Sfântul Cuvios Atal făcătorul de minuni (6 iunie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta, lepădându-se de lume şi făcându-se călugăr, arătă toată nevoinţa, petrecând cu post şi cu priveghere. Că a doua zi şi a treia zi, de multe ori şi a cincea zi gusta mâncare şi niciodată nu dormi culcat, sau într-alt chip cu dinadinsul, ci şezând şi stând, mângâia firea.

Pentru acestea dar luă multă folosinţă de la Dumnezeu şi se îmbogăţi cu izvoare de multe minuni, căci arăta cuviosul milă nu numai faţă de oameni ci şi faţă de cele necuvântătoare şi neînsufleţite şi nesimţitoare.

Şi cerând de la cei ce erau lângă dânsul iertare, îşi dădu sufletul lui Dumnezeu.

Published in: on 6 Iunie, 2015 at 07:38  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Agapit doctorul fără de arginți din Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (1 iunie)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 1.1(Sursă: http://radiovera.ru/)

Acesta se îndreptă către marea Lavră a Peșterilor cu gândul fierbinte de a deveni monah în vremea starețului Antonie care, după rânduita vreme de încercare, îl tunse în monahism. De la acesta sfântul Agapit deprinse slujirea bolnavilor și tămăduirea acestora cu rădăcini, plante și rugăciuni.

Astfel, dacă vreun frate de îmbolnăvea, sfântul Agapie lăsa chilia și liniștea sa și alerga lângă acela. Priveghea lângă dânsul, îl ajuta la orice nevoie ar fi avut și-l îngrijea până la deplina sa însănătoșire. Și chiar de boala era îndelungată, iar bolnavul își pierdea răbdarea și începea a se văita, sfântul Agapit îl mângâia cu multe cuvinte de îmbărbătare și cu îndemnuri la răbdare.

Urmând astfel cu smerenie pilda părintelui său duhovnicesc, starețul Antonie, cuviosul Agapit fu învrednicit de Dumnezeu cu darul tămăduirii, căci tămăduia de orice boală prin rugăciune și dând bolnavilor să mănânce din rădăcinile cu care și el se hrănea.

Vestea despre dânsul nu întârzie să se răspândească în tot ținutul Kievului. Pricină pentru care mare mulțime de bolnavi începură a veni la mănăstire pentru a primi tămăduire de la sfântul Agapit.

În vremea aceea trăia la Kiev un medic armean cu credința (în veacul al V-lea armenii se rupseră de Biserica Ortodoxă respingând hotărârile Sinodului al IV-lea Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, și îmbrățișând erezia monofizită). Acesta era vestit pentru a vedea orice boală, a vindeca mare parte dintre boli și a spune celor bolnavi cât mai aveau de trăit, iar dacă bolnavul era în stare critică nu primea să se îngrijească de el.

Odată aduseră la mănăstire un boier grav bolnav căruia acest doctor armean îi vestise că avea să moară peste 8 zile. Cuviosul Agapit se rugă deasupra bolnavului, îi dădu să mănânce rădăcini din farfuria sa, iar bolnavul se tămădui pe dată.

Ajungând la urechile doctorului vestea tămăduirii minunate a bolnavului și umplându-i-se inima de invidie, începu a-l învinui dinaintea oamenilor de înșelătorie.

Odată, aduseră slujitorii doctorului un bolnav de care acesta era sigur că avea să moară căci îi dăduse a bea otravă în chip de medicament. Cuviosul Agapit, văzând starea gravă a bolnavului, aduse repede niște rădăcini tămăduitoare și le băgă cu greutate în gura bolnavului, apoi căzu cu fața la pământ rugându-se fierbinte către Dumnezeu pentru sărmanul om. Nu după multă vreme, cel muribund se umplu de viață și se ridică din patul bolii.

Auzind aceasta, doctorul orbit de furie, porunci slujitorilor să ticluiască o cale de a-l otrăvi pe însuși Agapit. Iar aceștia venind cu chip de închinători evlavioși îi dădură băutura otrăvitoare cuviosului părinte spunându-i că este sirop de fructe. Iar cuviosul o bău și nu păți nimic.

Nu după multă vreme se îmbolnăvi chiar domnitorul Vladimir Vsevolod Monomahul, ce se să găsea pe atunci la Cernigov.

Vladimir al II-lea Vsevolod Monomahul

Vladimir II Vsevolod Monomahul 1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Mult se strădui doctorul armean să îl însănătoșească fără însă a izbuti ceva, căci domnitorul ajunse în pragul morții. Văzând aceasta, trimise vorbă starețului Lavrei Peșterilor de atunci Ioan să-l trimită pe cuvios la Cernigov, însă sfântul Agapit îi spuse cu smerenie starețului:

– Cinstite părinte, dacă voi merge la domnitor pentru a-l vindeca, atunci va trebui să merg și la alții care vor avea aceeași nevoie. Toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu. Cer deci binecuvântarea voastră să nu mă duc în acel loc unde mă așteaptă slava omenească, căci am făgăduit Domnului să o ocolesc până la ultima mea suflare. Dacă va fi nevoie, dați-mi binecuvântare să plec într-un loc ascuns, până ce va trece această ispită. Dacă însă doriți să mă trimiteți cu orice chip la Cernigov, atunci voi face ascultare. Fie deci nu după cum voiesc eu, ci după voia sfinției voastre.

Admirând smerenia cuviosului părinte, starețul nu stărui să se ducă. În cele din urmă, după multe stăruinți, trimișii primiră de la cuviosul Agapit câteva rădăcini tămăduitoare pe care luându-le domnitorul îndată se făcu sănătos.

Plin de bucurie și recunoștință, domnitorul trimise multe răsplăți în aur cuviosul părinte pe care acesta le lepădă ca pe nimic, cerând ca toată bogăția aceea să fie dată săracilor, spunându-i boierului trimis de domnitor:

– Fiul meu, eu niciodată nu primesc răsplată pentru tămăduirile săvârșite, căci acestea se săvârșesc nu prin puterea mea, ci prin puterea lui Hristos.

Peste câțiva ani, se îmbolnăvi și cuviosul Agapie, prilej cu care îl cercetă și doctorul armean prefăcându-se că se interesează de sănătatea lui.

– Ia spune-mi, părinte, cu ce plante se tratează boala voastră?

– Cu acelea pe care mi le va arăta Domnul, Doctorul sufletelor și al trupurilor, răspunse fără de răutate cuviosul.

Disprețuindu-l ca pe unul ce nu are nici cea mai mică idee de medicină doctorul armean îi spuse:

– Vă spun cu adevărat că nu mai aveți mai mult de 3 zile de trăit. Vă dau cuvântul meu că dacă în 3 zile nu veți muri, eu îmi voi schimba viața și mă voi face monah ca și sfinția voastră!

Auzind aceste cuvinte, cuviosul se înfurie spunându-i:

– Aceasta este arta ta? În loc să salvezi, prevezi moartea? Dacă ești capabil, fă-mă bine! De nu, de ce-mi spui că voi muri în 3 zile? Află deci că Domnul m-a înștiințat că mă va lua lângă Dânsul peste 3 luni!

Între timp aduseseră la cuvios un bolnav de la Kiev pentru a-l face bine căruia cuviosul îi dădu unele plante pentru însănătoșire. Auzind batjocurile medicului se întoarse către dânsul spunându-i:

– Mănâncă și tu din aceste plante, te rog.

– Nu pot, părinte, deoarece noi avem în aceste zile post negru și astăzi nu pot mânca nimic.

– Dar cărei credințe aparții tu?, întrebă cu îndoială cuviosul.

– Dar bine, nu ați auzit despre mine? Sunt armean.

– Armean, strigă cuviosul cu furie sfântă. Și cum ai îndrăznit să intri aici înlăuntru? Cum ai îndrăznit să-mi întinezi chilia cu prezența ta eretică și să mă atingi? Pleacă de aici nerușinatule și ereticule!

Iară medicul plecă rușinat.

Cuviosul Agapit mai trăi 3 luni, așa după cum îl înștiințase Domnul, iar la i iunie adormi în pace fiind îngropat cu cinste în peștera cuviosului Antonie, alături de ceilalți nevoitori ai obștii.

După o vreme, medicul se înfățișă starețului povestindu-i că îi apăruse cu o zi înainte sfântul Agapit spunându-i:

– Ai promis că te vei lepăda de erezia ta și că te vei face monah. Dacă acum nu vei respecta această făgăduință îți vei pierde sufletul! Dumnezeu nu se lasă înșelat!

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 8.1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Și într-adevăr acesta trecu la credința dreptslăvitoare, rămase în mănăstire și deveni monah, dăruindu-și întreaga viață tămăduirii rănilor sufletului său și rugăciunii neîncetate către marele Doctor Iisus Hristos.

Pomenirea sfântului Agapit se săvârșește la 1 iunie (ziua fericitei sale adomiri, veacul al XI-lea) și la 28 septembrie (Soborul Sfinților din Peșterile de Aproape).

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Agapit poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Pesterilor din Kiev+ * + * +

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 8.2(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 14.1(Sursă: http://iconograf.com.ua/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 15.1(Sursă: http://www.rudata.ru/)

(Sursă: http://www.google.ro/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 16(Sursă: http://alchevskpravoslavniy.ru/)

Sf Cuv Agapit doctorul fara de arginti de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XI) 12(Sursă: http://agapit.at.ua/)

Sfinții Cuvioși Nichita, Iosif și Ioan de la Mănăstirea Nouă din Insula Hios, Grecia (20 mai)

Sf Cuv Nichita, Iosif si Ioan din Man Noua din Hios 1.2(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/)

Aceștia erau trei pustnici care se nevoiau într-o peșteră de pe Muntele Provateon.

Văzând aceștia în fiecare noapte o lumină într-o pădure din apropiere și neputându-se dumiri de unde vine în timpul zilei, aceștia se gândiră să dea foc pădurii. Flăcările se opriră în chip minunat înaintea unui mirt care nu se aprinse. Cercetându-l, aflară icoana Maicii Domnului așezată pe ramurile sale.

Slăvind mila Preacuratei Stăpâne săvârșită cu dânșii, ridicară pe locul acela o biserică unde începură a se nevoi.

În acea perioadă, Constantin Monomahul se afla exilat pe insula Lesbos.

Împăratul Constantin IX Monomahul

Imparatul Constantin IX Monomahul 1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Cuvioșii părinți, în urma unei descoperiri dumnezeiești, îl vizitară pe acesta spunându-i că va deveni împărat. Constantin, auzind acestea, fagadui ca, de se vor împlini spusele lor, să constuiască o mănăstire închinată icoanei Maicii Domnului. Câțiva ani mai târziu, când urcă pe tronul Imperiului Bizantin, îsi ținu făgăduința, construi o biserică minunata pe locul unde fusese aflată icoana, aducând din Constantinopol un arhitect renumit, meșteri și cele mai bune materiale.

După o scurtă perioadă de exil, împăratul Constantin reveni în mănăstire unde adormi în pace.

Mai apoi sora sa împărăteasa Zoe continuă purtarea de grijă pentru acest sfânt locaș.

Împărateasa Zoe

(Sursă: http://vefir.pressan.is/)

Încă de la început mănăstirea se bucură de numeroase privilegii, fapt ce aduce o perioadă de lungă prosperitate. În preajma anului 1300, pământurile sale ocupau un sfert din insulă, iar în mănăstire vietuiau 800 de călugări. Aceasta a prosperat chiar și în perioada otomană, când era subordonată direct Patriarhiei din Constantinopol. Iar către sfârșitul veacului al XVI-lea încă mai sălășluiau în sfântul locaș 200 de monahi.

În prezent, icoana Preacuratei Maici se află în Mănăstirea Panagia Neamonitissa.

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului Neamonitissa

Icoana Maicii Domnului Neamonitissa 1(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Mirtul

Mirt 3(Sursă: https://www.flickr.com/)

Mirt 1(Sursă: https://www.flickr.com/)

Published in: on 20 Mai, 2015 at 12:35  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Memnon făcătorul de minuni, Egipt (19 mai și 29 aprilie)

Sf Cuv Memnon 2.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Acesta lepădându-se de lume pentru Dumnezeu şi petrecând cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, cu ascultare şi cu plecăciune se făcu conducător monahilor.

Fiind blând şi smerit şi plin de dragoste, se făcu şi făcător de minuni, căci odinioară venind lăcuste pe semănăturile mănăstirii, ieşi sfântul şi prin rugăciune le goni cu foc şi se înecară în râu.

Şi într-un loc fără de apă, făcu prin rugăciune de izvorî apă, care şi până în ziua de astăzi izvorăşte pururea întru slava lui Hristos.

Altă dată iarăşi lovind furtuna pe nişte călători ce călătoreau pe mare cu corabia şi rugându-se sfântului să le fie în ajutor, se arătă între dânşii cârmuind corabia şi îmbărbătându-i să nu se teamă, scoțându-i curând cu linişte la liman. Astfel strălucind mulţi ani şi făcând minuni, dăruia izbăvire celor ce-l chemau în ajutor.

Şi făcându-se plăcut până la sfârşit, se duse către Domnul plin de merindea faptelor bune.

Pomenirea sfântului cuvios Memnon se mai săvârșește și în ziua de 29 aprilie.

+ * + * +

Sf Cuv Memnon 2.2Fiind iubitor de oamenii cei neputincioşi, ai primit mult har de la Dumnezeu, a tămădui patimile cele netămăduite, preacuvioase.

O minune! Cum numai cu che­marea ta se mântuiesc credincio­şii cei ce înoată, văzându-te pe tine apropiat şi potolind tulbu­rarea valurilor, Sfinte Mărite Memnon.

Din racla ta ca dintr-un izvor curg pâraiele tămăduirilor, care prin Puterea Dumnezeiescului Duh curăţesc bolile şi întinăciunile şi adapă cugetele celor ce te cinstesc pe tine, preacuvioase.

Ca cel ce ai fost vrednic, te-ai mutat la Locaşurile cele Veşnice şi te-ai numărat în cetele preacuvioşilor, Sfinte Fericite Memnon; cu care dimpreună adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine pe pământ. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie în ziua de 29 aprilie)

+ * + * +

Canonul de rugăciune al Sfântului Cuviosului Memnon făcătorul de minuni:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-memnon-facatorul-de-minuni (clic aici)

+ * + * +

Sf Cuv Memnon 1.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora, Grecia (17 mai)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sfinții ieromonahi Nectarie și Teofan erau frați buni din familia nobiliară Apsaradon din Ioanina, familie ce a jucat un rol important in viața orașului. Cei doi cuvioși au avut parte de o educație aleasă în mănăstirea Filantropinon în timpul egumenului Macarie. Însă, bogățiile, slava și buna creștere n-au putut birui dumnezeiasca dragoste dintru ei. De la o vârstă tânără au îmbrățișat viața monahală în orașul lor, îndreptățind astfel supranumele de „orașul călugarilor”. Schima monahală au luat-o în 1495, fiind tunși de către un oarecare stareț pe nume Sava.

Sfântul Cuvios Sava din Ioannina (pomenit în ziua de 3 februarie)

Sf Cuv Sava din Ioannina 1.1(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/)

Sfinții au ucenicit lângă Bătrânul timp de 10 ani întregi, in schitul Sf.Ioan Botezătorul din insula lacului Ioaninei până la adormirea sa din anul 1505, culegând roadele vieții sihăstrești.

După moartea părintelui lor duhovnicesc, au plecat în Sfântul Munte la izvorul cel nesecat al pustniciei, ca să pună temelie bună pentru viața lor călugărescă pe mai departe. În Grădina Maicii Domnului au fost primiţi de fostul patriarh al Constantinopolului sfântul Nifon al 2-lea (pomenit la 11 august), ce se nevoia în mănăstirea Dionisiu la anul 1502.

În răstimpul şederii lor aici au cerut şi primit de la luminatul lor părinte duhovnicesc, sfântul Nifon, rânduială şi canon de vieţuire duhovnicească. După ce prin învăţăturile sale i-a întrarmat cu cele de ajutor în războiul duhovnicesc, el i-a îndemnat să se întoarcă la chilia lor de mai înainte şi să-şi continue acolo luptele lor duhovniceşti. Ascultând sfaturile sfântului Nifon, care a fost al doilea lor părinte duhvnicesc, şi făgăduind să nu se abată de la cele spuse lor, s’au întors la chilia lor. Dar, întrucât, au aflat-o ocupată de către unii boieri care şi-au însuşit drepturi de ctitori asupra ei, au fost nevoiţi să o părăsescă pentru a doua oară.

S’au dus în locurile cele mai retrase din insulă unde au aflat după dorirea inimii un loc potrivit pentru asceză şi liniştire, lângă o sihăstrie pustie, pe jumătate ruinată, cu hramul sfântului Pantelimon. Ea era zidită într’o peşteră deasupra lacului, ale cărui ape pătrunsesră în adâncitura peşterii formând o groapă foarte mare. Cu mulţi ani în urmă, în acel loc se nevoise un pustnic vestit pentru viaţa sa sfântă, Antonie. Vreme de 18 ani a rămas zăvorât în chilia sa şi fusese dăriut de Dumnezeu, pentru multa sa curăţie, cu harisma străvederii. Îndată, sfinţii Nectarie şi Teofan au luat de la arhiereul Ioaninei binecuvântare pentru refacerea sfântului locaş, şi obţinând aprobările trebuinciose au purces la reconstrucţia bisericii şi a chiliilor. Acest lucru s’a dovedit în faptă o luptă istovitoare şi trudnică. Toată ziua cuvioşii lucrau la tăierea de bucăţi de stâncă ca astfel să umple cu pietre şi pământ acea groapă şi apoi să înceapă zidirea. În cele din urmă pe la 1506-1507 au ridicat cu ale lor cheltuieli, biserica sfântului Ioan Botezătorul şi odată cu ea s-au finalizat într-un timp scurt şi zidirea chiliilor şi a celorlalte clădiri necesare.

Ieromonahii Nectarie şi Teofan au mai fost ctitori şi ai unei alte mănăstiri. După refacerea mănăstirii sfântului Ioan Botezătorul în insulă, au ridicat pentru surorile şi părinţii lor, sihăstria sfântului Nicolae în Lepenό. Aceasta a funcţionat ca metoc al mănăstirii Varlaam de la Meteore. Încercările n’au încetat să apară şi aici. Ultima ispită a fost şi cea mai dureroasă. N’a venit din partea necredincioşilor turci, ci de la înşişi stăpânitorii bisericeşti şi boierii din partea locului pentru care pricină, după cum ei înşişi fac referire în autobiografia lor, n’au vrut să se [mai] împărtăşească. Văzând tot acest război şi răutate că se înteţeşte, şi-au adus aminte de sfatul sfântului Nifon, care proroceşte le spusese: „când ispitele vă vor împresura de pretutindeni, nu vă împotriviţi lor, ci retrăgeţi-vă în mănăstire şi vă liniştiţi”.

După 4 ani de şedere în părţile Ioanninei, au plecat definitiv din noua lor mănăstire în jurul anului 1510 şi s’au strămutat pe stâncile Meteorelor căutând acolo un nou loc pentru desăvârşire şi asceză. Li s’a dat de către părinţii mănăstirii Marea Meteoră, schitul sfântului Ioan Botezătorul unde au rămas timp de 7 ani. Însă îngustimea stâncii pe care era situată sihăstria lor, cât şi clima nesănătoasă de acolo din pricina vânturilor puternice, nu le-a dat putinţa să stea mai mult acolo. Din această pricină, au purces la căutarea unui loc mai potrivit. Din mulţimea de stânci de la Meteore, au ales una mai cu lărgime şi cu vânturi mai prielnice, fiind potrivită pentru viaţa isihastă şi care se numea Varlaam. Această denumire provenea de la primul eremit ce vieţuise în acel vârf necălcat de picior de om.

Deci, pe stânca Varlaamului, care era cu desăvîrşire pustie şi nelocuită de mulţi ani, cei doi cuvioşi au început să vieţuiască cu binecuvântarea mitropolitului Larisei, Visarion şi a egumenului de atunci al Marii Meteore, în anul 1518. Îndată după urcarea lor pe stâncă, au început lucrările de zidire, întrucât nu se mai păstra nimic din vechea sihăstrie. După ce au ridicat câteva chilii provizorii pentru locuit, prima lor grijă a fost să refacă vechea bisericuţă ce era cu totul ruinată. Din aceasta – care fusese sfinţită cu hramul sfinţilor Trei Ierarhi de către pustnicul Varlaam – mai erau în picioare doar câteva bucăţi de zid din sfântul altar ce stăteau să cadă şi unde făceau slujbele până la ridicarea noii biserici.

Din această pricină, şi-au început lucrul la zidirea bisericii cu multă trudă şi osteneli trupeşti uriaşe având şi sprijinul ucenicilor lor, Benedict şi Pahomie monahii, ce au fost de la început cu ei şi, cu harul lui Dumnezeu, au înaintat destul lucrările.

Pentru mai bine de 30 de ani, au ţinut neştirbit rânduiala slujbelor, rugăciunilor şi a privegherilor de toată noaptea din ajunul Duminicilor, precum şi a praznicelor Împărăteşti şi la pomenirea sfinţilor mari; în timp ce în celelalte zile de peste săptămână jumătate din noapte o afieroseau slavoslovirii lui Dumnezeu. Hrana lor zilnică era sărăcăcioasă şi cu desăvârşire pustnicească. În anul 1542 au pus temelia bisericii tuturor sfinţilor, iar pe 17 mai 1544 aceasta a fost terminată.

Între timp, cuviosul Teofan era deja bolnav la pat de 10 luni şi, slăbit de îndelungata-i boală, se afla la porţile morţii. Şi, în timp ce toţi părinţii şi fraţii se tânguiau şi plângeau în jurul său cântând înlăcrimaţi Paraclisul, s’a petrecut o minune. Dintr’odată o stea străvezie şi strălucitoare a stătut deasupra chiliei cuviosului învăluind-o într-o lumină cerească! Odată cu apusul soarelui, sufletului cuviosului Teofan s’a mutat la veşnicele sălaşuri. În aceiaşi clipă steaua suprafirească s’a stins; semn al slavei nemăsurate ce-i fusese gătită în ceruri.

După 10 ani, Luni în Săptămâna Luminată pe 7 aprilie 1550 s’a odihnit întru Domnul şi cuviosul Nectarie. Mormântul lor şi moaştele lor (mâna dreaptă a cuviosului Nectarie şi mâna stângă a cuviosului Teofan, nestricate, cu tot cu piele) constituie până astăzi izvor de puteri şi minuni pentru vieţuitorii mănăstirii şi evlavioşii închinători. Amin! (Tâlcuire din greacă săvârșită de Mănăstirea Nera)

+ * + * +

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 1.2(Sursă: http://www.roussanou.gr/)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 4.1(Sursă: http://poimin.gr/)

+ * + * +

Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 3(Sursă: http://metamorfosi-vrilission.gr/)

Published in: on 18 Mai, 2015 at 12:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Ioan Psihaitul (7 mai)

Sf Cuv Ioan Psihaitul 1.1 nou(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta din tinereţe urmând obiceiurilor sfinților Ioan Botezătorul şi Ilie Tesviteanul şi îndreptându-şi viaţa spre aspră petrecere, birui bărbăteşte războaiele demonilor, curăţindu-şi mai înainte sufletul cu curgerile lacrimilor.

Şi înduplecând pe Dumnezeu cu privegherile cele de toată noaptea, şi vărsând curgeri de lacrimi, uscă râurile eresurilor, închinându-se asemănării celei cinstite a Mântuitorului Hristos.

Iar sfaturile păgânilor le surpă cu biruinţă, suferind cu tărie amare izgoniri şi închisori, și apără legile şi predaniile părinteşti, nesocotind legile împărăteşti.

Sfântul părinte Ioan se învrednici și de harul facerii de minuni, vindecând trupurile şi sufletele celor bolnavi, însă până astăzi se arată izvor necurmat de tămăduire și izbăvire tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

S-a nevoit în Lavra Psihaita din Constantinopol, de unde pentru cinstirea sfinteilor icoane, fu trimis în surghiun în veacul al VIII-lea.

Biserica Rusă îi săvârșește pomenirea la 26 mai.

Published in: on 7 Mai, 2015 at 08:52  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Nichifor din Singurătate, Italia și Sfântul Munte Athos, Grecia (4 mai)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta a fost italian de neam și catolic cu credința. Îmbrățișând ortodoxia, se așeză în Sfântul Munte Athos unde se supuse celor mai de frunte părinți ostenitori ai locului cărora le arătă smerenie și ascultare desăvârșită deprinzând de la dânșii liniștirea (isihia).

Petrecu mulți ani în pustie și în liniște, retrăgându-se în cele mai pustii locuri ale sfântului munte.

Mai apoi deveni dascăl în deprinderea Rugăciunii lui Iisus celor ce doreau a se liniști în singurătate, formându-se pe lângă dânsul un număr oarecare de ucenici.

Ucenicilor săi le alcătui o culegere de vieți pe scurt, scrise cu simplitate, ale unor sfinți părinți anteriori pe care le închieie de fiecare dată printr-un scurt cuvânt al său în care arată pe acel fiecare sfânt părinte practicând păzirea și adunarea minții înlăuntru, pentru a folosi ca temei practicării Rugăciunii lui Iisus.

În anul 1274, primind împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul unirea cu Roma, puțin după aceea (pe la 1276) sfântul Nichifor dimpreună cu alți cuvioși părinți fură exilați din Athos, pentru împotrivirea ce o făceau hotărârii împăratului de unire cu Roma.

Locul exilului său fu una din insulele pustii din Marea Egee unde erau exilați cei ce se împotriveau unirii cu Roma. Aici sfântul părinte se află dimpreună cu uncenicul său Teolipt pe care îl învăță metoda rugăciunii inimii.

Plecarea sa la Domnul se petrecu cel mai probabil între anii 1290-1300.

Lucrarea sa, scrisă într-o limbă simplă, spre folosul cât mai multor monahi, a circulat în țara noastră încă din veacul al XVIII-lea de când datează un manuscris aflat la Mănăstirea Neamț, fiind tradusă în românește cu titlul „Cuvânt pentru păzirea inimii, plin de mult folos” al lui Nichifor din Singurătate.

Astăzi, prin osteneala părintelui Dumitru Stăniloae, această lucrare se află cuprinsă în volumul 7 al Filocaliei.

+ * + * +

Sf Cuv Nichifor din Singuratate, Italia si Sf Munte Athos, Grecia 1(Sursă: http://www.doxologia.ro/)

+ * + * +

Scrierea Sfântului Cuvios Nichifor din Singurătate poate fi aflată în:

Filocalia vol VII

Sfântul Cuvios Anastasie Sinaitul, Egipt (21 aprilie)

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 2.1

(Sursă: http://hranive.ru/)

Acesta lăsând lumea şi luându-şi crucea sa pe umeri, după cuvântul Domnului, urmă lui Hristos cu osârdie. Și dorind mai mari nevoinţe de fapte bune, se duse la Ierusalim şi închinându-se la cinstitele locuri şi cu credinţă sărutându-le, se sui la Muntele Sinaiului.

Acolo petrecu multă vreme ca monah aflat sub ascultarea slăvitului stareț Ioan Scărarul.

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul ( clic aici, pomenit la 30 martie)

Sf Cuv Ioan Scararul 9.1(Sursă: http://www.ruicon.ru)

După fericita adormire a sfântului cuvios Ioan, sfântul Anastasie fu făcut stareț.

Făcându-se în toate foarte smerit cugetător, sfântul Anastasie primi de la Dumnezeu darurile cunoştinţei, multei înţelepciuni și iscusinței scrisului, așternând în scris viețile unor sfinți și alcătuind cuvinte spre folosul sufletului.

El duse o luptă neîmpăcată cu ereticii akefaliți ce se tâlcuiește „fără cap”, căci lepădau hotărârile celui de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451).

Ajungând la adânci bătrâneți, în anul 685 se strămută la cereștile locașuri ale Domnului Căruia îi slujise cu credință.

+ * + * +

Cuvinte ale Sfântului Cuvios Anastasie Sinaitul

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/ca-mandria-este-pacat-cumplit-care-poate-sa-piarda-orice-dreptate-omului (clic aici)

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/relatia-cu-ingerul-pazitor (clic aici)

+ * + * +

Dintre scrierile Sfântului Cuvios Anastasie Sinaitul:

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 3 carte

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 4 carte

Cuvinte despre această carte pot fi aflate în lansarea sa de la Librăria Sophia din București:

https://www.youtube.com/watch?v=cFMvOwwm4Q0 (clic aici)

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 5 carte

+ * + * +

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Published in: on 21 Aprilie, 2015 at 01:21  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Gherasim din Bizanț, Turcia (7 aprilie)

Sf Cuv Gherasim din Bizant (1770) 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Acest cuvios părinte s-a născut din părinți evlavioși în Istambul.

Primind aleasă creștere în familie, la plinirea vârstei, sfântul Gherasim fu trimis la Școala teologică Patmias de pe lângă Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Patmos, care a dat Bisericii de-a lungul vremii numeroși teologi și gânditori. Studiile le-a săvârșit în vremea când școala era ocârmuită de către fondatorul său, sfântul Macarie Kalogheras (pomenit la 19 ianuarie), căruia i-a fost ucenic apropiat.

Sfântul Cuvios Macarie Kalogeras (pomenit la 19 ianuarie)

Sf Cuv Macarie Kalogeras 1.1(Sursă: http://www.patmosmonastery.gr/)

După fericita adormire a sfântului Macarie, sfântul Gherasim se va afla o vreme la conducerea școlii teologice, însă mânat de dorul de a-și închina viața lui Dumnezeu părăsi toate vredniciile lumești îmbrăcând haina monahală în Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Patmos unde după o vreme fu hirotonit preot.

Mult se osteni sfântul Gherasim pentru buna creștere și educația tinerilor și luminarea norodului.

Apoi îmbolnăvindu-se de piatră la rinichi (litiază), merse la Izmir pentru a se trata. Însă Pronia lui Dumnezeu nu ridică boala de la dânsul, pricină pentru care se mută la odihna cea de Sus în insula Creta în anul 1770, fiind îngropat în Mănăstirea Sfânta Treime Tzagarolon.

După o vreme, monahii mănăstirii sale de metanie din Patmos merseră la Mănăstirea Sfânta Treime pentru a cere odorul de mare preț, însă nu primiră decât mâna dreaptă a sfântului lor părinte pe care luând-o, o duseră în mănăstirea lor așezând-o cu adâncă evlavie în raclă de unde până astăzi izvorăște din belșug minuni tuturor celor ce se roagă cu credință.

În anul 1821, Mănăstirea Tzagarolon fu prădată și incendiată, iară cintitele moaște ale sfântului Gherasim arseră odată cu mănăstirea.

+ * + * +

Mănăstirea Sfânta Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 1

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 8

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 10

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 9

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 2

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 3

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 4

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 6

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 7

Man Sf Treime Tzagarolon, Insula Creta, Grecia 5(Sursă imagini: http://anastasiosk.blogspot.ro/)

Published in: on 7 Aprilie, 2015 at 11:00  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Ilirie, pustnic din Muntele Mirsinon, Latros, Turcia (3 aprilie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

Despre acest cuvios părinte știm numai că a fost pustnic făcător de minuni. Locul său de nevoință se afla în preajma Mănăstirii Maicii Domnului Mirsinon ridicată de sfântul cuvios Acachie (pomenit în ziua de 3 ianuarie) în veacul al IX-lea în Muntele Latros. Astfel, numele de Muntele Mirsinon, așa cum s-a păstrat în sinaxarul Bisericii noastre, este de fapt locul unde se afla mănăstirea cu acest nume în Muntele Latros.

Putem numai să reconstituim istoria Muntelui Latros în care s-a împletit și viața acestui smerit pustnic.

Cei dintâi monahi iubitori ai liniștii vieții pustnicești s-au așezat în Muntele Latros în veacul al VI-lea. În veacul următor, din pricina invaziei agarenilor, veniră aici ca la 300 de călugări din Sinai și Rait care ridicară un număr însemnat de schituri și mănăstiri. Pentru această înflorire duhovnicească, muntele era numit „Sfântul Munte Efes”, căci până astăzi s-au păstrat nu mai puțin de 24 de biserici în toate stilurile arhitecturale posibile și numeroase chilii săpate în stâncă.

În veacul al XIII-lea, în Latros se aflau 11 mănăstiri între care Mănăstirea Maicii Domnului Mirsinon. În același veac însă toate mănăstirile ținutului erau deja distruse sau grav afectate de hoardele barbare (turci). Mai târziu, turcii le vor distruge, iară viețuirea monahală pe acest munte va înceta defintiv.

+ * + * +

Sfântul Cuvios Ilirie, pustnic din Muntele Mirsinon, Latros

Sfântul Cuvios Ilirie, pustnic din Muntele Mirsinon, Latros, Turcia 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

+ * + * +

Muntele Latros, în planul îndepărtat

Muntele Latros 1(Sursă: http://drevo-info.ru/)

Published in: on 3 Aprilie, 2015 at 11:15  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,