Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie)

https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/01/29/sfintii-trei-ierarhi-30-ianuarie/  (clic aici)

Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de darul lor. Pe înţeleptul Gură de Aur şi pe marele Vasile, împreună cu Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: preamarilor trei ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră. (Sedealna Sfinţilor ce se cântă la Utrenie)

Astăzi sufletele pământenilor se înalţă de la cele pământeşti; astăzi cele cereşti se fac toate întru pomenirea sfinţilor; că porţile cereşti se deschid şi cele ce sunt ale Stăpânului ni se fac cunoscute. Cuvintele fapte se propovăduiesc şi limbile minunile le cântă; iar noi către Mântuitorul strigăm: slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că, prin aceştia credincioşilor pace s-a făcut. (Dintre Laudele ce se cântă la Utrenie )

Din slujba Sfinţilor Trei Ierarhi (audio, clic aici)

Acatistul Sfinţilor Trei Ierarhi (text, clic aici)

+ * + * +

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Trâmbiţa cea mare a Bisericii, făclia care luminează toată lumea, propovăduitorul a cărui vestire cuprinde toate marginile, Vasile cel cu nume mare, adună pe credincioşi la prăznuirea aceasta. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Stâlp de foc povăţuitor poporului credincios şi arzând pe vrăjmaşii credinţei, mântuind neamurile cele ce-l urmau cu tărie, marele Vasile aşa s-a arătat; deci să îndrăznească şi să biruiască Biserica lui Hristos, îmbogăţită fiind cu un apărător ca acesta. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Cel strălucitor prin viaţă şi prin fapte, cel strălucit prin cuvânt şi prin dogme, care, ca un alt soare, străluceşte mai mult decât toate stelele, mult lăudatul teolog, astăzi este fericit de toţi. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Desfătarea limbii şi dulceaţă la tot auzul a ajuns cuvântul tău, Grigorie; mana vieţii, roua dulceţii, mierea din piatră, îngerilor cerească pâine; care îndeamnă a se sătura de nesăţioasa ei dulceaţă şi care umple de desfătare pe cei ce se împărtăşesc cu ea. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

Iată lumina lumii luminează lumea; iată sarea pământului îndulceşte pământul; iată pomul vieţii aduce roade de nemurire, sfântul Ioan Gură de Aur; cei ce nu voiţi să muriţi, veniţi să vă desfătaţi. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Râul darurilor Duhului s-a umplut până la revărsare, şi faţa cea frumoasă a pământului se udă ca dintr-un izvor de desfătare, din gura cea de aur; veselind şi îngrăşând toată cetatea lui Hristos, cu săltările dumnezeieştilor valuri. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Mozaic din veacul al XIV-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări; să ne bucurăm de praznic şi să salutăm bucurându-ne, cu toată obştea, la prăznuirea dascălilor noştri. Conducătorii pământeşti să alerge împreună şi pe ierarhi să-i laude cu cântări, ca pe cei ce au izvorât trei râuri preamari de dogme ale Duhului, de unde frumoase şi pururea vii. Pe păstorii şi învăţătorii, pe cei trei îndrumători întru cele sfinte ai Sfintei Treimi, adunându-ne să-i lăudăm: filosofii, pe cei înţelepţi; preoţii, pe păstorii; păcătoşii, pe ocârmuitorii; săracii, pe îmbogăţitorii; cei din necazuri, pe mângâietorii; călătorii, pe însoţitorii în călătorie; cei ce sunt pe mare, pe ocârmuitorii.  Şi toţi cei pretutindenea întâmpinăm cu căldură pe dumnezeieştii ierarhi, lăudându-i, aşa să grăim: preasfinţiţi învăţători, sârguiţi de scoateţi pe credincioşi din smintelile lumii şi ne scăpaţi pe noi din chinurile cele de veci. (Dintre Stihirile Sfinţilor ce se cântă la Litie)

Nu este un al doilea între aceştia trei; că fiecare îşi poartă veşnicia lui, nimeni întâiul părând, şi pe cei deopotrivă cu cinstirea înfrângând; ci mai vârtos îşi împart unul altuia biruinţa, cu mare bucurie. Că nu încape între dânşii îndrăzneala pizmuirii, care strică buna înţelegere. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Icoană din veacul al VII-lea aflată la Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Sliven, Bulgaria (30 ianuarie)

(Sursă: http://new.sliven.net/res/news/37853/P1290035.JPG)

Acesta se născu în Sliven, Bulgaria, la 9 octombrie 1818 din părinţi cucernici. Deprinzând de la părinţii săi evlavia pentru cele dumnezeieşti, mergea adesea la Biserică şi deşi nu fusese la şcoală, învăţă pe de rost multe rugăciuni şi slujbe. Văzându-i înzestrarea, preotului locului îi păru rău că tânărul nu învăţase să scrie şi să citească.

După moartea părinţilor săi, fratele său plecă în Ţara Românească, iar Dimitrie rămase singur. După o vreme, casa în care locuia Dimitrie se prăbuşi din pricina vechimii, iar musulmanii din partea locului se folosiră de prilej pentru a pune mâna pe pământul din jurul casei. Astfel, până la urmă, Dimitrie ajunse slugă la un musulman.

Fiindcă Dimitrie era frumos la chip, musulmanul la care lucra încercă prin fiii săi să-l înduplece să se lepede de credinţa sa şi să se facă musulman, însă Dimitrie le răspundea:

– Legea noastră creştinească ne-a fost dată chiar de Dumnezeu prin Iisus Hristos. A voastră nu a fost dată de Dumnezeu, ci de un simplu om pe nume Mahomed.

Auzind acestea, musulmanul îl lovi pe Dimitrie peste faţă şi îl dădu afară din casă fără a-i plăti nimic din simbria datorată.

Ajungând brutar, Dimitrie vindea pâine în piaţă mărturisindu-şi dreapta credinţă şi neajunsurile islamului. Din această pricină musulmanii începură să îl urască căutând să se răzbune.

Se întâmplă atunci să vină în partea locului un cadiu nou, iar beii dădură ospăţ în cinstea lui. Dimitrie trebuia să aducă mâncarea pentru ospăţ, însă fu invitat la masă deoarece cadiul fusese înştiinţat că Dimitrie osândea islamul în fiecare zi.

După ospăţ, cadiul încercă să îl înduplece:

– Lasă-mă să te fac musulman, Dimitrie. Uite ce viaţă de Rai ducem noi! Şi tu eşti un tânăr aşa de chipeş. E ruşinos că, după credinţa noastră, eşti ghiaur (adică necredincios). Dacă te converteşti la islam, am să-l înduplec pe stăpânul tău să te facă ginerele lui şi să-ţi dea ţie jumătate din avere. Astfel ai să ajungi cel mai de vază om din Sliven.

Dimitrie răspunse că se învoieşte, dar numai în glumă, însă cadiul crezu cuvintelor lui şi îndată un musulman luă o bucată de pânză albă şi începu să o înfăşoare în jurul capului său. Văzând Dimitrie că era serios, spuse:

– Voi aţi luat de bune cuvintele mele. Oare nu ştiţi că un creştin ortodox crede în adevăratul Dumnezeu, Hristos, şi nu se va lepăda niciodată de El ca să creadă în Mahomed, care nu a fost trimis de Dumnezeu, nici de sfinţii prooroci si apostoli, ci de el însuşi, numindu-se singur prooroc şi călăuză a necredincioşilor?

Apoi îşi scoase turbanul, îl aruncă jos şi fugi din casă. Aceasta se întâmpla la 9 seara, iar musulmanii încercară ceasuri întregi să îl găsească, însă fără a izbuti, căci Dimitrie se ascunsese în satul vecin, Ihera, unde stătu 3 zile şi 3 nopţi fără mâncare şi apă. În cele din urmă merse la o casă, iar bătrânul de acolo, fără ştirea familiei sale, îi dădu o pereche de pantofi, puţină pâine şi câţiva bani, îndemnându-l să se ducă la epicopul din Ruse.

Ajungând Dimitrie mai întâi la Razgrad unde lucră puţin pentru a-şi câştiga pâinea, se duse mai apoi la episcop. Acesta se dovedi a fi un bun părtor duhovnicesc, căci vreme de 3 zile îl ascultă, se rugă dimpreună cu dânsul şi îl întări, iar le plecare îi dădu un galben şi o cruce de lemn spunându-i:

– Adu-ţi aminte mereu ceea ce ţi-am spus despre credinţa noastră ortodoxă. Poartă la piept crucea aceasta şi ea îţi va fi însoţitoare în viaţă.

Pe drum, Dimitrie schimbă galbenul şi o parte din banii primiţi îi dădu săracilor, iar o parte îi păstră pentru sine. Apoi se întoarse la Sliven unde ,văzând doi străjeri musulmani, îşi făcu de 3 ori semnul sfintei cruci şi ducându-se la ei, le spuse:

– Văd că tot mă mai căutaţi. Eu sunt Dimitrie pe care stăpânul vostru a vrut să-l silească să se facă musulman.

Legându-i mâinile, îl duseră la temniţă. Pe drum Dimitrie spunea creştinilor pe care îi întâlnea înclinându-şi capul:

– Iertaţi-mă, fraţilor, m-am dat în mâna acestor oameni fără Dumnezeu ca să se slăvească credinţa noastră.

În seara aceea, fu dus înaintea cadiului care îi spuse:

– Acum trei luni, în faţa mea şi a altor bei ai făgăduit că treci la credinţa noastră Dar în aceeaşi noapte ai hulit credinţa noastră şi ai fugit, deşi nimeni n-a încercat să te vatăme. Dar ce-a fost a fost; acum că te-ai întors şi te-ai dat singur în mâinile noastre, vreau să cred că Allah ţi-a descoperit ceva prin proorocul Mahomed şi ai ajuns să primeşti islamul.

Auzind aceasta, Dimitrie scoase crucea de lemn dată lui de episcop şi arându-i-o cadiului, spuse:

– Vezi crucea asta? Eu cred în Dumnezeul acesta, Iisus Hristos, care s-a răstignit pe o cruce ca aceasta. Nu ţi-am făgăduit niciodată că mă fac musulman, şi nu am avut de gând vreodată să fac aşa ceva. Dacă socoteşti bune cele spuse în glumă, îmi pare rău pentru tine. Eu sunt creştin ortodox şi sunt gata să rabd tot ce mi-aţi putea face, pentru numele lui Hristos.

Apoi sărută crucea şi o puse la loc în sân.

Atunci cadiul porunci ca Dimtirie să fie dus înapoi la închnisoare unde fu chinuit vreme de 3 zile şi 3 nopţi, apoi fu adus iară dinaintea cadiului. Acesta încercă iară să îl înduplece în fel şi chip, însă încredintându-se de neclintirea lui Dimitrie porunci cu mânie să fie dat pe mâna chinuitorilor.

Vestea despre Dimitrie se răspândi, iar drept credincioşii locului izbutiră să obţină îngăduinţa cadiului ca părintele Ştefan să îl poată vedea pe Dimitrie. Acesta îi spuse lui Dimitrie:

– Părinte, mă tem că n-am să fiu în stare să rabd caznele. Păgânii aceştia m-au chinuit neomeneşte vreme de trei nopţi. În prima noapte m-au bătut cu bastoanele ude pe trupul gol. Apoi au pus patru bolovani pe pântecele meu şi am zăcut pe jos toată noaptea cu mâinile şi picioarele legate şi întinse în cele patru zări. Noaptea trecută mi-au bpgat ţepuşe sub unghiile de la mâini şi de la picioare. Cum vezi, nu pot nici să mă ridic, nici să ţin ceva în mână.

Apoi îi povesti părintelui toate cele întâmplate.

Vreme de un an fu ţinut Dimitrie în închisoare, până când mulţi musulmani se adunară la în apropiere de temniţă şi strigară să-l dea morţii pe Dimitrie. Cadiul văzându-le stăruinţa, porunci să fie adus Dimitrie dinaintea sa şi încercă din nou să îl înduplece, însă Dimitrie se arătă neclintit. Musulmanii cu şi mai mare sălbăticie cereau moartea lui Dimitrie, însă cadiul la stăruinţa un credincioşi mai înstăriţi îngărdui din nou părintelui Ştefan să vină în temniţă să îl împărtăşească cu Sfintele Taine îmbărbătându-l şi binecuvântându-l.

În dimineaţa zilei de 30 ianuarie, la ceasurile 8, Dimitrie fu scos din temniţă şi dus la locul de osândă. El mergea liniştit şi senin la locul de osândă, cu mâinile legate la spate cu lanţuri de fier. Creştinilor pe care îi întâlnea le spunea:

– Iertaţi-mă, fraţilor, şi rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine.

Ajungând la locul osândei, străjerii îl înconjurară, iar călăul îl puse în genunchi şi îl izbi cu sabia peste gât. Dimitrie rămase în genunchi nemişcat. După a doua lovitură capul lui Dimitri căzu la pământ.

Părintele Ştefan umplu o cutie cu pământ îmbibat cu sângele sfântului mucenici şi o îngropă sub scaunul episcopului din Sfântul Altar al Catedralei Sfântul Dimitrie. După mai mulţi ani eposcopul Ghervasie din Sliven (1897-1919) porunci să fie îngropată caseta sub tronul sub care se găseşte şi astăzi.

Trupul sfântului mucenic rămase neîngropat şi păzit întreaga noapte. A doua zi, cadiul porunci să fie aruncat în râul Tungea. Însă din nou creştinii îl înduplecară pe cadiu, cu mulţi bani, să le dea trupul spre a-l îngropa după rânduială. Ei îl luară cu multă cinste, îl spălară şi îl îmbrăcară, iar apoi îl îngropară în metocul Mănăstirii Dochiariu.

Astfel primi cununa luminată a muceniciei bineplăcutul lui Dumnezeu Dimitrie la 30 ianuarie 1841.

+ * + * +

Viaţa Sfântului Mucenic Dimitrie  poate fi aflată în

+ * + * +

(Sursă: http://new.sliven.net/res/news/37853/P1280003.JPG)

Published in: on 29 ianuarie, 2012 at 23:44  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfinţii Trei Ierarhi (30 ianuarie)

(Sursă: http://alchevskpravoslavniy.ru/wp-content/uploads/2010/02/042.jpg)

În veacul al XI-lea s-a iscat gâlceavă între creştini care socoteau a fi numai unul dintre cei trei ierarhi mai mare decât ceilalţi. Însă din purtarea de grijă a lui Dumnezeu sfântul Ioan, episcopul Evhaitelor (pomenit la 14 iunie), a avut o vedenie: mai întâi cei trei sfinţi i s-au înfăţişat pe rând fiecare în mare slavă şi negrăită frumuseţe, iar mai pe urmă i s-au arătat toţi trei împreună. Ei au grăit către dânsul:

– Precum vezi, în Dumnezeu noi suntem una şi nici o nepotrivire nu este între noi. Şi între noi nu este vreunul cel dintâi sau cel de-al doilea.

Sfinţii ierahi l-au povăţuit pe sfântul episcop să alcătuiască o slujbă pentru toţi trei deopotrivă şi să rânduiască o zi de împreună-prăznuire a lor.

Pe cei trei preamari luminători şi Dumnezeirii celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu razele dumnezeieştilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe marele Vasile, si pe Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, împreună cu strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi. (Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi care se poate asculta aici)

Acatistul Sfinţilor Trei Ierarhi  (text)

+ * + * +

Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei

 (pomenit la 1 ianuarie)

(Sursă: http://www.sedmitza.ru/data/861/509/1234/11044.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Rublev_grigoriy_bogoslov.jpg)

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, arhiepiscopul Constantinopolului  (pomenit la 25 ianuarie)

(Sursă: http://nibiryukov.narod.ru/nb_pinacoteca/nb_pinacoteca_painting/nb_pinacoteca_dionysius_st_gregory_the_theologian.jpg)

+ * + * +

Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (pomenit la 27 ianuarie)

(Sursă: http://www.agoracrestina.ro/imagini/foto-autori/ioan-gura-de-aur.jpg)

Sfântul Sfinţit Mucenic Ipolit, episcop al Romei, Italia (30 ianuarie)

 

În seara dinaintea marelui praznic al Sfinţilor Trei Ierahi, Biserica a pus înainte credincioşilor chipul sfântului ierarh Ipolit, episcop al Romei, pomenit în ziua pomenirii Sfinţilor Trei Ierarhi. La slujba Pavecerniţei, în lumina smerită a apusului de soare şi a candelelor, în biserică se aude:

 Ca un sfinţit mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos şi veseleşti inimile celor ce te laudă pe tine. Pentru aceasta, după vrednicie, toţi te fericim.

Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, preafericite, aduci lui Hristos din sângiuirile tale cele muceniceşti curgeri îmbelşugate. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim.

Acesta a păstorit turma lui Hristos în veacul al III-lea cu îmbelşugată purtare de grijă şi  iubire părintească. Împotrivindu-se chinuitorilor sfintei muceniţe Hrisa fecioara, aceştia îl chinuiră îndelung, îl legară de mâini şi de picioare şi-l aruncară în mare.  

+ * + * +

Sf Sf Mc Ipolit, ep Romei 1

Frescă din veacul al XV-lea, Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7011.jpg)

Părinte, văzând că stă în fața ta, ca o răsplată preasfințită a muceniciei, pe Cel ce cunoaște lămurit toate de mai înainte, bucuros ai strigat: prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Izvorând Bisericii lui Hristos, izvorul învățăturilor, preafericite, aduci lui Hristos din sângiuirile cele mucenicești curgeri bogate. Pentru aceasta după vrednicie toți te fericim. (Din Canul Sfântului ce se citește la Pavecerniță)

Ca unul ce ai dobândit îndrăzneală către Mântuitorul Hristos, preafericite, cu rugăciunile tale cele bineprimite, scapă de nevoi și de primejdii, de ispite și de cumplite supărări, de patimi și de greșeli și de suferințe pe cei ce cu credință te cinstesc pe tine. (Dintre Stihirile ce se cântă la Pavecerniță)

Published in: on 29 ianuarie, 2011 at 14:14  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfânta Pelaghia cea nebună pentru Hristos de la Mănăstirea Diveevo, Rusia (30 ianuarie)

(Sursă: http://www.4udel.nne.ru/image.php?&src=assets/images/saints/blazhen/blj_Pelagiya.jpg&w=457&f=jpeg&q=75&sia=blj_Pelagiya.jpg)

(Sursă: http://hram-troicy.prihod.ru/zhitie_svjatykh_razdel/view/id/33495)

Aceasta s-a născut în Arzamas, iar pentru purtarea sa neobişnuită încă din copilărie a fost numită „nebună”. După dorinţa părinţilor săi s-a căsătorit, însă în urma întâlnirii cu sfântul cuvios Serafim de Sarov a început să-şi petreacă nopţile în rugăciune şi să pară a fi nebună, de parcă şi-ar fi pierdut minţile. A adus pe lume doi fii, însă curând aceştia trecut la cele veşnice. Sfânta Pelagia a primit cu răbdare aceste încercări, iar de atunci începu să hoinărească pe străzi, purtându-se ca o nebună şi fiind batjocorită şi luată în râs. Nopţile şi le petrecea în rugăciune în pragul bisericii.

În anul 1837, fiind primită în obştea mănăstirii Diveevo, sfânta Pelagia  îşi continuă nevoinţa părutei nebunii: trăia pe stradă într-o groapă plină de mizerie, spărgea geamurile chiliilor, se bătea cu capul de pereţii clădirilor, întotdeauna mergea desculţă, îşi înţepa picioarele în cuie şi îşi pedepsea trupul în orice fel, hrănindu-se numai cu pâine şi apă, neparticipând niciodată la mesele mănăstirii. Unele surori o cinsteau, altele o socoteau stăpânită de un demon înainte-văzător. Fericita Pelagia Ivanovna era cinstită de toate maicile cele binecuvântate din Diveevo, care o strigau „mămică”.

Încă din timpul vieţii, sfânta Pelaghia obişnuia să-i vindece pe toţi cei care veneau la dânsa. Astfel, artistul M. P. Petrov s-a vindecat de paralizia mâinii.  Ea vedea toată viaţa oricui şi proorocea. Apărea în vise şi dăruia tămăduire. A reuşit să stingă un foc de la distanţă. Surorile din obşte şi însăşi egumena se sfătuiau cu fericita înainte-văzătoare. Faima înaintei-vederii sale s-a împrăştiat peste tot şi binecuvântata era vizitată de mulţi oameni din toate colţurile Rusiei. Cu patru ani înainte de fericita sa adormire, sfânta Pelagia a proorocit răspândirea iacobinismului şi a terorismului în Imperiu. Acestea aveau să ducă până la urmă la uciderea ţarului Alexandru al II-lea, pentru care Pelaghia plângea şi se ruga neîncetat.

După 20 de ani de aspră nevoinţă, sfânta Pelaghia, la îndemnul sfântului Serafim de Sarov care i s-a arătat în vis, s-a închis într-o chilie, a început să ocolească oamenii, a devenit tăcută, stătea şi plângea pe podea lângă uşa de la intrare şi îşi petrecea nopţile în rugăciune. Se hrănea mai ales cu pâine neagră, din care făcea biluţe ce îi serveau drept metanii pentru rugăciunea lui Iisus. Nu s-a spălat şi nu şi-a tăiat unghiile niciodată. Binecuvântata a trăit în obşte pânp la plecarea sa din lumea aceasta şi după cuvântul Sfântului Serafim de Sarov „multe suflete s-au salvat prin mijlocirea ei”.

Înainte de moartea sa a făgăduit tuturor celor care îşi vor aminti de dânsa că şi ea îşi va aminti şi se va ruga pentru ei. Sfânta Pelagia s-a mutat la cele de Sus la 30 ianuarie 1884. Trupul său s-a aflat nesupus stricăciunii răspândind bună mireasmă în anul 2004, în acelaşi an fiind trecută în rândul Sfinţilor.

+ * + * +

Viaţa Sfintei Pelaghia poate fi aflată în

sau

+ * + * +

(Sursă: http://www.diveevo.ru/files/file_440.jpg)

(Sursă: http://s004.radikal.ru/i208/1002/9a/d3f5440ba4af.jpg)

 + * + * +

Moaştele Sfintei Pelaghia

(Sursă: http://www.vsetsaritsa.ru/dsQsdsEn&mode=articles&option=targetcontent&fao=0&id=6174&cur=1)

(Sursă: http://www.vsetsaritsa.ru/dsQsdsEn&mode=articles&option=targetcontent&fao=0&id=6174&cur=2)

(Sursă: http://www.vsetsaritsa.ru/dsQsdsEn&mode=articles&option=targetcontent&fao=0&id=6174&cur=3)

+ * + * +

Mănăstirea Diveevo

(Sursă: http://www.sokolovs.narod.ru/nign/diveevo1024.jpg)

(Sursă: http://www.sokolovs.narod.ru/nign/sobory1024.jpg)

(Sursă: http://www.sokolovs.narod.ru/nign/divpreo1024.jpg)

(Sursă: http://www.sokolovs.narod.ru/nign/indiv1024.jpg)

(Sursă: http://www.sokolovs.narod.ru/nign/divtrap1024.jpg)

+ * + * +

Cântări din slujbă ale maicilor de la Mănăstirea Diveevo:

 clic 1, 2, 3 , 4 , 5, 6, 7 şi 8.

Published in: on 28 ianuarie, 2011 at 00:55  Comments (1)  
Tags: , , , , ,