Sfânta Cuvioasă Sofia din Ainos, Tracia, Turcia (4 iunie)

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Aceasta se născu în Ainos sau Aenus, Rhodope, Tracia (astăzi, Enez, Turcia), şi era mamă a 6 copii. Deşi ocupată cu grijile şi datoriile acestei lumi, sfânta Sofia ţinu poruncile Domnului şi trăi o viaţă plină de virtute.

După ce îi muriră copiii, deveni mamă pentru orfani şi ajutor pentru văduve. Își vându avuţiile şi darui banii săracilor.  Duse o viaţă de nevoință, mâncând numai pâine şi apă. Avea neîncetat pe buze Psalmii lui David şi lacrimi curgeau fără încetare din ochii ei. Prefera să se lipsească ea de cele trebuincioase decât să lase pe vreun sărac să plece din casa ei cu mâinile goale.

Prin smerenia ei şi dragostea faţă de săraci, Dumnezeu o binecuvântă printr-o minune. În casa ei era un butoi cu vin pe care îl păstra pentru săraci din care oricât ar fi luat acesta acesta rămânea pururea plin. Însă îndată ce povesti cuiva despre această minune slăvind pe Dumnezeu, acesta se goli. Sfânta Sofia se întristă crezând că vinul se sfârşi din pricina nevredniciei sale. De aceea își spori nevoinţele sale ascetice încât își primejdui sănătatea.

Simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, ea primi tunderea în monahism. Sfânta Sofia adormi întru Domnul la vârsta de 53 de ani. Ea mai este cinstită ca ocrotitoare a orfanilor.

+ * + * +

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 2.1(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 3.1(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

+ * + * +

Ainos sau Aenus, ținut grecesc odinioară, iar mai apoi cucerit de turci în stăpânirea cărora se află până astăzi cu numele Enez

Ainos sau Aenus, astazi Enez, Turcia 1(Sursă: https://www.flickr.com/)

Anunțuri
Published in: on 4 Iunie, 2015 at 10:22  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Eufrosina, stareța Mănăstirii din Poloțk, Belarus (23 mai)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 5.1(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Aceasta a primit la botez numele Predslava, fiind fiica cneazului Gheorghe Vseslavici. Încă din copilărie arătă o aplecare deosebită către rugăciune și citirea cărților. După ce respinse o cerere în căsătorie, Predslava îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina. Cu binecuvântarea episcopului Ilie al Poloțkului, începu a se nevoi lângă Catedrala Sofia, îndeletnicindu-se cu copierea cărților.

În preajmam anului 1128, episcopul Ilie îi încredință monahiei Eufrosina ocârmuirea unei Mănăstirii Schimbarea la Față unde sfânta Eufrosina le îndrumă pe maici în copierea de cărți, cântare, cusut și alte chipuri ale lucrului de mână. Ea însă compuse unele cântări.

Prin osteneala sa, Catedrala Sfimbarea la Față se ridică ân anul 1161 care se păstrează până astăzi. În spatele peretelui catedralei se zidiră două chilii mici, iar într-una dintre ele se nevoia sfânta Eufrosina, ascultând slujbele săvârșite în catedrală și cântarea stranei printr-o ferestruică gotică.

Acestui sfânt lăcaș sfânta Eufrosina dărui o cruce împodobită cu aur, având într-însa sfintele moaște ale mai multor sfinți și o părticică din lemnul Sfintei Cruci a Domnului.

Crucea Sfântei Cuvioase Efrosina din Poloțk

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 6 crucea(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Între anii, 1579-1841 crucea a fost ținută în Catedrala Sofia din Poloțk. Păstrarea acesteia fu o minune căci iezuiții căutară multă vreme să distrugă toate odoarele Ortodoxiei din vestul Rusiei.

De asemenea, sfânta Eufrosina ctitori și o mănăstire de călugări așezată sub ocrotirea Preacuratei Maici a Domnului.

La rugămintea sa, patriarhul Luca al Constantinopolului trimise o copie a icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Efes.

Cu puțină vreme înaintea plecării sale din lumea aceasta, sfânta Eufrosina porni în pelerinaj la Locurile Sfinte cu nepotul său David și sora Eupraxia.

După ce se închină la cele sfinte din Constantinopol, ajunse la Ierusalim unde în Mănăstirea rusească a Maicii Domnului se rugă:

– Doamne, primește duhul meu în cetatea Ta sfântă a Ierusalimului și învrednicește-mă de Ierusalimul Tău din ceruri.

Și astfel se mută la odihna cea veșnică, la 24 mai 1173.

În anul 1187, cinstitele moaște ale cuvioasei maici fură mutate întâi în Lavra Peșterilor din Kiev, iar mai apoi, în anul 1910, în mănăstirea ridicată de dânsa.

Biserica Rusă proslăvi cu sfinții pe sfânta Eufrosina numind-o ocrotitoare a monahiilor. De asemenea, în Belarus este cinstită ca ocrotitoare țării și a artelor frumoase.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Eufrosina din Poloțk

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 13(Sursă: http://rermesla.blogspot.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 14(Sursă: http://rermesla.blogspot.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 18 sf moaste(Sursă imagini: http://pelerinajerusia.blogspot.ro/)

+ * + * +

Crucea Sfintei Cuvioase Eufrosina din Poloțk

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 15(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 7 crucea(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 10(Sursă: http://rermesla.blogspot.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 8(Sursă: http://devadnes.ru/)

+ * + * +

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 2.1(Sursă: http://ikonique.org/)

(Sursă: http://www.google.ro/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 16.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 1.1(Sursă: http://blagodat-i.ru/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 4(Sursă: http://www.zakonbozhiy.ru/)

Sf Cuv Eufrosina, stareta Man Polotk (1164) 9.1(Sursă: http://1939.ru/)

+ * + * +

Poloțkul de odinioară, Belarus

Polotk 1(Sursă: http://uploads.ru/)

 

Published in: on 23 Mai, 2015 at 10:02  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Isidora cea nebună pentru Hristos din Mănăstirea Tabena, Egipt (1 mai)

Sf Cuv Isidora 1.1Această cuvioasă maică s-a nevoit în Mănăstirea Tabena sau Tabenisioților din Egipt în veacul al IV-lea. Ea își luă greaua cruce a nebuniei pentru Hristos căci se prefăcea a fi nebună și îndrăcită.

Celelalte maici o disprețuiau atât de mult, încât nu voiau să mănânce cu ea. De aceea, rămânând la bucătărie, făcea acolo toate treburile și era ștergarul mănăstirii, împlinind cu fapta ce s-a scris: „De se socotește cineva înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept” (1 Cor. 3, 18).

Aceasta, având o cârpă zdrențăroasă pe cap, în vreme ce toate celelalte erau împodobite cu culion, își săvârșea astfel rânduiala. Pe ea n-a văzut-o nici una dintre cele 400 de maici ce se nevoiau în acea mănăstire mâncând în anii vieții ei; ea nu se așeză la masă, nici nu luă vreo bucată de pâine, ci se mulțumea să șteargă fărâmiturile de pe mese și să spele murdăria de pe ele. Nu ocăra niciodată pe cineva, nu cârtea, nu grăia puțin sua mult, chiar de era lovită sau batjocorită, sau ocărâtă sau injuriată.

Deci se arătă un înger sfântului cuvios Pitirim (Pitirum sau Pitirion, pomenit la 29 noiembrie), pustnicul încercat de pe muntele Porfiriti, și îi spuse:

– De ce socotești că ești foarte evlavios șezând în acest loc? Voiești să vezi o femeie mai evlavioasă ca tine? Du-te în mănăstirea femeilor tabenisiote și vei afla acolo pe una purtând o diademă pe cap. Ea este mai bună ca tine. Căci luptând cu atâta mulțime, niciodată nu și-a despărțit inima de Dumnezeu. Iar tu, șezând aici, hoinărești cu minte prin cetăți.

Și cel ce nu ieșise niciodată se duse la mănăstirea aceea de femei și rugă pe învățători să-i îngăduie să intre în mănăstirea femeilor. Iar aceia cutezară să-l lase să intre, ca pe unul ce era vestit și bătrân.

Și intrând ceru să le vadă pe toate. Dar aceea nu se arătă. La sfârșit le spuse:

– Aduceți-le pe toate. Căci mai lipsește una.

Îi spuseră lui:

– Avem una nebună la bucătărie. (Căci așa numeau pe cele bolnave la minte)

Le zise:

– Aduceți-mi-o și  pe aceea. Lăsați-mă să o văd.

Plecară să o cheme, însă ea nu ascultă, poate simțind ce se petrece sau poate fiindcă nu i se descoperise.

– Sfântul Pitirim dorește să te vadă.

Căci era vestit. Intrând ea, cuviosul părinte îi văzu cârpa zdrențăroasă de pe frunte și, căzând la picioarele ei, îi spuse:

– Binecuvântează-mă tu!

Toate maicile se uimiră și-i spuseră:

– Avva, nu răbda ocara! E nebună!

Atunci le spuse sfântul Pitirim tuturor:

– Voi sunteți nebune. Aceasta este și maica mea, și a voastră. (Așa erau numite femeile duhovnicești.) Și mă rog să fiu găsit vrednic de ea în ziua judecății.

Auzind ele acestea, îi căzură  la picioare și-și mărturisiră toate greșelile lor: una de a-i fi aruncat apă în spatele cuvioasei maici, alta de a o fi lovit cu pumnii, alta de a-și fi suflat nasul asupra ei. Și toate își arătară batjocurile lor deosebite. Iară el, după ce se rugă pentru ele, plecă.

După puține zile, cuvioasa Isidora, nesuportând slava și cinstea surorilor și simțindu-se împovărată de laude, ieși din mănăstire și nimeni nu știu unde se duse și cum sfârși.

Pomenirea sfintei cuvioase Isidora este săvârșită de Biserica Ortodoxă Română și de cea Greacă în ziua de 1 mai, iară de Biserica Ortodoxă Rusă și în Viețile Sfinților pe 10 mai.

+ * + * +

Sf Cuv Isidora 1.2Pentru dragostea Mirelui Tău Hristos ai coborât cu mintea în adâncul smereniei şi luând de acolo jugul nebuniei pentru Cel Iubit, ai început să lucrezi mântuirea în noaptea scurtă a acestei vieţi, pentru care te lăudăm aşa: Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Cu gândurile smerite ale inimii alergai cuvioasă, pe cărările poruncilor dumnezeieşti şi niciodată încălţând picioarele tale, te osteneai a săvârşi alergarea cea bună şi să iei din mâna Împăratului slavei cununa măririi, căreia ne învredniceşte şi pe noi, cu rugăciunile tale, pentru a-I cânta Domnului: Aliluia!

Ploaia ocărilor neîncetat te cuprindea, însă, o, minune, rămâneai neudată, având totdeauna acoperământul Duhului Sfânt, care ca un veşmânt al păcii luminate îmbrăca sufletul tău, ca să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia

Cu veşmântul blândeţii acoperindu-ţi inima ta, săgeata nici unui gând de osândire nu a rănit sufletul tău, ci pe toate răbdându-le cu mulţumire, neîncetat aduceai Stăpânului laude îngereşti de: Aliluia!

Nesuferind a primi laudele surorilor, prin care-ţi era primejduită comoara smereniei, în taină ai părăsit mănăstirea şi până la sfârşitul vieţii ţi-ai împodobit inima cu laude dumnezeieşti, pentru care ai fost slăvită de Ziditorul tuturor cu cântări ca acestea: Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos! (Din Acastistul Sfintei)

+ * + * +

Acatistul Sfintei Cuvioase Isidora din Egipt:

http://sfminasv.blogspot.ro/2013/04/acatistul-cuvioasei-isidora.html (clic aici)

Acatiste ale Sfintilor de peste an vol 2+ * + * +

Viața Sfintei Cuvioase Isidora din Egipt poate fi aflată în:

Istoria lausiaca (Lavsaiconul) - Paladie+ * + * +

Sf Cuv Isidora 3(Sursă: http://agiografikesmeletes.blogspot.ro/)

Sf Cuv Isidora 5.1(Sursă: http://www.apostoliki-diakonia.gr/)

Sf Cuv Isidora 2.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sf Cuv Isidora 4.1(Sursă: http://www.rel.gr/)

Sfânta Cuvioasă Elisabeta făcătoarea de minuni din Constantinopol, Turcia (24 aprilie)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceasta fu aleasă din pântecele maicii sale pentru a sluji lui Hristos Dumnezeu, căci vestea naşterii sale se făcu prin dumnezeiască descoperire maicii ei, mai înainte înştiinţând-o că prunca ce se va naşte dintr-însa va fi vas ales al Sfântului Duh. Deci, din copilărie se dădu la slujba lui Dumnezeu şi se făcu mireasă lui Hristos, slujind în ceata de fecioare, adică de călugăriţe și ostenindu-şi trupul cu post şi nevoințe.

Pentru aceasta luă dar de a tămădui bolile, nu numai pe cele trupeşti, ci şi pe cele sufleteşti. Cu rugăciunea tămăduia toate bolile trupeşti, iar cu cuvintele şi cu sfaturile de Dumnezeu insuflate, vindeca sufletele omeneşti, povăţuindu-le spre pocăinţă şi spre toată fapta cea bună.

Îmbrăcămintea sa era numai o haină de păr aspră şi degera trupul ei de frig, însă duhul ei ardea totdeauna cu văpaia dragostei dumnezeieşti.

Şi fiind pusă egumenă surorilor, arătă mare silinţă, îngrijind de mântuirea acelora.

Înfrânarea ei era fără de măsură, căci mulţi ani petrecu nemâncând pâine, ci hrănindu-se numai cu verdeţuri şi cu legume, iar untdelemn şi vin nu gustă niciodată în toată vremea vieţii sale. De multe ori petrecea în post câte 40 de zile, negustând nimic. Vreme de 3 ani, urmând sme­reniei vameşului, nu-şi ridică ochii cei trupeşti spre cer, iar cu cei sufleteşti totdeauna privea spre Dumnezeu, Care este întru cei de sus, şi pe Acela pe scaun înalt şi preaînălţat, înconjurat de Serafimi, prin dumnezeiasca gândire ca prin oglindă îl vedea şi nu-şi lipea mintea de cele pământeşti. Iar când, după obicei, înălţa rugăciunile cele de miezul nopţii în singurătate, era strălucită şi luminată de sus cu lumină cerească.

Încă fu şi făcătoare de minuni. Pe un balaur cumplit îl omorî cu rugăciunea, pe o femeie, căreia de mulţi ani îi curgea sânge, o tămădui, duhuri necurate goni din oameni şi multe alte minuni făcu, nu numai în viaţă, ci şi după moarte.

Iar după fericitul ei sfârşit, mormântul ei făcea minuni, dând tămăduiri bolnavilor, căci până şi prin praful cel luat de pe moaştele ei dăruia vedere orbilor, ca să se slăvească prin dânsa Hristos, Dumnezeul nostru, dinaintea Căruia pururea mijlocește pentru toți cei ce se i se roagă cu credință.

+ * + * +

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 1.2

Viaţa ta cea luminată s-a împodobit cu virtuţile, adormirea ta a strălucit cu sfinţenie prin minuni, alungând pe demoni şi prin Dumnezeiescul har ai risipit viforul patimilor.

Mână de îndurare întinzi şi dai sănătate celor ce aleargă şi cu credinţă se apropie de moaştele tale, întărirea sihaştrilor, Sfântă Elisabeta, purtătoare de Dumnezeu.

O, minune! Cum după îngropare şi după punerea de demult în mormânt, se văd moaştele tale zăcând nestricate, dăruite şi luminate cu semne şi cu minuni şi dăruiesc izvoare de tămăduiri credincioşilor în toate zilele. (Din Canonul Sfintei ce se citește la Utrenie)

Ostenelile înfrânării le-ai suferit şi ai primit darul nepătimirii şi al tămăduirilor, Sfântă Elisabeta de Dumnezeu insuflată: a tămădui tot felul de boli şi a alunga lucrarea duhurilor necurate, ceea ce eşti vrednică de laudă. Roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă. (Sedelna Sfintei)

+ * + * +

Canonul de rugăciune al Sfintei Cuvioase Elisabeta:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfanta-cuvioasa-elisabeta-facatoarea-de-minuni (clic aici)

Acatistul Sfintei Elisabeta:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfintei-cuvioase-elisabeta (clic aici)

+ * + * +

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Elisabeta din Constantinopol 6.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Published in: on 24 Aprilie, 2015 at 08:02  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Domnina din Cir, Siria (1 martie)

Sf Cuv Domnina din Cir, Siria (460) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sfânta Domnina sau Domnica se trăgea din părinţi binecredincioşi şi bogaţi.

Încă din pruncie afierosindu-se lui Dumnezeu, se dărui nevoinţelor pustniceşti şi înfrânării tuturor pornirilor trupului, căci făcându-şi o colibă lângă grădina maicii sale, petrecu zi şi noapte în ea, udându-şi cu lacrimi neîncetat nu numai obrajii ci şi veşmintele ei cele din păr, căci de o astfel de îmbrăcăminte se slujea.

Apoi, către cântările cocoşilor, intrând în biserică, laolaltă cu toată mulţimea credincioşilor aducea lui Dumnezeu cântare de laudă.

Hrana ei era lintea înmuiată în apă şi suferi toată osteneala aceasta a postului, cu toate că avea trup firav şi era încă de vie aproape moartă.

Îşi acoperea faţa cu multă grijă cu o pânză, încât nici ea nu putea vedea faţa cuiva şi nici cineva pe a ei.

Îmbrăcămintea ei de păr o acoperea până la genunchi şi grăia uşor şi gingaş cu toţi cei ce veneau la dânsa.

Deci, petrecând în felul acesta ziua şi noaptea, în cele din urmă, în preajma anului 460, se ridică dimpreună cu faptele ei cele plăcute lui Dumnezeu la Mirele ei cel iubit, Hristos dinaintea Căruia mijlocește cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 1 Martie, 2015 at 05:38  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, soția sa, Serbia (4 octombrie)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei (1515), si Sf Cuv Elisabeta, sotia sa (1546), Serbia 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se născu într-o familie evlavioasă din Muntenegru. La cererea rudeniilor sale, sfântul Ștefan părăsi ținutul natal al Muntenegrului și se mută în nordul ținutului Srem unde deveni mai apoi despot sârb.

Data și locul nașterii soției sale Elena (mai apoi prin îmbrăcarea hainei monahale, Elisabeta) sunt necunoscute. Cel mai important izvor despre viața ei și al soțului său este scurta biografie a despotului Ștefan scrisă în anul 1632 de Paisie Ianevatsem. Acolo este scris că părinții Elenei erau nobili și evlavioși, însă data căsătoriei celor doi sfinți a rămas necunoscută.

Se știe că cei doi soți au trăit în Morovic, iară sfânta Elena ajuta pe soțul ei în administrarea ținuturilor Srem și Slavonia pe care le moștenise în urma trecerii la cele veșnice a despotului Ioan Brancovici (1502). Tradiția spune că sfânta Elena a participat la ctitorirea mănăstirii Kuvezhdin, în preajma anului 1520.

Sfântul despot Ștefan luptă cu vitejie împotriva turcilor care căutau să-și mărească dominația de la nord și invadau și prădau de multe ori poporul creștin.

După cucerirea de către armata turcă a Slavoniei, despotul și soția sa fură siliți să fugă în Siklos. Acolo nu încetară  milostenia și rugăciunea, mulți săraci și suferinzi fiind mângâiați prin purtarea lor de grijă. Astfel, în vremea unei foamete, la cererea soției sale sfântul Ștefan dărui fără părere de rău grâul păstrat în cămara lor pentru a hrăni pe sârbii înfometați.

După o viață bineplăcută lui Dumnezeu, sfântul Ștefan se mută la Domnul în anul 1543, fiind îngropat cu cinste de sfânta Elena dimpreună cu mulțime de credincioși.

În preajma anului 1544, aceasta află trupul sfântului Ștefan necuprins de stricăciune și plin de bună mireasmă și intră în mănăstirea Șișatovac unde îmbrăcă haina monahală cu numele Elisabeta. Zilele și nopțile sale erau pline de osteneală, post și rugăciune, iar 3 ani mai târziu, în 1546, de mută la odihna cea de Sus, fiind îngropată alături de locul unde odihneau cinstitele moaște ale soțului ei.

La 26 mai 1780, episcopul Vincențiu al Vîrșețului așeză cu evlavie cinstiele moaște ale sfintei Elisabeta alături de cele ale soțului său, sfântul Ștefan.

Cinstirea sfințilot Ștefan și Elisabeta se săvârși mai întâi în Srem, Baraia și Slavonia. Slujba sfântului Ștefan fu scrisă în anul 1675.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 6.1 sfintele moaste(Sursă: https://kb.osu.edu/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 4 sfintele moaste(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 3(Sursă: http://images.oca.org/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Șișatovac, Serbia

3. Man Sisatovac, Serbia 2(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Sfânta Cuvioasă Anghelina, soția Sfântului Ștefan Brankovici, despotul Serbiei (10 decembrie)

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 11.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

???????????????????????????????(Sursă: http://pravicon.com/)

La 10 decembrie, Biserica săvârșește pomenirea sfintei Anghelina, a soțului ei, sfântul Ștefan Brankovici, despotul Serbiei, și a fiului lor Ioan.

Sfânta Anghelina a fost fiica principelui Gheorghe Skanderbeg al Albaniei. Când tânărul despot al Serbiei, Ștefan Brancovici, fu orbit de turci pentru a nu mai putea domni și apoi urmărit pretutindeni pentru a fi ucis, el se refugie în Albania, unde află milă și ocrotire la Curtea principelui Gheorghe. Acolo fu îngrijit de Anghelina, fiica principelui, pe atunci o tânără frumoasă, cu educație aleasă. Astfel se înfiripă dragostea lor. Noblețea sufletului Anghelinei se aplecă asupra rănilor despotului suferind și o iubire evanghelică , binecuvântată, îi uni pentru totdeauna. La puțină vreme se căsătoriră și avură doi fii, Gheorghe și Iovan, ultimul dintre ei fiind tatăl Doamnei Milița Despina, soția sfântului Neagoe Basarab.

Sfânta Anghelina dimpreună cu multpătimitorul său soț și cei doi fii petrecură în amărăciunea surghiunului mai întâi în Albania, apoi în Italia, unde sfântul Ștefan se mută la odihna gătită de Domnul bineplăcuților Săi.

După o vreme sfânta Anghelina îmbrăcă îngereasca haină monahiscească la Mănăstirea Kurședol, dăruindu-se pe sine cu totul rugăciunii, faptelor de milostenie, ridicării și refacerii sfintelor locașuri. Soție credincioasă, maică aleasă și creștină desăvârșită, ea primi după vrednicie numele de „maica Anghelina”, așa cum este numită și acum în popor.

Cinstitele sale moaște făcătoare de minuni, împreună cu cele ale sfântului Ștefan, soțul ei, și ale fiilor săi, Maxim și Ioan, odihnesc la Mănăstirea Kruședol (deși o parte din ele au fost risipite de turci).

Sfânta Anghelina se mută la cele veșnice la începutul veacului al XVI-lea. Biserica îi săvârșește pomenirea la și 30 iulie (în unele apare surse pe 1, iar în altele pe 30 iulie), precum și pe 10 decembrie.

+ * + * +

Cântare de laudă a Sfintei Anghelina întocmită de Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici:

http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/ (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Anghelina a Serbiei

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 12 sf moaste

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei, Sfânta Angelina a Serbiei, Sfântul Ioan (Iovan) Brankovici , fiul ei, și Sfântul Ștefan Brankovici, despotul Serbiei

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 6

 (Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 13.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Doamna Milița Despina, soția Sfântului Neagoe Basarab și nepoată a Sfintei Cuvioase Anghelina a Serbiei, socotită de Nicolae Iorga „unul dintre cele mai curate chipuri de doamne române. Foarte evlavioasă, iubind ca şi Neagoe clădirile, juvaierele, cărţile preţioase, bună soţie şi duioasă mamă, ea nu-şi dezminţea neamul înalt din care se cobora”

Milita Despina, sotia Sf Neagoe Basarab 1

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Mănăstirea Kruședol, Serbia

2. Man Krusedol, Serbia 6

2. Man Krusedol, Serbia 7

2. Man Krusedol, Serbia 5

2. Man Krusedol, Serbia 3

2. Man Krusedol, Serbia 9

2. Man Krusedol, Serbia 4

(Sursă: http://www.panoramio.com/)

2. Man Krusedol, Serbia 10

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Published in: on 10 Decembrie, 2013 at 09:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Sfânta Cuvioasă Eufrosina de Suzdal, Rusia (25 septembrie)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5906.jpg)

Aceasta fu prințesă de Suzdal și se născu în anul 1212. La naștere primi numele Teodulia, fiind fiica cea mai mare a sfântului mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie)

Sf Mc Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatal Sf Cuv Eufrosina de Suzdal 1

Deoarece nu puteau avea copii, sfântul Mihail și soția sa Teofania merseră în pelerinaj la marea Lavră a Peșterilor din Kiev unde se rugară lui Dumnezeu să coboare nesfârșita Sa milostivire asupra lor. Curând, Teofania o născu pe Teodulia ca răspuns al Domnului la rugăciunile lor fierbinți. Preacurata Maică a Domnului le apăru în vis de trei ori spunându-le că rugăciunea lor fusese primită și că Dumnezeu îi va binecuvânta cu nașterea unei fiice.

Teodulia fu crescută în credință și evlavie pentru cele ale lui Dumnezeu. O mare înrâurire în creșterea sa o avu sfântul mucenic Teodor, nobil al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Teodor, făcătorul de minuni, nobil al Cernigovului, dascălul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie, dreapta), alături de Sfântul Mucenic Mihail al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit tot la 20 septembrie, stânga)

Sf Mc Teodor, facatorul de minuni, dascalul Sf Cuv Eufrosina de Cernigov (20 septembrie)

Creșterea aleasă și chipul deosebit de frumos al Teoduliei atrăgea pe mulți. Mâna frumoasei Teodulia fu dată sfântului Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al sfântului Alexandru Nevski, însă acesta se mută la cele veșnice chiar în ziua nunții.

Sfântul Teodor, cneaz al Novgorodului, soțul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 5 iunie)

Sf Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al Sf Alexandru Nevski si sot al Sf Cuv Eufrosina de Suzdal (5 iunie) 2

Cneaghina Teodulia se retrase la o mănăstire de maici cu hramul Așezarea veșmântului Maicii Domnului, unde îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina, în cinstea sfintei cuvioase Eufrosina din Alexandria (25 septembrie).

Tânăra monahie îi uimea pe toți prin râvna în săvârșirea ascultărilor, tăcerea și înfrânarea sa. Însuși Domnul i se arătă întărind-o în nevoințe. Până în ultima zi a vieții sale, sfânta Eufrosina păzi poruncile Domnului biruind ispitele.

Vestea viețuirii alese a sfintei Eufrosina se răspândi în întreg ținutul Suzdal, depășidu-i marginile. Mulți veneau în mănăstirea unde aceasta se nevoia pentru cere cuvânt de folos maicii  Eufrosina despre dragoste, rugăciune, ascultare și smerenie. După ce vorbeau cu dânsa multe fete și femei, cu inima încălzită de sfințenia maicii, alegeau să părăsească grijile lumești și să îmbrățișeze viața monahală.

La sfatul sfintei Eufrosina, obștea mănăstirii se împărți în două: fecioare și văduve. După adormirea stareței mănăstirii, sfânta Eufrosina fu rugată stăruitor de obște să poarte ea grijile stăreției.

Dumnezeu îi descoperi mai înainte sfintei starețe martiriul tatălui ei, sfântul Mihail din vremea invaziei mongolo-tătare. În anul 1238, hoardele invadatorilor pășiră pe pământul rusesc, nimicind tot ce găseau în cale. Ajungând în orașul Suzdal, aceștia distruseră tot și îl arseră din temelii. Doar mănăstirea sfintei Eufrosina fu izbăvită de orice vătămare prin rugăciunile sfintei starețe.

După fericita adormire a cuvioasei maici de la 25 septembrie 1250, mormântul său umplu inimile și viețile multora din cei ce veneau și îi cereau ajutorul de buna mireasmă a minunilor și tămăduirilor de multe feluri.

La 18 septembrie 1698, cu binecuvântarea patriarhului Adrian, mitropolitul Suzdalului Ilarion o așeză pe cuvioasa maică Eufrosina în rândul sfinților.

Pomenirea ei se săvârșește de două ori pe an, la 25 septembrie (ziua fericitei sale adormiri, 1250) și la 18 septembrie (ziua proslăvirii sale, 1698).

+ * + * +

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19.1

Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea, ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Eufrosina, duhul tău. (Tropar al Sfintei Eufrosina de Suzdal)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Eufrosina de Suzdal

3. Moastele Cuv Eufrosina de Suzdal

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

+ * + * +

Miniatură din veacul al XIX-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 23

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Miniaturi din veacul al XVII-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 11

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 12

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 14

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 15

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5904.jpg)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 3

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 2(Sursă: http://www.vidania.ru/icons/icon_evfrosiyasuzdalskaya_556x640.jpg)

Published in: on 25 Septembrie, 2013 at 09:54  Comments (4)  
Tags: , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Piamun fecioara, Egipt (3 martie)

Aceasta, nevoind a urma însoţirea cu bărbat, vieţuia întru întreaga înţelepciune în casa mamei sale, nu departe de Alexandria. Ea mânca foarte puţin şi numai o dată la două zile, iar după ce îşi săvârşea rugăciunile, torcea fuiorul de in.

Pentru viaţa sa aleasă, primi darul înainte-vederii.

Odată, locuitorii unui sat mare din apropiere, orbiţi de lăcomie, se porniră să nimicească sătucul sfintei fecioare pentru a îndrepta făgaşul apelor Nilului către pământurile lor, la vremea revărsării. Ştiind mai înainte gândul lor vrăjmaş, sfânta Piamun le spuse bătrânilor satului despre ce voiau să facă aceia. Bătrânii, miraţi peste măsură, căzură în genunchi rugând-o să meargă la aceia să îi înduplece să se lepede de planul lor. Însă cuvioasa Piamun nu se duse la dânşii, căci se ferea să iasă în lume, ci petrecu întreaga noapte în rugăciune, iar a doua zi în zori, când oamenii acelui sat se porniră înarmaţi pentru distrugerea sătucului, aceştia încremeniră, neputând a se mai mişca.

Atunci Milostivul Dumnezeu le descoperiră necredincioşilor că rugăciunile sfintei Piamun îi opriră din drumul lor, iar după ce fură dezlegate mădularele lor de puterea nevăzută care îi ţinea, aceştia cuprinşi de căinţă trimiseră sol în sătucul sfintei pentru a le spune:

– Mulţumim lui Dumnezeu că prin rugăciunile sfintei Piamun ne-a izbăvit pe noi.

Împodobită cu toată virtutea şi buna petrecere, se mută la locaşurile de Sus în anul 337.

De atunci pururea mijloceşte pentru lume, săvârşind minuni şi umplând de bună mireasmă inimile celor ce îi săvârşesc pomenirea cu credinţă.

+ * + * +

Din roada evlaviei vrednice de laudă pentru Sfânta Cuvioasă Piamun fecioara:

http://poeziicrestinortodoxe.wordpress.com/2012/03/03/preacuvioasa-piamun-fecioara/ (clic aici)

Published in: on 2 Martie, 2012 at 19:38  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evdochia, Liban (1 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0685/s0685016.jpg)

Aceasta a vieţuit în vremea împăratului Traian în Liban, fiind cu neamul şi cu credinţa samarineancă. Era atât de frumoasă, încât pe mulţi înşelând, îi trăgea către necurăţie trupească. Astfel, în vremea îndelungată a afundării în întunericul păcatelor trupeşti, adunase bogăţie multă, iar cu inima mult se împietrise, încât nici o altă putere, fără numai cea dumnezeiască, mai putea tămădui stricăciunea agonisită în inima şi trupul său.

Însă iubirea nepătrunsă a lui Dumnezeu voi să înnoiască acest vas pângărit prefăcându-l în comoară de mult preţ.

Astfel, un oarecare monah pe nume Gherman, mergând spre cetatea sa Iliopolis, poposi peste noapte la un cunoscut care îşi avea casa aproape de poarta cetăţii chiar lângă peretele casei tinerei fete. Iar noaptea acesta se trezi pentru a se ruga, a cânta psalmi şi a citi cu voce tare pentru a păstra trează atenţia la cele citite, întâmplându-se a citi în acea noapte despre înfricoşata Judecată.

Odihnindu-se singură, tânăra se deşteptă auzind vocea monahului în liniştea nopţii şi îi ascultă cântarea de psalmi şi citirea. Cuprinsă de umilinţă, petrecu fără somn până la ziuă gândindu-se la nelegiuirea în care petrecuse până atunci şi la plata pe care o va primi pentru faptele sale.

Deci, făcându-se ziuă, chemă la sine pe monahul acela şi vorbi cu dânsul îndelung, iar acesta îi spuse:

– Nu te vei învrednici de milostivirea lui Dumnezeu, dacă nu te vei lepăda mai întâi necurăţia cea fără măsură a desfânării ce este în tine şi nu o vei spăla decât prin pocăinţă şi de nu te vei curăţi şi nu te vei împodobi cu lucruri drepte.

Auzind acestea şi multe alte cuvinte mântuitoare ale monahului, Evdochia trimise apoi pe slugile sale să aducă îndată pe preotul care slujeşte la biserica creştină căruia îi ceru cu umilinţă să o boteze, iar preotul îi spuse:

– Dacă ai fost ca o mare a păcatelor, fă-te de aici înainte liman al mântuirii; dacă ai fost tulburată de multe vânturi, intră acum dar întru alinare; şi dacă ai fost supusă valurilor celor cumplite, caută acum roua cea de dimineaţă ce se pogoară din cer; şi, dacă prin furtuna cea îndelungată eşti întunecată, de acum caută Ocârmuitorul cel bun, care fără de primejdie te va povăţui în a Sa alinare, acolo unde sunt vistieriile a toată dreptatea, şi să te sârguieşti să fii moştenitoare a bunătăţilor celor ce sunt acolo.  Iar bogăţiile cele pământeşti pe care ai să le împarţi la cei ce au trebuinţă şi să te scapi de amărăciunea păcatului, cum şi din întunecarea şi focul cel nestins ce te aşteaptă pe tine, de nu te vei pocăi.

După primirea Botezului, dărui toate bogăţiile sale, îşi slobozi slujnicele şi roabele şi se retrase la mănăstirea din pustie păstorită de bătrânul monah Gherman, unde îmbrăcă haina monahală şi petrecu în osteneli şi nevoinţe, nedezbrăcându-se niciodată de haina primită la Sfântul Botez.  După 13 luni, trecând la cele veşnice egumena mănăstirii, cele 30 de fecioare o aleseră egumenă pe sfânta Evdochia.

Sfânta Evdochia avea chipul smerit, înfăţişare săcară, trupul slab de osteneli, faţa ei era galbenă, ochii plecaţi în jos, gura tăcută, hainele proaste. Patul îi era aşternut cu rogogjină şi o învelitoare aspră deasupra.

Petrecu 56 de ani în mănăstire, fiind aflată vrednică dinaintea lui Dumnezeu Care o  învrednici de un astfel de dar, încât şi morţii învia.

Cuvioasa maică Evdochia fu clevetită răucredinciosului împărat Aurelian, fiind prinsă şi aruncată în temniţă. Mai apoi fiind cercetată de ighemon şi aflată neclintită în credinţa sa, porunci să fie dezbrăcată până la mijloc şi 4 bărbaţi să îi strivească coastele ei, până i se vor vedea măruntaiele. Fiind muncită astfel vreme de două ceasuri şi rămânând nemişcată în credinţă, ighemonul se mânie şi mai tare şi porunci să fie spânzurată pe lemn şi bătută şi mai tare. Iar sfânta Evdochia săvârşind mari minuni, fu slobozită la mănăstirea sa unde se dărui obişnuitelor osteneli.

Trăind cam 56 de ani de la Botezul ei şi venind la ocârmuirea cetăţii ighemonul Vichentie, om mânios şi vrăjmaş creştinilor, aceasta fu prinsă de ostaşi şi i se tăie cinstitul ei cap, primind cununa plină de slavă a muceniciei şi revărsând de atunci mângâiere şi ajutor tuturor celor ce îi săvârşesc pomenirea cu credinţă.

  + * + * +

Pătimirea Sfintei Muceniţe Evdochia

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0685/s0685003.jpg)

+ * + * +

Vitejeşte nevoindu-te întru pătimirea ta, ne luminezi cu revărsarea minunilor, prealăudată, pe noi cei ce alergăm la dumnezeiasca ta biserică şi bucurându-ne te rugăm, cuvioasă muceniţă Evdochia, ca să ne mântuim de neputinţele cele sufleteşti şi să primim dar de tămăduiri. (Condacul Sfintei)

Întunecarea care s-a aşezat asupra mea, din neluare aminte, risipeşte-o, muceniţă Evdochia, cu razele rugăciunilor tale, ca să te laud pe tine. (Din Canonul Sfintei ce se citeşte la Utrenie)

Preafrumoasă la trup, ai înflorit deopotrivă şi cu frumuseţea sufletului, şi ai strălucit, Evdochie, prin chinuri. (Din Canonul Sfintei ce se citeşte la Utrenie)

Cu muceniţele ca o muceniţă şi cu cuvioasele ca o începătură a sihaştrilor ai strălucit, făcătoare de minuni arătându-te, mărită Evdochie. (Din Canonul Sfintei ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Viaţa Sfintei Evdochia poate fi aflată în

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0685/s0685013.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0685/s0685015.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0685/s0685012.jpg)

(Sursă: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-01-cv_evdochia.html)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0685/s0685004.jpg)

Published in: on 1 Martie, 2012 at 00:49  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,