Sfântul Nou Mucenic Ghenadie de la Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia (6 aprilie)

Sf Nou Mc Ghenadie de la Man Dionisiu, Sf Munte Athos (1818) 1.1(Sursă: http://agioritikesmnimes.blogspot.ro/)

Acesta era un ieromonah dintre părinții Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos.

Într-una din zile, fu trimis de către egumenul său la Constantinopol ca să-i însoțească pe călugării Bonifatie și Evdochim, care se duceau acolo pentru a se face mucenici. Însă lui Bonifatie și Evdochim li se schimbă inima, căci temându-se de caznele ce le stăteau înainte, aceștia se lepădară de Iisus Hristos. Apoi, mâniați, se întoarseră asupra însoțitorului lor, sfântul Ghenadie, pe care-l făcură răspunzător de călătoria lor fără roadă la Constantinopol. Ei îl învinuiră înaintea stăpânirii  că venise la Constantinopol ca să se facă mucenic.

Astfel sfântul Ghenadie fu prins și întemnițat.

În temniță, sfântul Ghenadie fu chinuit cu cruzime și silit să se lepede de credința creștină și să primească religia islamică. Însă în ciuda celor suferite, sfântul Ghenadie se ținu tare în credincioșia sa față de Iisus Hristos. Pentru aceasta fu osândit la moarte prin tăierea capului.

După moartea sfântului Ghenadie, cinstitele sale moaște fură așezate în mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte.

Astfel, sfântul Ghenadie, ieromonahul din mănăstirea Dionisiu, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în Constantinopol la 6 aprilie 1818.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ghenadie de la Mănăstirea Dionisiu poate fi aflat în

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Man Dionisiu, Sf Munte Athos 3(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Anunțuri
Published in: on 5 Aprilie, 2015 at 21:58  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Icoană a Maicii Domnului cu Pruncul pe tron, Sfântul Munte Athos, Grecia

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul pe tron, Athos, sec XVI 1.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Această icoană a Preacuratei Maici a fost zugrăvită în veacul al XVI-lea și se află în Sfântul Munte Athos, Grecia.

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul pe tron, Athos, sec XVI 2.1

Noian de vindecări având, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, varsă din belșug picăturile tale și mie, rugătorului tău celui neputincios și rănit cumplit din toate părțile.

Preasfântă Fecioară, umple de pocăință smeritul meu suflet, ca să ud cu curgerile lacrimilor mele dumnezeiască biserica ta, Născătoare de Dumnezeu, și să spăl, Curată, întinăciunea patimilor mele. (Din Noul Theotokarion, Canonul Maicii Domnului de Miercuri seara, glasul al 8-lea)

Published in: on 26 Martie, 2015 at 22:54  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Damian Izvorâtorul de mir din Mănăstirea Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Grecia (23 februarie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

Acesta este unul dintre cei mai seamă nevoitori ai Mănăstirii Esfigmenu pricină pentru care în Canonul de rugăciune al sfinților din Sfântul Munte Athos se spune: „Mănăstirea Esfigmenu a înflorit prin Damian”.

Cuviosul părinte Damian își îndreptă pașii către viața monahală la vârstă fragedă sălășluindu-se dintru început în Mănăstirea Esfigmenu unde arătă desăvârșită ascultare bătrânului său și întregii obști. Râvna sa aleasă pentru toată nevoința cea duhovnicească îl deosebi curând de ceilalți frați care căutau să urmeze sfaturile și pilda vieții sale.

Aprinzându-i-se inima de o râvnă mai mare, ceru bătrânului său binecuvântarea de a se nevoi în singurătate pentru a nu mai fi întrerupt de cei din jur în nevoința sa. Îndată ce o primi, se sălășlui pe dealul Samariei unde prinse a căuta un părinte duhonivesc și călăuzitor al nevoinței sale, artă a artelor și știință a științelor.

Prin purtarea de grijă a duhovnicescului său părinte, sfântul Damian se iscusi în păzirea de ispitele și cursele vrăjmașilor mântuirii omului, pricină pentru care ajunse curând părinte încercat.

Se învrednici de multe virtuți și daruri duhovnicești, între care lacrimile neîncetate, gândul necontenit la moarte, dragostea lui Dumnezeu și a întregii făpturi, rugăciunea neîncetată a inimii care l-a întovărășit din tinerețe până în ceasul mutării sale la cele veșnice, pe care sfântul părinte pururea le însoțea cu privegheri de toată noaptea și strâmtorări ale trupului.

Într-una din zile, sfântul Damian merse pentru a-l întâlni pe bunul său prieten, sfântul Cosma Zograful care nu se afla în chilia sa la acea vreme.

Sfântul Cuvios Cosma Zograful (pomenit la 22 septembrie de Biserica Ortodoxă Română și la 22 februarie de Biserica Ortodoxă Rusă)

Sf Cuv Cosma Zograful 1.1

(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

Astfel, cuviosul Damian trebui să-i aștepte întoarcerea până la căderea serii. Ajungând la chilie sfântul Cosma și aflându-și prietenul așteptând de vreme îndelungată, vorbiră o vreme oarecare până când sfântul Damian spuse că este timpul să plece, însă întunericul se coborâse de-a binelea și începuse ploaia.

În ciuda stăruințelor sfântului Cosma de a rămâne cu dânsul peste noapte, sfântul Damian spuse că nu are binecuvântarea bătrânului său de a petrece noaptea altundeva decât în chilia sa, așa că se porni la drum  prin ploaie. Rătăcindu-se din pricina nopții și a ploii, începu a se ruga cu stăruință:

– Doamne, m-am rătăcit, ajută-mă!

Pe dată ce trezi aflându-se în mijlocul chiliei sale.

Mai apoi, mutându-se la odihna cea de Sus, Dumnezeu voi a-l slăvi pe bineplăcutul său și în lumea aceasta, căci vreme de 40 de zile de la mutarea sa mormântul său răspândea o mireasmă puternică ce se putea simți de la distanța de peste 1 kilometru.

Mutarea sa la cele veșnice se petrecu în preajma anului 1280, iar mai apoi sfântul Damian se arătă izvor necurmat de minuni tuturor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 23 Februarie, 2015 at 09:26  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, Sfântul Munte Athos, Grecia (24 septembrie)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 1.2

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 3)

Acesta se născu în 1866 în satul Șovsk din ținutul Tambov, Rusia, într-o familie modestă de țărani ruși care cinci băieți și două fete și primi la Botez numele Simeon. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi fu primul model în viața sa lăuntrică. Încă de mic copil, de la vârsta de 4 ani, Simeon își puse în gând ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”.

Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan), tânărul Simeon își dădu seama că  „dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc.”

La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simți o transformare interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său fu însă categoric:

– Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi ești liber să te duci.

Această stare excepțională dură trei luni, după care îl părtsi. Tânărul Simeon, viguros și chipeș, începu să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui; o viață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase. Dotat cu o fire robustă și cu exceptională forță fizică, trecu prin multe ispite ale tinereții; într-o zi lovi pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta abia rămase în viață. În vâltoarea acelei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală începu să se stingă.

Într-o zi, însă, fu trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, cuviosul părinte îi mulțumi Preasfintei Fecioare pentru că binevoise a-l ridica din căderea sa.

Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, fu foarte prețuit de camarazii săi. Însă gândul său era mereu la pocăință, la Sfântul Munte Athos, unde trimitea uneori chiar și bani.

În vremea serviciului militar, sfaturile sale salvă de la destrămare tânara familie a unui soldat căzut în ispită. Puțin înainte de eliberare se duse să ceară binecuvântarea sfântului Ioan din Kronștadt; însă negăsindu-l îi lăsă o scrisoare.

Sfântului Ioan de Kronstadt (pomenit la 1 iunie)

6. Sf Ioan de Kronstadt (foto 41)

(Sursă: http://img11.nnm.me)

Întors în cazarmă, Simeon simți puterea rugăciunii sfântului părinte.

Datorită mustrării primite de la Maica Domnului pentru viața trăită în necurăție, luă hotărârea la vârsta de 26 de ani să ajungă la Sfântul Munte Athos unde îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Sfântul Patelimon.

Primi foarte repede darul săvârșirii neîncetate a rugaciunii lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” și puterea de a împlini cu ușurință ascultările și rânduiala aspră a vieții monahale athonite. Se invrednici să-L vadă și pe Mântuitorul Hristos în biserica, în locul icoanei Sale.

Deși ajunse părtas acestor daruri, era supus ispitelor demonice. Astfel, îi venea în minte gândul mândriei „Duci o viață sfântă, toate ascultările le împlinești fără efort, te rogi neîncetat, deci ești desăvârșit!”, gând întărit și de ceea ce avea să-i spună un părinte: „Dacă acum ai ajuns așa cum ești, ce vei fi la bătrânețe?”. Acest gând era urmat de cel al deznădejdei: „Poate te vei mântui, dar ajungând în rai, nu vei afla acolo pe cei pe care îi iubești și nu vei avea nici o bucurie!”. Din cauza lipsei de experiență și maturitate duhovnicească, starea de fericire pe care o avea înainte de asprele ispite, slăbi puțin câte puțin, până pieri aproape cu totul. 

Spre anul 1906, în miezul unei nopți cumplite, în care demonul se așeză între el și icoana Mântuitorului Hristos, sfântul Siluan, deznădăjduind cu totul, îi spuse Domnului:

– Vezi că mă silesc să mă rog Ție cu cuget curat, însă demonii mă împiedică. Învață-mă ce trebuie să fac ca ei să înceteze să mă mai tulbure.

Și atunci primi în sufletul său gândul:

– Cei mândri sunt chinuiți mereu de demoni.

Atunci întrebă:

– Doamne, învață-mă ce să fac ca sufletul meu să se smerească.

Și Domnul îi răspunse:

– Ține-ți mintea ta în iad și nu deznădăjdui. 

Ce-a de-a doua descoperire a lui Hristos dăsu nastere unei nedumeriri: de ce se depertase Harul de la el? Și sfântul Siluan Athonitul ajunse se afle că în acestă luptă de dobândire a lui, omul poate trece prin diferite momente de secetă și pustiire duhovnicească, de disperare și deznădejde. Astfel, viața virtuoasă este o viață încercată, o luptă neîncetată împotriva păcatelor. Primirea și părăsirea nedeplină a Harului, sunt mărturii ale purtării de grijă a lui Dumnezeu față de noi. El vrea să ne ferească de mândrie și să ne conducă prin smerenie către mântuire. Și cu cât omul se smerește mai mult, cu atât are parte de mai multe daruri de la Dumnezeu.  

Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Chiar dacă ar studia toate cărțile pământului, omul mândru nu va cunoaște niciodată pe Domnul. Căci mândria lui nu lasă loc în el pentru harul Sfântului Duh”. Iar prin smerenie, omul se va învrednici de adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu.

Vreme de 15 ani, sfântul Siluan urmă calea de foc ce îi fusese arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăsi ca mai înainte – Duhul Sfânt îi dădu din nou puterea de a iubi. În această stare, cuviosul Siluan începu să înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa începu să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem și însoțită de lacrimi din belșug, rugăciunea sa trecu dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngădui să trăiască aievea iubirea pentru „întreg Adamul” – iubirea lui Hristos pentru toată omenirea. Aceeași iubire îl îndemnă pe Siluan să-și aștearnă în scris experiența interioară, extraordinara sa viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confrații săi monahi.

În această perioadă a vieții sale îi descoperi arhimandritul Sofronie (Saharov), cel care avea să publice însemnările sale.

Tânărul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul
9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 6) cu arhim Sofronie Saharov ucenicul sau(Sursă: http://sfantulmunteathos.wordpress.com/)

Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos fu la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viața de călugăr. După o scurtă suferință, de 8 zile, cu mintea limpede, senin și cufundat în rugăciune, se stinse ușor – fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva – între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în vreme ce în paraclisul infirmeriei se cânta utrenia.

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 32.1

Unde sunt cetele Îngerilor sălășluiești acuma, și de departe vezi strălucirea tainelor lui Dumnezeu, pe care ca prin oglindă priveai cât în lume ai viețuit, și rugăciunea ți-o unești cu smerenia tuturor Sfinților, tu, cel preadulce, îndată de dragoste topindu-te. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

Ia aminte la norodul tău, Preacuvioase al lui Dumnezeu, Siluane, și auzi plânsul lui Adam, și înalță mâinile tale și-ți pleacă genunchii, și Duhul cel Sfânt dăruiește cu ale tale rugăciuni, celora ce dupre El tânjesc, și mijlocitor pe tine către Fiul și Tatăl te au. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Siluan Athonitul:

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-siluan-atonitul (clic aici)

Paraclisul Sfântului Siluan Athonitul:

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/paraclis_sf_siluan.htm (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Siluan Athonitul:

9. Moastele Cuv Siluan 1

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Siluan Athonitul, satul Șovsk, ținutul Tambov, Rusia

9. Casa natala a Sf Siluan Athonitul

+ * + * +

Chilia Sfântului Siluan din Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Rusia

9. Casa cu chilia Sf Siluan Athonitul(Sursă: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/2/1.shtml)

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 1.1)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 5)

(Sursă: http://www.silouane.info/Images/Silouane.jpg)9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 7)(Sursă: http://evangelizo.org/zoom_img.php?frame=75861&language=FR&img=&sz=full)

+ * + * +

Scrierile Sfântului Cuvios Siluan Athonitul pot fi aflate în

9. Carte Sf Cuv Siluan 1sau în

9. Carte Sf Cuv Siluan 2+* + * +

Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Grecia

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 9(Sursă: http://darkwing.uoregon.edu/~klesh/Greece/Greece_07%20-%20083.jpg)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 10(Sursă: http://www.panoramio.com/photo/3764000)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 7

Published in: on 24 Septembrie, 2013 at 11:48  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Icoana Maicii Domnului a Acatistului de la Mănăstirea Hilandar (12 ianuarie)

Icoana Maicii Domnului a Acatistului 8.1 de la Hilandar

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Această icoană a fost zugrăvită în veacul al XVI-lea și se află pe iconostasul bisericii mari a Mănăstirii Hialndar din Sfântul Munte Athos. Numele ei își are rădăcina într-o minune săvârșită în anul 1837.

Pe când izbucni un incendiu, călugării începură să cânte Acatistul Maicii Domnului dinaintea icoanei, iar focul încetă.

Se crede că icoana este legată de sfântul Sava, ctitorul mănăstirii și întâiul arhiepiscop al Serbiei.

+ * + * +
 
Apărătoare Doamnă, pentru biruință, mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară! (Condacul 1 din Acatistul Bunieivestiri)
 
Corul Patriarhiei Române Tronos – Apărătoare Doamnă (audio, clic aici)
 
+ * + * +
 
Mănăstirea Hilandar
 
Man Hilandar
 
(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)
Published in: on 11 Ianuarie, 2013 at 22:29  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, România (10 ianuarie)

Icoană cu moaştele Sfântului Cuvios Antipa ce se află la Mănăstirea Christiana din Bucureşti

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/admin/_files/newsannounce/manastirea-calapodesti-2.jpg)

(Sursă: http://www.mitropolia.md/data/photos2/7_1264422226_907.jpg)

Acest cuvios părinte se numără printre cele mai alese roade duhovniceşti pe care le-a odrăslit binecuvânatul pământ al Moldovei. Viaţa lui a foat povestită de el egumenului Pimen de la Mănăstirea Valaam din nordul Rusiei.

S-a născut în anul 1916 în satul Calapodeşti, azi în judeţul Bacău, primind din botez numele de Alexandru. Tatăl său era Gheorghe Constantin Luchian, diacon la biserica satului, iar mama Ecaterina Manase, călugărită mai târziu sub numele Elisabeta. A învăţat carte la şcoala satului. Încă nu terminase şcoala când tatăl său fu chemat la Domnul. Rămas orfan, a fu nevoit să înveţe meşteşugul legării de cărţi, pentru a-şi ajuta familia.

Însă pe când avea 20 de ani „fără de veste a fost cuprins de o negrăită şi minunată lumină, care i-a umplut inima de o nespusă bucurie”, cum scria biograful său. Drept aceea, îşi părăsi familia, îndreptându-se spre Mănăstirea Neamţ, iar de aici, merse spre o mănăstire din Ţara Românească, se pare la Căldăruşani, unde erau încă vii tradiţiile paisiene, moştenite prin ucenicii sfântului cuvios Gheorghe (pomenit la 3 decembrie).

Aici, fratele Alexandru se dovedi a fi cu luare-aminte la toate cuvintele de învăţătură ale părinţilor, nevoindu-se cu rugăciunea, cu postul, cu ascultarea, aşa cum se cuvine celor dornici de viaţă călugărească. Fără îndoială că va fi stăruit şi în citirea cărţilor folositoare de suflet, lucru pe care nu îl făcuse în copilărie.

Stareţul de aici îl tunse în monahism, dându-i numele de Alipie.

După 2 ani, plecă la Sfântul Munte Athos, despre care îi vor fi vorbit unii din părinţii mai în vârstă care trăiseră în acea „grădină a Maicii Domnului”. Se aşeză la Schitul românesc Lacu, unde se nevoiau mulţi călugări de neam român, fiind cunoscut de toţi pentru asprimea vieţii călugăreşti care se ducea acolo. În acest schit se întări sufleteşte, prin ascultările la care fu rânduit, ca şi prin sfaturile pe care le primea cu dragoste şi smerenie de la părinţii cu învăţătură şi viaţă îmbunătăţită.

Vreo 4 ani trăi în Mănăstirea Esfigmenu, în nordul Sfântului Munte, mult ajutată de domnii moldoveni, precum şi de familia marelui mitropolit Veniamin Costachi (1803-1842). Aici primi „schima cea mare” a călugăriei, care cere post aspru, rugăciune şi slujire neîntreruptă, devenind „schimonahul Antipa”. Se pare că tot acum a fost hirotonit întru ierodiacon şi ieromonah. Se nevoi apoi într-o chilie, pe care o refăcu.

În anul 1860, cuviosul ieroschimonah Antipa, după o vieţuire de aproape 20 de ani în Sfântul Munte, se reîntoarse în Moldova. Tocmai atunci, doi îmbunătăţiţi monahi moldoveni care trăiau la Athos, Nifon şi Nectarie, începuseră zidirea Schitului românesc Prodromu, care va fi terminat şi sfinţit în 1863. Sfântul Antipa fu rugat să meargă în Moldova pentru a strânge ajutoare, în vederea terminării lucrărilor de zidire. Stătu la un metoc din Iaşi (Bucium) al unei mănăstiri din Sfântul Munte.

Numele său ajunse să fie cunoscut şi aici, încât îl căutau mulţi credincioşi, pentru care era o adevărată pildă de smerenie, de dragoste şi de trăire cu adevărat creştină.

Se îndreaptă apoi spre Rusia, tot pentru strângerea de ajutoare pentru Schitul Prodromu. Se opri la Kiev, pentru a se închina moaştelor cuvioşilor părinţi din Lavra Pecerska (Peşterilor), după care a porni spre Moscova, şi în cele din urmă spre Petersburg, unde primi felurite ajutoare de la mitropoliţii din aceste două oraşe, stareţi de mănăstiri şi credincioşi.

Chiar din primul an al venirii sale în Rusia, merse în pelerinaj la Mănăstirea Valaam, situată pe o insulă din Lacul Ladoga, în apropiere de Finlanda, care îl impresionă în chip deosebit. Drept aceea, după ce trimise ajutoarele la Schitul Prodromu, în noiembrie 1865, se aşeză pentru totdeauna la Mănăstirea Valaam, şi anume într-o chilie de la schitul cu hramul Tuturor Sfinţilor. Aici îşi continuă nevoinţele duhovniceşti, căutând să fie folositor obştii care îl înfiase. De altfel, în această mănăstire erau cunoscute tradiţiile paisiene, căci unii dintre monahii de pe vremuri fuseseră ucenici ai marelui stareţ de la Neamţ.

Datorită vieţii sale alese ajunse să fie cunoscut în părţile de nord ale Rusiei încât era căutat de mulţi călugări şi credinioşi, pentru slujbe şi cuvânt de învăţătură. Sub îndrumarea lui, se formară mai mulţi ucenici care îl urmară în cele duhovniceşti.

După 17 ani de aspră vieţuire, în ziua de zece ianuarie 1882, cuviosul Antipa trecu la viaţa veşnică departe de ţara sa, dar mereu cu gândul la ea. Fu înmormântat în gropniţa Mănăstirii Valaam.

Pentru că era cunoscut şi cinstit de toţi pentru vrednicia sa, unul din ucenicii săi, ieromonahul Pimen îi scrise viaţa care se tipări în anul următor la Petersburg, în ruseşte, sub titlul: Viaţa vrednică de pomenire a ieroschimonahului Antipa. Cartea se răspândi repede, încât în 1893 a apărut din nou, tot la Petersburg.

Faima sa de „sfânt” se menţinu atât în Rusia, cât şi la Muntele Athos, fie prin aceia care l-au unoscut în timpul vieţii, fie prin cartea pomenită aici.

Aşa se face că în 1906, deci la 24 de ani de la muntarea lui către Domnul monahii ruşi de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon sau Rusicon, din Sfântul Munte Athos, îl trecură în Mineiul rusesc pe luna ianuarie, ziua a 10-a, care se tipări atunci în limba slavă. Era vorba de o trecere în rândul sfinţilor fără un act oficial de canonizare din partea Bisericii, ci doar prin înscrierea numelui său în Minei.

La noi în ţară, numele schimonahului Antipa a fost mai puţin cunoscut, de vreme ce el a petrecut cea mai mare parte a vieţii în afara hotarelor ei. Dar este o bucurie duhovnicească pentru noi, românii, că el a fost iubit şi preţuit de monahii ruşi, care l-au trecut în Sinaxar ca „sfânt cuvios”, fiind singurul călugăr român athonit care s-a învrednicit de o asemenea cinstire.

Faptul acesta a constituit un temei şi pentru Sfântul Sinod al Bisericii noastre, în 1992, de a-l introduce în calendarele noastre în ziua chemării la Domnul, adică la 10 ianuarie, şi de a-l cinsti ca pe un „vas ales” al lui Hristos şi a-i cere să se roage pentru noi şi pentru a noastră mântuire.

+ * + * +

Viaţă pustnicească dorind, fericite, şi grijile pământeşti lepădând, ai părăsit deşertăciunea celor trecătoare şi ca un nou David de la turmele tatălui fiind luat, în singurătatea pustiului ai intrat, nevoindu-te bărbăteşte în postiri şi în privegheri. Pentru aceasta te-ai făcut pildă înfrumuseţată a sihaştrilor, împodobindu-ţi sufletul cu neprihănită curăţie şi cu untdelemnul rugăciunii, şi luminându-ţi mintea cu privirea la locaşurile cele dumnezeieşti, acum te bucuri împreună cu îngerii înaintea Împăratului făpturii. Pe Acesta roagă-L să izbăvească din nevoi şi din primejdii pe cei ce săvârşesc cu credinţă şi cu dragoste sfântă pomenirea ta. (Condacul Sfântului)

Astăzi şi noi alergăm la racla moaştelor tale, Părinte de Dumnezeu fericite. Cu trupul ostenit de patimi, ne închinăm icoanei tale şi însetaţi de dorul, dumnezeieştii veselii, strigăm: Vino, Părinte, odorul şi folositorul nostru, ocroteşte evlaviosul tău popor din care ai ieşit, ca să cântăm cu toţii într-un glas: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Veniţi, toate cetele monahilor, în sfinţitele locaşuri, pe Cuviosul Antipa să-l lăudăm, după vrednicie, şi cu toţii într-un glas să-i strigăm: Vino, Cuvioase, în pământul părinţilor tăi şi binecuvintează-ne pe noi, cei ce te cinstim pe tine.

Veniţi, iubitorilor de isihie, adunându-vă în cete la răscruci de tainice poteci, să-l întâmpinăm cu bucurie pe Antipa, lauda isihaştilor români. Cu inimile arzânde de dor dumnezeiesc şi mâinile înălţate la rugăciune, să-i cântăm: Bucură-te, Părinte, purtătorule de duh dumnezeiesc şi vorbitorule cu îngerii.

Veniţi, soborul sfinţiţilor slujitori ai altarelor străbune, pe mlădiţa duhovnicească cea mult roditoare a Calapodeştilor, cu cântări şi psalmi să o lăudăm, cunună neveştejită împletindu-i. Căci mai mult decât toţi, petrecerea în biserică sobornicească a iubit, iar acum în ceruri veselindu-se, slăveşte neîncetat pe Dumnezeu împreună cu cetele cele fără de trup. Pentru aceasta să-i strigăm: Bucură-te, mângâierea şi odihna sufletelor noastre.

Veniţi, adunarea credincioşilor români de pretutindenea, cei ce aţi urmat credinţei dreptmăritoare, pe Cuviosul Antipa să-l lăudăm: că acesta, cu adevărat, mai presus de om s-a arătat, ca trup materialnic având, viaţa celor fără de trup a râvnit, învrednicindu-se a vedea, în chip negrăit frumuseţea cea prealuminată a Sfintei Treimi. (Laudele Sfântului ce se cântă la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti (text, clic aici)

Din roada evlaviei şi ostenelii vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/26/sfinti_ianuarie.html (clic aici)

http://miriamturism.wordpress.com/2012/01/10/sf-antipa-de-la-calapodesti-man-valaam-10-ianuarie/ (clic aici)

+ * + * +

Din slujba Sfântului Antipa de la Calapodeşti:

Troparul Sfântului Antipa (clic aici)

Alt tropar al Sfântului Antipa (clic aici)

Sedelna I a Sfântului Antipa (clic aici)

Sedelna a II-a a Sfântului Antipa (clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Antipa de la Calapodeşti aflate la Mănăstirea Valaam

(Sursă: http://miriamturism.files.wordpress.com/2012/01/ru-fi-695.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Antipa aflate la Biserica Rusă din Bucureşti

(Sursă: https://sfintisiicoane.files.wordpress.com/2011/11/sf-ap-andrei-18-moaste-in-bucuresti.jpg)

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului a Sfâtului Cuvios Antipa de la Calapodeşti

(Sursă: http://miriamturism.files.wordpress.com/2010/02/copy-of-icoana-maicii-domnului-a-sf-antipa-de-la-calapodesti-valaamo-fi.jpg)

Această icoană a Maicii Domnului a aflat-o cuviosul Antipa pe când era la Mănăstirea Esfigmenu din Sfântul Munte Athos.

Primind o chilie neîngrijită, sfântul Antipa află într-un colţ o icoană acoperită de trecerea vremii. Cerând unui iconar să o cureţe, o purtă cu sine şi se rugă dinaitea ei cu multă evlavie înteaga viaţă. În fiecare zi, neschimbat, până la fericita sa plecare la cele de Sus, sfântul Antipa rostea cu multă evlavie dinaintea icoanei Acatistul Adormirii Maicii Domnului.

Cu puţină vreme înainte de mutarea sa la Domnul, icoana se desprinse în chip minunat din perete şi se îndreptă prin aer aşezându-se pe pieptul cuviosului. Astfel prinse de veste de apropiata sa plecare din lumea aceasta, care se întâmplă în vreme ce un frate îi citea la căpătâi Acatistul Adormirii Preacuratei Maici în care cuviosul părinte aflase belşug de mângâiere în anii săi îndelungaţi de osteneli.

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0209/s0209002.jpg)

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo/200701/13077.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0209/s0209001.jpg)

+ * + * +

Biserica Rusă din Bucureşti

(Sursă: http://static.infoturism.ro/poze-vacanta/romania/24e0cfe5e203f12a93879bba0099031d1310990383.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Christiana din Bucureşti

(Sursă: http://manastirea_christiana.crestinortodox.ro/files/image/Manastirea%20Christiana/manastirea-christiana-franceza.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Valaam

(Sursă: http://img11.nnm.ru/2/4/d/a/9/59f524b2a7b01a687fca38e5df1.jpg)

(Sursă: http://g2tour.com/ru/wp-content/uploads/2010/06/27062010023-001.jpg)

(Sursă: http://frjohn.holytrinity-oca.org/wp-content/uploads/2010/06/Valaam-Monastery-2.jpg)

Schitul Sfântul Vladimir al Mănăstirii Valaam

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/e4/Saint_Vladimir_Skete_%28Valaam_Monastery%29_04.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/c4/Saint_Vladimir_Skete_%28Valaam_Monastery%29_05.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/f0/Saint_Vladimir_Skete_%28Valaam_Monastery%29_06.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2f/Saint_Vladimir_Skete_%28Valaam_Monastery%29_10.jpg)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/2/2f/Saint_Vladimir_Skete_%28Valaam_Monastery%29_10.jpg)

Published in: on 10 Ianuarie, 2012 at 14:32  Comments (4)  
Tags: , , , , , , , ,

Icoana Maicii Domnului Vimatarissa sau Întemeietoarea sau Ctitoriţa

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2010/02/panagia-vimatarissa-holy-and-great-monastery-of-vatopaidiou-holy-mount-athos.jpg)

Această icoană a Maicii Domnului se află în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, Grecia.

În vremea unei năpustiri a arabilor asupra mănăstirii, diaconul calugăr care se îngrijea de sfintele vase şi obiectele din biserică, reusi să ascundă într-o nişă de sub Sfântul Altar, o icoană a Maicii Domnului şi o cruce, aşezând în faţa lor o lumânare aprinsă.

Mănăstirea fu jefuită, iar vieţuitorii duşi prizonieri în insula Creta.

După mai bine de 70 de ani, călugărul diacon, fiind eliberat, se întoarse în mănăstire. Ajuns la mănăstire, destupă fântâna unde ascunse icoana şi crucea, acoperită cu o lespede de piatră. Mult se minună când le află plutind deasupra apei, iar lumânarea încă arzând în faţa lor.

Icoana se păstrează până astăzi, fiind numită „cea gasită, întemeietoarea”, căci vechimea ei este legată prin tradiţie de cei trei fraţi călugări ctitori ai mănăstii: Atanasie, Nicolae şi Antonie, care au vieţuit spre sfârşitul veacului al X-lea.

+ * + * +

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2010/01/theofaneia-vatopaidi-17.jpg)

+ * + * +

Părinţii Mănăstirii Vatoped – Cuvine-se cu adevărat… cântat dinaintea icoanei Maicii Domnului

http://www.crestinortodox.ro/cantari-bisericesti-audio-mp3/manastirea-vatoped-sfanta-liturghie-audio/sfanta-liturghie-cuvine-cu-adevarat-audio-3522.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/04/resize-of-dsc_31981.jpg)

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2011/05/triti_pascha_vimatarisa.jpg)

+ * + * +

Sfântul Sava

diaconul care a ascuns, iar mai apoi a aflat icoana Maicii Domnului Vimatarissa

(pomenit în Marţea din Săptămâna Luminată)

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2010/03/agios-savvas-o-vimataris-01.jpg)

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2010/03/agios-savvas-o-vimataris-02.jpg)

Ctitorii Mănăstirii Vatoped, Atanasie, Nicolae şi Antonie, dimpreună cu Sfântul Sava cel care a ascuns, iar mai apoi a aflat icoana Maicii Domnului Vimatarissa

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2009/12/oi-ktitores-tis-imm-vatopaidiou-01.jpg)

+ * + * +

Părintele Efrem, stareţul Mănăstirii Vatoped, citind acatist dinaintea icoanei Maicii Domnului Vimatarissa

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2011/04/akathistos_g-efraim.jpg)

Published in: on 6 Ianuarie, 2012 at 21:53  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

Chipul Sfântului Cuvios Aristoclie Athonitul, făcătorul de minuni din Moscova, Rusia (24 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253003.jpg)

(Sursă: http://www.patriarchia.ru/data/807/444/1234/90758.jpg)

Multe despre dânsul nu ştim, căci în toată viaţa sa a iubit simplitatea şi a căutat să-şi tăinuiască viaţa duhovnicească de ochii oamenilor, înfăţisând-o numai Unuia Dumnezeu. Iar Dumnezeu l-a luat precum o floare aleasă şi l-a răsădit în Sfântul Munte Athos de unde adăpându-se o vreme şi sporind duhovniceşte, îl luă mai apoi ducându-l în mijlocul cetăţii, la Moscova, unde a strâns ajutoare pentru sprijinul Mănăstirii Sfântul Pantelimon din Muntele Athos, însă mai presus de toate prin rugăciunile şi purtarea de grijă părintească a ridicat şi ajutat multe suflete.  Plecând la cele veşnice în anul 1918, fu proslăvit cu sfinţii în vremurile din urmă.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0253/s0253001.jpg)

+ * + * +

Viaţa pe scurt şi mărturii despre Sfântul Aristoclie pot fi aflate în

Viaţa, slujba şi acatistul Sfântului Cuvios Aristoclie, editată de Mănăstirea Sf. Pantelimon

(Sursă: http://pravkniga.ru/searchbooks.html?izd=894)

Viaţa Sfântului Cuvios Aristoclie, editată de Mănăstirea Sf. Pantelimon

(Sursă: http://pravkniga.ru/searchbooks.html?izd=894)

+ * + * +

Procesiune în cinstea Sfântului Cuvios Aristoclie

(Sursă: http://www.kadashi.ru/kad_saints/aristokliy.html)

Chipul Sfântului Cuvios Ilarion Georgianul din Sfântul Munte Athos (14 februarie)

(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/2010/02/agios-ilarion-o-athonitis1.jpg)

 

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=205446)

 

Published in: on 13 Februarie, 2011 at 23:02  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Icoana Maicii Domnului Îndrumătoarea (21 ianuarie)

(Sursă: http://ortodoxia.md/images/stories/Natalia/maica-domnului-indrumatoarea-xenofont-2.jpg)

Icoana Maicii Domnului „Îndrumătoarea” s-a aflat vreme îndelungată în mănăstirea Vatoped din sfântul munte Athos, în biserica centrală („katolikon”) pe o coloană din strana stângă.

În 1730, în chip minunat a dispărut nu numai din biserică, ci şi din mănăstire, iar călugării crezură că a fost furată de tâlhari. Însă curând aflară că se află la mănăstirea Xenophont, cale de trei ore de Vatoped.

Câţiva călugări fură trimişi să aducă înapoi la mănăstirea Vatoped comoara lor de preţ, aşezând-o la locul ei astfel încât să nu mai poată fie luată. Totuşi, icoana Maicii Domnului părăsi mănăstirea Vatoped şi apăru şi a doua şi a treia oară în mănăstirea Xenophont. Înduplecaţi de faptul că aceasta era cu adevărat o minune a Maicii Domnului, călugării din Vatoped hotărâră să nu se împotrivească voii Maicii Domnului, lăsând-o la mănăstirea Xenonphont pentru totdeauna şi dăruind candele şi ulei pentru a fi puse la icoană. În mănăstirea Xenophont se află în acelaşi loc din biserica mare în care se afla şi în mănăstirea Vatoped.

Să ne închinăm toţi cu evlavie Sfintei Icoane a Îndrumătoarei şi către aceasta din suflet să strigăm: ca Ceea ce eşti ajutătoare şi caldă apărătoare, dă-ne nouă totdeauna ajutorul Tău cel cald, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară Marie, şi de toate bolile izbăveşte-ne. (Troparul, glasul al IV-lea)

Har şi milă din belşug revarsă Icoana Ta, Preacurată, pe care o numim, Fecioară, îndrumătoare, şi vindecă totdeauna patimile cele netămăduite ale celor ce aleargă la Tine.

Paraclisul Maicii Domnului Îndrumătoarea (text)

Paraclisul Maicii Domnului Îndrumătoarea (audio, fragmente din slujba săvărşită la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti)

Copia Icoanei Maicii Domnului Îndrumatoarea de la Mănăstirea Xenofont, săvârşită în veacul al XVII-lea şi aflată la Biserica Mihai Vodă din Bucureşti

(Sursă: http://www.munteleathos.com/Content/Photos/17_Xenofont/Xenofont06.jpg)

(Sursă: http://www.munteleathos.com/Content/Photos/17_Xenofont/Xenofont15.jpg)

(Sursă: http://www.munteleathos.com/Content/Photos/17_Xenofont/Xenofont17.jpg)

Mănăstirea Xenofont, Sfântul Munte Athos, Grecia

Published in: on 20 Ianuarie, 2011 at 01:19  Comments (2)  
Tags: , , , , ,