Sfântul Ierarh Inochentie, arhiepiscopul Odessei, Ucraina (25 mai)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 1.1(Sursă: http://gorod48.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 6(Sursă: http://elib.shpl.ru/)

Acesta s-a născut la 15 decembrie 1800, în privincia Orel, orașul Eltz. Tatăl său a fost preotul Alexei Borisov care a slujit la Biserica Adormirii Maicii Domnului.

În 1819 absolvi cu rezultate excepționale seminarul și intră la Academia Teologică din Kiev. Acolo se dărui studiului cu atâta râvnă, încât adesea își petrecea nopțile cufundat în cărțile sale. Urmând unei chemări lăuntrice, acordă mai multă vreme omileticii, adică alcătuirii și desăvârșirii predicilor, mai mult decât oricărei alte materii.

În 1823, la 23 de ani, Ivan Alexeevici își încheie studiile academice cu rezultate strălucite și fu chemat la Sankt Petersburg, fiind numit mai întâi inspector și profesor de istoria Bisericii la Academia Teologică, iar la mai puțin de 3 luni, rector al Școlii Duhovnicești „Sfântul Alexandru Nevski”. În acest răstimp fu tuns în monahism cu numele Inochentie, fiind apoi hirotonit ieromonah. În decembrie 1824, părintele Inochentie fu numit profesor suplinitor de teologie la Academia Teologică din Sankt Petersburg, iar câteva luni mai târziu inspector și profesor al acesteia. În martie 1826, se învrednici de rangul de arhimandrit.

Sfântul Inochentie urmărea cu mare luare-aminte starea și înaintarea științelor naturale, socotind că acestea nu numai că nu se împotrivesc teologiei, ci îi pot fi folositoare în cele mai bune chipuri cu putință.

Înzestrat cu multe daruri, arhimandritul Inochentie, din al cărui suflet se revărsa preaplinul dragostei, avea priceperea de a insufla profesorilor simțul comuniunii: oriunde mergea, aducea pace și liniște. În cei 9 ani cât fu rector, el și familia academică erau într-un cuget și trăiau ca și cum ar fi avut un singur suflet.

Pentru talentul său extraordinar de predicator, sfântul Inochentie dobândi o deosebită faimă, având să fie cunoscut mai târziu drept „Gură de Aur al rușilor”. Puse temeiile unei noi școli omiletice rusești, care prin roadele ei se arătă a fi una vie și pratică, fiind totodată lipsită de ostentație și lipsită de erudiție seacă.

Academia Imperială de Științe și felurite societăți savante au cinstit împlinirile literare ale predicatorului, primindu-l ca membru al lor. Odată cu trecerea vremii, unele din predicile sale fură traduse în greacă, germană, franceză, engleză, română și poloneză.

La 21 noiembrie 1836, de praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, arhimandritul Inochentie fu numit episcop de Cighirin. Mai apoi, în martie 1840, fu numit episcop al eparhiei Vologda, iar după ce sluji acolo vreme de 9 luni, fu mutat în eparhia Harkovului, unde păstori vreme de aproape 6 ani. Între timp, restaură mănăstirile Ahtirka și Svetogorsk și deschise mănăstirea de maici Sfântul Nicolae. De asemenea, procesiunile cu Crucea în Harkov, pentru prăznuirea mutării Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kuriajki la Harkov, se făcură la inițiativa sfântului Inochentie.

În 1845, vlădica fu ridicat la rangul de arhiepiescop, iar 3 ani mai târziu fu numit în eparhia Chersonului și Tauridei. Arhipăstorul se hotărî ca țel de căpătâi al șederii sale în această eparhie să restaureze vechile monumente creștine din Crimeea distruse de turci și să întemeieze „Athosul rusesc”.

Dorind să protejeze ruinele vechiului și vestitului Cherson, acesta fiind locul unde fusese botezat sfântul Vladimir, marele cneaz al Rusiei, sfântul arhiepiscop îi ceru guvernatorului ținutului să-i dea în purtare de grijă aceste ruine. Acolo, în sălbăticie, lângă rămășițele fostei catedrale, înălță o bisericuță închinată pomenirii sfintei cneaghine Olga, precum și o mică locuință pentru monahi. Mai târziu, reînnoi biserica veche care fusese cioplită în țărmul stâncos de sfântul Clement. Apoi o sfinți ca biserică a sfinților mucenici Clement și Martin, cei care fuseseră trimiși acolo ca pietrari și pătimiseră pentru credința înHristos. În același masiv pietros întemeie și un mic schit.

În numeroasele sale călătorii în Crimeea, vlădica avea obiceiul să se despartă de cei împreună-călători cu dânsul, pentru a urca și a se ruga pe vârfuri de deal unde își săvârșiseră lucrarea nevoitorii duhovnicești din vechime.

În ultimii ani ai vieții sale, în vremea războiului din Crimeea, sfântul Inochentie se dovedi a fi un adevărat păstor duhovnicesc, având o înrâurire deosebit de binefăcătoare asupra trupelor rusești.

Mărimea de suflet a sfântului ierarh se adeveri și prin numeroasele sale vizite făcute soldaților răniți din spitalele de campanie, unde domnea tifosul și unde putea fi văzut noianul de necazuri și suferințe pricinuite de război. În vremea luptelor, vlădica venea în mijlocul trupelor și, străbătând rândurile armatei, îi îmbărbăta pe soldați. Și aici, curajosul părinte și păstor era asemenea unui înger, fiind un mângâietor al celor aflați în suferință.

Nenumăratele sale osteneli se făcură cunoscute tuturor, astfel încât la încoronarea țarului Alexandru al II-lea, sfântul Inochentie fu numit membru al Sfântului Sinod.

Marea mulțime a nevoințelor și a strădaniilor slăvitului arhipăstor îi covârșiră în cele din urmă sănătatea. Pe când se afla în Sevastopol, în vremea unei bătălii date de armata rusă, vlădica se îmbolnăvi și, în 25 mai 1857, la slăvitul praznic al Sfintei Treimi, la Cherson, pe drumul de întoarcere către Odessa, se mută la odihna cea de Sus.

Sfântul Inochentie fu proslăvit cu sfinții de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1997. Astăzi, racla cu cinstitele sale moaște se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa (strada Preobrajenskaia, numărul 70).

+ * + * +

În limba română, scrierile sfântului Inochentie se făcură cunoscute datorită râvnei cărturărești a patriarhului Nicodim Munteanu (1864-1948).

Patriarhul României Nicodim Munteanu în anul 1946, un 2 ani înaintea mutării sale la cele veșnice

Patriarhul Nicodim Munteanu în 1946 1(Sursă: http://www.george-damian.ro/)

Prin osteneala sa fură tălmăcite din rusă mai multe volume de cuvântări bisericești. Însemnata lucrare de traducere din literatura omiletică rusă a părintelui Nicodim începu cu cele 6 cuvântări despre natură ale sfântului Inochentie, arhiepiscopul Odessei. În cuvântul înainte la cea dintâi ediție a acestei cărți, patriarhul Nicodim scria:

„Arhiepiscopul Inochentie i-a uimit pe cei din vremea sa prin munca și talentul său. Ca elev al seminarului și student al Academiei Teologice nu a lăsat să adoarmă darul dumnezeiesc pogorât asupra minții sale. Dintre multele lui lucrări, predicile sunt cele mai de seamă, care nu-și vor pierde multă vreme însemnătatea. Cuvântările lui au creat o nouă școală în lumea predicatorilor, ducând lucrul până acolo încât Sfântul Sinod rus a însărcinat o comisie pentru a-i face cercetare asupra izvorului ideilor sale, dar rezultatul a fost biruința desăvârșită a propovăduitorului asupra tuturor invidioșilor, fiind răsplătit deplin de mulțumirea și recunoștința auditorului său”.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Inochentie, arhiepiscop al Odessei

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 14 sf moaste(Sursă: http://arhiv.orthodoxy.org.ua/)

+ * + * +

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 10 carte Intelepciunea dumnezieasca si rosturile naturii„Facă Bunul Dumnezeu ca noi cu toții să ne facem mai luători aminte către timpurile anului și să contenim de a le mai privi și socoti ca niște schimbări neînsemnate din natură, ci dimpotrivă, să începem a vedea într-însele adevărata oglindire a nevăzutelor desăvârșiri dumnezeiești, o adevărată oglindă a propriei noastre vieți și o icoană vie pentru purtarea și călăuzirea noastră în viață” (Sfântul Ierarh Inochentie, arhiepiscopul Odessei, Înțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii)

Citate din acestă carte:

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/pamantul-primaverii (clic aici)

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/voiti-voi-oare-sa-vedeti-frumusetea-hainei-iernii-toata-maretia-ei (clic aici)

+

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 11 carte Despre pacat si urmarile saleCitat din această carte:

http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2014/04/sfantul-inochentie-al-odessei-priveste.html (clic aici)

+ * + * +

 Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 4(Sursă: http://www.viewmap.org/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 3(Sursă: http://dic.academic.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 5(Sursă: http://www.krimoved-library.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 13.1(Sursă: http://tvgd.info/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 12(Sursă: http://hitrovka.livejournal.com/)

+ * + * +

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 8(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 7.1(Sursă: http://art-aleksandra.ru/)

Sfântul Ierarh Teodor, arhiepiscopul Constantinopolului, Turcia (27 decembrie)

Sf Ier Teodor, arhiep Constantinopolului (686) 1.1(Sursă: http://www.ikonu.ru/)

Acesta se născu şi crescu în Constantinopol, în vremea preabinecredinciosului împărat Constantin Pogonatul.

Pentru evlavia sa cea mare ajunse preot al bisericii celei mari, apoi sincel şi schevofilax.

La moartea patriarhului Constantinopolului, silit de tot senatul şi de însuşi împăratul, dar mai bine spus de Sfântul Sinod, i se încredinţă păstorirea Bisericii. Ocârmuind bine Biserica vreme de 2 ani şi 3 luni, se mută la Domnul, în anul 686.

Published in: on 26 decembrie, 2014 at 16:51  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Teofil, ahiepiscopul Novgorodului, Rusia (26 octombrie)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se nevoi în mănăstirea Otesk și fu așezat arhiepiscop al Novgorodului la 15 decembrie 1472 la Moscova, după fericita adormire a sfântului ierarh Iona.

Sfântul Ierarh Iona, arhiepiscopul Novgorodului (pomenit la 5 noiembrie)

2. Sf Ier Iona, arhiepiscopul Novgorodului 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Vremea păstoririi sfântului ierarh fu una plină de frământări pentru ținutul Novgorodului, căci văduva Marta Borețkaia și cei cu dânsa răspândeau printre locuitorii ținutului răzvrătirea împotriva cneazului întregii Rusii Ivan al III-lea a cărui cea dintâi soție a fost Elena, fiica sfântului Ștefan cel Mare.

Călugărul Pimen, și el adept al taberei rezvrătite, stârni poporul împotriva sfântului ierarh. Chiar o parte dintre locuitori erau dispuși să treacă de partea lituanienilor și să nege ascultarea față de Moscova.

Văzând primejdia ce păștea turma sa, în anul 1479, bunul păstor adresă o scrisoare, ce se păstrează până astăzi, locuitorilor Novgorodului cuprinși de furia răzvrătirii în care le spuse:

„Nu trădați Ortodoxia pentru a deveni turmă a apostaților. Mă voi întoarce înapoi în umila mea chilie de unde m-ați luat pentru rușinea acestei răzvrătiri”.

Aceștia însă nu ascultară de cuvintele bunului păstor și un război fratricid izbucni între Moscova și Novgorodul. Înfrângerea locuitorilor Novgorodului îi sili pe aceștia să ceară mila Moscovei pe care o primiră prin mijlocirea sfântului Teofil.

Un an mai târziu, în 1480, sfântul Teofil fu închis din porunca cneazului Ivan al III-lea în mănăstirea Ciudov din Moscova unde petrecu vreme de 3 ani după care se mută la odihna cea de Sus.

Tradiția spune că pe când sfântul ierarh Teofil se afla pe patul de boală în mănăstirea Ciudov, i se arătă sfântul ierarh Nifon al Novgorodului ale cărui cinstite moaște odihneau în peștera sfântului cuvios Antonie din Lavra Peșterilor.

Sfântul Ierarh Nifon, episcopul Novgorodului (pomenit la 8 aprilie)

2. Sf Ier Nifon, episcopul Novgorodului 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta îi aminti sfântului ierarh Teofil de făgăduința sa de a se închina la sfinții aflați în marea Lavră a Peșterilor. Însă pe când se îndrepta spre Kiev, aproape de Nipru, din pricina bolii, sfântul Teofil nu mai ajunse în viață la peșteri, însă trupul său fu așezat în acestea alături de cele ale mulțimii sfinților din Lavra Peșterilor față de care avea adâncă evlavie.

Pomenirea sfântului ierarh Teofil se mai săvârșește și la 28 august (Soborul sfinților din Peștera din Depărtare) și în a doua Duminică a Postului Mare (Soborul sfinților din Lavra Peșterilor din Kiev).

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 4(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Moscova în vremea cneazului Ivan al III-lea. Acuarelă săvârșită de Apollinari Wasnezow în anul 1921

2. Moscova în vremea lui Ivan ak III-lea, acuarela (1921) de Apollinari Wasnezow 1(Sursă: http://ro.wikipedia.org/)

+ * + * +

Mănăstirea Ciudov în care a fost închis vreme de 3 ani Sfântul Ierarh Teofil al Novgorodului din porunca cneazului Ivan al III-lea, aflată în Moscova, Rusia

2. Manastirea Ciudov, Moscova 1(Sursă: http://strana.ru/)

Published in: on 26 octombrie, 2014 at 01:53  Comments (2)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Sixt, arhiepiscopul Romei, Italia (10 august)

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta era din Atena, din neam grecesc, și fu mai înainte filosof, iar mai apoi creștin. Mergând la Roma și fiind aflat de bună trebuință Bisericii lui Hristos pentru înțelepciunea sa și pentru viața sa cea îmbunătățită, fu ridicat pe treptele rânduielii bisericești.

Deci, în vremea aceea, primind cununa muceniciei sfântul Ștefan, arhiepiscopul Romei (clic aici, pomenit la 3 august) din acea vreme, sfântul Sixt fu ridicat pe scaunul arhieresc în locul său, ca la moarte sigură, căci în acele vremi nu era arhiepiscop pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii.

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei (pomenit la 3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, episcopul Romei (257) 1.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

După înfrângerea perșilor, împăratul Deciu se întoarse la Roma biruitor și cu dănțuire. Atunci sfântul Sixt și clerul său fură prinși de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului dimpreună cu alți creștini. Pe când sfântul ierarh se afla în temniță, fură munciți pentru Hristos iar mai apoi uciși doi boieri persani, Avdon și Senis. Apoi Valerian porunci să-l aducă noaptea pe sfântul Sixt dimpreună cu diaconii Felichisim și Agapit dinaintea sa și a împăratului întru-una din capiștile idolești din cetate.

Văzând neclintirea ierarhului, împăratul îl îndemnă:

– Îţi cruţăm bătrâneţile, dar cruţă-te şi tu pe tine însuţi şi te îngrijeşte de clerul tău, ca să-l izbăveşti de la moarte.

Însă sfântul Sixt îi răspunse:

– Până acum m-am cruţat şi mă cruţ şi îngrijesc de clerul meu, ca să pot să-i răpesc şi să-i izbăvesc pe toţi împreună cu mine din adâncul morţii veşnice.

Văzându-l în legături, sfântul arhidiacon Lavrentie (clic aici, pomenit tot în această zi de 10 august) strigă către dânsul:

– Părinte, unde te duci fără fiul tău? O, sfinte arhiereu, unde te grăbeşti fără arhidiaconul tău? Tu niciodată nu ai adus jertfă fără mine! Ce a găsit mila ta părintească neplăcut la mine? Dacă am fost părtaş cu tine întru lucrarea dumnezeieştilor Taine ale lui Hristos, pentru ce să nu fiu părtaş cu tine şi în vărsarea sângelui pentru Hristos? Ia-mă cu tine, părinte!

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul Romei (10 august)

1. Sf Mc Lavrentie arhidiaconul, mucenic la Roma (258) 3.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul ierarh îi răspunse:

– O, fiule, nu te las, ci te păzesc spre mai mari chinuri pe tine; pentru că cele mai mari nevoinţe te aşteaptă pe tine pentru credinţa în Hristos. Eu ca un bătrân ies la lupta cea mai uşoară, iar ţie ţi se cuvine să arăţi biruinţă şi dănţuire mai slăvită împotriva chinuitorului. Deci nu plânge; să ştii că, după trei zile de la sfârşitul meu, vei merge după preotul tău şi nu-ţi este de trebuinţă să fiu şi eu de faţă, ca şi cum aş fi spre ajutor. Ilie a lăsat pe Elisei şi nu i-a luat puterea facerii de minuni. Mergi deci până la vremea aceea şi avuţiile bisericeşti să le împarţi săracilor şi celor ce au trebuinţă după socoteala ta.

Mai apoi, fiind dus în capiştea lui Marte ce se afla în afara zidurilor cetăţii, sfântul Sixt zise către acea capişte:

– Să te sfărâme pe tine Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!

Iar creştinii zicând „Amin”, îndată se făcu mare cutremur şi căzu o parte din capişte sfărâmând idolul dintr-însa.

Atunci sfântul Lavrentie strigă către dânsul:

– Nu mă lăsa pe mine, părinte, că acum am împărţit vistieria ce mi-ai încredinţat-o.

Iar ostașii, auzind de vistierie, îl prinseră pe sfântul Lavrentie și-l ținură legat, iar pe sfântul Sixt dimpreună cu cei doi diaconi îi tăiară dinaintea acelei capiști de sub munte, iar trupurile lor le lăsară neîngropate.

După ce se făcu noapte, merseră preoții, diaconii și ceilalți creștini și luând cinstitele trupuri le înmormântară cu adâncă evlavie. Pătimirile sfântul ierarh se petrecură în anul 258, până acum mijlocind dinaintea Tronului Ceresc pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ierarh Eustatie I, arhiepiscopul Serbiei (4 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în a doua jumătate a veacului al XIII-lea, în vremea domniei sfântului țar Ștefan Uroș (1262-1320).

Sfântul Ștefan Uroș, țarul Serbiei (pomenit la 2 decembrie)

Sf Stefan Uros, tarul Serbiei 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Sfântul Eustatie se născu din părinți evlavioși de la care deprinse învățătura și faptele cele bineplăcute Domnului. Arătându-se încă din fragedă pruncie un copil ales, fu dat de părinți unui dascăl care îl călăuzi în înțelesul adânc al lucrurilor și înțelepciunea dumnezeiască tăinuită în Sfintele Scripturi.

În tinerețea sa, merse la Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail din Zeta (Muntenegru) unde se deprinse cu aspra viețuire. Curând deveni un aspru nevoitor. De acolo plecă într-un pelerinaj la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Domnului, de unde mai apoi porni către Sfântul Munte Athos. Cu inima plină de dulceața viețuirii nevoitorilor de acolo, se așeză în Mănăstirea Hilandar.

Nu după multă vreme, se răspândi vestea asprimii petrecerii sale și a învățăturilor sale și tot mai mulți îl căutau pentru povețe duhovnicești. Mai târziu, fu așezat egumen al mănăstirii.

După o vreme, fu așezat episcop de Jinca. Acolo se arătă pildă pentru toți. Toți se bucurau a avea în bunul lor păstor o pildă de viețuire.

Mai apoi, după adormirea arhiepiscopului Ioanichie, sfântul Eustatie fu ales arhiepiscop al Serbiei, călăuzind astfel binecredinciosul popor sârb vreme de 7 ani.

Împodobit de ani, se mută la cele veșnice, fiind înmormântat în Mănăstirea  Zica, iar mai apoi mutat în Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec.

+ * + * +

Sf Ier Evstatie I, arhiepiscopul Serbiei (1285) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Zica, Serbia

Mănăstirea  Zica, Serbia 1(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec (video)

http://video.crestinortodox.ro/e6nBL3zacZv/Patriarhatul_de_Pec___Biserica_Sfintii_Apostoli.html ( clic aici)

Published in: on 3 ianuarie, 2014 at 23:41  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei, Italia (3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Ștefan, pentru viețuirea sa aleasă, fu ales arhiepiscop al Romei în anul 254.

În timpul prigoanei lui Valerian, nevoit să rămână ascuns, sfântul Ștefan îi catehiza în ascuns pe păgânii care veneau la el și, după ce îi boteza, alegea pe cei mai vrednici dintre ei și îi hirotonea preoți, diaconi sau citeți.

Adesea, punându-și viața în primejdie, se îngrijea de trupurile mucenicilor, punându-le în morminte demne de ei.

După ce câțiva ucenici ai săi Îl mărturisiră pe Hristos cu prețul sângelui lor, sfântul Ștefan se hotărî să se dea pe sine chinurilor mucenicești.

Adus în templul lui Marte pentru a aduce jertfă idolului, sfântul Ștefan dărâmă edificiul prin rugăciunea sa, iar paznicii templului fugiră înfricoșați.

Slobozit de străjerii înfricoșați, sfântul Ștefan merse apoi la Campana, la mormântul sfintei mucenițe Lucia (pomenită la 13 decembrie).

Soldații îl aflară iară și, după îndelungi chinuri, îi tăiară capul.

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 4(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10347.jpg)

Astfel sfântul primi îndoită cunună: cea a arhieriei și cea a muceniciei pentru Hristos, în anul 257.

Cinstitele sale moaște fură mutate din Catacombele Sfântului Callist în Biserica Sfintei Prasede din Roma.

Încheiem cuvintele noastre cele prea sărace cu gândul că așa cum în viața sa a înconjurat cu purtarea sa de grijă și căldura părintească pe tot omul cel cuprins de neputințe trupești sau sufletești, tot astfel continuă să vegheze asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.2

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ștefan, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului Sfințitului Mucenic Ștefan)

+ * + * +

Frescă din veacul al XVI-lea, Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 2.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 3 august, 2013 at 01:00  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Arsenie, arhiepiscop al Kerkirei din Insula Corfu, Grecia (19 ianuarie)

Sf Ier Arsenie, arhiep de Kerkira, insula Corfu 1

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3966.jpg)

Acesta se născu în veacul al IX-lea, în ținutul Palestinei. Primind educație aleasă, încă din fragedă vârstă își închină viața lui Dumnezeu devenind monah și se dărui asprei nevoințe. 

Pentru înțelepciunea sa, fu ridicat în scaunul de arhiepiscop al Kerkirei. Din părinteasca sa purtare de grijă deveni ocrotitor al văduvelor, părinte al orfanilor și mângâietorilor al necăjiților, Dumnezeu învrednicindu-l de darul facerii de minuni. 

Adormi în Domnul în anul 959. Trupul său fu așezat cu multă cinste în catedrala din Kerkira de unde bunul părinte al tuturor celor ce aveau nevoie de mijlocirea sa, începu a se arăta izvor îmbelșugat de minuni, până astăzi.

Sfântul Arsenie cel iubitor al tuturor celor aflați în nevoi întocmi Canonul ce se citește la Slujba Sfântului Maslu despre care în cartea de slujbă se amintește numai „Facere a lui Arsenie”.

De asemenea, se mai păstrează două predici, una rostită în cinstea sfântului apostol Andrei, iar alta în cinstea sfintei mari mucenițe Varvara, precum și câteva scrisori trimise de dânsul sfântului Fotie, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 6 februarie).

+ * + * +

Canonul Sfântului Maslu, întocmit de Sfântul Arsenie al Kerkirei (audio, clic aici)

+ * + * +

Moaștele Sfântului Arsenie

Sf Ier Arsenie, arhiep de Kerkira, insula Corfu 3 moaste

(Sursă: http://proskynitis.blogspot.ro/2012/01/blog-post_1629.html)

+ * + * +

Sf Ier Arsenie, arhiep de Kerkira, insula Corfu 2.1

(Sursă: http://koskinad.blogspot.ro/2012/01/blog-post_19.html)

Published in: on 18 ianuarie, 2013 at 23:49  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Serapion, arhiepiscop de Novgorod, Rusia (16 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1848/s1848005.jpg)

Născut într-un sat din preajma Moscovei, ştiutor de carte încă de la vârsta de 7 ani, încă de timpuriu fu aprins de dorul despărţirii de lume şi slujirii lui Dumnezeu. Însă părinţii îl siliră să se căsătorească, învrednicindu-se de cinul preoţesc. La un an după căsătorie, soţia sa plecă la cele veşnice. Atunci, pentru liniştea părinţilor săi, continuă să slujească în Biserica Acoperământului Maicii Domnului ca preot.

Iar, după o vreme, plecând la Domnul şi părinţii săi, împărţi averea sa săracilor, iar el îşi îndreptă paşii către Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului de la Duna, întemeiată de sfântul Serghie de Radonej (clic aici, pomenit la 5 iulie, 7 iulie şi 25 septembrie).

Pentru viaţa sa aleasă, după moartea egumenului, fraţii îi cerură lui să ocârmuiască mănăstirea. Iar el strălucea prin atâtea fapte bune, încât după o vreme mănăstirea era numită „Pustia lui Serapion”. Copleşit de grijile cele multe şi dorind vieţuirea cea liniştită şi ascunsă de ochii oamenilor, sfântul Serapion se retrase în vestita Lavră a Sfântului Serghie de Radonej. Însă nici aici nu află linişte, căci anul 1493, din voinţa mitropolitului şi a marelui cneaz Ioan, fu numit egumen al lavrei.

Odată, marele cneaz,  dând crezare învinuirii de vrăjitorie pusă asupra a 3 femei nobile, porunci să fie arse pe rug. Auzind aceasta, sfântul Serapion, încredinţat de nevinovăţia lor şi săvârşind sârguitoare rugăciune, se înfăţişă dinaintea marelui cneaz înduplecându-l să le dea o pedeapsă mai mică, iar acesta ascultă de povaţa cuviosului părinte pe care îl cinstea.

Încredinţând marele cneaz Ioan conducerea ţării fiului său Vasilie, i-l recomandă pe sfântul Serapion ca vrednic de a fi arhiepiscop al Novgorododului. Astfel, la 15 ianuarie 1506, un sobor de ierarhi îl numiră arhiepiscop al Novgorodului.

Ridicarea în această treaptă avea să fie pentru sfântul părinte începutul a multe suferinţe.

În toamna anului sosirii sale în Novgorod, izbucni în acele locuri o molimă cumplită. Aceasta se repetă 2 ani la rând, toamna. În toamna celui de-al 3-lea an, muriră 15.398 de oameni. Tot atunci izbucni un incendiu care pârjoli oraşul, despre care stă scris în letopiseţul vremii că nu mai fusese niciodată unul asemănător. Iar sfântul Serapion, îndurerat pentru suferinţa oamenilor, în vremea dezastrului, ieşi cu procesiune cu o Cruce făcătoare de minuni, mergând până la podul de pe Volhono, înălţând fierbinţi rugăciuni, vărsând lacrimi şi suspinând, încât abia putea citi rugăciunile. Astfel continuă să se roage până când focul se domoli. Atunci, 3.315 oameni se mutară din această viaţă, afară de cei ce pieriseră înecaţi în râul Volhono.

Odată, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, chemă la masă de mai marii dregători ai oraşului. Atunci se târî până în sala de mese şi un olog, cerând de mâncare. Atunci milostivul Serapion, mişcat de suferinţa nefericitului, oftând din adâncul inimii, se uită la icoana Mântuitorului Hristos aflată deasupra uşii trapezei şi îi spuse:

– În numele Domnului nostru Iisus Hristos, ridică-te pe picioarele tale!

Iar ologul pe dată se ridică, preslăvind dimpreună cu poporul ce era de faţă pe Dumnezeu şi minunându-se de sfântul ierarh.

Însă chiar şi acest mare slujitor al Domnului trecu prin mare încecare, căci vrăjmaşul mântuirii neamului omenesc îl pizmuia pe bunul păstor pentru faptele sale bune.

Astfel, într-o perioadă foarte grea pentru Novogorod, se iscă mare gâlceavă legată de Mănăstirea Volokolamsk. La stăruinţele cneazlui de Volokolamsk, Feodor Borisovici, cuviosul Iosif, egumenul mănăstirii, se adresă marelui cneaz de la Moscova cu rugămintea ca mănăstirea sa să treacă sub oblăduirea directă a acestuia şi a mitropolitului. Pentru aceasta, sfântul Serapion îl puse pe egumen sub interdincţie, căci scosese mănăstirea din eparhia sa fără ştirea sa, scriindu-i într-o gramată:

„Pentru ce ai închinat mănăstirea ta marelui cneaz? Te-ai îndepărtat de cele cereşti ca să te apropii de cele pământeşti?”.

Aflând cneazul Vasilie de gramată şi de dinterdincţia sfântului Serapion, se mânie şi porunci ca arhiepiscopul Novgorodului să fie prins şi supus unei aspre detenţii la mănăstirea „lui Andronic” din Moscova, unde avea să îndure mari suferinţe.

Soborul din 1508 îl învinui pe sfântul Serapion că nu procedase corect, iar printr-o altă gramată ridică interdincţia pusă asupra lui Iosif.

Istovit din pricina închisorii, sfântul Serapion scrise mitropolitului Simon, plângându-se că nu i se dăduse dreptul în sobor să îşi prezinte pricina pentru care hotărâse astfel şi încercând să demonstreze dreptul său de a sancţiona un călugăr aflat sub jurisdicţia sa, iar în încheiere se încredinţă pe sine voii lui Dumnezeu. Înainte de muri, în 1511, mitropolitul Simon îl chemă la sine pe sfântul Serapion  îndemnându-l să-şi ceară iertare, iar el iertându-l totodată.

Tot atunci se împăcă cu preacuviosul Iosif care ceru voie marelui cneaz să strămute amândoi la marea Lavră a Sfântului Serghie, de care se simţeau legaţi.

Aici, sfântul Serapion se nevoi în post, rugăciune şi îndelungă răbdare, primind de la Domnul darul înainte-vederii. În clipa când cuviosul Iosif trecu la cele veşnice, sfântul Serapion se ridică în picioare, spunând celor care erau atunci cu dânsul:

– Fratele nostru Iosif a trecut la cele veşnice. Dumnezeu să-l ierte. Şi drepţilor li se întâmplă să moară.

Sfântul ierarh îşi ştiu mai înainte sfârşitul, acesta îmbrăcând mare schimă plecă la cele veşnice la 10 martie 1516.

Cinstitele sale moaşte fură aflate pline de bună mireasmă la 7 aprilie, în anul următor, rămânând aşezate în paraclisul lui Sreapion aflat la sud-vest de Catedrala Sfânta Treime a marii Lavre, unde se află până astăzi.

În zilele de grea restrişte, când mănăstirea fu asediată de armatele poloneze, sfântul Serapion dimpreună cu sfântul Seraghie de Radonej se arătară rugători osârdnici şi mijlocitori pentru izbăvirea sfântului locaş. Astfel, la 9 noiembrie 1608, înaintea Utreniei, sfântul Serghie se arătă unor monahi vrednici şi chiar unor mireni, umblând prin mănăstire şi chemându-i pe fraţi la biserică, unde fu văzut şi sfântul Serapion rugându-se dinaintea icoanei Maicii Domnului.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1848/s1848007.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1848/s1848008.jpg)

+ * + * +

Capela Sfântului Ierarh Serapion al Novgorodului, Mănăstirea Sfântului Serghie de Radonej, Moscova

(Sursă: http://forum.say7.info/topic52147.html)

Published in: on 16 martie, 2012 at 10:16  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ierarh Meletie, arhiepiscopul Antiohiei, Turcia (12 februarie)

La Sinodul al doilea Ecumenic de la Constantinopol, 381

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acesta se trăgea din Armenia, născut din părinţi creştini şi de bun neam. Deprinzându-se cu învăţăturile cele din afară şi cu cele ale Bisericii, se desăvârşi prin fapte bune. Era iubit de toţi pentru blândeţea, nerăutatea şi smerenia sa. Pentru aceasta fu silit de binecredincioşi să primească a-i păstori. Mai întâi fu episcop al cetăţii Sevastia din Armenia, apoi în Veria Siriei, iar mai apoi fu ales arhiepiscop al Antiohiei.

Când veni să păstorească în Antiohia, răucredincioşii arieni erau mulţi, iar creştinii erau puţini, fiind trecuţi cu vederea.

Atât era de iubit şi atâta evlavie avea poporul către dânsul, încât se povesteşte că după ce intră în cetate, antiohienii îl primiră cu atâta evlavie şi credinţă, încât fiecare dintre dânşii numea pe copii după numele sfântului. Încă îi închipuiră şi icoana lui, punându-i înfăţişarea şi pe peceţile inelelor, scrisorilor, paharelor, pe pereţii camerelor, pretutindeni, pentru ca văzându-l să aibă îndoită mângâiere. Atât de cinstit era numele lui înaintea antiohienilor, pentru faptele lui bune, dar şi pentru smerenia şi blândeţea lui.

Deci şezând sfântul Meletie pe scaunul Antiohiei, mai întâi învăţă pe popor viaţa cea îmbunătăţită şi obiceiurile cele bune, smulgând spinii din holdele inimilor lor.

Pe atunci, pe sfântul Vasile cel Mare l-a hirotonit diacon, iar sfântul Ioan Gură de Aur, care pe atunci era copil, primi din sfintele sale mâini Sfântul Botez.

Sfântul Meletie a fost un neîntrecut tâlcuitor şi apărător al Ortodoxiei. De 3 ori a fost izgonit din scaunul său.

Odată, pe când propovăduia poporului în biserică despre Sfânta Treime cea deofiinţă, diaconul său, un eretic, se repezi la dânsul şi îi astupă gura sa cu mâna. Însă bunul păstor, cu glasul curmat de mâna cea răucredincioasă, ridică pumnul închis în sus, desfăcând mai întâi trei degete şi arătându-le poporului. Mai pe urmă, închizând iar mâna, ridică spre popor doar un singur deget.

Sfântul păstor fu de faţă la cel de-al doilea Sinod Ecumenic de la Constantinopol, din anul 381, la care împăratul Teodosie îi arătă o cinste fără seamăn. La acest sinod, Dumnezeu săvârşi o minune prin ierarhul Său. Pe când sfântul Meletie îi tâlcuia lui Arie dogma Sfintei Treimi, ridicând mai întâi trei degete, unul câte unul, iar mai pe urmă arătându-le laolaltă, în ceasul acela, înaintea tuturor, din mâna sa străluci o lumină ca o văpaie.

Tot la acest sinod, sfântul Meletie îl puse pe sfântul Grigorie Teologul în scaunul episcopal al Constantinopolului.

După puţine zile, neinsprăvindu-se soborul, sfântul Meletie, cuprins de boală, adormi în Domnul, pricinuind multă plângere împăratului, arhiereilor şi la tot poporul binecredincios.

Cinstitele sale moaşte au fost mai apoi mutate în Antiohia, în sânul turmei pe care o păstorise cu neîntrecută râvnă şi dragoste părintească.

+ * + * +

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih4034.jpg)

Făcându-te, ierarhe, casă de sfinţenie, sfinţeşti pe toţi cei ce sârguiesc a chema numele tău şi zugrăvesc cu dragoste chipul tău, părinte, spre aducerea aminte de tine, şi cu credinţă cântă, preoţi bine cuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Stând înaintea Dătătorului de lumină, cu totul luminat, luminează ochiul cel întunecat al sufletului meu, cu lumina cunoştinţei şi alungă negura patimilor, cu rugăciunile tale; că tu ai îndrăzneală ca un ierarh, cuvioase Meletie. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Viaţa sa şi cuvântul rostit la înmormântatea sa de către Sfântul Grigorie de Nyssa pot fi aflate în

+ * + * +

La Sinodul al doilea Ecumenic

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1424/s1424002.jpg)

 

Published in: on 12 februarie, 2012 at 00:55  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Ierarh Chiril, arhiepiscopul Alexandriei, Egipt (18 ianuarie)

Acesta a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic, fiind nepot şi, pentru firea sa aleasă şi bineplăcută lui Dumnezeu, urmaş în scaun al lui Teofil, arhiepiscopul Alexandriei.

La Sinodul al III-lea Ecumenic din Efes, sfântul ierarh s-a arătat puternic apărător al Presfintei Născătoare de Dumnezeu împotriva ereziei lui Nestorie.

Fiind plin de râvnă, sfântul ierarh se luptă cu mult sârg pentru îndepărtarea ereziilor din cetate încredinţată sieşi spre păstorire, răbdând cu bărbăţie uneltirile şi învinuirile mincinoase.

Îndestulat de bunătăţi sufleteşti, sfântul Chiril se mută în locaşurile cele de Sus în anul 444. Pomenirea sa se săvârşeşte de două ori în an: la 18 ianuarie (dimpreună cu Sfântul Ierarh Atanasie, şi el arhiepiscop al Alexandriei mai înainte de Sfântul Chiril) şi la 9 iunie.

Din rânduiala lui Dumnezeu, viaţa sa ne este în mare parte necunoscută, însă chipul său poate fi aflat în scrierile sale, în cinstirea Bisericii şi în icoane.

Scrierile sale traduse în limba română, în nu mai puţin de 4 volume, le avem în mare parte din râvna părintelui Dumitru Stăniloae. Dintre acestea, cea mai cunoscută este tâlcuirea la Evanghelia Sfântului Ioan, pe care părintele Stăniloae nu numai o traduce în limba română modernă, ci îi şi adaugă nu mai puţin de 2.226 de note explicative care îmbogăţesc nespus de mult textul şi îi descoperă cititorului profunzimi nebănuite.

+ * + * +

+ * + * +

Uită-te cu milostivire de sus spre noi, cântăreţii tăi, pururea mărite părinte; poporului celui de cruce purtător biruinţă dând şi înălţând cu rugăciunile tale fruntea ortodocşilor şi luminând pe cei ce măresc pomenirea ta. (din Canonul Sfântului Chiril ce se citeşte la Utrenie)

Preasfinţite Chiril, tâlcuit-ai cu duhul harului închipuirile Legii şi cuvintele greu de înţeles ale proorocilor, arătându-le pline de frumuseţe duhovnicească şi de lumina Evangheliei. Că ai dat la o parte vălul Scripturii şi ai descoperit vistieria cea ascunsă a Duhului, cu minunatele tale asemănări, ajungând la taina lui Hristos. Pentru aceasta ai arătat că amândouă Testamentele sunt în armonie cu Duhul, ca un cer ce se găseşte cuprins într-altul, şi ai deschis mintea noastră să înţeleagă Scripturile. Şi acum cerem ţie să te rogi pentru noi, cei ce săvârşim cu credinţă pomenirea ta. (Laudă a Sfântului ce se cântă la Utrenie)

Lăsat-ai cuvântările tale cele pline de bogăţie, părinte Chiril, Bisericii lui Hristos, ca pe nişte vistierii de aur şi ca pe nişte pietre scumpe. (din Canonul Sfântului Chiril ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1155/s1155004.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih4305.jpg)

(sursă: http://www.ruicon.ru/images/iconografy/icons/Dionisiat_grek_fresko/104_dionisiat.jpg)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/1059/Svjatojj_patriarkh_Kirill_Aleksandrijjskijj.html)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/_oO4si60HBc8/TUbt99sq8TI/AAAAAAAAHwo/3wZ57Uhj-Mc/s1600/____20110130_1134263798.jpeg)

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/_oO4si60HBc8/TUbtssYlvHI/AAAAAAAAHwk/uVktRDhcHas/s1600/____20110130_1735013549.jpeg)

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/_oO4si60HBc8/TUbuP2isQAI/AAAAAAAAHws/Qz7sWhz1hvE/s1600/____20110130_1384308776.jpeg)

Published in: on 17 ianuarie, 2012 at 17:41  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,