Sfântul și Dreptul Iov, mult răbdătorul (6 mai)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 1.1(Sursă: http://krestobogorodsky.ru/)

Acesta se trăgea din seminția lui Avraam, era fiu din fiii lui Idsv, și a trăit în Arabia cu aproape 2000 de ani înainte de Hristos. Numele tatălui său era Zaret, al maicii sale Vosora, iar numele său întreg era Iovav.

Sfântul Iov era un bărbat cinstit și temător de Dumnezeu, fiind încă și foarte bogat.

În anul al 79-lea al vieții sale, Dumnezeu a îngăduit să cadă asupra sa grele ispite aduse de Satan, precum e scris cu de-amănuntul în Cartea lui Iov.

Într-o singură zi, sfântul Iov își pierdu toate avuțiile sale nenumărate, toți feciorii și toate fiicele. mai apoi veni peste el boală cumplită și tot trupul său se acoperi cu răni din cap până-n picioare. El zăcea pe grămada de gunoi din afara cetății, curățindu-și cu un bețigaș puroiul urât mirositor ce curgea din răni.

Şi astfel rărbdă sfântul Iov 7 ani și jumătate. Iar soţia lui, rămânând sănătoasă, se ducea cu traista prin sat, la cerut, şi îi aducea câte ceva de hrană. Singurul ajutor îi era soţia lui, singura mângâiere, ca să nu moară de foame.

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 11.1Frescă din veacul al XIV-lea din Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Trecând multă vreme şi văzând diavolul că nu îl birui pe Iov, încercă prin femeia sa.

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 13.1

Deci zise aceasta către dânsul:

– Iată, acum te mănâncă viermii de viu în gunoi, ţi-a luat toată averea şi copiii de atâţia ani şi tu nu zici nici un cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu şi nu-ţi pierzi răbdarea! Până când vei răbda acestea? Iată, voi mai îngădui încă puţin timp, aşteptând nădejdea mântuirii mele; că s-a pierdut pe pământ pomenirea ta, fiii şi fetele tale; durerile şi ostenelile pântecelui meu, pe care în zadar i-am născut cu chinuire; iar tu singur şezi afară, fără acoperământ, pe gunoi şi plin de viermi, iar eu rătăcesc slujind şi trecând din loc în loc şi alergând din casă în casă, aşteptând apusul soarelui, ca să mă odihnesc de ostenelile mele şi de durerile cele ce acum mă cuprind. Deci, zi vreun cuvânt de hulă împotriva lui Dumnezeu şi mori.

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 12.1Însă sfântul Iov îi răspunse cu blândețe:

– Cum am primit cele bune din mâna Domnului, oare pe cele rele să nu le suferim?

Auzind 3 prieteni ai lui de toate răutăţile care veniseră asupra lui, merseră la dânsul fiecare din ţara sa. Și stând la dânsul 7 zile şi 7 nopţi, nimeni dintre dânşii nu vorbi către dânsul vreun cuvânt, căci vedeau rănile lui cumplite şi foarte mari.

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 10.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Apoi îl întrebară:

– De ce-ai ajuns tu aşa? Ai oprit plata văduvelor şi simbria lucrătorilor! Ai fost nemilostiv şi aspru! Ai fost mândru! Ai uitat de Dumnezeu! Ai făcut fărădelegi înaintea Lui!

Auzind astfel de cuvinte, sfântul Iov le spuse:

– Mai bine mă mângâiam cu viermii şi cu gândul la groapă, decât să aud din gura voastră acestea. Adevărat că mâna Domnului mă ceartă pentru păcatele mele, dar ceea ce mă învinuiţi voi nu este adevărat.

Văzând Dumnezeu răbdarea lui Iov, după ce plecară cei 3 prieteni, apărut Dumnezeu în nori şi în vifor deasupra lui. Iov zăcea acolo de 7 ani jumătate, numai oasele şi inima rămăsese, căci carnea lui era mâncată de viermi. Şi când veni Ziditorul cerului şi al pământului, deodată se auzi glasul Lui din nori:

– Iov, scoală-te ca un bărbat, ia veşmântul tău – că i-a trimis un veşmânt din cel mai alb ca zăpada -, încinge-te şi să stăm de vorbă amândoi!

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 6(Sursă: http://pravicon.com/images/)

Și se sculă sfântul Iov, sănătos ca la 30 de ani şi frumos şi vesel, se îmbrăcă cu veşmântul dat de Dumnezeu și grăi către dânsul Dumnezeu:

– Acum, Iov, fiindcă ai aşteptat cu răbdare venirea Mea şi n-ai zis vreun cuvânt rău în atâtea scârbe şi necazuri şi boale, iată, Eu îţi dăruiesc ţie de acum înainte încă 140 de ani de viaţă; şi vor fi averile tale îndoite. Şi vei ajunge să trăieşti până la al cincilea strănepot şi vei adormi plin de zile şi vei veni la Mine să te veseleşti cu Mine în veci.

După ce-l vindecă Domnul de bube, binecuvântă cele de pe urmă ale lui Iov mai mult decât pe cele dintâi.  Deci, îndoi Domnul dobitoacele lui Iov, iar îi dărui copii, iară fetele lui erau atât de frumoase, încât nu se aflau sub cer alte fecioare mai frumoase.

Sfântul Iov trăi  248 de ani, văzând pe fiii fiilor săi, până la a patra seminţie, sfârşindu-se întru adânci bătrâneţi.

+ * + * +

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 1.2Prea destulă pildă şi stâlp însufleţit, şi chip al virtuţii, ni s-a arătat nouă înţeleptul şi fără prihană Iov; căruia fă-ne râvnitori pe noi care strigăm ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.

Toată ceata celor ce prăznuiesc cântând împreună cu dumnezeiescul Iov, prăznuieşte întru înălţime. Pentru aceea strigăm: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Pe Iov cel fără prihană şi curat, care s-a făcut întru Duhul stâlp întărit şi nestrămutat de uneltirile vrăjmaşului, toţi să-l fericim şi cu credinţă să-l lăudăm, ca pe cel ce a fost mare servitor al lui Hristos, şi neîncetat se roagă Lui să izbăvească de primejdii sufletele noastre. (Sedelna Sfântului)

+ * + * +

Canonul de rugăciune al Sfântului și Dreptului Iov:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-dreptul-iov (clic aici)

+ * + * +

Mianuturi din Psaltiri săvârșite în veacul al XIV-lea. Sfântul Iov se află în dreptul Psalmului 112 „Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său” (112, 7-8)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 15

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 15.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 17

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 17.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Psaltire din veacul al XI-lea

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 18

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 18.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Miniatură la Omiliile Sfântului Ierarh Grigorie de Nazianz. Veacul al IX-lea

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 16(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

 + * + * +

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 9.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 2.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 19.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 7.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 8.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf si Dreptul Iov, mult rabdatorul 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Reclame
Published in: on 6 mai, 2015 at 09:39  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul și Dreptul Finees (12 martie)

Sf si Dreptul Finees (sec XII i.Hr.) 1.1(Sursă: http://www.logoslovo.ru/)

Acesta a trăit în veacul al XIII-lea î.Hr., iară numele său se tâlcuiește „negru”. Era un om blând și pașnic, după cum ne spune sfântul ierarh Vasile cel Mare, și fiu al lui Eleazar. Numele său este pomenit în Cartea Numerii a Vechiului Testament:

„S-a așezat Israel în Sitim, dar poporul a început să se spurce, păcătuind cu fetele lui Moab. Că acestea îi chemau la jertfele idolilor lor și mânca poporul din acele jertfe și se închina la dumnezeii lor. Așa s-a lipit Israel de Baal-Peor, pentru care s-a aprins mânia lui Dumnezeu asupra lui Israel.

Și a zis Domnul către Moise: «Ia pe toate căpeteniile poporului și le spânzură de copaci pentru Domnul înaintea asfințitului soarelui, ca să se abată de la Israel iuțimea mâniei Domnului». Atunci a zis Moise către judecătorii lui Israel: «Ucideți fiecare pe oamenii voștri care s-au lipit de Baal-Peor».

Sf si Dreptul Finees (sec XII i.Hr.) 3.3(Sursă: http://filin-dimitry.livejournal.com/)

Dar iată oarecare din fiii lui Israel a venit și a adus între frații săi o madianită, în ochii lui Moise și în ochii întregii obști a fiilor lui Israel, când plângeau ei la ușa cortului adunării.

Atunci Finees, fiul lui Eleazar, fiul preotului lui Aaron, văzând aceasta s-a sculat din mijlocul obștii și luând în mână lancea sa, a intrat după israelit în sălaș și i-a străpuns pe amândoi

Sf si Dreptul Finees (sec XII i.Hr.) 3.2(Sursă: http://filin-dimitry.livejournal.com/)

și a încetat pedepsirea fiilor lui Israel.

Cei ce au murit de pedeapsa aceasta au fost douăzeci și patru de mii.

Și a grăit Domnul către Moise și a zis: «Finees, feciorul lui Eleazar, fiul preoului Aaron, a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, râvnind între ei pentru Mine, și n-am mai pierdut pe fiii lui Israel în mânia Mea; de aceea spune-i că voi încheia cu el legâmântul Meu de pace, și va fi pentru el și pentru urmașii lui după el legământ de preoție veșnică, căci a arătat râvnă pentru Dumnezeul său și a ispășit păcatul fiilor lui Israel»” (Numerii 25, 1-13).

Tâlcuirile sfinților părinți ai Bisericii noastre dau acestui episod un înțeles duhovnicesc.

Astfel, sfântul Isaia Pustnicul ne spune: „E proprie minții și mânia potrivită firii. Căci fără mânie nu e nici curăție în om. Mânia aceasta luptă împotriva semințelor semănate de plăceri înșelătoare de vrăjmașul în trup”.

Iar sfântul Grigorie de Nyssa tâlcuiește: „Ce ne învață de fapt istorisirea? Ca învățând câtă putere spre rău are boala plăcerii trupești, să ne ducem viața noastră cât mai departe de vecinătatea ei, ca să nu treacă boala și la noi, ca un foc care-și întinde, prin apropiere, flacăra lui cea nimicitoare”.

Published in: on 12 martie, 2015 at 12:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul și Dreptul Ghedeon (26 septembrie)

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 1.1Icoană zugrăvită în anul 1402

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a viețuit în veacul al XIV-lea î.Hr., iară numele său se tâlcuiește „tăietor de lemne”. A fost cel de-al 5-lea judecător al lui Israel și fiul lui Abiezer, din seminția lui Manase, și locuia în satul Ofra (ce se tâlcuiește „căprioară”), aflat la vest de Iordan. Acesta avea trup puternic și suflet smerit.

Fiind în vremea aceea israeliții cuprinși de mare sărăcie, căci madianiții, sub a căror stăpânire se aflară vreme de 7 ani, numeroși ca lăcustele veneau și le luau roada pământului și vitele, aceștia strigară către Dumnezeu cu inimile zdrobite de durere.

Atunci, arătându-se îngerul Domnului sfântului Ghedeon, îi spuse:

– Du-te cu această putere pe care o ai și-l vei mântui pe Israel din mâna lui Madian! Iată, Eu te-am trimis!

Umilindu-se cu inima, îi spuse îngerului:

– Pe mine, Doamne? Eu sunt cel mai tânăr în casa tatălui meu.

Iară Domnul îi răspunse:

– Eu voi fi cu tine și-l vei bate pe Madian ca pe un om.

Plin de râvnă, sfântul Ghedeon pregăti pe dată jertfă Domnului, iar îngerul îi spuse să pună carnea și azimele pe piatra iar zeama o turnă deasupra, iar îngerul întinzând vârful toiagului ce-l avea în mână atinse carnea și azimele și foc ieși din piatră și le mistui pe acestea.

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 2.1Miniatură din veacul al XI-lea

(Sursă: http://pravicon.com/)

Astfel fu așezat sfântul Ghedeon în fruntea oștii israelitene.

Cerând acesta lui Dumnezeu semn că a fost ales să elibereze Israelul, se rugă astfel Domnului:

– Dacă Tu îl vei mântui pe Israel prin mâna mea, așa cum ai zis, iată, eu pun un maldăr de lână în arie; și dacă roua va fi numai pe maldărul de lână, iar încolo, peste tot locul, uscăciune, atunci voi ști că prin mâna mea îl voi mântui pe Israel, așa cum ai zis.

Și sculându-se Ghedeon dis-de-dimineață și storcând lâna, roua cursă dintr-însa umplu până sus un vas de apă.

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 3.1Frescă zugrăvită în veacul al XIV-lea și aflată în Mănăstirea Gracanica, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Lâna înrourată preînchipuie pe Preacurata Maică a Domnului în pântecele căreia S-a întrupat Mântuitorul Hristos. De pildă, troparul Născătoarei de Dumnezeu pe glasul al 6-lea, de vineri de la Vecernie şi sâmbătă la Utrenie, spune: ,,Mai înainte a spus Ghedeon zămislirea şi David a tâlcuit naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu; că S-a pogorât ca ploaia pe lână Cuvântul în pântecele tău şi ai odrăslit fără de sămânţă, pământule sfinte, lumii mântuire, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de har”.

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 3.5Proorocia lui Ghedeon este reluată și de sfântul prooroc David, care scria insuflat de Sfântul Duh: „Pogorî-se-va ca ploaia pre lână, şi ca o picătură ce pică pre pământ” (Psalmi 71, 6).

Sfântul Ioan Damaschin (pomenit la 4 decembrie) tâlcuieşte astfel: ,,Ploaia de pe lână (…) preînchipuie pe Fecioara şi Născătoarea de Dumnezeu”. Venirea Mântuitorului în lume este discretă, ca o ploaie pe lână ce nu face zgomot, iar Fecioara primeşte în sine Cuvântul ca pe o rouă venită din cer. Pământul rămâne uscat, căci nu a început lucrarea încă văzută a Domnului.

În altă tâlcuire, când pământul primeşte roua, iar lâna rămâne uscată, se arată propovăduirea credinţei la neamuri, în tot pământul, în vreme ce iudeii Îl resping pe Hristos: ,,Lâna care a rămas uscată de rouă închipuia Ierusalimul, iar vasul cel plin de apă închipuia Botezul: aceea a rămas uscată ca şi cetatea închipuită, acesta s-a umplut ca şi scăldătoarea simbolizată”, scrie sfântul Efrem Sirul (clic aici, pomenit la 28 ianuarie).

Pornind, deci, la luptă împotriva madianiților, Dumnezeu îi ceru sfântului Ghedeon să nu ia cu sine muți ostași:

– Ca să nu se mândrească Israel înaintea Mea și să nu zică: Mâna mea m-a izbăvit!

Apoi, pornind luptă împotriva medianiților, prinse pe regii medianiților, pe Zebah și pe Țalmuna și ducându-i pe aceștia dinaintea celor 77 de căpetenii și bătrâni ai Sucotului, zise către dânșii:

– Iată Zebah și Țalmuna, din pricina cărora ați râs de mine și mi-ați zis: Au doară mâna lui Zebah și Țalmuna e în stăpânirea ta, ca să dăm pâine oamenilor tăi celor obosiți?

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 11.1Miniatură din veacul al XIII-lea

(Sursă: https://commons.wikimedia.org/)

Văzând biruința lui Ghedeon, israeliții ziseră către dânsul:

– Domnește peste noi tu și fiul tău și fiul fiului tău, pentru că ne-ai izbăvit din mâinile madianiților!

Astfel, fu sfântul Ghedeon judecător al israeliților vreme de 40 de ani. Având 72 de fii și ajungând la adânci bătrâneți, se mută la odihna cea de Sus, fiind înmormântat în satul său, Ofra.

+ * + * +

Frescă săvârșită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 4.1  (Sursă: http://pravicon.com/)

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 12.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Icoană zugrăvită în veacul al XVII-lea

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 10.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 8.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Fragment dintr-o icoană a cinstirii Maicii Domnului, săvârșită la sfârșitul veacului al XVI-lea

8. Sf si Dreptul Ghedeon (sec XVI i.Hr.) 6(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 26 septembrie, 2014 at 10:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul și Dreptul Evdochim, Capadocia, Turcia (31 iulie)

1. Sf si Dreptul Evdochim 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4402.jpg)

Minunatul Evdochim era de neam din Capadocia, născut din părinți binecredincioși și bogați. Tatăl său, Vasile, era patriciu. Chiar dacă trăia în lumea cea plină de multe desfătări, sfântul Evdochim era asemenea unei flori bine mirositoare petrecând în mijlocul ei, fiind iubitor și râvnitor încă din copilărie spre toate faptele cele bune.

El se silea cu toată sârguința, ziua și noaptea în citirea dumnezeieștilor Scripturi, îndeletnicire în care se odihnea sufletul său mai mult decât în mese scumpe și petreceri. Mergea adesea la biserici, să asculte sfintele slujbe și cuvintele dumnezeiești rostite într-însele.

Vrăjmașul mântuirii omului îndemna pe mulți tineri de o vârstă cu Evdochim să-l silească a merge la petreceri și la vânătoare, însă el le alegea pe cele care îl bucurau: să se roage și să citească alese și folositoare cărți.

Atât iubea întreaga înţelepciune şi curăţia cea mai cinstită decât toate celelalte fapte bune, încât se hotărî să nu privească toată viața lui la faţă femeiască. De aceea, câtă vreme a trăit, afară de maica sa n-a privit în faţă altă femeie sau fecioară, nici n-a vorbit cu vreuna.

Sfântul Evdochim făcea atât de multă milostenie, încât şi pe acelea pe care el le avea de nevoie ca să trăiască, le dădea săracilor; nu numai bani, ci orice ar fi avut de trebuinţă. Şi atât de mult ajuta pe cei săraci, încât de ar fi fost trebuinţă să se vândă rob pentru libertatea altora, ar fi primit cu bucurie, căci fericitul ştia că rodul dragostei este milostenia. De aceea, era şi tată al orfanilor, ocârmuitor al văduvelor, îmbrăcăminte a celor goi, săturare a flămânzilor şi mângâiere a scârbiţilor.

Pentru înțelepciunea și faptele sale bune, fu rânduit voievod peste oastea Capadociei, în eparhia Harsiana, unde, ca un ocârmuitor înțelept, se îngrijea a veghea asupra celor mici și a celor mari cu dreptate și cuvioșie.

Fiind iubitor al tăcerii și smereniei, el învăța pe fiecare să se deprindă mai mult să asculte decât să vorbească.

Cu o astfel de petrecere bună se făcu vas ales al lui Dumnezeu, ajungând la fericitul sfârșit al vieții în Capadocia la vârsta de 33 de ani.

Cunoscându-și sfârșitul său, nu se tulbură. ci primi pe cei veniți să îl cerceteze, afară de părinții săi care nu prinseseră de veste despre apropierea sa de plecarea din lumea aceasta. După ce le vorbi celor de față despre aducerea aminte de moarte, le ceru să îl îngroape cu aceleași haine pe care le avea atunci pe dânsul și să nu-i facă cele obișnuite pe care le fac la ceilalți morți. Apoi ceru să fie lăsat singur și începu a se ruga lui Dumnezeu zicând:

– Doamne, Dumnezeul meu, precum n-am voit să se arate petrecerea mea cât am trăit, astfel mă rog ca şi sfârşitul meu să se facă fără nici un dar, nici să socotească cineva că Ţi-am bineplăcut Ţie! Doamne, în mâinile Tale îmi dau sufletul meu!

Și zicând aceasta, își dădu sufletul în mâinile Celui cărui îi slujise cu toată osârdia întreaga sa viață.

Cei ce se aflau acolo,ascultând de porunca sfântului, nu numai că i-au lăsat hainele care le purta, dar şi patul pe care se culca, care era făcut din lemne despicate, aşa cum erau, le-au pus în mormântul sfântului.

+ * + * +

Minuni ale Sfântului și Dreptului Evdochim

După cum nu era cu putinţă să se ascundă soarele în nor, tot astfel nu rămase ascuns nici darul facerii de minuni al sfântului Evdochim.

Un om oarecare, cu numele Ilie, avea diavol înfricoşat; şi după ce trecură câteva zile de la moartea sfântului, se întâmplă să treacă prin partea aceea. Deci, venind în locul unde erau îngropate sfintele sale moaşte, cum se atinse de mormântul său, îndată diavolul începu a-l munci pe Ilie şi, scuturându-l cu înfricoşare, îl aruncă la pământ ca pe un mort şi aşa ieşi şi scăpă omul.

Mulţi oameni veneau bolnavi de multe feluri de patimi şi se tămăduia la mormântul sfântului.

O femeie oarecare avea un copil slăbănog de amândouă mâinile, încât nu putea să le mişte. Îndată ce veni la mormântul sfântului, în acea zi se şi tămădui.

Un alt copil era slăbănog nu numai de mâini, dar şi de picioare. Acela venind cu credinţă la locul acela minunat, a căpătat sănătate ca şi copilul cel dintâi. încă şi candela sfântului era un izvor de tămăduiri, pentru că îndată ce se ungeau bolnavii cu untdelemnul candelei, se tămăduiau.

Altă femeie, având duh necurat, îndată ce se apropie de mormântul sfântului, diavolul a fugi de la ea.

O alta, fiind muncită de mulţi ani de o patimă cumplită şi nevindecată, se duse cu credinţă la mormântul sfântului şi, luând pământ, îl amestecă cu lacrimile sale mai mult decât cu apă şi-l făcu tină; apoi ungându-şi rana, îndată primi sănătatea cea dorită.

Pământul de la mormântul sfântului dăruia tămăduire nu numai acelora care se duceau acolo, ci şi acelora care erau departe; pentru că se trimitea la cei bolnavi şi se ungeau cu dânsul. Şi astfel îşi căpătau sănătatea după credinţa lor. La Sfântul Evdochim era încă şi aceasta o covârşire a darului, că îndată ce se ungeau bolnavii şi chemau numele lui, se tămăduiau numaidecât.

+ * + * +

Mutarea cinstitelor sale moaște de la Harsiana la Constantinopol

Este lucru cu neputinţă a scrie cineva toate minunile acestui sfânt. Însă vom mai spune spune şi despre mutarea cinstitului lui trup de la Harsiana la Constantinopol.

Vestea despre minunile Sfântului Evdochim se răspândi atât de mult, încât toţi se minunau cum un om așa de tânăr, ce se aflase în mijlocul atâtor tulburări, fiind în dregătorii înalte, săvârşise atâtea fapte bune, pe care abia le săvârşesc pistnicii din singurătățile cele adânci, şi păzise atâta curăţie şi întreagă înţelepciune. Deci, auzind ei de minunile cele bogate şi preagrabnice ce le făcea, toţi se spăimântau pentru aceea şi cei mai mulţi oameni vorbeau şi cugetau la sfântul acesta.

Şi aflând şi părinţii de moartea fiului lor, se mâhniră foarte mult. Însă, auzind şi de minunile pe care le făcea, se mângâiau şi doreau fierbinte să se încredinţeze şi dânșii cu vederea de acestea.

Astfel, maica sfântului, fiind biruită de iubirea de fiu, nu puse în mintea sa depărtarea locului și ostenelile drumului, ci porni cu mare osârdie şi se duse la mormântul preaiubitului său fiu.

Văzând acolo mulţimea celor ce mergeau cu toată evlavia şi minunile ce se făceau la acest sfinţit mormânt, unde se vindecau foarte degrab îndrăciţii şi cei ce sufereau de multe feluri de patimi, căzu şi îmbrăţişă mormântul fiului său. Şi îl plângea cu multe lacrimi, însă, minunându-se de minunile săvârșite de fiul ei, se mângâia că este maica unui astfel de sfânt.

– Fiul meu preadulce! Fiule, lumina ochilor mei! De unde se află la tine atâta dar de tămăduire? Căci acesta se dă de la Dumnezeu numai celor care vieţuiesc în curăţie şi cu nevoinţa, cu ascunse osteneli şi cu fapte bune. Acest dar îl dă Domnul robilor Săi adevăraţi, ca un început al bunătăţilor ce au să fie în slava împărăţiei cereşti. Prin tine, fiul meu, m-am făcut şi mă numesc maică de trei ori fericită. De aceea, nu-ţi mai fac plânsuri şi tânguiri, ci, ca unui prieten iubit al lui Dumnezeu, îţi aduc cântări şi laude duhovniceşti. Nu te mai numesc rod al pântecelui meu, ci fiu al lui Dumnezeu după dar! Eu pe tine te-am născut trupeşte, însă acum, dimpotrivă, eu mă nasc de la tine duhovniceşte. Deci nu mă ruşinez să te numesc părintele meu, fiindcă pentru faptele tale cele bune, părintele tău este însuşi Tatăl cel ceresc. Tu ai rude pe sfinţii îngeri şi toate cetele sfinţilor; deci fă-ne bine şi nouă, părinţilor tăi, pe care mai mult ne apasă mâhnirea după tine, decât bătrâneţile noastre de mulţi ani. Mie, maicii tale celei trupeşti, mi-ai da plată pentru creşterea ta, dacă prin mijlocirea ta m-ai împrieteni cu Părintele tău cel ceresc. Asemenea vei face răsplătire părintelui tău, care te-a născut pe tine trupeşte, dacă îi vei pricinui odihnă bătrâneţilor sale în sânul lui Avraam. Cred că Dumnezeu, fiind rugat de tine, te va asculta pentru părinţii tăi, căci porunca Lui este ca să fie cinstiţi de fii, fiindcă cinstea care se face de către fii părinţilor, se suie la Dumnezeu, ca Unul ce este Tată şi Ziditor al tuturor.

Acestea zicându-le cucernica maică a sfântului Evdochim, porunci să ridice lespedea de pe mormânt şi, scoţând afară racla cu sfintele moaşte, se arătă o minune preaslăvită, căci trecuseră 18 luni de la îngroparea sfântului şi, atâta vreme aflându-se în pământ, acele cinstite moaşte nu suferiseră nici o schimbare, ci răspândeau bună mireasmă.

 Acolo se află şi un ieromonah cu numele Iosif, care apucă sfintele moaşte ca să le ridice drept şi numai cât le îmbrăţişă, stătură drepte, ca şi cum ar fi fost vii. Înspăimântat, căzu înaintea picioarelor sfântului, rugându-l ca pe un viu să-l lase să ia hainele lui pentru evlavie. Şi aşa începu întâi a scoate dulama şi-i puse alta; apoi cu multă ușurință scoase din picioarele lui încălţările pe care le purta, încât se arăta, ca şi cum însuşi sfântul îi ajuta spre a le scoate. Apoi îl aşeză iarăşi în chipul cel dintâi, slăvind împreună cu cei de faţă pe Dumnezeu.

Astfel se descoperi mormântul sfântului, ca să se arate darul cel mare cu care Dumnezeu l-a slăvit pe el, încât să păzească peste fire trupul lui nestricat. Arătându-se acestea, se înfricoşară diavolii şi fugeau din oameni ca izgoniţi de fulger. Şi cu adevărat, dacă, fiind ascuns în pământ, se temeau de el diavolii şi fugeau din oameni, cu cât mai mult se înfricoşară de el, după ce se arătă şi strălucea în slava sfinţeniei.

După aceasta se ivi neînţelegere între maica sfântului şi între cei de acolo; pentru că maica sfântului voia să ia sfintele moaşte şi să le ducă în Constantinopol, zicând:

– Steaua aceasta a răsărit din pântecele meu.

Iar cei de acolo ziceau:

– Cu adevărat, din tine a răsărit, dar la noi a strălucit. Deci cum este cu putinţă să ne lipseşti pe noi de un dar ca acesta, care aici şi-a întins razele atâtor minuni? Această vie este de la voi, dar la noi şi-a dat rodul darurilor, fiindcă aşa a binevoit Dumnezeu. Deci să nu te împotriveşti hotărârii lui Dumnezeu, să nu ne iei nouă dumnezeieştile daruri, să nu voieşti a lipsi atâta mulţime de folosul sufletului şi al trupului. Îţi ajunge, pentru slavă, că te-ai arătat maică a unui sfânt ca acesta!

Auzind ea acestea, se duse în linişte la ale sale, ca o înţeleaptă.

Dup multe zile, ieromonahul Iosif, aflându-se acolo, află vreme potrivită de fură comoara şi fugi, neştiind nimeni din cei de acolo. Şi mergând Iosif cu sfintele moaşte pe ascuns, fu vădit de mirul ce curgea dintr-însele şi din minunile care se făceau pe drum. Căci o femeie îndrăcită, fiind dusă pe drum de oarecare, se întâmplă de se află acolo unde erau sfintele moaşte. Atunci se sălbătici diavolul şi făcu pe femeie să strige, ocărând pe sfânt şi sărind fără de rânduială. Astfel ieşi diavolul acela, fiind izgonit de darul Sfântului Duh. Iar femeia aceea, făcându-se sănătoasă, se întoarse la casa sa, slăvind pe Dumnezeu. Apoi o oarecare fecioară, având patimă înfricoşată, îndată ce se apropie cu credinţă de sfintele moaşte, luă tămăduire.

Astfel fură duse sfintele sale moaște la părinții săi. Maica sa le făcu o raclă de argint și le așeză în biserica Maicii Domnului, pe care o zidise mai înainte; şi se făceau şi acolo în fiecare zi mulțime mare de minuni.

+ * + * +

1. Sf si Dreptul Evdochim 1.2

Cinstită pomenirea ta astăzi pe noi ne-a adunat la dumnezeiasca raclă a moaștelor tale. Căci pentru toți ce se apropie și se închină, se alungă toată vătămarea demonilor și se izbăvesc de felurite boli, Fericite Evdochime. (Condacul Sfântului, glasul al 3-lea)

Ca zorile și ca soarele a strălucit pomenirea ta, luminând inimile cele din întuneric; că tu cu adevărat te-ai cunoscut fiul luminii și al zilei, cugetătorule de Dumnezeu, Evdochim; pentru aceea te cinstim. (din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Racla moaștelor tale, picurând dulceața tămăduirilor celor bogate, gonește patimile celor ce cu credință te cinstesc pe tine, Evdochim, și arde toate cetele demonilor. (din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Vietile Sfintilor iulie 1

+ * + * +

Frescă din veacul al XVI-lea de la Mănăstirea Stavronichita din Sfântul Munte Athos, Grecia

1. Sf si Dreptul Evdochim 2.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea de la Mănăstirea Decani din Kosovo, Serbia

1. Sf si Dreptul Evdochim 3

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 31 iulie, 2013 at 00:19  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Filaret cel Milostiv, Turcia (1 decembrie)

(Sursă: http://www.hramvsr.by/images/Filaret1big.jpg)

Sfântul Filaret se născu pe la anul 780 în Paflagonia (Turcia de astăzi) din părinţi de neam bun. La plinirea vârstei îşi luă după lege femeie şi se îndeletnicea cu lucrarea pământului, din care-şi agonisea cele de trebuinţă familiei sale şi făcea milostenie săracilor. Drept aceea alergau la dânsul cu sârguinţă toţi săracii, având trebuinţă de ceva de la dânsul: de haine, hrană, bou, cal ori asin, sau orice fel de lucru, şi toţi primeau îndestulându-se în trebuinţa lor.

Însă din pizma diavolului, ajunse pururea pomenitul Filaret la o atât de mare sărăcie, ca odinioară Iov, încât era lipsit chiar de hrana cea de toate zilele. În toată această vreme însă sfântul Filaret nu încetă milostenia, mai degrabă lipsindu-şi familia sa de cele sărace care le mai rămăseseră.

Dumnezeu, Purtătorul de grijă a toate, nu îl lăsă să se zbată până în sfârşit în lipsă şi rândui ca fiul împărătesei Irina, Constantin, să se căsătorească cu cu nepoata sfântului Filaret, Maria. Mai apoi, Dumnezeu rândui ca şi sfântul Filaret să fie cinstit cu dregătoria de consul şi să ajungă stăpân peste multe bogăţii, din care le împărţi după obicei cu îmbelşugare săracilor.

Milostivul Filaret spunea:

– Dumnezeu ştie nevoia fiecărui om care cere, El precum voieşte, aşa să rânduiască mâna celui ce dă milostenie.

Când fericitul Filaret cunoscu apropierea sfârşitul său, chemă toate rudele sale şi le prezise cele aveau să se întâmple fiecăruia. Mai adăugă şi aceste cuvinte vrednice de pomenire:

– Sa nu uitaţi, fiilor şi rudeniilor, iubirea de săraci! Să cercetaţi pe bolnavi şi pe cei din închisori! Să apăraţi pe văduve şi pe orfani! Să nu poftiţi lucrurile altora! Să nu lipsiţi de la slujbele şi de la liturghiile Bisericii! Şi ca să spun pe scurt, să nu încetaţi a face ceea ce m-aţi văzut pe mine făcând.

Spunând acestea, se rugă pentru ei, apoi adormi în pace dânsu-şi cinstitul său suflet în mâinile Domnului.

+ * + * +

Viaţa Sfântului Filaret cel Milostiv pe larg poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/decembrie/12-01-sf_filaret.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143001.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143003.jpg)

(Sursă: http://img1.liveinternet.ru/images/foto/b/2/404/1644404/f_10632625.jpg)

(Sursă: http://www.ikona-kiot.ru/wp-content/uploads/filaret-milostivy-1.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2143/s2143004.jpg)

Published in: on 30 noiembrie, 2011 at 22:40  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , ,