Sfântul Ierarh Inochentie, arhiepiscopul Odessei, Ucraina (25 mai)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 1.1(Sursă: http://gorod48.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 6(Sursă: http://elib.shpl.ru/)

Acesta s-a născut la 15 decembrie 1800, în privincia Orel, orașul Eltz. Tatăl său a fost preotul Alexei Borisov care a slujit la Biserica Adormirii Maicii Domnului.

În 1819 absolvi cu rezultate excepționale seminarul și intră la Academia Teologică din Kiev. Acolo se dărui studiului cu atâta râvnă, încât adesea își petrecea nopțile cufundat în cărțile sale. Urmând unei chemări lăuntrice, acordă mai multă vreme omileticii, adică alcătuirii și desăvârșirii predicilor, mai mult decât oricărei alte materii.

În 1823, la 23 de ani, Ivan Alexeevici își încheie studiile academice cu rezultate strălucite și fu chemat la Sankt Petersburg, fiind numit mai întâi inspector și profesor de istoria Bisericii la Academia Teologică, iar la mai puțin de 3 luni, rector al Școlii Duhovnicești „Sfântul Alexandru Nevski”. În acest răstimp fu tuns în monahism cu numele Inochentie, fiind apoi hirotonit ieromonah. În decembrie 1824, părintele Inochentie fu numit profesor suplinitor de teologie la Academia Teologică din Sankt Petersburg, iar câteva luni mai târziu inspector și profesor al acesteia. În martie 1826, se învrednici de rangul de arhimandrit.

Sfântul Inochentie urmărea cu mare luare-aminte starea și înaintarea științelor naturale, socotind că acestea nu numai că nu se împotrivesc teologiei, ci îi pot fi folositoare în cele mai bune chipuri cu putință.

Înzestrat cu multe daruri, arhimandritul Inochentie, din al cărui suflet se revărsa preaplinul dragostei, avea priceperea de a insufla profesorilor simțul comuniunii: oriunde mergea, aducea pace și liniște. În cei 9 ani cât fu rector, el și familia academică erau într-un cuget și trăiau ca și cum ar fi avut un singur suflet.

Pentru talentul său extraordinar de predicator, sfântul Inochentie dobândi o deosebită faimă, având să fie cunoscut mai târziu drept „Gură de Aur al rușilor”. Puse temeiile unei noi școli omiletice rusești, care prin roadele ei se arătă a fi una vie și pratică, fiind totodată lipsită de ostentație și lipsită de erudiție seacă.

Academia Imperială de Științe și felurite societăți savante au cinstit împlinirile literare ale predicatorului, primindu-l ca membru al lor. Odată cu trecerea vremii, unele din predicile sale fură traduse în greacă, germană, franceză, engleză, română și poloneză.

La 21 noiembrie 1836, de praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului, arhimandritul Inochentie fu numit episcop de Cighirin. Mai apoi, în martie 1840, fu numit episcop al eparhiei Vologda, iar după ce sluji acolo vreme de 9 luni, fu mutat în eparhia Harkovului, unde păstori vreme de aproape 6 ani. Între timp, restaură mănăstirile Ahtirka și Svetogorsk și deschise mănăstirea de maici Sfântul Nicolae. De asemenea, procesiunile cu Crucea în Harkov, pentru prăznuirea mutării Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Kuriajki la Harkov, se făcură la inițiativa sfântului Inochentie.

În 1845, vlădica fu ridicat la rangul de arhiepiescop, iar 3 ani mai târziu fu numit în eparhia Chersonului și Tauridei. Arhipăstorul se hotărî ca țel de căpătâi al șederii sale în această eparhie să restaureze vechile monumente creștine din Crimeea distruse de turci și să întemeieze „Athosul rusesc”.

Dorind să protejeze ruinele vechiului și vestitului Cherson, acesta fiind locul unde fusese botezat sfântul Vladimir, marele cneaz al Rusiei, sfântul arhiepiscop îi ceru guvernatorului ținutului să-i dea în purtare de grijă aceste ruine. Acolo, în sălbăticie, lângă rămășițele fostei catedrale, înălță o bisericuță închinată pomenirii sfintei cneaghine Olga, precum și o mică locuință pentru monahi. Mai târziu, reînnoi biserica veche care fusese cioplită în țărmul stâncos de sfântul Clement. Apoi o sfinți ca biserică a sfinților mucenici Clement și Martin, cei care fuseseră trimiși acolo ca pietrari și pătimiseră pentru credința înHristos. În același masiv pietros întemeie și un mic schit.

În numeroasele sale călătorii în Crimeea, vlădica avea obiceiul să se despartă de cei împreună-călători cu dânsul, pentru a urca și a se ruga pe vârfuri de deal unde își săvârșiseră lucrarea nevoitorii duhovnicești din vechime.

În ultimii ani ai vieții sale, în vremea războiului din Crimeea, sfântul Inochentie se dovedi a fi un adevărat păstor duhovnicesc, având o înrâurire deosebit de binefăcătoare asupra trupelor rusești.

Mărimea de suflet a sfântului ierarh se adeveri și prin numeroasele sale vizite făcute soldaților răniți din spitalele de campanie, unde domnea tifosul și unde putea fi văzut noianul de necazuri și suferințe pricinuite de război. În vremea luptelor, vlădica venea în mijlocul trupelor și, străbătând rândurile armatei, îi îmbărbăta pe soldați. Și aici, curajosul părinte și păstor era asemenea unui înger, fiind un mângâietor al celor aflați în suferință.

Nenumăratele sale osteneli se făcură cunoscute tuturor, astfel încât la încoronarea țarului Alexandru al II-lea, sfântul Inochentie fu numit membru al Sfântului Sinod.

Marea mulțime a nevoințelor și a strădaniilor slăvitului arhipăstor îi covârșiră în cele din urmă sănătatea. Pe când se afla în Sevastopol, în vremea unei bătălii date de armata rusă, vlădica se îmbolnăvi și, în 25 mai 1857, la slăvitul praznic al Sfintei Treimi, la Cherson, pe drumul de întoarcere către Odessa, se mută la odihna cea de Sus.

Sfântul Inochentie fu proslăvit cu sfinții de Biserica Ortodoxă Rusă în anul 1997. Astăzi, racla cu cinstitele sale moaște se află în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Odessa (strada Preobrajenskaia, numărul 70).

+ * + * +

În limba română, scrierile sfântului Inochentie se făcură cunoscute datorită râvnei cărturărești a patriarhului Nicodim Munteanu (1864-1948).

Patriarhul României Nicodim Munteanu în anul 1946, un 2 ani înaintea mutării sale la cele veșnice

Patriarhul Nicodim Munteanu în 1946 1(Sursă: http://www.george-damian.ro/)

Prin osteneala sa fură tălmăcite din rusă mai multe volume de cuvântări bisericești. Însemnata lucrare de traducere din literatura omiletică rusă a părintelui Nicodim începu cu cele 6 cuvântări despre natură ale sfântului Inochentie, arhiepiscopul Odessei. În cuvântul înainte la cea dintâi ediție a acestei cărți, patriarhul Nicodim scria:

„Arhiepiscopul Inochentie i-a uimit pe cei din vremea sa prin munca și talentul său. Ca elev al seminarului și student al Academiei Teologice nu a lăsat să adoarmă darul dumnezeiesc pogorât asupra minții sale. Dintre multele lui lucrări, predicile sunt cele mai de seamă, care nu-și vor pierde multă vreme însemnătatea. Cuvântările lui au creat o nouă școală în lumea predicatorilor, ducând lucrul până acolo încât Sfântul Sinod rus a însărcinat o comisie pentru a-i face cercetare asupra izvorului ideilor sale, dar rezultatul a fost biruința desăvârșită a propovăduitorului asupra tuturor invidioșilor, fiind răsplătit deplin de mulțumirea și recunoștința auditorului său”.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Inochentie, arhiepiscop al Odessei

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 14 sf moaste(Sursă: http://arhiv.orthodoxy.org.ua/)

+ * + * +

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 10 carte Intelepciunea dumnezieasca si rosturile naturii„Facă Bunul Dumnezeu ca noi cu toții să ne facem mai luători aminte către timpurile anului și să contenim de a le mai privi și socoti ca niște schimbări neînsemnate din natură, ci dimpotrivă, să începem a vedea într-însele adevărata oglindire a nevăzutelor desăvârșiri dumnezeiești, o adevărată oglindă a propriei noastre vieți și o icoană vie pentru purtarea și călăuzirea noastră în viață” (Sfântul Ierarh Inochentie, arhiepiscopul Odessei, Înțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii)

Citate din acestă carte:

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/pamantul-primaverii (clic aici)

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/voiti-voi-oare-sa-vedeti-frumusetea-hainei-iernii-toata-maretia-ei (clic aici)

+

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 11 carte Despre pacat si urmarile saleCitat din această carte:

http://vremurivechisinoi.blogspot.ro/2014/04/sfantul-inochentie-al-odessei-priveste.html (clic aici)

+ * + * +

 Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 4(Sursă: http://www.viewmap.org/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 3(Sursă: http://dic.academic.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 5(Sursă: http://www.krimoved-library.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 13.1(Sursă: http://tvgd.info/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 12(Sursă: http://hitrovka.livejournal.com/)

+ * + * +

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 8(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Sf Ier Inochentie, arhiepiscopul Odessei (1857) 7.1(Sursă: http://art-aleksandra.ru/)

Reclame

Sfântul Ierarh Eustatie I, arhiepiscopul Serbiei (4 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în a doua jumătate a veacului al XIII-lea, în vremea domniei sfântului țar Ștefan Uroș (1262-1320).

Sfântul Ștefan Uroș, țarul Serbiei (pomenit la 2 decembrie)

Sf Stefan Uros, tarul Serbiei 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Sfântul Eustatie se născu din părinți evlavioși de la care deprinse învățătura și faptele cele bineplăcute Domnului. Arătându-se încă din fragedă pruncie un copil ales, fu dat de părinți unui dascăl care îl călăuzi în înțelesul adânc al lucrurilor și înțelepciunea dumnezeiască tăinuită în Sfintele Scripturi.

În tinerețea sa, merse la Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail din Zeta (Muntenegru) unde se deprinse cu aspra viețuire. Curând deveni un aspru nevoitor. De acolo plecă într-un pelerinaj la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Domnului, de unde mai apoi porni către Sfântul Munte Athos. Cu inima plină de dulceața viețuirii nevoitorilor de acolo, se așeză în Mănăstirea Hilandar.

Nu după multă vreme, se răspândi vestea asprimii petrecerii sale și a învățăturilor sale și tot mai mulți îl căutau pentru povețe duhovnicești. Mai târziu, fu așezat egumen al mănăstirii.

După o vreme, fu așezat episcop de Jinca. Acolo se arătă pildă pentru toți. Toți se bucurau a avea în bunul lor păstor o pildă de viețuire.

Mai apoi, după adormirea arhiepiscopului Ioanichie, sfântul Eustatie fu ales arhiepiscop al Serbiei, călăuzind astfel binecredinciosul popor sârb vreme de 7 ani.

Împodobit de ani, se mută la cele veșnice, fiind înmormântat în Mănăstirea  Zica, iar mai apoi mutat în Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec.

+ * + * +

Sf Ier Evstatie I, arhiepiscopul Serbiei (1285) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Zica, Serbia

Mănăstirea  Zica, Serbia 1(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec (video)

http://video.crestinortodox.ro/e6nBL3zacZv/Patriarhatul_de_Pec___Biserica_Sfintii_Apostoli.html ( clic aici)

Published in: on 3 ianuarie, 2014 at 23:41  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Ioan cel Milostiv, arhiepiscopul Alexandriei, Egipt (12 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0955/s0955013.jpg)

Acesta era de neam din Cipru, tatăl său fiind Epifanie ighemonul. Ioan fu crescut întru toată rânduiala şi evlavia credinţei creştine din fragedă pruncie. La stăruinţa părinţilor, se căsători şi avu copii. Însă din rânduiala de nepătruns a Domnului, prunci,i iar mai apoi soţia, plecară după o vreme la cele veşnice.

Slobod de legăturile cele lumeşti, sfântul Ioan începu a se dărui cu mai multă sârguinţă rugăciunii şi faptelor celor bune, covârşind pe toţi cu blândeţea şi fiind milostiv către toţi cei ce sufereau de nevoi şi sărăcie.

Pentru acestea, fu ridicat de popor cu o inimă şi cu o gură în scaunul de patriarh al Alexandriei sub domnia împăratului Heraclius.

El păstori Biserica din Alexandria vreme de 10 ani ca păstorul cel bun care îşi pune sufletul pentru oile sale, păzindu-le de
păgâni şi eretici, fiind tuturor pildă de blândeţe, milostenie şi iubire de oameni. Milostenia sa era asemenea unui râu care curgea neîncetat cu îndestulare şi îi adăpa  pe toţi cei ce însetau de ajutor de la dânsul.

La începutul păstoriei sale, chemă pe iconomii Bisericii, poruncindu-le:

– Să umblaţi prin toată cetatea şi să-mi scrieţi pe domnii mei.

– Cine sunt domnii tăi, stăpâne?, întrebară iconomii.

– Cei pe care voi îi numiţi săraci şi nevoiaşi, aceia sunt domnii mei, pentru că ei pot să mă ia la locaşurile cele veşnice şi să-mi dea tot felul de ajutor pentru mântuire.

Deci mergând aceştia pe uliţe, prin bolniţe şi prin gunoaie, aflară 7500 şi tuturor acestora sfântul Ioan le rândui ajutor zilnic pentru hrană din vistieria bisericilor.

Din pricină că nu toţi puteau a se apropia de dânsul fără împiedicare, pentru că nu-i spuneau slugile despre toţi cei care veneau la dânsul, îşi alese două zile pe săptămână, miercuri şi vineri, în care stătea la uşile bisericilor împreună cu oarecare bărbaţi cinstiţi, dând voie fiecăruia să vină la dânsul, ascultând plângerea şi judecând pricinile ce se întâmplau între fraţi, izbăvind pe cei năpăstuiţi şi aducând pace între oameni. Dacă se întâmpla să nu vină nimeni la dânsul şi să nu ceară nimic de la el, atunci pleca întristat şi cu lacrimi se întorcea la casa sa spunând:

– Acum smeritul Ioan n-a câştigat nimic şi nici n-a adus ceva lui Dumnezeu pentru păcatele sale.

Este cu neputinţă să aşternem aici mulţimea faptelor sale bune sau a cuvintelor pline de înţelepciune izvorâte din vistieria inimii sale.

Atacând persanii Egiptul, sfântul Ioan urcă într-o corabie spre a se refugia înapoi spre patria lui, însă în timpul călătoriei fu cuprins de boală şi ajungând în Cipru, locul naşterii sale, se săvârşi către Domnul, în anul 620.

Sfintele sale moaşte făcătoare de multe minuni fură mai apoi mutate la Constantinopol, apoi la Budapesta, iar mai pe urmă la Presburg.

+ * + * +

Izvorul milei varsă îndurări de milostiviri celor ce au trebuinţă, Ioan următorul lui Hristos, păstorul şi luminătorul cel mare al alexandrinilor. Veniţi să ne săturăm cei săraci cu duhul, urmând blândeţilor lui; căci cu dragoste iubitoare de milostivire, primind ca pe un om străin pe Hristos, prin mijlocirea săracilor s-a învrednicit de fericire, ca Avraam odinioară. Şi cu îndrăznire se roagă să se miluiască sufletele noastre. (dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Stând acum, înţelepte Ioane, înaintea Împăratului veacurilor, roagă-te pentru robii tăi, ca să fie izbăviţi de toată vătămarea şi de încercări, şi de primejdii, şi de necazuri, şi de tot felul de boli, şi-i povăţuieşte la viaţa cea neînserată. (dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Acatistul Sfântului Ierarh Ioan cel Milostiv (text, clic aici)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv, după cea scrisă de Sfântul Simeon Metafrastul (pomenit la 9 noiembrie, clic aici), poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-12-sf_ioan_cel_milostiv.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0955/s0955002.jpg)

(Sursă: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-12-sf_ioan_cel_milostiv.html)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0955/s0955006.jpg)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/images/iconografy/fresco/Serbia-Dechani/2376.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0955/s0955009.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00011040.jpg)