Sfântul Nou Mucenic Zaharia ieromonahul din Prusa, Turcia (22 mai)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Într-o zi din anul 1801, un ieromonah din Prusa (Brusa), Asia Mică, cu mintea amețită de băutură se lepădă de Iisus Hristos și se făcu musulman. Când se trezi, sfântul Zaharia își dădu seama ce făcuse. Deci se duse la cadiu, își aruncă turbanul de musulman și mărturisi credința în Iisus Hristos.

De 3 ori fu adus în divan dinaintea cadiului, care-l îndemnă să părăsească creștinismul și să se întoarcă la islam. Sfântul Zaharia refuză. Între timp, suferi cazne deosebit de dureroase în temniță: trupul îi fu ars cu fiare înroșite în foc, i se smulseră unghiile, brațele îi fură răsucite. Însă sfântul Zaharia rămase neclintit în credința sa ortodoxă. În cele din urmă fu osândit la moarte și i se tăie capul.

Astfel ieromonahul Zaharia își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos  în Prusa, la 22 mai 1802. În unele lucrări aghiografice, pomenirea acestuia se săvârșește la 28 mai când este socotită a fi ziua mutării sale la odihna cea de Sus.

+ * + *  +

Viața Sfântului Nou Mucenic Zaharia ieromonahul din Prusa poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

Published in: on 22 mai, 2015 at 07:54  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfânta Nouă Muceniță Arghira din Brusa, Asia Mică (5 aprilie)

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 1.1(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Aceasta s-a născut în 1688 și era de baștină din Brusa, Asia Mică.

Această tânără și deosebit de frumoasă femeie abia se căsătorise, când necazurile cu un vecin musulman începură să-i amenințe nu numai căsătoria, ci și viața. Căci acesta se îndrăgostise foarte tare de dânsa, neținând sema defel de sfințenia căsătoriei și de credința ei creștin-ortodoxă. Deci stăruia s-o ademenească.

Stânjenită de stăruința lui, sfânta Arghira îl respingea cu statornicie, păzind cu strășnicie neîntinate căsătoria și iubirea pentru soțul ei. După o vreme însă, acest vecin începu a-și pierde răbdarea, ajungând să o cheme dinaintea stăpânirii și să o învinuiască pentru a nu voi să se convertească la credința musulmană. În divan, sfânta Arghira tăgădui mincinoasa învinuire. Însă soțul ei nădăjduind că sfânta Arghira va avea parte de o judecată mai nepărtinitoare dacă se va ține altundeva decât în Brusa și având îndestulătoare avere, izbuti să mute judecata la Constantinopol.

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 3.2Acolo fiind judecată și aflată neclintită în credința dreptmăritoare, fu deîndată întemnițată. Însă, în ciuda bătăilor necontenite pe care le primea, refuza să se lepede de Iisus Hristos.

Aflându-se în temnița din Haskoy, sfânta Arghira își arătă dragostea pentru Hristos slujind altor femei creștine care erau închise acolo.

Iară atunci când un creștin ortodox, pe nume Manuil kiutzibași-ul vru să o scoată din închisoare, aceasta alese să rămână închisă ca să aducă alinare, întărire și ajutor celorlalte femei creștine închise acolo.

Însă femeile musulmane din aceeași temniță o urau pe sfânta Arghira pentru faptele bune și frumusețea sufletului ei. făcând tot ce le stătea în putință pentru a-i face viața de neîndurat. Din această pricină sfânta Arghira suferea foarte mult.

Astfel petrecu sfânta Arghira 17 ani de temniță și nenumărate chinuri.

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 3.4La 5 aprilie 1721, pe când avea 33 de ani, se împărtăși cu Sfintele Taine.

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 3.3Apoi își dădu sufletul său în mâinile Domnului pentru a-l așeza în odihna cămărilor celor de Sus.

Trecând 4 ani de fericita sa adormire, la 30 aprilie 1725, cinstitul său trup fu dezgropat și reîngropat, cu binecuvântarea patriarhului Ieremia al III-lea al Constantinopolului, în biserica Sfânta Parascheva din aceeași cetate.

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 3.5

Ca o floare de mult preț, sfânta Arghira umple de bună mireasmă sufletele celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință înconjurându-i în toată vremea cu rugăciunea și ajutorul ei.

+ * + * +

Viața Sfintei Noi Mucenițe Arghira din  Brusa poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Noi Mucenițe Arghira

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 6.1 cinstitele moaste(Sursă: http://www.pigizois.net/)

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 7.1 cinstitele moaste(Sursă: http://www.pigizois.net/)

+ * + * +

Mormântul Sfintei Noi Mucenițe Arghira

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 4.1 mormantul

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 5.1 mormantul(Sursă imagini: https://antexoume.wordpress.com/)

+ * + * +

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 3.6(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Sf Noua Mc Arghira din Brusa, Asia Mica (1721) 2.1(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

+ * + * +

Orașul Bursa. În planul îndepărtat se află Muntele Olimp

Brusa, Asia Mica 3.1(Sursă: http://armenianhouse.org/)

Carte poștală cu orașul Brusa de la 10 august 1920

Brusa, Asia Mica 1.1 carte postala din 10.aug.1920(Sursă: http://www.hourmo.eu/)

Drum către orașul Brusa, în zare se află Muntele Olimp

Brusa, Asia Mica 4(Sursă: http://www.natgeocreative.com/)

Published in: on 5 aprilie, 2015 at 15:54  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Mucenic Conon grădinarul, Asia Mică (5 martie)

Sf Mc Conon gradinarul 2.2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20283.jpg)

Acesta se născu în Nazaret. Era blând, curat și întru toate plăcut lui Dumnezeu. Mergând în cetatea Pamfiliei, își făcu o grădină pe care o îngrijea, scoţându-şi hrana de care avea nevoie.

Era atât de cinstit şi de curat cu inima, încât atunci când veniră cei ce căutară să-l prindă, găsindu-l pe câmp şi îndreptându-şi cuvântul către el, sfântul Conon li se închină lor din tot sufletul.

Când aceştia îi arătară pricina pentru care veniseră la el, cum că ighemonul Publius îl cheamă, el le răspunse:

– Dar ce nevoie are el de mine, că eu sunt şi creştin? Să cheme la el pe cei ce sunt de un cuget şi de o credinţă cu el.

Fiind legat, adus înaintea ighemonului şi neîmplinind porunca acestuia de a aduce jertfă idolilor, i se bătu cuie de fier în picioare şi fu silit să meargă aşa înaintea unui car. Atunci el, ieşind, căzând în genunchi şi rugându-se, îşi dădu sufletul în mâinile Domnului dinaintea Căruia pururea mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Sf Mc Conon gradinarul 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18378.jpg)

Miniatură dintr-un Minei rusesc pe martie de la sfârșitul veacului al XVII-lea

Sf Mc Conon gradinarul 5

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7510.jpg)

Icoană rusească de la sfârșitul veacului al XVIII-lea

Sf Mc Conon gradinarul 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/13/13621.jpg)

Icoană din veacul al XIX-lea

Sf Mc Conon gradinarul 3.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/14/14502.jpg)

Published in: on 4 martie, 2014 at 23:36  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

Sfânta Muceniță Trifina din Cizic, Asia Mică (31 ianuarie)

Sf Mc Trifina 1.1

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3995.jpg)

Această  sfântă muceniţă era din cetatea Cizicului, care este  aşezată în Helespont, Asia Mică, fiind fiica unui senator pe nume Anastasie şi a Socratiei, care era creştină.

Trifina a mărturisit pe  Hristos, nu fiind târâtă de alţii la judecată, ci  singură s-a înfăţişat, ocărând şi batjocorind  grozăviile cu care nebunilor şi nepricepuţilor li se părea că  cinstesc pe idolii lor. Totodată învăţa pe toţi să  părăsească deşertăciunile şi se ruga lui Dumnezeu să-i  întoarcă de la necredinţă.

Pentru aceasta, fu aruncată la chinuri de Chesarie dregătorul. Apoi, o aruncă la  fiare care nu se atinseră de ea; însă un taur, venind, o lovi cu  coarnele spintecând-o.

Şi spune tradiţia că, acolo unde i s-a vărsat sângele, a izvorât o fântână cu apă  curată, din care bând şi femeile, cărora după naştere le pierea laptele, îndată dobândeau din nou lapte. Şi nu  numai la femei ci şi la dobitoace de parte femeiască, lipsite de  lapte, se zice că dacă beau din apa aceea, le venea laptele.

Însă nu numai atunci, ci până astăzi, sfânta muceniță s-a aflat izvor îmbelșugat de milostiviri din care iau toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 31 ianuarie, 2013 at 09:48  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia (22 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0382/s0382003.jpg)

Acesta a răbdat şi a pătimit mult din mâna arienilor în vremea împăratului Constanţius. Era vestit ca un mare râvnitor al Ortodoxiei şi un adevărat păstor al turmei încredinţate lui, în cetatea Ancirei.

Când urcă pe tron Iulian Apostatul, el începu să-i prigonească pe creştini. Pentru că Vasile osândise fără frică această nouă răutate şi îşi întărea norodul în credinţă, fu aruncat în temniţă. Când împăratul Iulian veni în Ancira, sfântul Vasile fu adus dinaintea lui. Împăratul atunci se sili a-l face să se lepede de credinţa în Hristos, făgăduindu-i cinstiri şi bogăţii, însă sfântul Vasile îi răspunse:

– Eu cred în Hristos al meu, de Care tu te-ai lepădat şi care ţi-a dăruit împărăţia aceasta pământească. Dar în scurtă vreme se va lua de la tine. Oare nu te ruşinezi înaintea Sfântului Jertfelnic sub care ai luat izbăvire atunci când căutau să te omoare pe când aveai 8 ani? Pentru aceasta, în scurtă vreme împărăţia aceasta pământească se va lua de la tine, iar după ce cu amare chinuri se va smulge de la tine sufletul tău, trupul nu-ţi va fi dat îngropării.

Auzind acestea, Iulian, cuprins de mânie, porunci ca în fiecare zi să se jupuiască de pe trupul sfântului câte 7 fâşii de piele. Chinuitorii împliniră porunca vreme de mai multe zile. Iar când sfântul Vasile fu dus din nou înaintea împăratului, acesta îşi smulse o fâşie de piele şi o aruncă în faţa lui, strigându-i:

– Ia şi mănâncă, Iulian, de vreme ce dulci îţi sunt ţie bucatele acestea, iar mie Hristos imi este Viaţa.

Întâmplarea aceasta se vesti în toate cetăţile, iar împăratul plecă ruşinat din Ancira în Antiohia. Chinuitorii îl munciră mai departe pe sfântul Vasile cu fiare înroşite în foc, până ce îşi dădu sufletul în mâinile Domnului de la Care primi cununa cea plină de bună mireasmă a muceniciei la anul 363.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-22-sf_vasile_din_ancira.html (clic aici)

+ * + * +

Ca o lumină şi ca un soare mare arătându-te pe cerul Bisericii lui Hristos, preafericite, cu strălucirile cele pline de lumină ale pătimirilor tale şi cu minunile ca şi cu nişte lumini dumnezeieşti, luminezi sufletele celor ce te laudă pe tine. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cu frumuseţile pătimirilor te-ai înfrumuseţat cu toată strălucirea de la Dumnezeu, pătimitorule, iar acum stai înaintea lui Hristos celui frumos, fiind încununat cu cununa dreptăţii. Pentru aceasta, credincioşii, bucurându-ne, te cinstim.   (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cu dumnezeiasca îngropare a sfântului şi dumnezeiescului tău trup, pământul s-a sfinţit, Vasile; duhurile drepţilor au săltat, având în mijlocul lor duhul tău, fericite. Cu care, împreună, adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine.   (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)


+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0382/s0382002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0382/s0382001.jpg)

Published in: on 21 martie, 2012 at 21:31  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion din Nicomidia, Asia Mică (18 martie)

Sfântul Mucenic Trofim

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Mucenic Evcarpion

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0689/s0689001.jpg)

Aceştia au trăit în vremea împăratului Maximian, pe când prigoana creştinilor era în toi, iar ei se aflau în oaste, fiind puternici la trup şi neînfricaţi.

Din pricină că încă nu ajunseseră să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, prigoneau cu multă înverşunare pe creştini: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau, iar pe alţii îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, văzură un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi auziră şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea:

– Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor.

Auzind acel glas, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, căzură la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau:

– Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui.

Iar după ce ziseră acestea plini de frică, norul cel de foc se despărţi în două şi iarăşi se auzi un glas din el zicând:

– Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele!

Şi ridicându-se, au văzut stând în mijlocul norului pe cineva îmbrăcat în haină albă şi cu totul frumos la înfăţişare şi mulţime multă stând în jurul lui, şi minunându-se de această vedere, grăiră ca dintr-o gură:

– Primeşte-ne şi pe noi că multe şi nenumărate sunt păcatele noastre; căci ne-am pornit întocmai ca nişte beţivani împotriva Ta, a adevăratului Dumnezeu şi a robilor Tăi!

Apoi, norul unindu-se iarăşi laolaltă se urcă la cer. Iar ei plângând mult, se întoarseră din drumul lor şi pe toţi pe care mai înainte îi închiseseră, lăsând la o parte toată frica şi teama, îi îmbrăţişară ca pe nişte fraţi, închinându-se lor şi le spuseră să se ducă la casele lor.

Dar mai-marele locului aflând acestea se umplu de mânie împotriva lor şi poruncind să fie aduşi înaintea lui, îi întrebă care este pricina de şi-au schimbat purtarea. După ce istorisiră toată vedenia pe care o avuseră-o, în toate amănuntele, mai-marele locului porunci să fie spânzuraţi pe lemn, iar după ce se făcu aceasta le strujiră coastele cu căngi de fier şi rănile li se frecară cu ţesături de păr. Iar sfinţii, vitejeşte răbdând toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se şi mulţumindu-I.

Pentru aceasta, mai-marele locului, umplându-se de şi mai multă mânie împotriva lor, dădu poruncă să se pregătească un cuptor aprins în mijlocul cetăţii şi sfinţii să fie aruncaţi în el. După ce porunca tiranului fu împlinită, sfinţii intrând în cuptor, primiră acolo cununa muceniciei, în anul 300.

Astfel, se făcu vădit că Dumnezeu aşează în cămara de Sus a mucenicilor şi mărturisitorilor Săi şi dintre prigonitori, căci pogorând roua Harului în inima lor le-a preschimbat toată osârdia lor cea rea în dumnezeiască înflăcărare.

+ * + * +

Published in: on 18 martie, 2012 at 15:26  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,