Sfântul Cuvios Agapit doctorul fără de arginți din Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (1 iunie)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 1.1(Sursă: http://radiovera.ru/)

Acesta se îndreptă către marea Lavră a Peșterilor cu gândul fierbinte de a deveni monah în vremea starețului Antonie care, după rânduita vreme de încercare, îl tunse în monahism. De la acesta sfântul Agapit deprinse slujirea bolnavilor și tămăduirea acestora cu rădăcini, plante și rugăciuni.

Astfel, dacă vreun frate de îmbolnăvea, sfântul Agapie lăsa chilia și liniștea sa și alerga lângă acela. Priveghea lângă dânsul, îl ajuta la orice nevoie ar fi avut și-l îngrijea până la deplina sa însănătoșire. Și chiar de boala era îndelungată, iar bolnavul își pierdea răbdarea și începea a se văita, sfântul Agapit îl mângâia cu multe cuvinte de îmbărbătare și cu îndemnuri la răbdare.

Urmând astfel cu smerenie pilda părintelui său duhovnicesc, starețul Antonie, cuviosul Agapit fu învrednicit de Dumnezeu cu darul tămăduirii, căci tămăduia de orice boală prin rugăciune și dând bolnavilor să mănânce din rădăcinile cu care și el se hrănea.

Vestea despre dânsul nu întârzie să se răspândească în tot ținutul Kievului. Pricină pentru care mare mulțime de bolnavi începură a veni la mănăstire pentru a primi tămăduire de la sfântul Agapit.

În vremea aceea trăia la Kiev un medic armean cu credința (în veacul al V-lea armenii se rupseră de Biserica Ortodoxă respingând hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, și îmbrățișând erezia monofizită). Acesta era vestit pentru a vedea orice boală, a vindeca mare parte dintre boli și a spune celor bolnavi cât mai aveau de trăit, iar dacă bolnavul era în stare critică nu primea să se îngrijească de el.

Odată aduseră la mănăstire un boier grav bolnav căruia acest doctor armean îi vestise că avea să moară peste 8 zile. Cuviosul Agapit se rugă deasupra bolnavului, îi dădu să mănânce rădăcini din farfuria sa, iar bolnavul se tămădui pe dată.

Ajungând la urechile doctorului vestea tămăduirii minunate a bolnavului și umplându-i-se inima de invidie, începu a-l învinui dinaintea oamenilor de înșelătorie.

Odată, aduseră slujitorii doctorului un bolnav de care acesta era sigur că avea să moară căci îi dăduse a bea otravă în chip de medicament. Cuviosul Agapit, văzând starea gravă a bolnavului, aduse repede niște rădăcini tămăduitoare și le băgă cu greutate în gura bolnavului, apoi căzu cu fața la pământ rugându-se fierbinte către Dumnezeu pentru sărmanul om. Nu după multă vreme, cel muribund se umplu de viață și se ridică din patul bolii.

Auzind aceasta, doctorul orbit de furie, porunci slujitorilor să ticluiască o cale de a-l otrăvi pe însuși Agapit. Iar aceștia venind cu chip de închinători evlavioși îi dădură băutura otrăvitoare cuviosului părinte spunându-i că este sirop de fructe. Iar cuviosul o bău și nu păți nimic.

Nu după multă vreme se îmbolnăvi chiar domnitorul Vladimir Vsevolod Monomahul, ce se să găsea pe atunci la Cernigov.

Vladimir al II-lea Vsevolod Monomahul

Vladimir II Vsevolod Monomahul 1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Mult se strădui doctorul armean să îl însănătoșească fără însă a izbuti ceva, căci domnitorul ajunse în pragul morții. Văzând aceasta, trimise vorbă starețului Lavrei Peșterilor de atunci Ioan să-l trimită pe cuvios la Cernigov, însă sfântul Agapit îi spuse cu smerenie starețului:

– Cinstite părinte, dacă voi merge la domnitor pentru a-l vindeca, atunci va trebui să merg și la alții care vor avea aceeași nevoie. Toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu. Cer deci binecuvântarea voastră să nu mă duc în acel loc unde mă așteaptă slava omenească, căci am făgăduit Domnului să o ocolesc până la ultima mea suflare. Dacă va fi nevoie, dați-mi binecuvântare să plec într-un loc ascuns, până ce va trece această ispită. Dacă însă doriți să mă trimiteți cu orice chip la Cernigov, atunci voi face ascultare. Fie deci nu după cum voiesc eu, ci după voia sfinției voastre.

Admirând smerenia cuviosului părinte, starețul nu stărui să se ducă. În cele din urmă, după multe stăruinți, trimișii primiră de la cuviosul Agapit câteva rădăcini tămăduitoare pe care luându-le domnitorul îndată se făcu sănătos.

Plin de bucurie și recunoștință, domnitorul trimise multe răsplăți în aur cuviosul părinte pe care acesta le lepădă ca pe nimic, cerând ca toată bogăția aceea să fie dată săracilor, spunându-i boierului trimis de domnitor:

– Fiul meu, eu niciodată nu primesc răsplată pentru tămăduirile săvârșite, căci acestea se săvârșesc nu prin puterea mea, ci prin puterea lui Hristos.

Peste câțiva ani, se îmbolnăvi și cuviosul Agapie, prilej cu care îl cercetă și doctorul armean prefăcându-se că se interesează de sănătatea lui.

– Ia spune-mi, părinte, cu ce plante se tratează boala voastră?

– Cu acelea pe care mi le va arăta Domnul, Doctorul sufletelor și al trupurilor, răspunse fără de răutate cuviosul.

Disprețuindu-l ca pe unul ce nu are nici cea mai mică idee de medicină doctorul armean îi spuse:

– Vă spun cu adevărat că nu mai aveți mai mult de 3 zile de trăit. Vă dau cuvântul meu că dacă în 3 zile nu veți muri, eu îmi voi schimba viața și mă voi face monah ca și sfinția voastră!

Auzind aceste cuvinte, cuviosul se înfurie spunându-i:

– Aceasta este arta ta? În loc să salvezi, prevezi moartea? Dacă ești capabil, fă-mă bine! De nu, de ce-mi spui că voi muri în 3 zile? Află deci că Domnul m-a înștiințat că mă va lua lângă Dânsul peste 3 luni!

Între timp aduseseră la cuvios un bolnav de la Kiev pentru a-l face bine căruia cuviosul îi dădu unele plante pentru însănătoșire. Auzind batjocurile medicului se întoarse către dânsul spunându-i:

– Mănâncă și tu din aceste plante, te rog.

– Nu pot, părinte, deoarece noi avem în aceste zile post negru și astăzi nu pot mânca nimic.

– Dar cărei credințe aparții tu?, întrebă cu îndoială cuviosul.

– Dar bine, nu ați auzit despre mine? Sunt armean.

– Armean, strigă cuviosul cu furie sfântă. Și cum ai îndrăznit să intri aici înlăuntru? Cum ai îndrăznit să-mi întinezi chilia cu prezența ta eretică și să mă atingi? Pleacă de aici nerușinatule și ereticule!

Iară medicul plecă rușinat.

Cuviosul Agapit mai trăi 3 luni, așa după cum îl înștiințase Domnul, iar la i iunie adormi în pace fiind îngropat cu cinste în peștera cuviosului Antonie, alături de ceilalți nevoitori ai obștii.

După o vreme, medicul se înfățișă starețului povestindu-i că îi apăruse cu o zi înainte sfântul Agapit spunându-i:

– Ai promis că te vei lepăda de erezia ta și că te vei face monah. Dacă acum nu vei respecta această făgăduință îți vei pierde sufletul! Dumnezeu nu se lasă înșelat!

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 8.1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Și într-adevăr acesta trecu la credința dreptslăvitoare, rămase în mănăstire și deveni monah, dăruindu-și întreaga viață tămăduirii rănilor sufletului său și rugăciunii neîncetate către marele Doctor Iisus Hristos.

Pomenirea sfântului Agapit se săvârșește la 1 iunie (ziua fericitei sale adomiri, veacul al XI-lea) și la 28 septembrie (Soborul Sfinților din Peșterile de Aproape).

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Agapit poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Pesterilor din Kiev+ * + * +

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 8.2(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 14.1(Sursă: http://iconograf.com.ua/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 15.1(Sursă: http://www.rudata.ru/)

(Sursă: http://www.google.ro/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 16(Sursă: http://alchevskpravoslavniy.ru/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 12(Sursă: http://agapit.at.ua/)

Anunțuri

Sfântul Ierarh Agapit, episcopul Sinaului sau Sinadei, Frigia, Turcia (18 februarie)

Sf Ier Agapit, ep Sinaului sau Sinadei, Frigia, Trucia (324) 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta a trăit în vremea lui Diocleţian şi Maximian (284-305) şi era de fel din Capadocia, fiu de părinţi creştini.

Pe când era încă tânăr cu vârsta, se duse la mănăstirea de acolo, în care se aflau ca la 1000 de monahi. De la aceia culegând felurite bunătăţi, precum strânge albina din felurite flori, ajunse un încercat lucrător al poruncilor Domnului, topindu-și trupul cu postul, privegherea şi înfrânarea de la toate. Pentru aceasta era iubit şi cinstit de toţi. El se arătă folositor în ascultările fraţilor mănăstirii şi pe toţi monahii îi socotea şi îi numea stăpâni ai săi.

Pentru aceasta se învrednici a lua de la Dumnezeu darul minunilor, căci vindeca nu numai bolile oamenilor, ci şi ale animalelor.

În vremea aceea, aflând împăratul Liciniu (307-324) despre dânsul că este tare la trup, îl luă şi fără voie îl încorporă în oastea lui. Însă sfântul părinte şi acolo aflându-se, nu părăsi nevoinţele sale pustniceşti, căci şi ostăşeştile slujbe fără zăbavă le împlinea şi obişnuitele pustniceşti osteneli urma.

Iar în vremea aceea fiind chinuiţi cumplit pentru credinţa în Hristos, Victorin şi Dorotei, Teodul şi Agripa, bunii biruitori mucenici şi alţii mai mulţi, fericitul acesta Agapit voi să fie şi el părtaş cu aceia. Însă aceia săvârşindu-se în Hristos prin sabie, sfântul Agapit, fu doar rănit de o suliţă, pricină pentru care scăpă, poate spre mântuirea mai multora fiind păzit.

După ce muri Liciniu şi cârmele ocârmuirii împărăţiei romanilor fură luate de marele Constantin, se întâmplă ca o slugă vrednică a împăratului să fie cuprinsă de un duh necurat şi chema numele sfântului Agapit. Împăratul aduse pe sfânt la palat şi îndată ce acesta făcu rugăciune, izgoni duhul necurat, iară sluga dobândi vindecare.

Pentru aceasta sfântul părinte nu cerut alt dar de la împărat, decât să fie slobozit din oştire pentru a se duce la mult dorita lui linişte, dorință pe care împăratul i-o împlini.

Deci întorcându-se sfântul la liniştea sa, episcopul cetăţii Sinadei trimise de-l chemă la sine şi-l hirotonit preot, şi nu după multă vreme, mutându-se episcopul din viaţă, sfântul Agapit, din voinţă dumnezeiască şi cu alegerea preoţilor şi a întregului popor, fu făcut episcop al cetăţii Sinadei. Şi îndată ce a fu făcut arhiereu, sfântul făcu şi mai mari minuni, învrednicindu-se şi de dar proorocesc. Dar nu putem să pomenim aici proorocirile şi marile faceri de minuni ale sfântului.

Deci, bine şi în chip plăcut lui Dumnezeu vieţuind, şi plin de zile făcându-se, la anul 324 se odihni în Domnul fiind până astăzi izvor îmbelșugat de mângâiere și ajutor tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Întrucât în Mineiul nostru și în calendarul creștin-ortodox românesc sfântul ierarh Agapit apare ca fiind episcop al Sinaului, totuși lucrarea „Sinaxar ortodox general și dicționar aghiografic” îngrijită de părintele Ioaninchie Bălan precum și sinaxarele altor popoare lămuresc asupra numelui cetății păstorită de sfântul părinte ca fiind Sinada.

+ * + * +

Sf Ier Agapit, ep Sinaului sau Sinadei, Frigia, Trucia (324) 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 17 Februarie, 2015 at 22:28  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,