Sfântul Nou Mucenic Mitros sau Dimitrie, valiul din Peloponez, Grecia (28 mai)

Sf Nou Mc Mitros sau Dimitrie din Peloponez (1794) 1(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Acesta era din Peloponez. Crescu într-o familie ortodoxă cucernică, însă la 11 ani fu convertit cu sila la credința musulmană, la fel ca mulți alți creștini ortodocși din Peloponez după înăbușirea răscoalei din 1769. Odată cu convertirea primi numele Mustafa.

Mustafa era un tânăr deosebit de înțelept, pricină pentru care avansă cu repeziciune în dregătoriile stăpânirii turcești, ajungând la rangul de valiu (guvernator al unei provincii turcești, în sec. XVIII), fapt ce îi aduse multă bogăție. Însă Mustafa nu uită niciodată faptul că se născuse creștin. Pentru aceea, dorința sa de a se întoarce la credința strămoșească se făcea tot mai puternică odată cu trecerea timpului. El hotărî să meargă la un duhovnic, după care începu să ducă viața unui creștin ortodox.

Purtarea sa îi scandaliză pe confrații săi musulmani care îl pârâră mai-marelui său, valiul din Tripoli, care porunci ca Mustafa să fie adus la palatul său.

Cercetându-l, valiul din Tripoli se dumiri că Mustafa era gata să-și jertfească viața pentru Iisus Hristos, în ciua făgăduielilor de i se da mai multe averi și cinstiri.

Aruncat în închisoare Mustafa fu îndemnat de către prietenii săi musulmani să-și vină în fire și să se întoarcă la credința musulmană. Însă sfântul Dimitrie rămase neclintit și nu vru să se lepede de Iisus Hristos și să mărturisească religia musulană pe care o leădase. Deci cadiul nu avu de ales decât să-l osândească lal moarte, după lege.

Dus la locul de osândă, sfântul Dimitrie mărturisi încă o dată pe Iisus Hristos, înainte de a i se tăia capul. Trupul său fu îngropat de frații săi ortodocși în biserica Sfântul Dimitrie din cetatea Tripoli.

Astfel sfântul Dimitrie, fostul valiu, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Tripoli la 28 mai 1794.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Dimitrie din Peloponez poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Sf Nou Mc Mitros sau Dimitrie din Peloponez (1794) 2(Sursă: http://diakonima.wpengine.netdna-cdn.com/)

Sf Nou Mc Mitros sau Dimitrie din Peloponez (1794) 3

(Sursă: http://www.vodka.gr/)

Published in: on 28 Mai, 2015 at 10:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Dimitrie din Sliven, Bulgaria (30 ianuarie)

(Sursă: http://new.sliven.net/res/news/37853/P1290035.JPG)

Acesta se născu în Sliven, Bulgaria, la 9 octombrie 1818 din părinţi cucernici. Deprinzând de la părinţii săi evlavia pentru cele dumnezeieşti, mergea adesea la Biserică şi deşi nu fusese la şcoală, învăţă pe de rost multe rugăciuni şi slujbe. Văzându-i înzestrarea, preotului locului îi păru rău că tânărul nu învăţase să scrie şi să citească.

După moartea părinţilor săi, fratele său plecă în Ţara Românească, iar Dimitrie rămase singur. După o vreme, casa în care locuia Dimitrie se prăbuşi din pricina vechimii, iar musulmanii din partea locului se folosiră de prilej pentru a pune mâna pe pământul din jurul casei. Astfel, până la urmă, Dimitrie ajunse slugă la un musulman.

Fiindcă Dimitrie era frumos la chip, musulmanul la care lucra încercă prin fiii săi să-l înduplece să se lepede de credinţa sa şi să se facă musulman, însă Dimitrie le răspundea:

– Legea noastră creştinească ne-a fost dată chiar de Dumnezeu prin Iisus Hristos. A voastră nu a fost dată de Dumnezeu, ci de un simplu om pe nume Mahomed.

Auzind acestea, musulmanul îl lovi pe Dimitrie peste faţă şi îl dădu afară din casă fără a-i plăti nimic din simbria datorată.

Ajungând brutar, Dimitrie vindea pâine în piaţă mărturisindu-şi dreapta credinţă şi neajunsurile islamului. Din această pricină musulmanii începură să îl urască căutând să se răzbune.

Se întâmplă atunci să vină în partea locului un cadiu nou, iar beii dădură ospăţ în cinstea lui. Dimitrie trebuia să aducă mâncarea pentru ospăţ, însă fu invitat la masă deoarece cadiul fusese înştiinţat că Dimitrie osândea islamul în fiecare zi.

După ospăţ, cadiul încercă să îl înduplece:

– Lasă-mă să te fac musulman, Dimitrie. Uite ce viaţă de Rai ducem noi! Şi tu eşti un tânăr aşa de chipeş. E ruşinos că, după credinţa noastră, eşti ghiaur (adică necredincios). Dacă te converteşti la islam, am să-l înduplec pe stăpânul tău să te facă ginerele lui şi să-ţi dea ţie jumătate din avere. Astfel ai să ajungi cel mai de vază om din Sliven.

Dimitrie răspunse că se învoieşte, dar numai în glumă, însă cadiul crezu cuvintelor lui şi îndată un musulman luă o bucată de pânză albă şi începu să o înfăşoare în jurul capului său. Văzând Dimitrie că era serios, spuse:

– Voi aţi luat de bune cuvintele mele. Oare nu ştiţi că un creştin ortodox crede în adevăratul Dumnezeu, Hristos, şi nu se va lepăda niciodată de El ca să creadă în Mahomed, care nu a fost trimis de Dumnezeu, nici de sfinţii prooroci si apostoli, ci de el însuşi, numindu-se singur prooroc şi călăuză a necredincioşilor?

Apoi îşi scoase turbanul, îl aruncă jos şi fugi din casă. Aceasta se întâmpla la 9 seara, iar musulmanii încercară ceasuri întregi să îl găsească, însă fără a izbuti, căci Dimitrie se ascunsese în satul vecin, Ihera, unde stătu 3 zile şi 3 nopţi fără mâncare şi apă. În cele din urmă merse la o casă, iar bătrânul de acolo, fără ştirea familiei sale, îi dădu o pereche de pantofi, puţină pâine şi câţiva bani, îndemnându-l să se ducă la epicopul din Ruse.

Ajungând Dimitrie mai întâi la Razgrad unde lucră puţin pentru a-şi câştiga pâinea, se duse mai apoi la episcop. Acesta se dovedi a fi un bun părtor duhovnicesc, căci vreme de 3 zile îl ascultă, se rugă dimpreună cu dânsul şi îl întări, iar le plecare îi dădu un galben şi o cruce de lemn spunându-i:

– Adu-ţi aminte mereu ceea ce ţi-am spus despre credinţa noastră ortodoxă. Poartă la piept crucea aceasta şi ea îţi va fi însoţitoare în viaţă.

Pe drum, Dimitrie schimbă galbenul şi o parte din banii primiţi îi dădu săracilor, iar o parte îi păstră pentru sine. Apoi se întoarse la Sliven unde ,văzând doi străjeri musulmani, îşi făcu de 3 ori semnul sfintei cruci şi ducându-se la ei, le spuse:

– Văd că tot mă mai căutaţi. Eu sunt Dimitrie pe care stăpânul vostru a vrut să-l silească să se facă musulman.

Legându-i mâinile, îl duseră la temniţă. Pe drum Dimitrie spunea creştinilor pe care îi întâlnea înclinându-şi capul:

– Iertaţi-mă, fraţilor, m-am dat în mâna acestor oameni fără Dumnezeu ca să se slăvească credinţa noastră.

În seara aceea, fu dus înaintea cadiului care îi spuse:

– Acum trei luni, în faţa mea şi a altor bei ai făgăduit că treci la credinţa noastră Dar în aceeaşi noapte ai hulit credinţa noastră şi ai fugit, deşi nimeni n-a încercat să te vatăme. Dar ce-a fost a fost; acum că te-ai întors şi te-ai dat singur în mâinile noastre, vreau să cred că Allah ţi-a descoperit ceva prin proorocul Mahomed şi ai ajuns să primeşti islamul.

Auzind aceasta, Dimitrie scoase crucea de lemn dată lui de episcop şi arându-i-o cadiului, spuse:

– Vezi crucea asta? Eu cred în Dumnezeul acesta, Iisus Hristos, care s-a răstignit pe o cruce ca aceasta. Nu ţi-am făgăduit niciodată că mă fac musulman, şi nu am avut de gând vreodată să fac aşa ceva. Dacă socoteşti bune cele spuse în glumă, îmi pare rău pentru tine. Eu sunt creştin ortodox şi sunt gata să rabd tot ce mi-aţi putea face, pentru numele lui Hristos.

Apoi sărută crucea şi o puse la loc în sân.

Atunci cadiul porunci ca Dimtirie să fie dus înapoi la închnisoare unde fu chinuit vreme de 3 zile şi 3 nopţi, apoi fu adus iară dinaintea cadiului. Acesta încercă iară să îl înduplece în fel şi chip, însă încredintându-se de neclintirea lui Dimitrie porunci cu mânie să fie dat pe mâna chinuitorilor.

Vestea despre Dimitrie se răspândi, iar drept credincioşii locului izbutiră să obţină îngăduinţa cadiului ca părintele Ştefan să îl poată vedea pe Dimitrie. Acesta îi spuse lui Dimitrie:

– Părinte, mă tem că n-am să fiu în stare să rabd caznele. Păgânii aceştia m-au chinuit neomeneşte vreme de trei nopţi. În prima noapte m-au bătut cu bastoanele ude pe trupul gol. Apoi au pus patru bolovani pe pântecele meu şi am zăcut pe jos toată noaptea cu mâinile şi picioarele legate şi întinse în cele patru zări. Noaptea trecută mi-au bpgat ţepuşe sub unghiile de la mâini şi de la picioare. Cum vezi, nu pot nici să mă ridic, nici să ţin ceva în mână.

Apoi îi povesti părintelui toate cele întâmplate.

Vreme de un an fu ţinut Dimitrie în închisoare, până când mulţi musulmani se adunară la în apropiere de temniţă şi strigară să-l dea morţii pe Dimitrie. Cadiul văzându-le stăruinţa, porunci să fie adus Dimitrie dinaintea sa şi încercă din nou să îl înduplece, însă Dimitrie se arătă neclintit. Musulmanii cu şi mai mare sălbăticie cereau moartea lui Dimitrie, însă cadiul la stăruinţa un credincioşi mai înstăriţi îngărdui din nou părintelui Ştefan să vină în temniţă să îl împărtăşească cu Sfintele Taine îmbărbătându-l şi binecuvântându-l.

În dimineaţa zilei de 30 ianuarie, la ceasurile 8, Dimitrie fu scos din temniţă şi dus la locul de osândă. El mergea liniştit şi senin la locul de osândă, cu mâinile legate la spate cu lanţuri de fier. Creştinilor pe care îi întâlnea le spunea:

– Iertaţi-mă, fraţilor, şi rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru mine.

Ajungând la locul osândei, străjerii îl înconjurară, iar călăul îl puse în genunchi şi îl izbi cu sabia peste gât. Dimitrie rămase în genunchi nemişcat. După a doua lovitură capul lui Dimitri căzu la pământ.

Părintele Ştefan umplu o cutie cu pământ îmbibat cu sângele sfântului mucenici şi o îngropă sub scaunul episcopului din Sfântul Altar al Catedralei Sfântul Dimitrie. După mai mulţi ani eposcopul Ghervasie din Sliven (1897-1919) porunci să fie îngropată caseta sub tronul sub care se găseşte şi astăzi.

Trupul sfântului mucenic rămase neîngropat şi păzit întreaga noapte. A doua zi, cadiul porunci să fie aruncat în râul Tungea. Însă din nou creştinii îl înduplecară pe cadiu, cu mulţi bani, să le dea trupul spre a-l îngropa după rânduială. Ei îl luară cu multă cinste, îl spălară şi îl îmbrăcară, iar apoi îl îngropară în metocul Mănăstirii Dochiariu.

Astfel primi cununa luminată a muceniciei bineplăcutul lui Dumnezeu Dimitrie la 30 ianuarie 1841.

+ * + * +

Viaţa Sfântului Mucenic Dimitrie  poate fi aflată în

+ * + * +

(Sursă: http://new.sliven.net/res/news/37853/P1280003.JPG)

Published in: on 29 Ianuarie, 2012 at 23:44  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Dimitrie, mitropolitul Rostovului, Rusia (28 octombrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625016.jpg)

Acesta se născu în anul 1651 în apropiere de Kiev, Ucraina, primind la botez numele Daniil. Tatăl său fiind soldat şi lipsind adeseori vreme îndelungată de acasă, de creşterea micuţului Daniil se îngriji mama sa care îi insuflă dragostea pentru cele dumnezeişti.

Pe când avea 11 ani,  Daniil intră la seminarul din Kiev, al cărei conducător era un strălucit predicator şi cald apărător al Ortodoxiei. De la acesta deprinse tâlcuirea Sfintelor Scripturi şi deveni sensibil la setea de cuvânt a credincioşilor.

La 17 ani, intră în Mănăstirea Sfântului Chiril unde îmbrăcă haina monahală cu numele Dimitrie. Pe lângă ascultările pe care le săvârşea în obşte, tânărul monah se adânci în citirea scrierilor duhovniceşti şi începu a scrie cele dintâi cuvântări duhovniceşti.

Pe când avea 24 de ani, fu hirotonit preot, fiind numit a rosti predici pe lângă arhiepiscopul Lazăr Baranovici de Cernigov (al cărui chip poate fi aflat aici, clic). Mai apoi, în ciuda împotrivirii sale, căci mult iubea liniştea, fu numit în fruntea mai multor mănăstiri. De două ori, fără izbândă, încercă să renunţe la această slujire. În cele din urmă sfântul Teodosie de Cernigov împreună cu alţi apropiaţi reuşiră să îl înduplece să rămână stareţ.

Din pricina incursiunilor tătarilor şi a romano-catolicilor lituanieni şi poloni, multe scrieri bisericeşti, precum „Vieţile Sfinţilor”, fură distruse. Astfel, arhimandritul Varlaam din Marea Lavră a Peşterilor din Kiev îl rugă stăruitor pe sfântul Dimitrie să ia asupra sa această uriaşă lucrare. Smeritul nevoitor se temu de greutatea unei asemenea lucrări. Temându-se să nu cadă în păcatul neascultării şi cunoscând nevoile mari ale Bisericii, se supuse în cele din urmă. Astfel, vreme de 25 de ani, sfântul Dimitrie s-a dăruit cu toată puuterea sa acestei lucrări. În afara timpului pe care-l petrecea rugându-se în biserică sau în singurătate, restul timpului şi-l petrecea alcătuirii vieţilor de sfinţi. Petrecea cu sfinţii, vieţuia după pilda vieţii lor, împreună pătimea cu pătimirile lor şi cerceta cele mai mici amănunte despre dânşii din felurite documente.

Dragostea sa nemărurată pentru sfinţi îi fu răsplătită, căci Dumnezeu i-a dăruit adeseori vedenii. Astfel, în 1685, o văzu în vis pe sfânta muceniţă Varvara pentru care avea multă evlavie, iar dânsa îl dojeni că se roagă „în felul romano-catolicilor”, meditând asupra celor cinci răni ale Domnului. Într-adevăr, influenţa romano-catolică se făcea deja simţită în Biserica Rusă. Văzându-i tulburarea, sfânta Varvara zâmbi şi îl linişti. În acelaşi an, pe 10 noiembrie i se arătă sfântul Orest (al cărui chip poate fi aflat aici, clic), a cărui viaţă o alcătuise sfântul Dimitrie şi îi spuse:

– Iată, aceasta s-a făcut printr-un fier înroşit în foc.

Apoi îi întinse braţul drept şi îi arătă venele care fuseseră tăiate până la înălţimea cotului şi adăugă:

– Iată, aceastea au fost tăiate.

Îi arătă apoi alte răni asemenea la braţul stâng, repetându-i aceleaşi cuvinte, iar după aceea îi arătă rănile pe care le avea la genunchi, spunându-i:

– Acestea au fost tăiate.

Stătu drept, iar apoi sfârşi:

– Vezi, deci, că am suferit mai multe chinuri decât cele pe care le-ai amintit.

Sfântul Dimitrie îl întrebă dacă dânsul este sfântul Orest a cărui pomenire se săvârşeşte la 13 decembrie, iar mucenicul îi răspunse:

– Nu sunt Orest din cei cinci sfinţi mucenici, ci cel care se cinsteşte astăzi şi a cărui viaţă tocmai ai alcătuit-o.

În anul 1701, sfântul Dimitrie fu numit episcop al Mitropoliei de Siberia şi Tobolsk. Sănătătatea sa şubredă şi nevoia de a avea la îndemână scrieri trebuincioase pentru a continua scrierea vieţilor sfinţilor, îl făcu să ceară să fie mutat în altă parte. Astfel, în anul 1702, fu numit episcop al Rostovului, unde i se descoperi în vedenie că în mănăstirea Sfântului Iacov va trece la cele veşnice. Trei ani mai târziu, în 1705, îşi încheie opera sa monumentală, „Vieţile Sfinţilor”, dedicându-se apoi păstoririi oilor celor cuvântătoare. Se nevoi îndelung a îndrepta viaţa duhovnicească şi moravurile contemporanilor săi.

În pofida slăbiciunii trupeşti şi a îmbolnăvirilor dese, nu îşi curmă canonul aspru şi rugăciunea neîncetată.

Scrise multe lucrări pentru a-i readuce pe schismaticii „vechi-credincioşi” (lipoveni) în sânul Bisericii, arătându-le că duhul şi înţelesul mai adânc al Predaniei sunt mult mai importante decât detaliile tipiconale exterioare.

Mai ales prin vieţuirea sa pilduitoare insufla turmei sale dragostea faţă de post şi rugăciune, precum şi împreună-pătimirea şi mila faţă de toţi, buni sau răi.

Sfântul ierarh şi-a prevăzut adormirea cu trei zile înainte. Cerându-şi iertare de la părinţii şi cântăreţii care slujeau în biserică, se închise în chilia sa pentru a se ruga. A doua zi, pe 28 octombrie 1709, fu aflat îngenuncheat la rugăciune, iar sufletul său plecat la cele veşnice. În chilia sa sărăcăcioasă, se aflau puţine lucruri de trebuinţă, în rest cărţi şi manuscrise.

Proslăvirea cu sfinţii se săvârşi la 22 aprilie 1757. Pomenirea sa se mai săvârşeşte şi în ziua de 21 septembrie, ziua aflării moaştelor sale (1752).

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ierarh Dimitrie al Rostovului

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_Dq6kqgSQvpo/TPXqWxToK3I/AAAAAAAAD58/ov7rkq9Ge5Y/s1600/3-Moastele-Sf-Dimitrie-Rostov-mare.jpg)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_Dq6kqgSQvpo/TPXqax2BxzI/AAAAAAAAD6A/Oj0klEJ7cSI/s1600/12-Man-Sf-Dimitrie-de-Rostov-mare.jpg)

Cârja de mitropolit a Sfântului Dimitrie al Rostovului

(Sursă: http://golden-ring-russia.ru/files/2010/03/Crosier.jpg)

+ * + * +

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625011.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625020.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00001139.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625014.jpg)

(Sursă: http://russkaya-icona.ru/d/98304/d/1.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00001137.jpg)

(Sursă: http://www.yarseminaria.ru/files/Image/svt.Dimitriy%20%285%29.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0625/s0625007.jpg)

(Sursă: http://www.artlib.ru/objects/gallery_587/artlib_gallery-293818-o.jpg)

(Sursă: http://hram-mezhgorie.prihod.ru/users/90/790/editor_files/image/%D0%94%D0%B8%D0%BC%D0%B8%D1%82%D1%80%D0%B8%D0%B9%20%D0%A0%D0%BE%D1%81%D1%82%D0%BE%D0%B2%D1%81%D0%BA%D0%B8%D0%B9.jpg)

Published in: on 28 Octombrie, 2011 at 10:49  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, Bulgaria (27 octombrie)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/-mVFLBnoEx08/Tiwc_qRqnuI/AAAAAAAACtQ/qIcwYawQrYo/s1600/DSCN6364.JPG)

Acesta s-a născut în veacul al XIII-lea în satul Basarabi, Bulgaria, din părinşi binecredincioşi care se îndeletniceau cu agricultura şi creşterea vitelor. Îşi ajuta părinţii păscând vitele, prilej cu care îm liniştea naturii ne adâncea tainele vieţii duhovniceşti. Hrana sufletului său era privegherea şi rugăciunea îndelungată, postul aspru, astfel sporind în smerita cugetare şi dragostea de Dumnezeu.

Odată, pe când păştea cirezile de vite la un râu să le adape, călcă pe cuibul unei păsărele ce se afla ascuns în iarbă şi îi omorî toţi puişorii. Sufletul său sensibil fiind cuprins de mare mâhnire, îşi luă canon să umble desculţ cu acel picior.  Vara sângera, lovindu-se şi rănindu-se de pietre şi spini, iar iarna degera chinuindu-l cumplit.

Nu ştim când a ales calea vieţuirii monahale sfântul părinte. Sunt păreri că el ar fi dus întâi un trai singuratic şi de aceea s-ar fi retras într-o peşteră ce se afla în apropierea satului Basarabi, pe o creastă de stâncă prăpăstioasă, la poalele căreia murmurau tainic şuvoaiele râului Lom. Alţii spun că la început a vieţuit în obştea mănăstirii Basarabi din apropiere, iar mai apoi dorind vieţuirea pustnicească s-a retras într-o peşteră unde se nevoi neştiut de lume. Aici petrecu ani îndelungaţi unde este cu neputinţă a închipui asprimea vieţuirii sale, ispitele răbdare de dânsul şi înălţările duhovniceşti cu care îl mângâie Dumnezeu. Ajuns la anii bătrâneţii, se aşeză pe lespezile de piatră ale peşterii sale şi îşi dădu sufletul în mâinile Domnului neştiut de nimeni. Cu timpul, peştera sa fu acoperită de apele râului, astfel că moaştele sale rămaseră ascunse lumii vreme îndelungată.

Se spune că odată, unei copile care pătimea de un duh necurat i se arătă sfântul părinte care îi spuse:

– Dacă părinţii tăi mă vor scoate din apă, eu te voi tămădui.

Mergând părinţii copilei la locul descoperit în vis de lângă râul Lom, aflară trupul necuprins de stricăiune şi răspândind o mireasmă dumnezeiască, aflat între două pietre.

Cuprinşi de bucurie pentru comoara duhovnicească descoperită de Dumnezeu în locul acela, oamenii şi monahii mănăstirii Basarabi luară trupul sfântului şi îl aşezară cu multă evlavie în biserica mănăstirii, de unde începură a izvorî râu îmbelşugat de minuni celor care se închinau cu credinţă.

Se spune că un domnitor al Ţării Româneşti al cărui nume ne este necunoscut, a plătit o sumă mare de bani pentru aducerea moaştelor sfântului cuvios Dimitrie în Bucureşti. Delegaţia nu a reuşit să intre în acest oraş, deoarece caii nu au vrut să mai meargă. În această situaţie, membrii delegaţiei au hotărât să tragă la sorţi, pentru a afla drumul pe care vor merge cu moaştele sfântului Dimitrie. La sorţi căzu drumul spre Basarabi, şi astfel, moaştele fură reaşezate în biserica din Basarabi.

Ele zăboviră în această biserică până în vremea războiului ruso-turc (1768-1774), când generalul rus Petru Salticov, trecând prin satul Basarabov, luă moaştele cu gândul de a le trimite în Rusia. Însă, la rugămintea lui Hagi Dimitrie, negustor de origine macedoromână, precum şi a mitropolitului Grigorie II al Ţării Româneşti, le dărui poporului român. Astfel, moaştele sfântului fură aşezate cu cinste, în iunie 1774, în catedrala patriarhală din Bucureşti unde se află până astăzi.

Racla cu moaştele sfântului cuvios Dimitrie a fost scoasă în procesiune pe străzile Bucureştiului de mai multe ori. Astfel, în 1815, din porunca domnitorului Caragea, pentru a se pune capăt epidemiei de ciumă, în 1831, la cererea generalului Paul Kiseleff, pentru oprirea epidemiei de holeră şi în 1827, în vremea lui Grigore Ghica, pentru ploaie.

Generalizarea cultului sfântului cuvios Dimitrie a fost hotărâtă în şedinţele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, dintre anii 1950-1955.

+ * + * +

Ostenelile trupului, înfrânarea poftelor şi privegherea de toate nopţile, smerenia cea către toţi şi blândeţele, te-au preamărit şi vestit te-a arătat tuturor credincioşilor, o Dimitrie; dar ca cel ce al mare îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te ca şi noi toţi să ne mântuim. (dintre Stihirile cântate la Vecernie)

Pe cel mai mic între sate şi nesocotit, Basarabovul, prin naşterea ta l-ai cinstit, cu creşterea ta l-ai preamărit şi cu viaţa cea fără prihană preacuvioase părinte, între cetăţile cele vestite l-ai înălţat; şi apa cea mica a Lomului, cu afundarea într-însa a sfintelor tale moaşte ai sfinţit-o şi tuturor izvor de tămăduiri ai arătat-o. Iar acum oraşul acesta cel drept măritor cu darurile tale îl veseleşti; tămăduiri întru neputinţe dăruindu-ne şi apărându-ne de ispitele vrăjmaşului pe noi cei ce cu credinţă năzuim sub acoperământul tău. Roagă-te Domnului Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de păcate şi mare milă. (dintre Stihirile cântate la Litie)

+ * + * +

Din roada râvnei şi evlaviei pentru sfinţii de alt neam sălăşluitori pe pământul românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/129/octombrie_dimitrie_cel_nou.html

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (text, clic aici)

Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (text, clic aici)

Acatistul Sfântului Cuvios Dimitrite cel Nou Basarabov (audio, clic aici)

Paraclisul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (fragment, audio, clic aici)

Troparul Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (video, clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi

(Sursă: http://sfvasilebz.ro/galerie_dimitrie/sf_dimitrie.jpg)

(Sursă: http://str1.crestin-ortodox.ro/foto/729/72842_dimitrie44.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://lh5.ggpht.com/__K3uo7ylakY/SudFPD-RZZI/AAAAAAAABiQ/vcEI6bZXnjQ/Sf.%20Dimitrie%20Basarabov.jpg)

(Sursă: http://www.razbointrucuvant.ro/anunturi/wp-content/uploads/2010/10/cuv-basarabov.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0619/s0619001.jpg)

???????????????????????????????

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/19/19839.jpg)

27.10 - Sf Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov 2

(Sursă: http://svetimesta.com/uploads//gallery/2012/03/c2440699a054df8ff781373a29829365.jpg)

27.10 - Sf Dimitrie cel Nou din Basarabi sau Basarabov 3

(Sursă: http://new.sliven.net/res/news/86539/DSC03600.JPG)

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

(Sursă: http://mrazekoff.blog.bg/)

+ * + * +

Catedrala Patriarhală unde se află moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Bucureşti, România

(Sursă: http://www.basilica.ro/_upload/img/12931729342955101303.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Basarabov, Bulgaria

(Sursă: http://interesantus.files.wordpress.com/2009/01/basarabov1.jpg)

Peşteră închinată Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/anunturi/images/2011/05/27/514/DSCF2009.JPG)

(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/get/4103/philip-f.28/0_41a1c_6a812294_L)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/-xD5z-J2VLfY/TmPFoqi4oPI/AAAAAAAAKqA/G9znGSmIGLw/s1600/Imagine6675.jpg)

Published in: on 27 Octombrie, 2011 at 08:09  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Icoana Maicii Domnului Bucurie neaşteptată (25 ianuarie, 1 mai şi 9 decembrie)

 

 

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neaşteptată” înfăţişează o minune a Maicii Domnului săvârşită cu un păcătos.

Văzând Preasfântă pe omul care deşi era în fărădelege, dar în fiecare zi cădea cu credinţă înaintea cinstitei tale icoane, ai luat aminte la slavoslovia şi a unui astfel de păcătos, ca şi toţi văzând îndurerarea ta de Maică, în cer şi pe pământ să-I strige lui Dumnezeu: Aliluia! 

Într-una din zile, un tânăr care purta în inima sa multă evlavie către Maica Domnului s-a rugat în faţa icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu înainte de a merge să săvârşească un păcat. Pe neaşteptate, a văzut răni pe mâinile, picioarele şi pe o parte a trupului Pruncului Iisus, din care izvora sânge. Înfricoşat, tânărul strigă:

 – O, Împărăteasă Doamnă, cine a săvârşit aceasta?

Auzi glasul Maicii Domnului venind din icoană:

– Tu şi ceilalţi păcătoşi, prin păcatele voastre, răstigniţi pe Fiul Meu încă o dată.

Văzându-şi adâncul păcătoşeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preacurata Maică şi Mântuitorul Hristos. După rugăciune îndelungată săvârşită cu pocăinţă, primi in inimă o bucurie neaşteptată în semn că primise iertarea păcatelor sale.

Această icoană se mai prăznuieşte şi în zilele de 25 ianuarie, 1 mai si 9 decembrie.

Auzind cei din ceruri despre minunata scăpare pentru rugăciunile tale, a fratelui lor pământesc care pierea, te-au proslăvit pe tine, Împărăteasa cerului şi a pământului, cea cu bună îndurare; şi noi păcătoşii cunoscând o astfel de scăpare a unui păcătos asemenea nouă, deşi nu se pricepe limba noastră cum să te laude după vrednicie, din adâncul inimii noastre umilite, cântăm ţie acestea:

Bucură-te, chezăşia mântuirii noastre a păcătoşilor;

Bucură-te, căutarea celor pierduţi;

Bucură-te, bucuria cea fără de veste a păcătoşilor;

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, rugătoare către Dumnezeu care scapă lumea din nevoi;

Bucură-te, că de glasul rugăciunilor tale demonii se cutremură;

Bucură-te, că de aceasta îngerii se bucură;

Bucură-te, că şi pe noi pământenii, puterea rugăciunilor tale ne umple de veselie;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale, din tina păcatelor ne scoţi;

Bucură-te, că stingi văpaia patimilor noastre;

Bucură-te, Ceea ce dăruieşti bucurie neaşteptată celor credincioşi!

 

 

 (Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/9/9f/Nechayannay_Radost_006.jpg)

 

(Sursă: http://img0.liveinternet.ru/images/attach/c/2//68/178/68178024_1293003318_106209.jpg)

 

 

(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/_qpE5hNwi618/TQDli8YYOkI/AAAAAAAAMBk/a0OFD9f7rCE/s1600/unexpected%2Bjoy.jpg)

 

* * *

 

Acatistul Maicii Domnului Bucurie neaşteptată

 

 + * + * +

 

Propovăduitor al minunatei tale îndurări ce a fost dăruită unui om oarecare, fără de lege, s-a arătat Sfântul Dimitrie al Rostovului, care adunând lucrările cele mari şi slăvite şi prea alese, arătate întru tine, a dat scrisului şi această lucrare a îndurării tale, spre povăţuirea şi mângâierea tuturor credincioşilor, ca şi aceştia fiind întru păcate, nevoi, necazuri şi întristări de multe ori, în fiecare zi să plece genunchii în rugăciune cu credinţă înaintea chipului tău, şi scăpând de acelea să strige lui Dumnezeu: Aliluia!

 

Sfântul Ierarh Dimitrie, mitropolitul Rostovului

(21 septembrie şi 28 octombrie)

 

 

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/Images/ib697.jpg)

 

(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/_jPc5hebaTs8/TJg06AfTYmI/AAAAAAAAGqk/rjflOOi3XFA/s1600/0921DemetriusRostov.jpg)

 

(Sursă: http://inok.org.ua/blog/20091115/10.jpg)

 

Pomenit in zilele de 21 septembrie (aflarea moaştelor) şi 28 octombrie (ziua adormirii).