Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului, Turcia (2 mai)

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 1.1(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Sfântul ierarh Atanasie Patelarie a fost unul dintre ierarhii altor popoare care au poposit pe meleagurile noastre românești pe care le sfinți cu rugăciunile sale curate și cu nevoințele osârdnice vreme de 12 ani.

Acesta se născu în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creştină şi cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa – o evlavioasă creştină. Primind din pruncie o educaţie aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, se îndreptă încă din tinereţe spre studiul dumnezeieştilor scripturi şi spre viaţa duhovnicească profundă.

După moartea tatălui său, Alexie renunţă la lume şi intră în viaţa călugărească, mai întâi la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde fu călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde fu hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu şi Xeropotam. Pentru o vreme se află ca dascăl şi în Ţara Românească, unde traduse „Psaltirea“ în greaca populară.

Aflând de alesele sale calităţi teologice şi duhovniceşti, sfântul patriarh Chiril Lucaris îl cheamă pe sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinţei ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor şi ale necredincioşilor.

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București

Sf Sf Mc Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (1638) 1.1 potret din 1632, Geneva(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

În anul 1631, fu ales mitropolit al Tesalonicului, iar 3 ani mai târziu, pentru scurtă vreme, sfântul Atanasie ocupă şi scaunul patriarhal al Constantinopolului.

Silit fiind să-şi părăsească păstoriţii săi şi să ia calea pribegiei, sfântul primi sprijin şi găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngădui să se aşeze la Mănăstirea Sfântul Nicolae din oraşul Galaţi.

Vreme de 12 ani, între 1642 şi 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când fu ales din nou patriarh ecumenic, sfântul Atanasie îmbogăţi spiritual ținutul Dunării de Jos, însă nu-şi uită nici scaunul său mitropolitan, pentru care ceru neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, întreprinse o lungă călătorie la Moscova, unde obţinu de la ţarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferinţă.

Un călător contemporan cu sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne relatează că sfântul patriarh Atanasie avea în grija sa şi păstorirea credincioşilor din Brăila, oraş aflat sub stăpânire otomană şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.

Deşi era înaintat în vârstă, având 74 de ani, multele trebuinţe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul ţarului.

Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, sfântul Atanasie îşi dădu sufletul în mâinile Domnului Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paşti.

După 8 ani de la mutarea sa la veşnicele lăcaşuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie se află necurins de stricăciune.

Astăzi, sfintele sale moaşte, care săvârşesc multe minuni, se păstrează în Catedrala Buna Vestire din Harkov, Ucraina, într-o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaş, fiind de secole izvor de binecuvântare şi tămăduire pentru credincioşi.

+ * + * +

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 1.2Asemenea stelei izvorâtoare din Dumnezeu ai venit, Sfinte Părinte Atanasie, din Constantinopol la Muntele Athos, în grădina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și acolo ai zidit o chilie singuratică, unde te-ai ostenit cu munca în tăcere, în post și în rugăciune, cântând ziua și noaptea cântare de laudă Sfintei Treimi: Aliluia.

Mântuire veșnică ai moștenit, neuitate Sfinte Ierarhe! Căci nouă, celor cuprinși de valurile acestei vieți, ne ești cârmaci credincios și apărător până în ziua de astăzi. Pe cei ce te cheamă în ajutor îi miluiești, pe alții îi îndreptezi spre limanul cel lin, ca împreună cu tine să cântăm cu toții lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinți: Aliluia. (Din Acatistul Sfântului)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-atanasie-al-iii-lea-patriarhul-constantinopolului (clic aici)

Din roadele evlaviei și ostenelii vrednice de laudă pentru sfinții de pe pământul nostru românesc, iară nouă prețioase surse:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/480/mai_atanasie.html (clic aici)

http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfantul-ierarh-atanasie-al-iii-lea-patelarie-patriarhul-constantinopolului (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 2 sf moaste(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 3 sf moaste(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

+ * + * +

 Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie (prăznuită în ziua de 19 noiembrie)

Icoana Maicii Domnului Mangaierea celor necajiti si intristati (19 noiembrie)  a Sf Ier Atanasie Patelarie  4(Sursă: http://vyatskaya-eparhia.ru/)

Icoana Maicii Domnului cunoscută ca „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este un triptic cu balamale ce datează din veacul al XVII-lea. Conform tradiției această icoană a aparținut sfântului patriarh Atanasie al Constantinopolului.

În toate călătoriile sale, dar și în perioadele de retragere, inclusiv în vremea șederii în Muntele Athos, vlădica avu cu sine această icoană a Maicii Domnului.

 După adormirea sfântului părinte, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” fu dusă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, unde rămase până în octombrie 1849, când fu înființat schitul rusesc Sfântul Andrei. Atunci, mitropolitul Grigorie care se retrăsese la Vatoped, oferi această icoană ca binecuvântare  schitului nou înființat. Icoana fu așezată în chilia întemeietorului, părintele Visarion. Înainte de a muri, acesta binecuvântă pe frați cu icoana Maicii Domnului spunând:

– Această icoană ar putea fi pentru voi bucurie și mângâiere în necazuri și întristări.

În 1863, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” se proslăvit prin nenumărate minuni în ținutul rusesc Vyatsk, atunci când ieromonahul Paisie veni din Athos pentru a strânge donații, aducând cu sine și icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Acum, icoana se află în Catedrala Sfântul Nicolae din Sankt Petersburg. O dovadă a puterii făcătoare de minuni a icoanei, există în Rusia ortodoxă contemporană. În Mănăstirea Sfântul Alexie din Voronej se află o copie a icoanei athonite, ce poartă inscripția: „această icoană a fost pictată și sfințită în Mănăstirea rusească Sfântul Ioan Gură de Aur din Sfântul Munte Athos, în timpul păstoririi ieroschimonahului Kiril (1905).”

În anul 1999, la scurt timp după ce icoana fu restaurată,  începu să izvorască mir. Într-o zi din luna iulie, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curseră râuri de lacrimi de mir.

Icoana Maicii Domnului Mangaierea celor necajiti si intristati (19 noiembrie)  a Sf Ier Atanasie Patelarie  12(Sursă: http://angela.org.ua.5-9-21-157.cp.ortox.ru/)

Icoana Maicii Domnului Mangaierea celor necajiti si intristati (19 noiembrie)  a Sf Ier Atanasie Patelarie  11(Sursă: http://blogs.pravostok.ru/)

+ * + * +

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 4(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 5(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

Published in: on 2 mai, 2015 at 16:38  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Elisabeta făcătoarea de minuni din Constantinopol, Turcia (24 aprilie)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceasta fu aleasă din pântecele maicii sale pentru a sluji lui Hristos Dumnezeu, căci vestea naşterii sale se făcu prin dumnezeiască descoperire maicii ei, mai înainte înştiinţând-o că prunca ce se va naşte dintr-însa va fi vas ales al Sfântului Duh. Deci, din copilărie se dădu la slujba lui Dumnezeu şi se făcu mireasă lui Hristos, slujind în ceata de fecioare, adică de călugăriţe și ostenindu-şi trupul cu post şi nevoințe.

Pentru aceasta luă dar de a tămădui bolile, nu numai pe cele trupeşti, ci şi pe cele sufleteşti. Cu rugăciunea tămăduia toate bolile trupeşti, iar cu cuvintele şi cu sfaturile de Dumnezeu insuflate, vindeca sufletele omeneşti, povăţuindu-le spre pocăinţă şi spre toată fapta cea bună.

Îmbrăcămintea sa era numai o haină de păr aspră şi degera trupul ei de frig, însă duhul ei ardea totdeauna cu văpaia dragostei dumnezeieşti.

Şi fiind pusă egumenă surorilor, arătă mare silinţă, îngrijind de mântuirea acelora.

Înfrânarea ei era fără de măsură, căci mulţi ani petrecu nemâncând pâine, ci hrănindu-se numai cu verdeţuri şi cu legume, iar untdelemn şi vin nu gustă niciodată în toată vremea vieţii sale. De multe ori petrecea în post câte 40 de zile, negustând nimic. Vreme de 3 ani, urmând sme­reniei vameşului, nu-şi ridică ochii cei trupeşti spre cer, iar cu cei sufleteşti totdeauna privea spre Dumnezeu, Care este întru cei de sus, şi pe Acela pe scaun înalt şi preaînălţat, înconjurat de Serafimi, prin dumnezeiasca gândire ca prin oglindă îl vedea şi nu-şi lipea mintea de cele pământeşti. Iar când, după obicei, înălţa rugăciunile cele de miezul nopţii în singurătate, era strălucită şi luminată de sus cu lumină cerească.

Încă fu şi făcătoare de minuni. Pe un balaur cumplit îl omorî cu rugăciunea, pe o femeie, căreia de mulţi ani îi curgea sânge, o tămădui, duhuri necurate goni din oameni şi multe alte minuni făcu, nu numai în viaţă, ci şi după moarte.

Iar după fericitul ei sfârşit, mormântul ei făcea minuni, dând tămăduiri bolnavilor, căci până şi prin praful cel luat de pe moaştele ei dăruia vedere orbilor, ca să se slăvească prin dânsa Hristos, Dumnezeul nostru, dinaintea Căruia pururea mijlocește pentru toți cei ce se i se roagă cu credință.

+ * + * +

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 1.2

Viaţa ta cea luminată s-a împodobit cu virtuţile, adormirea ta a strălucit cu sfinţenie prin minuni, alungând pe demoni şi prin Dumnezeiescul har ai risipit viforul patimilor.

Mână de îndurare întinzi şi dai sănătate celor ce aleargă şi cu credinţă se apropie de moaştele tale, întărirea sihaştrilor, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu.

O, minune! Cum după îngropare şi după punerea de demult în mormânt, se văd moaştele tale zăcând nestricate, dăruite şi luminate cu semne şi cu minuni şi dăruiesc izvoare de tămăduiri credincioşilor în toate zilele. (Din Canonul Sfintei ce se citește la Utrenie)

Ostenelile înfrânării le-ai suferit şi ai primit darul nepătimirii şi al tămăduirilor, Sfântă Elisabeta de Dumnezeu insuflată: a tămădui tot felul de boli şi a alunga lucrarea duhurilor necurate, ceea ce eşti vrednică de laudă. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă. (Sedelna Sfintei)

+ * + * +

Canonul de rugăciune al Sfintei Cuvioase Elisabeta:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfanta-cuvioasa-elisabeta-facatoarea-de-minuni (clic aici)

Acatistul Sfintei Elisabeta:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintei-cuvioase-elisabeta (clic aici)

+ * + * +

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 6.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Published in: on 24 aprilie, 2015 at 08:02  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului, Turcia (10 aprilie)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 1.1(Sursă: http://www.enromiosini.gr/)

Acesta s-a născut în anul 1745 și a fost fiul ciobanului Ioan Anghelopoulos și a soției sale Asemina, din satul Demetsana, Arcadia, Peloponez, care îi puseră la botez numele Gheorghe.

Studiile și le începu în satul său, Demetsana, cu călugărul Meletie și cu Atanasie Rusopulos, iar la vârsta de 20 de ani merse cu Atanasie la Atena unde învăță vreme de 2 ani cu vestitul dascăl Dimitrie Vodas. Apoi, în anul 1767, la 22 de ani, plecă orașul Smirna din Asia Mică, unde locui la unchiul său, ieromonahul Meletie, și urmă cursurile Școlii Evanghelice (Evangheliki Skoli), o școală creștin-ortodoxă de studii superioare.

Apoi merse în insulele Strofadis unde îmbrăcă haina monahală cu numele Grigorie, mergând mai apoi în insula Patmos unde urmă cursurile vestitei școli Patmias Skoli de la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul, întemeiată de sfântul cuvios Macarie Kalogeras, unde dobândi și mai multă învățătură.

Sfântul Cuvios Macarie Kalogeras (pomenit la 19 ianuarie)

Sf Cuv Macarie Kalogeras 1.1(Sursă: http://www.patmosmonastery.gr/)

Între timp, mitropolitul Procopie al Smirnei își aduse aminte de Grigorie pe care-l știa de când acesta stătuse în orașul Smirna și-l chemă în mitropolia sa unde îl hirotoni diacon și îl rândui arhidiacon, pentru ca mai târziu să fie făcut preot și protosinghel, adică vicar al mitropolitului.

În vremea aceea, în urma neizbânzii expediției lui Orlov în Peloponez, poruncită de Ecaterina cea Mare, și a încercării ruso-grecești de a elibera Peloponezul de sub stăpânirea turcilor care duse la nimicirea oștirii grecești și pierderea multora dintre ruși, arnăuții albanezi, chemați de către turci, năvăliră asupra locuitorilor Peloponezului omorând mulți civili nevinovați, nimicind și jefuind avutul lor.

Mulți episcopi, preoți și mireni fugiră din Peloponez, aflându-și adăpost în insulele ioniene și egeene sau în Asia Mică. Iară sfântul Grigorie izbuti să-și ducă părinții și frații la Smirna, punându-i la adăpost.

Între timp, arhidiaconul Grigorie se ocupă de scrierea multor cărți folositoare și însemnate, vrând să-i facă atât pe clerici cât și pe mireni să înțeleagă mai adânc credința ortodoxă.

În 1785, la vârsta de 40 de ani, Grigorie fu ales mitropolit al Smirnei, urmând lui Procopie care ajunsese patriarh al Constantinopolului. Sfântul ierarh sluji bine pe oamenii din Smirna, chivernisindu-și eparhia cum se cuvine, clădind noi biserici și școli și reparând numeroase biserici mai vechi.

În ultimul său an la Smirna, 1797, pe când se afla la Constantinopol ca membru al Sfântului Sinod, află de izbucnirea tulburărilor iscate de mai mulți musulmani din Smirna, întrebându-se în ce fel poate ajuta poporul suferind. Astfel, sfântul Grigorie avu două exemple vii ale urgiei și prăpădului iscat de musulmani, atât ostași cât și civili, împotriva creștinilor ortodocși.

Sfântul mitropolit Grigorie sluji fără întrerupere pe creștinii din Smirna vreme de 30 de ani, până când, la 1 mai 1797,  fu ales patriarh al Constantinopolului, urmând patriarhului Gherasim al III-lea. Avea să fie prima din cele 3 domnii ale sale ca patriarh.

În dregătoria de patriarh, sfântul Grigorie aduse rânduiala monahală la Patriarhia Ecumenică, fapt ce nu fu pe placul multor mitropoliți și episcopi. Se ocupă mult de refacerea clădirilor patriarhiei și a multor biserici căzute în ruină.

Între alte lucrări filantropice, el întemeie un fond de ajutor pentru săraci, Kivotos tou Eleous, folosit pentru a-i scuti pe preoți de plata haraciului anual.

Pentru nevoile învățământului, reîntemeie tipografia patriarhiei, prima din 1628, când sfântul sfințit mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului, adusese în oraș o tipografie, care însă fusese distrusă de ieniceri la îndemnul iezuiților și cu mita dată de aceștia.

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București

Sf Sf Mc Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (1638) 1.1 potret din 1632, Geneva(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

 Sfârșitul veacului al XIX-lea și primele decenii ale celui de-al XIX-lea fură un răstimp de mare neliniște în Imperiul Otoman.

Napoleon ocupase provincia egipteană a Imperiului. Ali Pașa din Ioanina se răsculase în Epir și Albania împotriva Porții Otomane. Existau bande de oameni fărădelege, numiți clefți, care rătăceau prin munții Peloponezului. Mulți greci din Imperiul Otoman se organizau după principiile Societății Prietenilor (Filiki Eteria), o societate secretă ce urmărea alungarea turcilor din Balcani. Până la urmă revoluția izbucni în Țările Române, condusă de Alexandru Ipsilanti, un general din armata rusă și conducătorul Eteriei.

Sfântul patriarh Grigorie era foarte nemuțumit și de faptele clefților din Peloponez, care adesea îi hărțuiau deopotrivă pe grecii ortodocși și pe turci. Pentru aceea dădu o enciclică în care osândea faptele lor.

Nu știm ce credea despre revoluția lui Ipsilanti, care eșuă costând viețile multor tineri greci care studiau în Principatele Române. Probabil era precaut și neîncrezător, amintindu-și de urmările dezastruoase pentru creștini ale expediției lui Orlov în Peloponez și de tulburările din Smirna din 1797.

Rânduiala monahală conservatoare impusă tuturor celor de la Patriarhia Ecumenică de către sfântul patriarh întrecu răbdarea anumitor ierarhi care uneltiră împotriva lui și dobândiră încuviințarea stăpânirii otomane să fie înlocuit. Astfel, fu trimis în surghiun în Sfântul Munte Athos unde se așeză în Mănăstirea Iviron. Acolo îl întâlni pe sfântul nou mucenic Constantin pe care îl povățui.

Sfântul Grigorie era fericit cu viața liniștită și pașnică din Sfântul Munte, unde își petrecea vremea în rugăciune și cercetarea scrierilor duhovnicești.

Când patriarhul Calinic al V-lea se retrase, în septembrie 1806, sfântul Grigorie fu reales patriarh, continuându-și numeroasele activități filantropice și de învățământ.

Însă politica turcească nu-i dădea pace. Marele vizir Mustafa Bairktar reuși să revină la putere și să-l așeze pe tronul otoman pe Mahmud al II-lea în anul 1808. Aceasta îi dădu prilej patriarhului Calinic să se întoarcă la patriarhat, fiind favoritul marelui vizir.

Astfel, sfântul Grigorie fu surghiunit de data asta în insula Prinkipo.

Patriarhul Calinic rămase numai 10 luni în slujirea de patriarh, fiind înlocuit de Ieremia al IV-lea. Atunci i se potunci patriarhului Grigorie să plece din nou în surghiun în Sfântul Munte Athos.

La 19 ianuarie 1819, sfântul Grigorie fu ales patriarh pentru a treia și ultima oară, după retragerea predecesorilor săi.

Când în martie 1821, izbucni în Peloponez Revoluția Grecească, guvernul otoman hotărî să dea un exemplu din rândurile conducătorilor creștini, atât mireni cât și clerici, poruncind executarea unui număr cât mai mare dintre ei. Pe lângă conducători, un număr necunoscut de creștini ortodocși obișnuiți din orașele mari, mai ales din Constantinopol, fură atacați și omorâți pe ulițe.

Guvernul otoman al sultanului Mahmud al II-lea plănuise de la început să-l execute pe patriarh, ca exemplu pentru creștini ortodocși și astfel să înăbușe revoluția. Înainte de a înfăptui gândul lor, așteptară până ce patriarhul sfârși de slujit Dumnezeiasca Liturghie de Paști, din dimineața Duminicii Paștilor la 10 aprilie.

Între timp, după săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, sfântul patriarh se duse în sala de oaspeți a Patriarhiei să-i întâmpine pe ierarhii care se adunau acolo, iar puțin mai târziu se retrase în odăile sale să se odihnească. În acel moment i se spuse de izbucnirea Revoluției Grecești din Peloponez și fu întrebat:

– Ce se va întâmpla acum?

Iară el răspunse cu glas liniștit:

– Acum și pururea, facă-se voia Domnului.

Apoi sfântul patriarh ațipi puțin. La 10 dimineața, noul dragoman al Porții, Stavrakis Aristahis, al cărui predecesor fusese executat din pricina evenimentelor din Peloponez, sosi împreună cu secretarul afacerilor externe din guvernul otoman. Sfântul patriarh crezu că este tradiționala vizită de politețe cu prilejul săbătorii Sfintelor Paști din partea guvernului sultanului. Însă vizita aceasta avea să fie diferită.

Erau de față mai mulți mitropoliți care auziră cum i se spunea patriarhului că este scos din dregătorie fiindcă era „nevrednic de rangul patriarhal și nerecunoscător față de Sublima Poartă și trădător”. Firmanul dispunea exilul său în cetatea Halkidon.

Apoi fu luat prizonier, fiind însoțit de arhidiaconul Nichifor, de diaconul Agapie și de nepotul Dimitrie. Curând patriarhul și mitropoliții își dădură seama că nu avea să fie surghiunit, ci dat morții.

În închisoare, patriarhul fu necontenit anchetat și supus la cazne. Turcii căutau să scoată de la dânsul informații pe care credeau că le are despre Revoluția Grecească. Făcură chiar și o încercare de a-l face să se convertească la islam și astfel să scape cu viață. Sfântul Grigorie nici nu vru să audă de așa ceva, tot așa cum refuzase și ofertele de a fugi când Alexandru Ipsilanti își începuse încercararea de eliberare a Principatelor Române. Știa că fuga sa ar fi grăbit masacrul general al ortodocșilor din Imperiul Otoman. De asemenea, convertirea sa la islam ar fi descurajat orotdocșii ce se ridicaseră să-și câștige libertatea. Patriarhul Grigorie răspunse doar atât:

– Faceți-vă treaba. Patriarhul creștinilor ortodocși moare creștin ortodox.

Sfântul părinte fu scos din închisoare și dus la poarta patriarhală unde fu spânzurat de ușa din mijloc ce dă înspre intrarea pe terenurile patriarhiei.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.1(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Un renegat, fost ortodox, convertit la islam, ajută la executarea lui.

Între timp sultanul stărui să se aleagă de îndată un patriarh dintre ierarhii prezenți la Constantinopol. Deci fu ales mitropolitul Evghenie, care fu dus cu alai de clerici și dregători otomani până la Patriarhie. Noul patriarh fu silit să se aplece și să intre pe aceeași poartă de care spânzura sfântul patriarh Grigorie, care fusese ținut cu dinadinsul în viață până ce avea să aibă loc această dramatică scenă.

Trupul sfântului Grigorie rămase spânzurat de poarta Patriarhiei vreme de 3 zile, după care fu dat jos de către evreii tocmiți de turci pentru acest scop și apoi târât pe ulițele cetății Constantinopol.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.2(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Apoi îl aruncară în mare. Însă trupul nu se scufundă pe dată, fiind scos mai apoi de o corabie grecească ce arbora drapelul rusesc și dus la Odessa, unde fu îngropat ca un mucenic și un erou.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.3(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

În anul 1921, patriarhul Grigorie al V-lea fu proslăvit cu sfinții de Biserica Ortodoxă Greacă, iară cinstitele sale moaște fură cerute și înapoiate în Grecia, fiind îngropate în Catedrala Buneivestiri din Atena.

Astfel, sfântul patriarh Grigorie al V-lea din satul Demetsana, Peloponez, își jertfi viața pentru Iisus Hristos și pentru întregul popor ortodox din Imperiul Otoman, în Duminica Pașilor, la 10 aprilie 1821.

+ * + * +

Cinstiele moaște ale Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Viața Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Poarta de care a fost spânzurat Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie rămâne închisă până astăzi

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 11 poarta de care a fost spanzurat(Auraă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 8.1(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 12 locuinta unde  a copilarit in satul Demetsana(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Statuia Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie aflată la intrarea Universității din Atena

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 13 statuia sa de la Universitatea din Atena(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sfântul Nou Mucenic Pavel Rusul, Constantinopol, Turcia (3 aprilie)

Sf Mc Pavel Rusul (1683) 1(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Multă vreme tătarii din Crimeea năvăleau an de an în ținuturile Rusiei și Ucrainei după robi. Într-o asemenea năvălire din veacul al XVII-lea a fost prins și un tânăr rus pe nume Pavel care fu vândut unei familii creștin-ortodoxe.

După ce își sluji cu credință stăpânul câțiva ani, fu slobozit. Deci sfântul Pavel se căsători cu o fată care fusese luată și ea cândva roabă și apoi slobozită. Amândoi locuiau în cetatea Constantinopolului.

Curând după căsătoria lor, sfântul Pavel se îmbolnăvi de epilepsie, care se înrăutățea din ce în ce mai mult. Astfel, prietenii și vecinii hotărâră să-l ducă în biserica Născătoarei de Dumnezeu numită Mouglouniou pentru a se tămădui. Sfântul Pavel însă nu voia să meargă, însă ei hotărâră să-l ducă cu orice preț.

Pe drum se întâlniră cu niște musulmani care-i întrebară unde merg. Sfântul Pavel se folosi de acea întâlnire ca să strige că este musulman. Musulmanii auziră, însă nu făcură nimic. Mai tâziu însă, după ce se gândiră, hotărâră că trebuie să vină în ajutorul omului care strigase că este musulman și era dus la biserică de către creștini ortodocși ca să-l împiedice să facă așa cum voia, pretinzând că este bolnav la cap.

Unul dintre musulmani hotărî că cel mai bine era să-i spună situația fratelui lor musulman marelui vizir Kara Mustafa care, auzind acestea, se mânie cumplit poruncind ca Pavel să fie adus la el.

Însă înainte ca oamenii vizirului să-l găsească pe sfântul Pavel, cineva îi înștiință pe preoții de la biserica în care se afla acesta și acesta fu scos din biserică pentru ca sfântul locaș să nu fie nimicit sau luat de musulmani pe motiv că ar fi adăpostit un musulman. Însă oamenii vizirului sosiră înainte ca ei să poată face ceva și arestară pe preoții bisericii, ducându-i împreună cu sfântul Pavel la marele vizir.

Acesta, văzându-l pe sfântul Pavel, îl întrebă dacă este musulman. Iară acesta răspunse că nu este. Însă musulmanii ce povestiseră întâmplarea stăruiră zicând că el însuși spusese că este musulman. Sfântul Pavel însă îi învinui că mint.

Când marele vizir îl întrebă pe sfântul Pavel de ce îl duseseră creștinii la biserică, el răspunse nu l-au dus acolo, ci acasă fiindcă avea o boală care trebuia îngrijită. Dar pe lângă aceasta el stăruia că nu este musulman, ci creștin ortodox.

Marele vizir îi aminti lui sfântului Pavel că avea mărturii sub jurământ de la martori care îl auziseră zicând că este musulman. Deci el avea de ales: fie se făcea musulman, fie avea să fie dat morții. Întâia alegere era însoțită de bogăție, iar cealaltă de cazne și moarte.

Soția sfântului Pavel, care-și însoțise bărbatul la marele vizir, îl încuraja să se țină tare, zicând:

– Nu te teme, soțul meu, ci să stai tare în credința lui Hristos, căci paharul morții ține doar o clipită, după care te vei veseli și te vei bucura împreună cu mucenicii lui Hristos.

Adăugă apoi:

– Nu m-am gândit niciodată că voi fi soție de mucenic.

Auzind spusele femeii, marele vizir întrebă cine era și ce spusese. Unul dintre musulmani care înțelegea rusa îi spuse că îl încuraja să stea neclintit în credința sa creștin-ortodoxă. Vestea aceasta îl mânie pe marele vizir care porunci ca soția lui Pavel să fie dusă la curte și biciuită. Iar pe sfântul Pavel îl trimise la închisoare.

După 3 zile, sfântul Pavel fu adus iară dinaintea marelui vizir care îl ispiti iară cu răsplăți să se facă musulman, altfel va fi osândit la moarte. Însă sfântul Pavel rămase tare în credința sa în Iisus Hristos.

Văzând că nu izbutește cu niciun chip, marele vizir Kara Mustafa îl osândi la moarte, în Hipodromul din cetatea Constantinopolului tăindu-i-se capul sfântului Pavel.

Astfel sfântul Pavel Rusul se jertfi pentru dragostea lui Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului la 3 aprilie, în Vinerea Mare a anului 1683.

+ * + * +

Viața Sfântului Mucenic Pavel Rusul poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Hipodromul din Costantinopol, gravat de Onufrio Panavinio în anul 1600

Hipodromul din Costantinopol, gravat de Onufrio Panavinio, 1600 1.1(Sursă: http://www.roger-pearse.com/)

Published in: on 3 aprilie, 2015 at 09:54  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Gheorghe cel Nou, făcătorul de minuni din Dipiu, Constantinopol, Turcia (23 martie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

Acesta, lăsându-şi femeia, copiii şi rudele, alese calea cea strâmtă şi cu nevoinţe, căci luând asupra-şi jugul cel uşor al Domnului, înconjura cetăţi şi sate şi mergea până departe în pustiu, fiind lipsit, necăjit şi cu totul amărât.

Descoperindu-i-se lui de la Domnul sfârşitul, se duse la Constantinopol şi ajungând la sfânta biserică a sfântului Ioan cuvântătorul de Dumnezeu şi anume la locul numit Dipiu, după ce rămase acolo vreme de 6 zile, se odihni întru Domnul.

Când veniră de faţă cei ce urmau să-l îngroape şi văzură lanţul cel greu cu care îi era înfăşurat tot trupul şi mulţimea de urme de lanţ ce se găseau în carnea lui, strigară:

– Doamne miluieşte!

Deci cunoscând cu toţii că a fost un om al lui Dumnezeu, îl îngropară în tinda amintitei biserici, într-un mormânt de marmură ce i se făcu, de unde nu încetează a revărsa tot felul de minuni, celor ce se apropie de el cu credinţă. Iar unii dintre aceia care se bucurară de ajutorul primit din partea lui mai trăiesc încă şi acum, mărturisind tuturor facerile de bine pe care le dobândiră de la el.

Fericita adormire a sfântului Gheorghe cel Nou se petrecu în anul 910.

+ * + * +

Cea mai veche hartă ce s-a păstrat a cetății Constantinopol, săvârșită în anul 1422 de cartograful florentin Cristoforo Buondelmonte

Constaninopol - cea mai veche harta, 1422, catograful florentin Cristoforo Buondelmonte(Sursă: http://en.wikipedia.org)

Published in: on 23 martie, 2015 at 07:54  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Ipomoni, în lume împărăteasa bizantină Elena, Constantinopol, Turcia (13 martie)

Sf imparateasa Ipomoni, Constantinopol, Bizant 1.1(Sursă: http://www.immspartis.gr/)

Aceasta a fost fiica împăraților slavi Constantin Dragastes și a soției sale, vițe alese ale neamului domnesc sârb al lui Ștefan Nemania, care a dat Bisericii noastre mulți sfinți.

Sfântul Cuvios Simeon izvorâtorul de mir, în lume Ștefan Nemania, mare jupan sârb (clic aici, pomenit la 13 februarie), și urmașii săi trecuți în rândul sfinților

Sf Simeon izvoratorul de mir de la Man Hilandar din Sf Munte marele jupan Stefan Nemania Serbia 1200 12.1(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1893/s1893003.jpg)

Născută în jurul anului 1372, primi la naștere numele Elena Dragastes. Crescând într-un neam domnesc ales prin credința vie păstrată de-a lungul veacurilor, sfânta Ipomoni primi o educație laică deosebită, însă pe lângă iscusința minții și cultura aleasă, avea sădită în inima sa din fragedă pruncie o evlavie adâncă pentru cele ale Bisericii și o credință ce mai târziu i-au călăuzit pașii pe calea mult încercată a vieții sale.

În primăvara anului 1391, la vârsta de 19 ani, sfânta Ipomoni se căsători cu Manuil al II-lea Paleologul care la numai câteva zile mai apoi deveni împărat al Bizanțului.

Manuil al II-lea Paleologul (1350-1425, împărat bizantin în perioada 1391-1425)

Manuel al II-lea Paleologul 1(Sursă: http://www.hellenicaworld.com/)

Noua viață a sfintei se arătă dintru început plină de încercări din pricina frământărilor și dezbinărilor din sânul Imperiului Bizantin. Însă peste toate sfânta Ipomoni trecu prin credința nestrămutată în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Ca împărăteasă iubi poporul, fiind asemenea unei mame pentru oricine se apropia de dânsa căci dăruia tuturor mângâiere sufletească și cuvânt ziditor de suflet. Tot ceea ce săvârșea era însoțit de rugăciune.

Filosoful Georgios Plethon scrie despre dânsa că „a dat dovadă de inteligență și curaj, mai mult decât oricare femeie a vremii sale”.

Ca soție, sfânta împărăteasă se arătă credincioasă soțului său Manuil alături de care petrecu vreme de 35 de ani, lucrând împreună virtuțile prin cuvinte și fapte. Iară Dumnezeu le dărui 8 copii dintre care 2 urcară pe tronul imperial, Ioan al VIII-lea și Constantin al XI-lea, ultimul împărat bizantin, Teodor, Dimitrie și Toma deveniră conducători ai Mistrei, iar Andronic al Tesalonicului. Cele două fete trecură la cele veșnice la o vârstă fragedă.

Sf imparateasa Ipomoni, Constantinopol, Bizant 2(Sursă: http://armenisths.blogspot.ro/)

Pe toți copiii săi sfânta Ipomoni îi crescu în dragostea pentru Dumnezeu și pentru virtute, prin rugăciuni și lacrimi. Astfel, 3 dintre copii deveniră mai târziu monahi, Teodor și Andronic îmbrăcând îngereasca haină în Mănăstirea Pantocrator, iar Dimitrie în Mănăstirea Didymoteicho.

Iar soțul său, împăratul Manuil al II-lea, lăsând tronul fiului său Ioan al VIII-lea, cu 2 săptămâni înaintea mutării sale la cele veșnice, îmbrăcă și el haina monahală la Mănăstirea Pantocrator primind numele Matei.

În anul 1425, îndată după moartea soțului său, sfânta împărăteasă îmbrăcă haina monahală cu numele Ipomoni, ce se tâlcuiește „răbdare”, în Mănăstirea Sfintei Marta în care se nevoi vreme de 25 de ani.

Deși fusese mai înainte împărăteasă, sfânta Ipomoni ajuta la toate treburile în mănăstire împreună cu celelalte maici, făcându-se ascultătoare întru totul Împărătesei Cerurilor.

Sfanta Ipomoni ctitori un așezământ pentru bătrâni. Acesta purta numele „Nădejdea celor deznădăjduiți” se afla în Mănăstirea Sfântul Ioan unde se aflau și cinstitele moaște ale sfântului cuvios Patapie Tebeul față de care sfânta Ipomoni avea o evlavie deosebită.

Sfântul Cuvios Patapie Tebeul, Egipt (pomenit la 8 decembrie)

Sf Cuv Patapie Tebeul, Egipt 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Purtarea de grijă a Domnului a rânduit ca sfânta Ipomoni să nu trăiască ultimele momente tragice ale Imperiului Bizantin, chemând-o la El în ziua de 13 martie 1450, cu 3 ani înainte de căderea Constantinopolului sub turcii otomani. Fiul său, Constantin al XI-lea Paleologul, ultimul basileu bizantin, muri în timpul căderii Constantinopolului în ziua de 29 mai 1453.

Sfânta Ipomoni fu înmormântată în Mănăstirea Pantocrator din Constantinopol. După cucerirea Constantinopolului de către turci, în 1453, Angelis Notara, un nepot al sfintei Ipomoni, mută pe Muntele Geraneia, in orașul Loutraki, Corint, Grecia, într-o peșteră, moaștele sfantului Patapie Tebeul. În peșteră fu zugrăvită o icoană a sfântului Patapie alături de care fu înfățișată și sfânta Ipomoni, astfel iconarul vădind cinstea deosebită pe care sfânta i-o purtă sfântului Patapie. Tot în peșteră fu adus și capul sfintei Ipomoni.

În anul 1952, părintele Nectarie Marmarinos înființă pe locul peșterii sfântului Patapie Mănăstirea Sfântul Patapie (Loutraki) unde se păstrează până astăzi cinstitul cap al sfintei Ipomoni.

Pomenirea sfintei Ipomoni este săvârșită în ziua de 13 martie (ziua mutării sale la odihna cea de sus, 1450) și pe 29 mai (ziua căderii Constantinopolului și a mutării la cele veșnice a fiului său, împăratul Constantin al XI-lea Paleologul, 1453).

+ * + * +

Cinstitul cap al Sfintei Ipomoni, împărăteasa Bizanțului

Sf imparateasa Ipomoni, Constantinopol, Bizant 4(Sursă: http://www.rel.gr/)

+ * + * +

Sf imparateasa Ipomoni, Constantinopol, Bizant 5(Sursă: https://antexoume.files.wordpress.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Didymoteicho de odinioară unde îmbrăcă haina monahală Dimitrie, fiul sfintei împărătese Ipomoni, Grecia

Man Didymoteicho 1(Sursă: http://meetgreece.eu/)

+ * + * +

Peștera Sfântului Cuvios Patapie Tebeul, Grecia

Pestera Sf Cuv Patapie Tebeul 2(Sursă: http://content-mcdn.ethnos.gr/)

??????????(Sursă: http://www.hotelsegas.com/)

Pestera Sf Cuv Patapie Tebeul 3(Sursă: http://www.liveinternet.ru/)

Published in: on 13 martie, 2015 at 10:46  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia (26 februarie)

Sf Nou Mc Ioan tamplarul din Constantinopol, Turcia (1575) 1.1

(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Sfântul Ioan tâmplarul sau calfa s-a născut și a crescut în mahalaua Galata din Constantinopol, unde lucra ca tâmplar de mobilă. Din pricina măiestriei sale lucra adesea pentru mulți musulmani de vază și având inimă milostivă, cu banii primiți pentru munca sa, săvârșea multe binefaceri.

Într-una din zile, un dregător musulman îi ceru să-l ia ucenic pe nepotul său. Deci tânărul îl însoțea pe Ioan la feluritele sale treburi și astfel merseră și la palatul sultanului, unde Ioan avea de lucru. La palat, tânărul începu a pizmui viața dusă de pajii sultanului și curând crescu în el dorința de a intra în rândurile lor. Astfel, îi spuse unchiului său că l-a rugat pe Ioan să pună o vorbă bună pe lângă dregătorii pe care ajunsese să-i cunoască la palat. Făcând aceasta Ioan, ucenicul său primi într-adevăr o slujbă la palat. Nu după multă vreme, tânărul ajunse la un rang înalt în slujba sultanului.

Într-o zi, tânărul îi spuse lui Ioan:

– Fiindcă ești învățat și știi să citești, te rog să-mi spui ce scrie în cărțile tale despre proorocul nostru pentru care Dumnezeu a zidit lumea și toate cele din ea.

Ca răspuns la cererea sa, Ioan îi spuse tânărului că este doritor să vorbească cu el despre orice altceva, afară de religie, știind cât putea fi de primejdioasă o astfel de convorbire. Însă la stăruința tânărului dimpreună cu jurământul că ce se va spune va rămâne între dânșii, Ioan îi spuse:

– Este un singur Dumnezeu adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos. Mahomed, în care credeți voi, a fost un om muritor, fără știință de carte, care nu a făcut niciun bine în lumea aceasta vreodată, nici nu a făcut vreo minune în vremea sa, precum ceilalți prooroci ai lui Dumnezeu în care credem noi creștinii. Voi sunteți cei ce l-ați făcut mare și-l țineți de prooroc. Dar ferească Dumnezeu să fi fost el prooroc! El a fost vrăjmaș al lui Dumnezeu și cu basmele și scornelile sale li s-a părut prielnic oamenilor simpli și neîncercați care l-au urmat, asa cum a proorocit cuvântul lui Dumnezeu, că a venit să amăgească lumea.

Auzind acestea, tânărul uită și de prietenie și de făgăduința de a păstra taina, începând să spună tuturor și pârându-l pe Ioan ca hulitor al lui Mahomed. Atunci musulmanii se adunară și începură să-l bată pe Ioan, apoi îl duseră la cadiu învinuindu-l a fi batjocorit credința musulmană. Apoi fu întemnițat, pus la cazne și asuprit să se lepede de Hristos și să primească credința musulmană. La aceasta Ioan răspunse:

 – Eu nu mă lepăd de preadulcele meu Iisus, că numai în El cred, Lui mă închin și pe El Îl mărturisesc a fi Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit.

Văzându-i hotărârea neclintită de a rămâne credincios credinței sale, cadiul îl osândi pe viață ca rob la galere. Însă după 6 luni, sfântul Ioan fu luat de pe corabie și adus din nou la închisoare unde fu pus la cazne vreme de 3 luni în nădejdea de a-l îndupleca să se facă musulman. În ciuda tuturor stăruințelor, sfântul mucenic rămase neclintit. Pentru aceasta fu osândit la moarte.

Chiar înaintea osândei, i se îngădui părintelui Andrei de la biserica Sfinților Teodor și Teofan, din apropiere de Vlanga, să meargă la Ioan și să îl împărtășească. Iar mai apoi i se tăie capul.

Astfel, sfântul Ioan tâmplarul de mobită din Galata, Constantinopol, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului, la 26 februarie 1575.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

Published in: on 25 februarie, 2015 at 22:27  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Teodor, arhiepiscopul Constantinopolului, Turcia (27 decembrie)

Sf Ier Teodor, arhiep Constantinopolului (686) 1.1(Sursă: http://www.ikonu.ru/)

Acesta se născu şi crescu în Constantinopol, în vremea preabinecredinciosului împărat Constantin Pogonatul.

Pentru evlavia sa cea mare ajunse preot al bisericii celei mari, apoi sincel şi schevofilax.

La moartea patriarhului Constantinopolului, silit de tot senatul şi de însuşi împăratul, dar mai bine spus de Sfântul Sinod, i se încredinţă păstorirea Bisericii. Ocârmuind bine Biserica vreme de 2 ani şi 3 luni, se mută la Domnul, în anul 686.

Published in: on 26 decembrie, 2014 at 16:51  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Ioasaf din Constantinopol, Turcia (26 octombrie)

3. Sf Nou Mc Ioasaf din Sf Munte Athos, Grecia, ucenicul Sf Ier Nifon, patr Constantinopolului (1536) 1(Sursă: http://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Acesta a fost monah și ucenic al sfântului ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 11 august). Asemeni sfântului nou mucenic Macarie (pomenit la 14 septembrie), și el ucenic al sfântului ierarh, acesta hotărî să-și dea viața pentru Mântuitorul Hristos.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, alături de Sfinții Noi Mucenici Macarie (stânga) și Ioasaf (dreapta)

3. Sf Ier Nifon, patr Constantinopolului, si ucenicii sai, Sf Noi Mc Ioasaf si Macarie 2.1(Sursă: http://diakonima.wpengine.netdna-cdn.com/)

Deci sfătuindu-se cu sfântul ierarh Nifon, primi de la acesta binecuvântare pentru nevoința mucenicească. Însă așteptă ca mai întâi să treacă la cele veșnice sfântul Nifon și abia apoi se înfățișă cadiului pentru a mărturisi dreapta credință.

Când veni vremea, propovădui cu vitejie dinaintea tuturor dreapta credință. Atunci pe dată musulmanii îl prinseră și îl bătură fără cruțare fără însă a-l face să se lepede de credința în Mântuitorul Iisus Hristos. Când chinuitorii înțeleseră că e cu neputință a-l îndupleca, îl osândiră la moarte și îi tăiară capul.

Astfel monahul Ioasaf primi cununa cea cu bună mireasmă a mucenciei în cetatea Constantinopolului, la 26 octombrie 1536, mijlocind cu căldură pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ioasaf poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului, alături de Sfinții Noi Mucenici Ioasaf (stânga) și Macarie (dreapta)

3. Sf Ier Nifon, patr Constantinopolului, si ucenicii sai, Sf Noi Mc Ioasaf si Macarie 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Published in: on 26 octombrie, 2014 at 03:56  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Anghel din Constantinopol, Turcia (1 septembrie)

11. Sf Nou Mc Anghel din Constantinopol (1680) 1.1(Sursă: http://www.pentapostagma.gr/)

Aceasta era aurar în Karaman, Turcia, și avea dimpreună cu soția sa 6 copii pe care îi creștea în chip cucernic. Mult iubea slujbele Bisericii căutând să mergă la acestea cât mai des îi era cu putință.

La una din aceste slujbe, săvârșită în târgul sfântul Ștefan, fiind lăsata secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului, merseră mulți creștini, dar și câțiva care se lepădaseră de credința creștină și se făcuseră musulmani. Era un lucru destul de obișnuit în Imperiul Otoman ca foștii creștini ortodocși să ia parte la unele obiceiuri creștine și să păstreze multe practici religioase creștine. Unii dintre ei, după o generație, încetau să mai participe, dar cei mai mulți nu.

La această sărbătoare, mulți dintre ei cunoscându-se, își schimbară în glumă fesurile: creștinii își puseră fesurile musulmane, iar musulmanii pe cele creștine. Sfântul Anghel luă și el parte la acest joc.

A doua zi, întâlnind câțiva musulmani ce fuseseră deunăzi în târg îl întrebară de ce poartă fes ortodox de vreme ce se făcuse musulman cu o zi înainte. Uimit, sfântul Anghel răspunse:

– De bună seamă fiindcă sunt creștin ortodox.

Însă aceștia stăruiau zicând că se făcuse musulman și îl învinuiau că se leapădă de credința musulmană. Deci îl duseră la divanul de judecată unde sfântul Anghel fu învinuit că ar fi rostit mărturisirea de credință musulmană și că purtase fes de musulman.

Cadiul îl întrebă pe sfântul Anghel dacă era adevărat, iară el răspunse:

– Nici nu am spus și nici nu am făcut așa ceva, ci doar am petrecut cu ei, iar apoi fiecare s-a dus la casa lui.

Nefiind crezut, fu trimis la marele vizir Kara Mustafa care încercă să-l ia cu lingușiri și făgăduieli de răsplată de se învoiește să fie musulman, însă sfântul Anghel răspunse:

– Efendi, eu mă trag din părinți creștini. M-am născut creștin ortodox. Nimic nu mă poate despărți de dragostea preadulcelui meu Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu, nici bogățiile, nici cinstirile, nici slava pe care mi-o făgăduiești, nici chiar de mi-ai da toată împărăția, nimic din ceea ce ai putea face nu-mi va schimba inima ca să mă îndepărtez de credința mea și de preadulcele meu Iisus Hristos.

Marele vizir înfuriat peste măsură îi spuse:

– De nu te vei face musulman, mă pun chezaș că vei fi pus la cazne și nimicit, încât nu va mai rămâne carne pe oasele tale înainte să mori de tot.

Sfântul Anghel îi răspunse:

– Fă cum îți este voia, arde-mă, bate-mă, taie-mă, junghie-mă, pârjolește-mă, aruncă-mă la fiare sălbatice, îneacă-mă în mare sau fă orice altceva cu trupul acesta de lut, însă nu mă voi lepăda de Hristosul meu. Credința nu mi-o schimb și musulman nu mă fac!

Văzând că sfântul Anghel nu-și va muta gândul său, marele vizir porunci să fie aruncat în temniță.

Atunci un vecin de-al său care era bei (dregător de rang înalt) veni la sfântul Anghel încercând a-l sfătui:

– Omule, de ce să mori fără rost, ca să se bucure dușmanii? Fă-te musulman ca să scapi. Apoi ia-ți lucrurile, copiii și nevasta și du-te altundeva și trăiește ca și creștin ortodox.

Însă sfântul Anghel nici nu vru să audă:

– Ferească Dumnezeu să ajung în asemenea stare încât să-mi iasă din gură asemenea vorbe nelegiuite. Hristos a murit pentru mine; ce mare lucru să mor și eu din dragoste pentru El? După fire, sunt sortit morții, astăzi, mâine sau mai târziu. Mai bine deci să mor astăzi pentru Hristosul meu și să mă bucur de Împărăția Sa cea Cerească.

Auzind acestea, beiul plecă întristat pentru soarta vecinului și prietenului său. Însă musulmanii născociră alt șiretlic, cerură soției sale să se ducă la el și să-l înduplece să-și scape viața. făcându-se musulman.

Ea se duse plângând, suspinând și cerându-i să fie bun și să se supună ca să scape și el și ai lui, însă sfântul Anghel îi spuse:

– Draga mea, fie-ne nouă de ajuns Hristos, mie și ție. Astăzi vă încredințez Lui, pe tine și pe copii. Cu bucurie aștept această moarte cumplită. Deci și tu, draga mea, trebuie să primești pierderea mea, pentru Hristos, pentru ca la înfricoșata și slăvita Lui venire iarăși să ne întâlnim și să ne bucurăm. Ce bunătăți dobândim prin unirea și viețuirea noastră vremelnică, din care în scurtă vreme ne vom despărți din nou? Ce câștig vom avea din plăcerile acestei lumi, de ne vom vătăma sufletele, care sunt mai prețioase decât lumea întreagă? Cât de curând mă voi duce la Dumnezeul meu, pe Care atâta l-am dorit, și curând vei veni și tu, și împreună ne vom bucura întru fericire veșnică.

Cuvintele sale mișcătoare o încredințară pe soția sa că sfântul Anghel e pe drumul cel bun și plecă acasă cu sufletul alinat.

A doua zi, marele vizir cercetându-l și aflându-l neclintit, îl osândi la moarte. Iar sfântul Anghel fu dus la locul de osândă aflat lângă marea biserica Sfânta Sofia, în același loc unde i se tăiase capul și sfântului Stamatie, căci aceeași moarte primise și el.

În acea noapte, o tainică lumină lumină trupul sfântului Anghel care atârna în furci, fiind văzută nu numai de creștini, ci și de musulmani. Auzind aceasta stăpânirea, porunci să fie aruncat în mare. Însă breasla cojocarilor dădu 300 de piaștri agăi Musur și dobândi trupul sfântului înainte ca poruncă să fie împlinită.

Pentru ca schimbarea trupului pe bani să nu fie zărită, se săvârși pe mare, unde cinstitul trupul al sfântului Anghel fu mutat în altă barcă ce îl duse în ostrovul Proti, unde fură îngropate într-o mănăstire.

În vremea aceea, se întâmplă ca la Constantinopol să se afle mitropolitul Partenie al Dristrei (Durostor, Silistra de astăzi, Bulgaria) și să afle de mucenicia sfântul Anghel. Acesta, cercetând faptele și moartea noului mucenic, scrise câteva cuvinte de laudă în care atestă întâmplările pomenite. Mai apoi cei trei dregători răspunzători de moartea sfântului Anghel avură parte de suferințe cumplite.

Astfel, sfântul Anghel, aurarul din Constantinopol, își dădu viața pentru Domnul în Constantinopol, la 1 septembrie 1680, iară de atunci fără încetare mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Anghel din Constantinopol poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

Published in: on 31 august, 2014 at 23:51  Comments (2)  
Tags: , , , , , , ,