Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora, Grecia (17 mai)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sfinții ieromonahi Nectarie și Teofan erau frați buni din familia nobiliară Apsaradon din Ioanina, familie ce a jucat un rol important in viața orașului. Cei doi cuvioși au avut parte de o educație aleasă în mănăstirea Filantropinon în timpul egumenului Macarie. Însă, bogățiile, slava și buna creștere n-au putut birui dumnezeiasca dragoste dintru ei. De la o vârstă tânără au îmbrățișat viața monahală în orașul lor, îndreptățind astfel supranumele de „orașul călugarilor”. Schima monahală au luat-o în 1495, fiind tunși de către un oarecare stareț pe nume Sava.

Sfântul Cuvios Sava din Ioannina (pomenit în ziua de 3 februarie)

Sf Cuv Sava din Ioannina 1.1(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/)

Sfinții au ucenicit lângă Bătrânul timp de 10 ani întregi, in schitul Sf.Ioan Botezătorul din insula lacului Ioaninei până la adormirea sa din anul 1505, culegând roadele vieții sihăstrești.

După moartea părintelui lor duhovnicesc, au plecat în Sfântul Munte la izvorul cel nesecat al pustniciei, ca să pună temelie bună pentru viața lor călugărescă pe mai departe. În Grădina Maicii Domnului au fost primiţi de fostul patriarh al Constantinopolului sfântul Nifon al 2-lea (pomenit la 11 august), ce se nevoia în mănăstirea Dionisiu la anul 1502.

În răstimpul şederii lor aici au cerut şi primit de la luminatul lor părinte duhovnicesc, sfântul Nifon, rânduială şi canon de vieţuire duhovnicească. După ce prin învăţăturile sale i-a întrarmat cu cele de ajutor în războiul duhovnicesc, el i-a îndemnat să se întoarcă la chilia lor de mai înainte şi să-şi continue acolo luptele lor duhovniceşti. Ascultând sfaturile sfântului Nifon, care a fost al doilea lor părinte duhvnicesc, şi făgăduind să nu se abată de la cele spuse lor, s’au întors la chilia lor. Dar, întrucât, au aflat-o ocupată de către unii boieri care şi-au însuşit drepturi de ctitori asupra ei, au fost nevoiţi să o părăsescă pentru a doua oară.

S’au dus în locurile cele mai retrase din insulă unde au aflat după dorirea inimii un loc potrivit pentru asceză şi liniştire, lângă o sihăstrie pustie, pe jumătate ruinată, cu hramul sfântului Pantelimon. Ea era zidită într’o peşteră deasupra lacului, ale cărui ape pătrunsesră în adâncitura peşterii formând o groapă foarte mare. Cu mulţi ani în urmă, în acel loc se nevoise un pustnic vestit pentru viaţa sa sfântă, Antonie. Vreme de 18 ani a rămas zăvorât în chilia sa şi fusese dăriut de Dumnezeu, pentru multa sa curăţie, cu harisma străvederii. Îndată, sfinţii Nectarie şi Teofan au luat de la arhiereul Ioaninei binecuvântare pentru refacerea sfântului locaş, şi obţinând aprobările trebuinciose au purces la reconstrucţia bisericii şi a chiliilor. Acest lucru s’a dovedit în faptă o luptă istovitoare şi trudnică. Toată ziua cuvioşii lucrau la tăierea de bucăţi de stâncă ca astfel să umple cu pietre şi pământ acea groapă şi apoi să înceapă zidirea. În cele din urmă pe la 1506-1507 au ridicat cu ale lor cheltuieli, biserica sfântului Ioan Botezătorul şi odată cu ea s-au finalizat într-un timp scurt şi zidirea chiliilor şi a celorlalte clădiri necesare.

Ieromonahii Nectarie şi Teofan au mai fost ctitori şi ai unei alte mănăstiri. După refacerea mănăstirii sfântului Ioan Botezătorul în insulă, au ridicat pentru surorile şi părinţii lor, sihăstria sfântului Nicolae în Lepenό. Aceasta a funcţionat ca metoc al mănăstirii Varlaam de la Meteore. Încercările n’au încetat să apară şi aici. Ultima ispită a fost şi cea mai dureroasă. N’a venit din partea necredincioşilor turci, ci de la înşişi stăpânitorii bisericeşti şi boierii din partea locului pentru care pricină, după cum ei înşişi fac referire în autobiografia lor, n’au vrut să se [mai] împărtăşească. Văzând tot acest război şi răutate că se înteţeşte, şi-au adus aminte de sfatul sfântului Nifon, care proroceşte le spusese: „când ispitele vă vor împresura de pretutindeni, nu vă împotriviţi lor, ci retrăgeţi-vă în mănăstire şi vă liniştiţi”.

După 4 ani de şedere în părţile Ioanninei, au plecat definitiv din noua lor mănăstire în jurul anului 1510 şi s’au strămutat pe stâncile Meteorelor căutând acolo un nou loc pentru desăvârşire şi asceză. Li s’a dat de către părinţii mănăstirii Marea Meteoră, schitul sfântului Ioan Botezătorul unde au rămas timp de 7 ani. Însă îngustimea stâncii pe care era situată sihăstria lor, cât şi clima nesănătoasă de acolo din pricina vânturilor puternice, nu le-a dat putinţa să stea mai mult acolo. Din această pricină, au purces la căutarea unui loc mai potrivit. Din mulţimea de stânci de la Meteore, au ales una mai cu lărgime şi cu vânturi mai prielnice, fiind potrivită pentru viaţa isihastă şi care se numea Varlaam. Această denumire provenea de la primul eremit ce vieţuise în acel vârf necălcat de picior de om.

Deci, pe stânca Varlaamului, care era cu desăvîrşire pustie şi nelocuită de mulţi ani, cei doi cuvioşi au început să vieţuiască cu binecuvântarea mitropolitului Larisei, Visarion şi a egumenului de atunci al Marii Meteore, în anul 1518. Îndată după urcarea lor pe stâncă, au început lucrările de zidire, întrucât nu se mai păstra nimic din vechea sihăstrie. După ce au ridicat câteva chilii provizorii pentru locuit, prima lor grijă a fost să refacă vechea bisericuţă ce era cu totul ruinată. Din aceasta – care fusese sfinţită cu hramul sfinţilor Trei Ierarhi de către pustnicul Varlaam – mai erau în picioare doar câteva bucăţi de zid din sfântul altar ce stăteau să cadă şi unde făceau slujbele până la ridicarea noii biserici.

Din această pricină, şi-au început lucrul la zidirea bisericii cu multă trudă şi osteneli trupeşti uriaşe având şi sprijinul ucenicilor lor, Benedict şi Pahomie monahii, ce au fost de la început cu ei şi, cu harul lui Dumnezeu, au înaintat destul lucrările.

Pentru mai bine de 30 de ani, au ţinut neştirbit rânduiala slujbelor, rugăciunilor şi a privegherilor de toată noaptea din ajunul Duminicilor, precum şi a praznicelor Împărăteşti şi la pomenirea sfinţilor mari; în timp ce în celelalte zile de peste săptămână jumătate din noapte o afieroseau slavoslovirii lui Dumnezeu. Hrana lor zilnică era sărăcăcioasă şi cu desăvârşire pustnicească. În anul 1542 au pus temelia bisericii tuturor sfinţilor, iar pe 17 mai 1544 aceasta a fost terminată.

Între timp, cuviosul Teofan era deja bolnav la pat de 10 luni şi, slăbit de îndelungata-i boală, se afla la porţile morţii. Şi, în timp ce toţi părinţii şi fraţii se tânguiau şi plângeau în jurul său cântând înlăcrimaţi Paraclisul, s’a petrecut o minune. Dintr’odată o stea străvezie şi strălucitoare a stătut deasupra chiliei cuviosului învăluind-o într-o lumină cerească! Odată cu apusul soarelui, sufletului cuviosului Teofan s’a mutat la veşnicele sălaşuri. În aceiaşi clipă steaua suprafirească s’a stins; semn al slavei nemăsurate ce-i fusese gătită în ceruri.

După 10 ani, Luni în Săptămâna Luminată pe 7 aprilie 1550 s’a odihnit întru Domnul şi cuviosul Nectarie. Mormântul lor şi moaştele lor (mâna dreaptă a cuviosului Nectarie şi mâna stângă a cuviosului Teofan, nestricate, cu tot cu piele) constituie până astăzi izvor de puteri şi minuni pentru vieţuitorii mănăstirii şi evlavioşii închinători. Amin! (Tâlcuire din greacă săvârșită de Mănăstirea Nera)

+ * + * +

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 1.2(Sursă: http://www.roussanou.gr/)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 4.1(Sursă: http://poimin.gr/)

+ * + * +

Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 3(Sursă: http://metamorfosi-vrilission.gr/)

Published in: on 18 mai, 2015 at 12:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia (7 octombrie)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Sfântul Ioan dimpreună cu cei 98 de cuvioși părinți care s-au nevoit împreună cu dânsul sunt precum 99 de candele luminătoare ale virtuților care au sfințit pământul Cretei cu ostenelile lor în veacul al XVI-lea.

Din păcate prea puține se păstrează despre dânșii. Se crede că mănăstirea în care acești viețuitori au bineplăcut Domnului este cea mai veche din Creta, însă acest lucru nu este confirmat de nicio sursă istorică, iar un document venețian de la 1637 nu află nicio mănăstire aici fără numai biserica sfântului Ioan pustnicul care a aparținut Mănăstirii Gouvernetou care a fost construită în anul 1537 și unde se aflau la data consemnării venețiene 60 de părinți ostenitori.

Peștera sfântului Ioan, aflată în albia unui râu subteran, are o lungime de 100 de metri și o întindere de 1500 mp. Aici cuviosul părinte se osteni în toată viața sa. Se spune că aproape de plecarea sa la Domnul, un vântător alerga după un animal slobozind asupra acestuia multe săgeți, însă una dintre ele nimeri pe sfântul Ioan care se ruga în locurile acelea pustii. Rănit, se întoarse în peștera sa și întinzându-se pe o piatră își dădu sufletul în mâinile Domnului. În locul unde se află piatra pe care a plecat la Domnul sfântul Ioan pustnicul pelerinii se închină cu credință rupând părticele din aceasta pentru le lua cu dânșii.

În vremea invaziei otomane, turcii distruseră cele sfinte, dar și arhivele mănăstirii, iar pe monahii aflați atunci pe acele locuri îi uciseră cu cruzime.

Începutul cinstirii sfinților se puse de către patriarhul cretan Kiril Loukaris dimpreună cu alți 21 de ierarhi ai Sinodului în anul 1632 când hotărâră:

„În insula cea bine-ocârmuită a Cretei, cuviosul Ioan Pustnicul a strălucit în nevoință; iar cei 98, asemenea, cu aceeași râvnă au viețuit împreună în nevoință. Astfel, Domnul le-a slăvit viețile cu minuni preaslăvite”.

+ * + * +

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 2.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Marea insulă a Cretei se bucură că în munții ei, preadumnezeieștii Părinți au zdrobit meșteșugirile vrăjmașilor cu lacrimi, post și rugăciuni. Pentru aceasta, duhurile voastre se desfătează cu îngerii și sfintele voastre moaște dăruiesc tămăduiri celor ce pătimesc.  (Troparul Sfinților, glas al 3-lea)

Astăzi Creta se bucură prăznuind pe luminații și de Dumnezeu purtătorii părinți și cheamă fiecare cetate și țară la prăznuirea aceasta. Căci se bucură Creta pentru comoara ei cea din sfințitele voastre racle, Părinților, mândria Cretei.  (Condac, glas al 3-lea)

Să lăudăm, credincioșii, pe sfinții părinți care frumos au strălucit, căci avem înaintea Ziditorului pe acești păzitori fierbinți, pe care cu credință îi cinstim. Păzitorii cei ce în toată vreme veghează asupra Cretei sunt sfinții ei. Au stat pe vârful munților ca niște turnuri neclintite, iar din niște înălțimea acestea au ocrotit poporul Cretei și cele o sută de așezări ale sale. Au păzit zi și noapte pe locuitorii Cretei. Peșterile le-au făcut lăcașurile puterii lor; din acestea, moaștele lor au putut ajuta toată țara. De atunci, Creta a fost rodnică cu trandafiri și crini ai pustiei, ai noștri sfinți părinți. (Megalinarie a Sfinților)

+ * + * +

Despre Sfântului Cuvios Ioan pustnicul și cei 98 împreună cu dânsul se poate afla în:

Sfinti cretani - carte

+ * + * +

Patul Sfântului Cuvios Ioan pustnicul din Creta

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 7 patul Sf Cuv Ioan(Sursă: http://greece.terrabook.com/)

Pe locul mănăstirii Sfântului Ioan pustnicul a fost într-o vreme o mănăstire catolică, după cum grăiesc și unele trăsături arhitectonice ale ruinelor

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 9

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 13

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 12

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 11

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 15

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 16

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 10

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 18(Sursă imagini: http://mires46.blogspot.ro/)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 3(Sursă: http://www.explorecrete.com/)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 8(Sursă: http://o-nekros.blogspot.ro/)

Published in: on 7 octombrie, 2014 at 11:29  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfinţii Cuvioşi Ghenadie şi Nichifor Vajeozerski sau de la Lacul Vaje, Rusia (9 februarie)

(Sursă: http://www.svyato.info/uploads/posts/2009-02/1235331479_gen_nik_b.jpg)

Născut într-o familie bogată, sfântul Ghenadie părăsi lumea ce deşartă şi îşi îndreptă paşii către sihăstria sfântului cuvios Alexandru Svirski (pomenit la 17 aprilie), căruia îi deveni ucenic, nevoindu-se dimpreună cu acesta. Mai târziu, obştea cuviosului Alexandru crescu şi se întemeie mănăstire, însă cuviosul Ghenadie mânat de dorul vieţuirii în linişte, cu binecuvântarea cuviosului său părinte Alexandru, merse să caute loc de nevoinţă pustnicească şi îl află pe malul lacului Vaje, la 12 verste de mănăstirea sa. Aici, îşi ridică o chilie unde se nevoi dimpreună cu doi ucenici.

Aproape de mutarea sa la Domnul, le spuse ucenicilor:

– Aici va fi biserică şi mănăstire.

Cuviosul părinte se mută la cele veşnice la 8 ianuarie 1516.

Sfântul Nichifor veni la mănăstirea sfântului Alexandru din Svir în anul 1510 fiind primit cu căldură de acesta. În anul 1518, cu binecuvântarea părintelui său duhovnicesc, merse la sfântul Chiril de la Lacul Nou (pomenit la 4 februarie). Când cuviosul Nichifor se apropie de Lacul Nou, ostenit de pe cale, se aşeză pentru a se odihni puţin. În vremea aceasta, sfântul Chiril veni cu barcala locul de odihnă al aceluia şi îl trezi întâmpinându-l cu căldură.

Sfântul Nichifor petrecu 8 zile de convorbiri duhovniceşti cu sfântul Chiril, apoi călători la Kiev pentru a se închina la cuvioşii părinţi ale căror moaşte odihneau în Peşteri.

La întoarcere, cu binecuvântarea sfântului Alexandru Svirski, se aşeză pe Lacul Vaje, unde nu cu mulţi ani înainte îşi încheiase nevoinţa sfântul Ghenadie mutându-se la Domnul. Aici sfântul Nichifor ridică biserică închinată Schimbării la Faţă şi întemeie mănăstire unde se osteni până la fericita sa adormire.

În a doua jumătate a veacului ai XIX-lea, în pustiul Zadne-Nichiforov, se ridică o biserică a sfinţilor Ghenadie şi Nichifor de la Lacul Vaje.

Moaştele sfinţilor Ghenadie şi Nichifor se aşezară într-un loc tăinuit în mănăstire.

+ * + * +

Moaştele Sfinţilor Ghenadie şi Nichifor, în partea stângă

(Sursă: http://strana.ru/places/207313)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2244/s2244001.jpg)

(Sursă: http://strana.ru/places/207313)

+ * + * +

Mănăstirea Schimbarea la Faţă Vajeozerski

(Sursă: http://strana.ru/places/207313)

+ * + * +

Sfântul Maslu, săvârşit de părinţii mănăstirii o dată în an, în Postul Mare

Sfânta Liturghie

Mormântul părintelui Vladimir

Acesta, după desfiinţarea mănăstirii sale, merse în Sankt Petersburg unde duse aspră nevoinţă şi luă crucea nebuniei pentru Hristos. Era vestit în Sankt Petersburg. El spuse ucenicilor săi că va fi înmormântat în locul de unde se trăgea,  între trei mesteceni.

Sursa de apă a mănăstirii

Baia pentru spălat

(Sursă: http://fototerra.ru/Russia/Interposelok/Igor-2009-3284.html)

+ * + * +

(Sursă: http://fototerra.ru/image.html?id=69159&size=medium)

Published in: on 10 februarie, 2012 at 15:36  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfinţii Cuvioşi Varlaam şi Ioasaf, India (19 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002002.jpg)

Aceştia au fost mari asceţi în ţara Indiei, care a fost luminată de sfântul apostol Toma. Sfântul Ioasaf a fost fiul şi moştenitorul împăratului Avenir al Indiei.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Ioasaf fu cercetat de bătrânul Varlaam, care îl învăţă dreapta credinţă şi îl boteză. Apoi, sfântul bătrân se retrase într-un munte pustiu pentru viaţă sihăstrească, iar sfântul Ioasaf rămase să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le birui.

Sfântul Ioasaf reuşi în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, împăratul Avenir. După botezul său, împăratul mai trăi patru ani în pocăinţă şi aspră nevoinţă, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sângeros şi ucigaş al creştinilor. Murind împăratul şi trecând la o viaţă mai bună, tânărul prinţ moştenitor Ioasaf încredinţă ocârmuirea ţării prietenului său, Varahie, şi se retrase în pustie spre a-şi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pământ mai rămase să îl mai vadă măcar o dată pe sfântul şi iubitul său bătrân, cuviosul Varlaam.

Dumnezeu întru a Sa milostivire îi împlini această dorire şi într-o zi sfântul Ioasaf stătu dinaintea peşterii învăţătorului său şi strigă:

– Binecuvântează-mă pre mine, părinte!

Bătrânul părinte, auzindu-i glasul, ieşi din peşteră şi cu lacrimi de bucurie spuse:

– Bine ai venit, iubite fiule, fiule al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei cerului. Domnul să-ţi dea cele veşnice în locul celor vremelnice şi pe cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase. Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că bine ai voit ca sămânţa cuvânului Tău cea semănată de mine în sufletul robului Tău Ioasaf, să odrăslească şi să aducă rod însutit.

Deci fiind către seară, îi puse dinaintea hrană pustnicească, iar mai apoi săvârşind rugăciunea de noapte, iarăşi grăiră vorbe duhovniceşti până la vremea slujbei de dimineaţă.

Astfel petrecură sfinţii Ioasaf şi Varlaam împreună mulţi ani precum îngerii cei din ceruri.

Pe când avea 100 de ani, simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, sfântul Varlaam îi zise sfântului Ioasaf:

– Eu, fiule, de mult doream să te văd pe tine mai înainte de sfârşitul meu şi când mă rugam pentru tine mi s-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos şi mi-a făgăduit că te va aduce la mine. Acum iată că a împlinit Domnul dorinţa mea, căci te văd lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume şi unit cu Hristos. Iar acum de vreme ce a sosit vremea plecării mele, tu dar, fiule, acoperă trupul meu cu pământ şi dă ţărânii ce este al ţărânii; iar tu să petreci în locul acesta, ţinându-te de viaţa aceasta duhovnicească şi aducându-ţi aminte de smerenia mea.

Tânguindu-se îndelung îngropă trupul ostenit şi uscat de anii îndelungaţi de nevoinţe al bătrânului său părinte, şi petrecând şi el anii rânduiţi de Domnul, la vârsta de 60 de ani se mută cu pace la odihna cea veşnică, iar un pustnic sfânt care vieţuia în apropiere, înştiinţându-se cu duhul de mutarea acestuia la cele veşnice, cântându-i obişnuitele cântări îi îngropă cinstitul său trup alături de moaştele cuviosului Varlaam, pentru ca cei doi nedespărţiţi cu duhul să se odihnească nedespărţiţi şi cu trupurile.

După îngropare, făcându-i-se pustnicului aceluia o oarecare descoperire dumnezeiască, merse la împăratul Indiei Varahie şi îl vesti de mutarea la Domnul a prietenelui său Ioasaf. Deci venind împăratul cu alai în inima pustiei află peştera cuvioşilor şi descoperind mormântul lor află moaştele celor doi răspândind bună mireasmă. Deci luându-le cu cinste le duse în biserica ridicată de sfântul Ioasaf pe când acesta se afla în lume de unde cuvioşii Varlaam şi Ioasaf se făcură izvor de tămăduire, izbăvire şi mângâiere tuturor.

+ * + * +

Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, scrisă de Sfântul Ioan Damaschin (pomenit la 4 decembrie, al cărui chip poate fi aflat aici), poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html (clic aici)

+ * + * +

Cântarea Sfântului Ioasaf, împăratul Indiei, când a lăsat împărăţia şi umbla prin munţii Sinaretului căutând pe stareţul său Varlaam, cânta această cântare

O, preafrumoasă pustie (clic aici)

(cântată de părinţii Mănăstirii Putna, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002001.jpg)

Sfinţii Cuvioşi Constantin şi Cosma din Kosinsk, Rusia (29 iulie)

Sfântul Cuvios Constantin din Kosinsk

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/1061/Svjatojj_prp._Konstantin_Kosinskijj_Starorusskijj.html)

Aceştia au fost ucenicii sfântului Valaam din Hutin (pomenit la 6 noiembrie) şi ai urmaşului său, sfântul Antonie din Dimsk (17 ianuarie).  După adormirea sfântului părinte Valaam, în anul 1220, cei doi părinţi Constantin şi Cosma, năzuind a petrece în singurătate, părăsiră mănăstirea şi căutând loc potrivit nevoinţei pustniceşti, aflară un bucată de pământ pustiu acoperit de pădure între râurile Polista şi Smejnia, la 3 verste depărtare de oraşul Staraia Rus.

Cu timpul, veniră şi alţi fraţi dornici să urmeze pilda lor şi astfel se născu Mănăstirea Sfântului Nicolae al cărei stareţ fu aşezat sfântul Constantin. Acesta plecă la cele veşnice în anul 1240, fiind urmat după o vreme de ucenicul său, sfântul Cosma, fiind înmormântat în acelaşi mormânt.

Trupurile lor pline de mireasma sfinţeniei odihnesc la intrare în Biserica Sfântul Nicolae ridicată în 1820 pe mormântul lor.

Sfinţii Cuvioşi Constantin şi Cosma

(Sursă: http://pravicon.acritum.com/images/sv/s1197/s1197001.jpg)

Mulţimea valurilor neudat trecând, repejunile vrăjmaşilor celor fără de trup cu lacrimile voastre tare le-aţi înecat. Cei ce sunteţi de Dumnezeu înţelepţiţi şi preacuvioşi şi aţi luat dar de minuni, neîncetat rugaţi-vă pentru noi toţi. (Condacul Sfinţilor Cuvioşi)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântul Nicolae din Kosinsk, Rusia


(Sursă: http://www.liveinternet.ru/community/2371610/post75218085/)

Redeschisă în anii ’90, mănăstirea adăposteşte o obşte de maici.

Published in: on 28 iulie, 2011 at 23:32  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,