă sfatul țării care se împotrivi cu hotărâre gândului acestuia. În cele din urmă, sfântul Vladislav hotărî să meargă el însuși la Târnovo însoțit de o suită solemnă, fiind primit cu același fast. Însă gândurile regelui Vladislav se îndreptau mai mult spre unchiul său decât spre mulțimea oamenilor ce-l înconjurau. Pe dată merse la biserica Sfinților 40 de Mucenici și se aruncă dinaintea mormântului sfântului Sava rugându-se cu lacrimi:

– Părintele meu, știu că păcatele mele te-au făcut să părăsești Serbia și ți-au pricinuit chiar moartea într-o altă țară. Dar iartă-mă, pentru dragostea fratelui tău, tatăl meu! Nu-ți uita poporul, pentru care te-ai supus la atâtea necazuri și suferințe, și nu mă îmbrăca în rușine și ocară. Roagă-te lui Dumnezeu și prin rugăciunile tale mișcă inima țarului Ivan Asan să-mi dea moaștele tale, pentru ca nu cumva întorcându-mă fără ele, să cad pradă defăimării poporului meu.

În acea noapte, sfântul Sava se arătă în vis țarului bulgar poruncindu-i să dea sârbilor moaștele sale. A doua zi, fiind scoasă racla cu cinstitele sale moaște, se află trupul întreg și neputrezit, plin de bună mireasmă, și mulți bolnavi și îndrăciți aflați de față se tămăduiră pe dată.

Sfântul Vladislav ctitorise cu câțiva ani în urmă Mănăstirea Mileșeva și ca semn de adâncă prețuire pentru unchiul său și hotărî așezarea cinstitelor sale moaște în acest sfânt lăcaș.

Mormântul în care fu așezat trupul Sfântului Sava la aducerea sa în Serbia, Mănăstirea Milișeva

7. Sf Sava I, arhiep Serbiei (1236) 2 mormantul aflat in Man Miliseva, Serbia(Sursă: http://imgec.trivago.com/)

Frescă săvârșită în timpul vieții sale, pe când avea 37 de ani (1235), aflată în Mănăstirea Mileșeva, ctitoria sa

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 17.1

Sfântul Vladislav ajunse vestit pentru iubirea sa cea mare de cei săraci. Pe monedele din vremea sa era scris „Vladislav, robul lui Hristos”.

Născut în anul 1198, fu rege al Serbiei vreme de 9 ani, între anii 1234-1243, mutându-se la cele veșnice în anul 1269 și fiind îngropat în ctitoria sa, Mănăstirea Mileșeva, de unde se arată cald izvor de mângâiere și tămăduire celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 17.3(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în anul 1750 aflată în Mănăstirea Kruședol din Serbia, înfățișând pe Sfântul Ștefan Nemania (clic aici, pomenit la 13 februarie), Sfântul Ștefan întâiul rege al Serbiei (pomenit la 24 septembrie) și Sfântul Vladislav. După cum se poate vedea, primii doi au îmbrăcat haina monahală spre sfârșitul vieții lor

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 16.1 Sf Stefan Nemania, Stefan primul rege al Serbiei si Vladislav(Sursă: http://en.wikipedia.org/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 13.1(Sursă: http://iconexpo.ru/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 15(Sursă: http://www.reznoe.ru/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 18(Sursă: http://www.ferrumd.ru/)

 + * + * +

Mănăstirea Mileșeva, Serbia

7. Man Mileseva, Serbia 1(Sursă: http://static.panoramio.com/)

7. Man Mileseva, Serbia 2(Sursă: http://static.panoramio.com/)

Anunțuri
Published in: on 23 Septembrie, 2014 at 22:20  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, Sfântul Munte Athos, Grecia (24 septembrie)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 1.2

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 3)

Acesta se născu în 1866 în satul Șovsk din ținutul Tambov, Rusia, într-o familie modestă de țărani ruși care cinci băieți și două fete și primi la Botez numele Simeon. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi fu primul model în viața sa lăuntrică. Încă de mic copil, de la vârsta de 4 ani, Simeon își puse în gând ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”.

Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan), tânărul Simeon își dădu seama că  „dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc.”

La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simți o transformare interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său fu însă categoric:

– Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi ești liber să te duci.

Această stare excepțională dură trei luni, după care îl părtsi. Tânărul Simeon, viguros și chipeș, începu să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui; o viață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase. Dotat cu o fire robustă și cu exceptională forță fizică, trecu prin multe ispite ale tinereții; într-o zi lovi pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta abia rămase în viață. În vâltoarea acelei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală începu să se stingă.

Într-o zi, însă, fu trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, cuviosul părinte îi mulțumi Preasfintei Fecioare pentru că binevoise a-l ridica din căderea sa.

Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, fu foarte prețuit de camarazii săi. Însă gândul său era mereu la pocăință, la Sfântul Munte Athos, unde trimitea uneori chiar și bani.

În vremea serviciului militar, sfaturile sale salvă de la destrămare tânara familie a unui soldat căzut în ispită. Puțin înainte de eliberare se duse să ceară binecuvântarea sfântului Ioan din Kronștadt; însă negăsindu-l îi lăsă o scrisoare.

Sfântului Ioan de Kronstadt (pomenit la 1 iunie)

6. Sf Ioan de Kronstadt (foto 41)

(Sursă: http://img11.nnm.me)

Întors în cazarmă, Simeon simți puterea rugăciunii sfântului părinte.

Datorită mustrării primite de la Maica Domnului pentru viața trăită în necurăție, luă hotărârea la vârsta de 26 de ani să ajungă la Sfântul Munte Athos unde îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Sfântul Patelimon.

Primi foarte repede darul săvârșirii neîncetate a rugaciunii lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” și puterea de a împlini cu ușurință ascultările și rânduiala aspră a vieții monahale athonite. Se invrednici să-L vadă și pe Mântuitorul Hristos în biserica, în locul icoanei Sale.

Deși ajunse părtas acestor daruri, era supus ispitelor demonice. Astfel, îi venea în minte gândul mândriei „Duci o viață sfântă, toate ascultările le împlinești fără efort, te rogi neîncetat, deci ești desăvârșit!”, gând întărit și de ceea ce avea să-i spună un părinte: „Dacă acum ai ajuns așa cum ești, ce vei fi la bătrânețe?”. Acest gând era urmat de cel al deznădejdei: „Poate te vei mântui, dar ajungând în rai, nu vei afla acolo pe cei pe care îi iubești și nu vei avea nici o bucurie!”. Din cauza lipsei de experiență și maturitate duhovnicească, starea de fericire pe care o avea înainte de asprele ispite, slăbi puțin câte puțin, până pieri aproape cu totul. 

Spre anul 1906, în miezul unei nopți cumplite, în care demonul se așeză între el și icoana Mântuitorului Hristos, sfântul Siluan, deznădăjduind cu totul, îi spuse Domnului:

– Vezi că mă silesc să mă rog Ție cu cuget curat, însă demonii mă împiedică. Învață-mă ce trebuie să fac ca ei să înceteze să mă mai tulbure.

Și atunci primi în sufletul său gândul:

– Cei mândri sunt chinuiți mereu de demoni.

Atunci întrebă:

– Doamne, învață-mă ce să fac ca sufletul meu să se smerească.

Și Domnul îi răspunse:

– Ține-ți mintea ta în iad și nu deznădăjdui. 

Ce-a de-a doua descoperire a lui Hristos dăsu nastere unei nedumeriri: de ce se depertase Harul de la el? Și sfântul Siluan Athonitul ajunse se afle că în acestă luptă de dobândire a lui, omul poate trece prin diferite momente de secetă și pustiire duhovnicească, de disperare și deznădejde. Astfel, viața virtuoasă este o viață încercată, o luptă neîncetată împotriva păcatelor. Primirea și părăsirea nedeplină a Harului, sunt mărturii ale purtării de grijă a lui Dumnezeu față de noi. El vrea să ne ferească de mândrie și să ne conducă prin smerenie către mântuire. Și cu cât omul se smerește mai mult, cu atât are parte de mai multe daruri de la Dumnezeu.  

Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Chiar dacă ar studia toate cărțile pământului, omul mândru nu va cunoaște niciodată pe Domnul. Căci mândria lui nu lasă loc în el pentru harul Sfântului Duh”. Iar prin smerenie, omul se va învrednici de adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu.

Vreme de 15 ani, sfântul Siluan urmă calea de foc ce îi fusese arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăsi ca mai înainte – Duhul Sfânt îi dădu din nou puterea de a iubi. În această stare, cuviosul Siluan începu să înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa începu să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem și însoțită de lacrimi din belșug, rugăciunea sa trecu dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngădui să trăiască aievea iubirea pentru „întreg Adamul” – iubirea lui Hristos pentru toată omenirea. Aceeași iubire îl îndemnă pe Siluan să-și aștearnă în scris experiența interioară, extraordinara sa viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confrații săi monahi.

În această perioadă a vieții sale îi descoperi arhimandritul Sofronie (Saharov), cel care avea să publice însemnările sale.

Tânărul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul
9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 6) cu arhim Sofronie Saharov ucenicul sau(Sursă: http://sfantulmunteathos.wordpress.com/)

Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos fu la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viața de călugăr. După o scurtă suferință, de 8 zile, cu mintea limpede, senin și cufundat în rugăciune, se stinse ușor – fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva – între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în vreme ce în paraclisul infirmeriei se cânta utrenia.

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 32.1

Unde sunt cetele Îngerilor sălășluiești acuma, și de departe vezi strălucirea tainelor lui Dumnezeu, pe care ca prin oglindă priveai cât în lume ai viețuit, și rugăciunea ți-o unești cu smerenia tuturor Sfinților, tu, cel preadulce, îndată de dragoste topindu-te. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

Ia aminte la norodul tău, Preacuvioase al lui Dumnezeu, Siluane, și auzi plânsul lui Adam, și înalță mâinile tale și-ți pleacă genunchii, și Duhul cel Sfânt dăruiește cu ale tale rugăciuni, celora ce dupre El tânjesc, și mijlocitor pe tine către Fiul și Tatăl te au. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Siluan Athonitul:

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-siluan-atonitul (clic aici)

Paraclisul Sfântului Siluan Athonitul:

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/paraclis_sf_siluan.htm (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Siluan Athonitul:

9. Moastele Cuv Siluan 1

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Siluan Athonitul, satul Șovsk, ținutul Tambov, Rusia

9. Casa natala a Sf Siluan Athonitul

+ * + * +

Chilia Sfântului Siluan din Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Rusia

9. Casa cu chilia Sf Siluan Athonitul(Sursă: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/2/1.shtml)

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 1.1)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 5)

(Sursă: http://www.silouane.info/Images/Silouane.jpg)9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 7)(Sursă: http://evangelizo.org/zoom_img.php?frame=75861&language=FR&img=&sz=full)

+ * + * +

Scrierile Sfântului Cuvios Siluan Athonitul pot fi aflate în

9. Carte Sf Cuv Siluan 1sau în

9. Carte Sf Cuv Siluan 2+* + * +

Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Grecia

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 9(Sursă: http://darkwing.uoregon.edu/~klesh/Greece/Greece_07%20-%20083.jpg)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 10(Sursă: http://www.panoramio.com/photo/3764000)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 7

Published in: on 24 Septembrie, 2013 at 11:48  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,