Sfântul Cuvios Memnon făcătorul de minuni, Egipt (19 mai și 29 aprilie)

Sf Cuv Memnon 2.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Acesta lepădându-se de lume pentru Dumnezeu şi petrecând cu dreptate şi cu plăcere dumnezeiască, cu ascultare şi cu plecăciune se făcu conducător monahilor.

Fiind blând şi smerit şi plin de dragoste, se făcu şi făcător de minuni, căci odinioară venind lăcuste pe semănăturile mănăstirii, ieşi sfântul şi prin rugăciune le goni cu foc şi se înecară în râu.

Şi într-un loc fără de apă, făcu prin rugăciune de izvorî apă, care şi până în ziua de astăzi izvorăşte pururea întru slava lui Hristos.

Altă dată iarăşi lovind furtuna pe nişte călători ce călătoreau pe mare cu corabia şi rugându-se sfântului să le fie în ajutor, se arătă între dânşii cârmuind corabia şi îmbărbătându-i să nu se teamă, scoțându-i curând cu linişte la liman. Astfel strălucind mulţi ani şi făcând minuni, dăruia izbăvire celor ce-l chemau în ajutor.

Şi făcându-se plăcut până la sfârşit, se duse către Domnul plin de merindea faptelor bune.

Pomenirea sfântului cuvios Memnon se mai săvârșește și în ziua de 29 aprilie.

+ * + * +

Sf Cuv Memnon 2.2Fiind iubitor de oamenii cei neputincioşi, ai primit mult har de la Dumnezeu, a tămădui patimile cele netămăduite, preacuvioase.

O minune! Cum numai cu che­marea ta se mântuiesc credincio­şii cei ce înoată, văzându-te pe tine apropiat şi potolind tulbu­rarea valurilor, Sfinte Mărite Memnon.

Din racla ta ca dintr-un izvor curg pâraiele tămăduirilor, care prin Puterea Dumnezeiescului Duh curăţesc bolile şi întinăciunile şi adapă cugetele celor ce te cinstesc pe tine, preacuvioase.

Ca cel ce ai fost vrednic, te-ai mutat la Locaşurile cele Veşnice şi te-ai numărat în cetele preacuvioşilor, Sfinte Fericite Memnon; cu care dimpreună adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine pe pământ. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie în ziua de 29 aprilie)

+ * + * +

Canonul de rugăciune al Sfântului Cuviosului Memnon făcătorul de minuni:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-memnon-facatorul-de-minuni (clic aici)

+ * + * +

Sf Cuv Memnon 1.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Anunțuri

Sfânta Cuvioasă Isidora cea nebună pentru Hristos din Mănăstirea Tabena, Egipt (1 mai)

Sf Cuv Isidora 1.1Această cuvioasă maică s-a nevoit în Mănăstirea Tabena sau Tabenisioților din Egipt în veacul al IV-lea. Ea își luă greaua cruce a nebuniei pentru Hristos căci se prefăcea a fi nebună și îndrăcită.

Celelalte maici o disprețuiau atât de mult, încât nu voiau să mănânce cu ea. De aceea, rămânând la bucătărie, făcea acolo toate treburile și era ștergarul mănăstirii, împlinind cu fapta ce s-a scris: „De se socotește cineva înțelept între voi în veacul acesta, să se facă nebun ca să fie înțelept” (1 Cor. 3, 18).

Aceasta, având o cârpă zdrențăroasă pe cap, în vreme ce toate celelalte erau împodobite cu culion, își săvârșea astfel rânduiala. Pe ea n-a văzut-o nici una dintre cele 400 de maici ce se nevoiau în acea mănăstire mâncând în anii vieții ei; ea nu se așeză la masă, nici nu luă vreo bucată de pâine, ci se mulțumea să șteargă fărâmiturile de pe mese și să spele murdăria de pe ele. Nu ocăra niciodată pe cineva, nu cârtea, nu grăia puțin sua mult, chiar de era lovită sau batjocorită, sau ocărâtă sau injuriată.

Deci se arătă un înger sfântului cuvios Pitirim (Pitirum sau Pitirion, pomenit la 29 noiembrie), pustnicul încercat de pe muntele Porfiriti, și îi spuse:

– De ce socotești că ești foarte evlavios șezând în acest loc? Voiești să vezi o femeie mai evlavioasă ca tine? Du-te în mănăstirea femeilor tabenisiote și vei afla acolo pe una purtând o diademă pe cap. Ea este mai bună ca tine. Căci luptând cu atâta mulțime, niciodată nu și-a despărțit inima de Dumnezeu. Iar tu, șezând aici, hoinărești cu minte prin cetăți.

Și cel ce nu ieșise niciodată se duse la mănăstirea aceea de femei și rugă pe învățători să-i îngăduie să intre în mănăstirea femeilor. Iar aceia cutezară să-l lase să intre, ca pe unul ce era vestit și bătrân.

Și intrând ceru să le vadă pe toate. Dar aceea nu se arătă. La sfârșit le spuse:

– Aduceți-le pe toate. Căci mai lipsește una.

Îi spuseră lui:

– Avem una nebună la bucătărie. (Căci așa numeau pe cele bolnave la minte)

Le zise:

– Aduceți-mi-o și  pe aceea. Lăsați-mă să o văd.

Plecară să o cheme, însă ea nu ascultă, poate simțind ce se petrece sau poate fiindcă nu i se descoperise.

– Sfântul Pitirim dorește să te vadă.

Căci era vestit. Intrând ea, cuviosul părinte îi văzu cârpa zdrențăroasă de pe frunte și, căzând la picioarele ei, îi spuse:

– Binecuvântează-mă tu!

Toate maicile se uimiră și-i spuseră:

– Avva, nu răbda ocara! E nebună!

Atunci le spuse sfântul Pitirim tuturor:

– Voi sunteți nebune. Aceasta este și maica mea, și a voastră. (Așa erau numite femeile duhovnicești.) Și mă rog să fiu găsit vrednic de ea în ziua judecății.

Auzind ele acestea, îi căzură  la picioare și-și mărturisiră toate greșelile lor: una de a-i fi aruncat apă în spatele cuvioasei maici, alta de a o fi lovit cu pumnii, alta de a-și fi suflat nasul asupra ei. Și toate își arătară batjocurile lor deosebite. Iară el, după ce se rugă pentru ele, plecă.

După puține zile, cuvioasa Isidora, nesuportând slava și cinstea surorilor și simțindu-se împovărată de laude, ieși din mănăstire și nimeni nu știu unde se duse și cum sfârși.

Pomenirea sfintei cuvioase Isidora este săvârșită de Biserica Ortodoxă Română și de cea Greacă în ziua de 1 mai, iară de Biserica Ortodoxă Rusă și în Viețile Sfinților pe 10 mai.

+ * + * +

Sf Cuv Isidora 1.2Pentru dragostea Mirelui Tău Hristos ai coborât cu mintea în adâncul smereniei şi luând de acolo jugul nebuniei pentru Cel Iubit, ai început să lucrezi mântuirea în noaptea scurtă a acestei vieţi, pentru care te lăudăm aşa: Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos!

Cu gândurile smerite ale inimii alergai cuvioasă, pe cărările poruncilor dumnezeieşti şi niciodată încălţând picioarele tale, te osteneai a săvârşi alergarea cea bună şi să iei din mâna Împăratului slavei cununa măririi, căreia ne învredniceşte şi pe noi, cu rugăciunile tale, pentru a-I cânta Domnului: Aliluia!

Ploaia ocărilor neîncetat te cuprindea, însă, o, minune, rămâneai neudată, având totdeauna acoperământul Duhului Sfânt, care ca un veşmânt al păcii luminate îmbrăca sufletul tău, ca să cânţi neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia

Cu veşmântul blândeţii acoperindu-ţi inima ta, săgeata nici unui gând de osândire nu a rănit sufletul tău, ci pe toate răbdându-le cu mulţumire, neîncetat aduceai Stăpânului laude îngereşti de: Aliluia!

Nesuferind a primi laudele surorilor, prin care-ţi era primejduită comoara smereniei, în taină ai părăsit mănăstirea şi până la sfârşitul vieţii ţi-ai împodobit inima cu laude dumnezeieşti, pentru care ai fost slăvită de Ziditorul tuturor cu cântări ca acestea: Bucură-te, Cuvioasă Isidora, tainică purtătoare a Crucii nebuniei pentru Hristos! (Din Acastistul Sfintei)

+ * + * +

Acatistul Sfintei Cuvioase Isidora din Egipt:

http://sfminasv.blogspot.ro/2013/04/acatistul-cuvioasei-isidora.html (clic aici)

Acatiste ale Sfintilor de peste an vol 2+ * + * +

Viața Sfintei Cuvioase Isidora din Egipt poate fi aflată în:

Istoria lausiaca (Lavsaiconul) - Paladie+ * + * +

Sf Cuv Isidora 3(Sursă: http://agiografikesmeletes.blogspot.ro/)

Sf Cuv Isidora 5.1(Sursă: http://www.apostoliki-diakonia.gr/)

Sf Cuv Isidora 2.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sf Cuv Isidora 4.1(Sursă: http://www.rel.gr/)

Sfântul Cuvios Anastasie Sinaitul, Egipt (21 aprilie)

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 2.1

(Sursă: http://hranive.ru/)

Acesta lăsând lumea şi luându-şi crucea sa pe umeri, după cuvântul Domnului, urmă lui Hristos cu osârdie. Și dorind mai mari nevoinţe de fapte bune, se duse la Ierusalim şi închinându-se la cinstitele locuri şi cu credinţă sărutându-le, se sui la Muntele Sinaiului.

Acolo petrecu multă vreme ca monah aflat sub ascultarea slăvitului stareț Ioan Scărarul.

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul ( clic aici, pomenit la 30 martie)

Sf Cuv Ioan Scararul 9.1(Sursă: http://www.ruicon.ru)

După fericita adormire a sfântului cuvios Ioan, sfântul Anastasie fu făcut stareț.

Făcându-se în toate foarte smerit cugetător, sfântul Anastasie primi de la Dumnezeu darurile cunoştinţei, multei înţelepciuni și iscusinței scrisului, așternând în scris viețile unor sfinți și alcătuind cuvinte spre folosul sufletului.

El duse o luptă neîmpăcată cu ereticii akefaliți ce se tâlcuiește „fără cap”, căci lepădau hotărârile celui de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451).

Ajungând la adânci bătrâneți, în anul 685 se strămută la cereștile locașuri ale Domnului Căruia îi slujise cu credință.

+ * + * +

Cuvinte ale Sfântului Cuvios Anastasie Sinaitul

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/ca-mandria-este-pacat-cumplit-care-poate-sa-piarda-orice-dreptate-omului (clic aici)

http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/relatia-cu-ingerul-pazitor (clic aici)

+ * + * +

Dintre scrierile Sfântului Cuvios Anastasie Sinaitul:

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 3 carte

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 4 carte

Cuvinte despre această carte pot fi aflate în lansarea sa de la Librăria Sophia din București:

https://www.youtube.com/watch?v=cFMvOwwm4Q0 (clic aici)

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 5 carte

+ * + * +

Sf Cuv Anastasie Sinaitul 1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Published in: on 21 Aprilie, 2015 at 01:21  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Zaharia, Egipt (24 martie)

Sf Cuv Zaharia, Egipt (405) 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta se născu în preajma anului 372, fiind fiul sfântului Carion Egipteanul (pomenit la 5 decembrie) care își lăsă femeia și copiii, făcându-se monah. Însă acesta luă cu sine și pe Zaharia, care avea pe atunci 7 ani, căci maica sa nu putea avea grijă și de dânsul.

Acesta lucrând dragostea lui Dumnezeu din copilărie, se învrednici  de mari daruri duhovnicești mai mult decât alții. El se simțea cuprins cu toată ființa sa de văpaia darului lui Dumnezeu.

***

Odată sfântul Macarie îi spuse sfântului Zaharia:

– Spune-mi care este lucrul monahului?

Iar acesta îi răspunse:

– Pe mine mă întrebi, părinte?

Iar sfântul Macarie îi grăi:

– Am vestire către tine, fiule Zaharie, căci este cel ce mă îndeamnă să te întreb.

Iar Zaharia îi spuse lui:

– Precum socotesc, părinte, cel ce își face silă întru toate, acesta este monah.

***

Altădată mergând sfântul Moise să scoată apă, află pe Zaharia rugându-se lângă fântână și Duhul lui Dumnezeu șezând desupra lui.

***

Altădată sfântul Moise îi grăi sfântului Zaharia:

– Spune-mi, ce voi face?

Auzind aceasta, sfântul Zaharia se aruncă pe sine la picioarele lui, zicând:

– Tu mă întrebi, părinte?

Zis-a lui bătrânul:

– Cred mie, fiule Zaharie, că am văzut pe Duhul Sfânt pogorându-se peste tine și dintru aceasta sunt silit să întreb.

Atunci Zaharia luând culionul din cap și aruncându-l la pământ și călcându-l, zise:

– De nu se va zdrobi omul așa, nu poate să fie monah.

***

Șezând odată sfântul Zaharia la Schit îi veni lui vedenie și sculându-se îi vesti părintelui său Carion, iar bătrânul, fiindcă era lucrător, nu era iscusit la acestea și sculându-se îl bătu zicând că de la draci este.

Însă sfântul Zaharia rămase cu gândul acesta. Și sculându-se, se duse la sfântul Pimen noaptea și îi vesti lucrul acesta și cum se ard cele dinlăuntru ale lui și văzând bătrânul că de la Dumnezeu este, îi zise lui:

– Mergi la cutare bătrân și orice îți va zice ție, fă!

Și ducându-se către bătrânul, mai înainte de a întreba el ceva, apucând bătrânul îi spuse lui toate și că vedenia este de la Dumnezeu.

– Deci mergi și supune-te părintelui tău!

***

Zis-a sfântul Pimen că întrebă sfântul Moise pe sfântul Zaharia când era aproape să moară:

– Ce vezi?

Și îi zise lui:

– Nu este mai bine a tăcea, părinte?

Iar sfântul Moise îi răspunse:

– Așa, fiule, taci!

Și în ceasul morții sale, șezând sfântul Isidor și căutând la cer, zise:

– Veselește-te, fiul meu Zaharia, că ți s-au deschis ție porțile Împărăției cerurilor.

***

Fiind o mare făclie printe monahii pustiei, sfântul cuvios Zaharia se mută la Domnul în anul 405, la vârsta de 32 de ani, mijlocind cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Pomenirea sfântului Zaharia se mai săvârșește și dimpreună cu părintele său, sfântul cuvios Carion, în ziua de 5 decembrie.

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Zaharia poate fi aflată în

Patericul egipteanși

Patericul egiptean

Published in: on 24 Martie, 2015 at 11:30  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Serapion Sidonitul sau Pânzarul, Egipt (21 martie)

Sf Cuv Serapion Sidonitul sau Panzarul (sec IV) 1.1(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/)

Acesta a trăit în veacul al IV-lea în Egipt și se numea Sidonitul, ce se tâlcuișete Pânzarul, pentru că pururea purta numai o haină de pânză, nevoindu-se în multă sărăcie. Însă fiind foarte învățat, ajusese să știe pe de rost toate Scripturile. Și după o vreme, își luă nevoința de a străbate lumea.

Astfel, mergând într-un oarecare oraș se vându pe sine unor actori slujindu-le până îi făcu creștini. Afară de pâine și apă nu lua nimic, nici nu-și odihnea gura din învățarea Scripturilor. După multă vreme, primul se pocăi actorul, apoi actrița, apoi toată trupa lor. Se spune că până nu îl cunoscură, le spăla picioarele amândorura. Deci amândoi botezându-se, părăsiră teatrul ducând o viață cuviincioasă și evlavioasă. Stăruind să rămână cu dânșii, sfântul le spuse:

– Deoarece Dumnezeu a lucrat și s-a mântuit sufletul vostru, vă voi spune taina gândului meu. Îndurându-mă eu de sufletul vostru, m-am vândut pe mine vouă pentru ca să vă mântuiesc. Iar fiindcă aceasta a făcut-o Dumnezeu și v-a mântuit sufletul vostru prin smerenia mea, luați-vă aurul vostru, ca să plec și să ajut și pe alții.

Aceștia îi răspunseră:

– Dă aurul săracilor, căci s-a făcut arvună mântuirii noastre. Dar vino să ne vezi măcar o dată pe an.

Ajungând în Grecia, petrecu 3 zile în Atena și neprimind nicio pâine flămânzi tare. Căci foamea fără voie e cumplită, fiind însoțită de neîncredere. Și ducându-se în agora orașului unde erau adunați fruntașii locului, începu să plângă:

– Bărbați atenieni, ajutați-mă!

– Ce ai? îl întrebară aceștia.

– Sunt de neam egiptean. Și când am plecat din patria mea, am căzut în mâinile a trei cămătari. De doi am scăpat, nemaiputând cere ceva de la mine. Dar de unul nu am scăpat.

Întrebându-l cine erau acei cămătari, sfântul părinte le răspunse:

– M-au tulburat din tinerețe iubirea de arginți, lăcomia pântecelui și curvia. De două, anume de iubirea de arginți și de curvie am scăpat. Nu mă mai tulbură. Dar de lăcomia pântecelui nu pot scăpa. Căci e a patra zi de când nu mănânc și stomacul stăruie a mă tulbura și îmi cere datoria obișnuită, fără de care nu pot trăi.

Atunci unii dintre filosofi, socotind că joacă teatru, îi dădură o monedă. Deci primind-o el o dădu unei brutării și primi o pâine, ieșind apoi îndată din cetate. Și nu se mai întoarse acolo. Atunci cunoscură filosofii că era un om cu adevărat virtuos și dând brutarului prețul pâinii, luară înapoi moneda.

Ajungând sfântul Serapion prin părțile Spartei, auzi că una din căpeteniile cetății e maniheu, cu toți ai casei sale, însă în rest este un om virtuos. Se vându iarăși aceluia și în 2 ani îl despărți de erezie, aducându-l la Biserică. Iar aceștia nu-l mai socotiră slugă, ci frate adevărat și părinte.

Iară el se îmbarcă pe o corabie ce călătorea spre Roma. Petrecând în această cetate și săvârșind și alte lucruri minunate, se mută odihna cea de Sus gătită de Dumnezeu bineplăcuților săi, la vârsta de 60 de ani, fiind înmormântat la Roma. Până astăzi pururea veghează la izbăvirea și mântuirea tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Serapion, scrisă de Sfântul Ierarh Paladie, episcop de Helenopolis (pomenit la 28 ianuarie), poate fi aflată în:

Istoria lausiaca (Lavsaiconul) - Paladie

Published in: on 21 Martie, 2015 at 12:14  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Mucenic Epimah din Pelusium, Egipt (11 martie)

Sf Mc Epimah din Pelusium, Egipt (250) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta era din cetatea Pelusium, aflată pe valea Nilului, în Egipt.

În vremea prigoanei împotriva creștinilor din preajma anului 250, sfântul Epimah, cuprins de multă râvnă, merse în marea cetate a Alexandriei și intrând într-un templu idolesc la vremea săvârșirii jertfelor, acesta răsturnă jertfelnicul și dărâmă idolii păgâni mărturisind pe Hristos.

Aflând de aceasta, guvernatoarul Apelian porunci să fie prins și supus la chinuri. Iară slujitorii îl spânzurară de un lemn și îl strujiră cu unghii de fier și îi zdrobiră oasele cu pietre. Din voia Domnului de a-l slăvi pe robul Său încă din lumea aceasta, în vremea pătimirii sale, o picătură din sângele său sări pe ochiul orb al unei femei care pe dată văzu lumina și i se făcu ochiul sănătos.

Mai apoi, sfântului Epimah i se tăie capul, fiind de atunci pururea izvor îmbelșugat de milostivire tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Sf Mc Epimah din Pelusium, Egipt (250) 2.1Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Pomenirea sfântului mucenic Epimah se mai săvârșește și la 31 octombrie.

+ * + * +

Cetatea Pelusium de odinioară, Egipt

Pelusium 7(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Pelusium 6(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Pelusium 3(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Pelusium 5(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Pelusium 4(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Published in: on 11 Martie, 2015 at 15:05  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Amun Nitriotul, Egipt (4 octombrie)

2. Sf Cuv Amun Nitriotul, Egipt (350 sau 352) 1

Frescă săvârșită în anul 1197, aflată în Cipru, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul cuvios Amun Nitriotul este începătorul vieții monahale de pe Muntele Nitriei din Egipt.

Acesta se născu în preajma anului 280, fiind silit de părinți pe când avea 22 de ani să se însoare. Vreme de 18 ani locui cu soția sa în curăție.

În preajma anului 320 sfântul Amun merse la sfântul cuvios Antonie cel mare (pomenit la 17 ianuarie) pentru a îmbrățișa viața monahală, iar soția sa rămase în casa lor în bună cuviință făcând din aceasta mănăstire de maici.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare (pomenit la 17 ianuarie)

1. Sf Cuv Antonie cel mare 1.1Frescă săvârșită în veacul al XVII-lea și aflată în biserica Patriarhiei din Pec, Serbia

(Sursă: http://ruicon.ru/)

Vreme de 22 de ani se osteni sfântul părinte în locurile pustii din Muntele Nitriei, însă adeseori venea pentru sfat la sfântul Antonie cel mare. Pentru mulțimea ostenelilor sale, dobândi de la Dumnezeu dreaptă socotinţă şi darul facerii de minuni, făcându-se astfel de mare folos multora.

La vremea trecerii sale la Domnul, sfântul Antonie văzu pe îngeri însoţind sufletul cuviosului părinte Amun către cer.

2. Sf Cuv Amun Nitriotul, Egipt (350 sau 352) 2.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Fericita sa adormire se petrecu în preajma anului 352.

+ * + * +

Cele ce s-au păstrat despre sfântul cuvios Amun Nitriotul pot fi aflate în „Patericul egiptean”:

Patericul egiptean

+ * + * +

Miniatură săvârșită la Mănăstirea Diaconești, România

2. Sf Cuv Amun Nitriotul, Egipt (350 sau 352) 3.1

Published in: on 3 Octombrie, 2014 at 23:15  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Mucenic Pafnutie Egipteanul, Egipt (25 septembrie)

6. Sf Mc Pafnutie Egipteanul (sec IV) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

(Sursă: http://commons.wikimedia.org/)

Acesta fu chemat din Egipt si se nevoi în deșert. În vremea persecuțiilor lui Dioclețian (284-305), guvernatorul Adrian porunci ca sfântul Pafnutie să îi fie adus înainte. Sfântul părinte, neașteptând după aceștia, se înfățișă singur înaintea guvernatorului pentru a mărturisii pe Hristos și pentru a primi muceniceștile cazne.

Dintre soldații care îl puseră la cazne, Dionisie si Calimachi, văzând puterea cu care Dumnezeu îl ținea pe sfântul mucenic neatins crezură în Hristos Mântuitorul ei înșiși, pricină pentru care le fură tăiate capetele. După aceste cazne, sfântul Pafnutie fu aruncat în închisoare unde  aduse la Hristos 40 de întemnițați care primiră mai apoi și ei cununa muceniciei prin arderea de vii.

După o vreme, arătându-se nevătămat prin grija lui Hristos, sfântul Pafnutie fu lăsat liber, iar un creștin pe nume Nestorie îl primi pe dânsul la sine. Acesta împreună cu familia sa, primind îndrumarea cea duhovnicească a sfântului, ajunseră curând dintre cei mai râvnitori în credință, primind până în sfârșit moartea cea mucenicească. Sfântul fu sfătuitor și întări în credință mulți alți creștini pentru a-L mărturisi pe Hrsitos și pentru a primi de Dumnezeu binecuvantatele cazne. Unii fură tăiați cu sabia, alții arși de vii, iar cu toții fură în număr de 546.

Sfântul însuși fu aruncat de călăi într-un râu cu o piatră atârnată de gât, însă acesta se arătă plutind la mal cu piatra. În cele din urmă îl trimiseră pe sfântul mucenic înaintea împăratului Dioclețian însuși, iar acesta porunci ca sfântul Pafnutie să fie răstignit într-un smochin.

Și astfel se mută sfântul Pafnutie la odihna cea de Sus gătită lui de Dumnezeu, de unde pururea mijlocește cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

6. Sf Mc Pafnutie Egipteanul (sec IV) 1.2(Sursă: http://commons.wikimedia.org/)

Frescă săvârșită în veacul al XIV-lea și aflată în Mănăstirea Gracanica, Serbia

6. Sf Mc Pafnutie Egipteanul (sec IV) 2.3

6. Sf Mc Pafnutie Egipteanul (sec IV) 2.4(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 25 Septembrie, 2014 at 11:36  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei, Egipt (28 februarie)

Sf Sf Mc Proterie, patriarhul Alexandriei 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4093.jpg)

Acesta era presbiter în Alexandria pe vremea când patriarh al Alexandriei era ereticul Dioscor care propovăduia erezia monofizită, învățând că în Hristos este o singură fire, iar nu două firi.

În vremea aceea, pe scaunul împărăției se aflau sfinții împărați Marcian și Pulheria (pomeniți în ziua de 17 februarie).

Bărbatul acesta sfânt și credincios, Proterie, stătu împotriva lui Dioscor și pentru aceasta răbdă multe necazuri.

Tot atunci se ținu și cel de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, unde fu osândită erezia monofizită.

Al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451)

Sf Sf Mc Proterie, patriarhul Alexandriei 3.1 Al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ru/)

Dioscor fu scos din scaunul episcopal și trimis în surghiun, iar sfântul Proterie fu ales în locul său.

Ca un adevărat următor al lui Hristos, el cârmui cu râvnă și dragoste Biserica. Însă ucenicii lui Dioscor nu încetau a face tulburare în Alexandria.

În timpul unei tulburări sângeroase, sfântul Proterie părăsi cetatea cu gândul se a sta o vreme departe de ea. Pe cale i se arătă în vedenie sfântul Isaia proorocul.

Sfântul Prooroc Isaia ( pomenit în ziua de 9 mai)

Frescă din veacul al XVI-lea din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Prooroc Isaia (9 mai) 2.1 fresca din sec XVI Man Dionisiu Athos

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acesta îi spuse sfântului Proterie:

– Întoarce-te în cetate, căci te aștept să te iau.

Sfântul Proterie se întoarse la Alexandria și intră în biserică. Aflând aceasta, ereticii plini de furie năvăliră în biserică, puseră mâna pe patriarh și îl uciseră cu nemilostivire cu ciomegele de trestie pe care le purtau în mâini și care aveau în capete fier ascuțit. Apoi uciseră și pe alți șase oameni care erau cu dânsul. Deci vărsară sânge nevinovat în ziua Sâmbetei celei mari. Apoi, legând trupul cel mort al sfântului Proterie de picioare, îl traseră în mijlocul cetății, bătăndu-i și zdrobindu-i în bucăţi mădularele lui. Iar unii, mai fără de omenie, rupeau trupul lui cu dinţii, ca fiarele şi câinii; apoi, aprinzând un foc mare, îl arseră și îl făcură cenuşă şi praful în vânt îl aruncară. După aceea, arseră și scaunul patriarhal pe care şezuse sfântul Proterie ca și cum era întinat de el, chiar dacă singuri necuraţi erau ei.

Astfel, minunatul păstor al turmei lui Hristos, primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 457.

Sfinții Mucenici Mina, Ermoghen și Evgraf din Alexandria, Egipt (10 decembrie)

1. Sf Mc Mina, Ermoghen si Evgraf 1 Fresca din anul 1721 Man Vatoped Sf Munte Athos Grecia

Frescă de la anul 1721 din Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinţii Mucenici Mina şi Ermoghen se trăgeau din Atena și locuiau în Bizanţ, fiind ţinuţi la mare cinste de împărat şi de popor.

Sfântul Mucenic Mina

1. Sf Mc Mina, Ermoghen si Evgraf - Sf Mc Mina 1 Fresca din 1546 Man Stavronichita Sf Munte Athos Grecia

Frescă de la anul 1546 din Mănăstirea Stavronichita, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Mina era vestit pentru multa sa înțelepciune şi meșteșugul vorbirii frumoase, şi, măcar că pe dinafară se comporta ca un păgân, în inima sa era creștin adevărat.

Sfântul Mucenic Evgraf, dimpreună cu Sfânta Mare Muceniță Tecla

1. Sf Mc Mina, Ermoghen si Evgraf - Sf Mc Evgraf 2.1 cu Sf Mc Tecla

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Evgraf era ighemon al cetății Bizanţul și se purta ca un păgân și pe dinlăuntru și pe dinafară, dar era milostiv și făcea multe fapte bune.

Când se stârni gâlceavă între creștinii și păgânii din Alexandria, împăratul Maximin îl trimise pe sfântul Mina să astâmpere tulburarea și să stârpească creștinismul din cetate.

Sfântul Mina se duse și statornici pacea, însă mărturisi că este creștin, ba încă, prin meșteșugul grăirii sale și prin mulțimea minunilor, aduse mulți păgâni la credința cea adevărată. Auzind aceasta, împăratul îl trimise pe Ermoghen să-l pedepsească pe sfântul Mina și să înăbușe creștinismul.

Pătimirea Sfântului Mucenic Mina și botezul Sfântului Mucenic Ermoghen. Miniatură din veacul al XI-lea din Mănăstirea Esfigmenu, Sfântul Munte Athos, Grecia

1. Sf Mc Mina, Ermoghen si Evgraf 4 Marturisirea Sf Mina si botezul Sf Ermoghen miniatura din sec XI Sf Munte Athos, Grecia(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ermoghen îl duse pe sfântul Mina la judecată, îi tăie picioarele și limba, îi scoase ochii și îl aruncă în temniță. În răceala temniței, sfântul Mina fu cercetat de Însuși Iisus Domnul Care îi dărui tămăduire și mângâiere robului Său celui pătimitor.

Văzând tămăduirea cea minunată a sfântului Mina, sfântul Ermoghen primi și el botezul, apoi începu a propovădui cu putere credința creștină și fu sfințit episcop al Alexandriei.

Atunci, Maximin, umplând-se de mânie, merse el însuși la Alexandria și îi dădu pe sfinții Mina și Ermoghen la chinuri grozave, însă ei le răbdară pe toate cu bărbăție, întăriți de darul lui Dumnezeu.

Văzând vitejia acestor ostași ai lui Hristos și minunile pe care Dumnezeu le săvârșea printr-înșii, Evgraf, sfetnicul și prietenul sfântului Mina, ieși dinaintea judecătorilor și îi strigă împăratului pe față:

– Și eu sunt creștin!

Cuprins de furie, împăratul își scoase sabia și îi tăie capul sfântului Evgraf. Apoi, porunci călăului a tăia și capetele sfinților Mina și Ermoghen.

Sfintele lor moaște fură aruncate în mare, însă plutiră în chip minunat până la Constantinopol, unde episcopul cetății, vestit de mai înainte printr-o vedenie, le întâmpină cu alai și le îngropă cu cinste. De atunci, pururea izvorăsc îmbelșugat minuni tuturor ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Ca niște stele mult luminătoare duhovnicește răsărind pe bolta Bisericii, luminați toată zidirea, bunilor biruitori mucenici, cu lumina luptelor și cu strălucirea minunilor. Pentru aceasta, veselindu-ne, săvârșim astăzi pomenirea voastră cea purtătoare de lumină și sfântă, purtătorilor de cununi preafericiți.  (Dintre Stihirile Sfinților ce se cântă la Vecernie)

Iată praznicul cel luminat al mucenicilor cel asemenea cu lumina, a strălucit tuturor, luminând marginile lumii și împrăștiind orbirea sufletelor. Să ne apropiem de el cu osârdie, ca să scoatem sfințenie.

Cei ce ați câștigat mărirea bunătăților cerești de care v-ați învrednicit, rugați-vă ca pe aceasta să o dobândească și cei ce cinstesc cu credință luminata voastră pomenire, ca unii ce stați totdeauna înaintea lui Dumnezeu, rugămu-vă, marilor mucenici. (Din Canonul Sfinților ce se citește la Utrenie)

Published in: on 10 Decembrie, 2013 at 07:08  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,