Sfântul Mucenic Emilian din Durostor, România (18 iulie)

Sf Emilian din Durostorum 1.1

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4393.jpg)

Acesta a trăit în veacul al IV-lea în Durostor (astăzi, Silistra, Bulgaria, care a fost o vreme pământ românesc). Sfântul Emilian a fost militar și  fiu al prefectului Sabbatianus din Durostor.

După domnia sfântului împărat Constantin cel Mare, încercând să reînvie păgânismul, împăratul Iulian Apostatul, porni aprigă prigoană împotriva creștinilor, dând edict prin care creștinismul era interzis în Imperiul roman.

În acea vreme, fu trimis în cetatea Durostor un oarecare Capitolin pentru a cerceta dacă se mai aflau creștini în acele părți. Conducătorii cetății răspunseră că toți locuitorii se închină zeilor. Bucuros de răspunsul primit, Capitolin dădu ospăț chemând pe toți dregătorii cetății. Însă pe când petreceau ei, tânărul Emilian privind împrejur și văzând timpul potrivit ca să câștige cununa mărturisirii, intră în templul păgân și cu un ciocan de fier distruse statuile zeilor și răsturnă altarele și jertfele puse pe ele, apoi ieși nevăzut de nimeni.

Îndată un slujitor îl înștiință pe Capitolin cele întâmplate, iar acesta, plin de mânie, porunci să fie găsit vinovatul. Atunci slujitorii văzură un oarecare țăran trecând prin fața templului, pe care socotindu-l făptașul, îl arestară și îl bătură.

Văzând, sfântul Emilian că este chinuit un om nevinovat în locul lui, merse dinaintea slujitorilor spunând că el a doborât idolii din templu. Fiind întrebat de ce a adus ocări zeilor, răspunse:

– Dumnezeu și sufletul meu mi-au poruncit să calc în picioare pe acești neînsuflețiți, ca să se arate tuturor că sunt pietre fără suflet, muți și surzi, în care nu se află nici un fel de grăire.

Auzind aceste vorbe, Capitolin ceru să fie dezbrăcat, întins cu fața la pământ și umplut de răni adânci cu vine de bou. După o vreme, cerând de la dânsul răspuns și fiind aflat neclintit în credința sa, fu întors cu fața în sus și lovit cu aceeași neîndurare și pe piept.

După ce îl bătură vreme îndelungată, mărturisi din nou că este rob al lui Hristos. Atunci Capitolin, porunci să fie ars de viu ca nu cumva curajul și statornicia lui în credință să fie urmate și de alții. Atunci slujitorii îl scoaseră afară din cetate, aproape de malul Dunării, unde se pregătise un rug pentru el.

Sf Emilian din Durostorum 2.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6012.jpg)

Sfântul Emilian le ceru să-l lase să se roage lui Dumnezeu, iar după ce se rugă fu aruncat în foc. Dumnezeu însă făcu o minune, căci focul cunoscând pe mucenicul Domnului, nu îl mistui, ci îl păzi întreg și neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin care erau aproape îi cuprinse flacăra și îi arse de tot.

Văzând că a rămas nevătămat, sfântul Emilian mări pe Dumnezeu și întorcându-se spre răsărit, se însemnă cu semnul crucii și ridicându-și privirea către cer spuse:

– Doamne, Iisuse Hristoase, primește sufletul meu!

Și zicând aceasta a adormit în pace. Era în ziua de 18 iulie a anului 362.

Femeia lui Capitolin, fiind creștină în taină, rugată de credincioși, ceru de la bărbatul ei trupul noului mucenic spre a fi îngropat după cuviință. Și astfel, uns cu miruri și însoțit de cântări pline de evlavie, trupul său fu așezat în pământ în apropierea cetății Durostor, în locul numit Gedina.

De acolo umplu de bună mireasmă și minuni părțile acelea ale Dunării, ocrotind pururea pe toți cei care îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Sf Emilian din Durostorum 1.2

Stea luminoasă ai arătat Bisericii pe Mucenicul Emilian și ostaș preaales, care lumiunează acum toată lumea cu lucrări de minuni tainice și gonește întunericul necredinței; de la acela luminându-ne cu dumnezeiască cuviință, te lăudăm pe tine, Iisuse atotputernice, Mântuitorul sufletelor noastre. (Dintre stihirile cântate seara la Vecernie)

Fiind plin de darurile Duhului, tămăduiești patimi nevindecate, încetezi arsura bolilor, gonești duhurile cele viclene și tuturor din necazuri le ajuți, vrednicule de laudă.

Racla moaștelor tale, preafericite viteazule mucenic, izvorăște mir ca un pârâu și totdeauna încetează bolile cele de nevindecat ale oamenilor.

Marele Emilian, punându-ne înainte ca niște bucate luptele lui, ne-a chemat pe toți la ospăț; duhovnicește dar să ne veselim și să cântăm: Toate lucrurile lăudați pe Domnul și-L preaînălțați întru toți vecii.

Adunarea cea aleasă a celor întâi-născuți te-a câștigat pe tine cetățean împreună cu dânșii; toți mucenicii, împreună cu cuvioșii, văzând că dănțuiești, se veselesc. Cu care împreună adu-ți aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine, mare mucenice, cel cu nume mare. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Emilian din Durostor

http://www.ortodoxia.md/video/3263–acatistul-sfantului-mucenic-emilian-de-la-durostor18-iulie- (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Emilian aflate în Biserica Nașterea Maicii Domnului din București, România

Sf Emilian din Durostorum 6 moaste

(Sursă: http://ziarullumina.ro/sites/default/files/articol/2012-07/moastele_sfantului_emilian_de_la_durostor.jpg)

+ * + * +

Din evlavia și osteneala vrednice de laudă pentru sfinții pământului nostru românesc:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/104/iulie_emilian_de_la_durostor.html (clic aici)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Vietile Sfintilor iulie 1

+ * + * +

Schiță din anul 1970, săvârșită de maica Iuliania Socolova

Sf Emilian din Durostorum 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6014.jpg)

+ * + * +

Maica Iuliania Socolova, autoarea cărții „Truda Iconarului”

Maica Iuliania Socolova 1

(Sursă: http://www.pravmir.ru/wp-content/uploads/pravmir-images/7web.jpg)

+ * + * +

Biserica Nașterea Maicii Domnului din Drumul Taberei, București, România

Biserica Nasterea Maicii Domnului, Drumul Taberei, Bucuresti 1

(Sursă: http://ziarullumina.ro/sites/default/files/articol/2011-09/171858input_file1074609_1.jpg)

Published in: on 18 iulie, 2013 at 08:58  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Emilian, Italia (7 martie)

Acesta se născu la Roma, iar în tinereţe săvârşi multe păcate grele. Când îşi veni întru sine, se înfrână de la acestea, cuprins de umilinţă şi gândindu-se cu frică la nemitarnica judecată a lui Dumnezeu. Îndată, intră într-o mănăstire unde, prin postiri, privegheri şi ascultare, îşi potoli trupul. El se făcu pildă desăvârşită fraţilor în toate ostenelile cele bune. Noaptea ieşea din mănăstire ca să se roage într-o peşteră din apropiere.

Într-o noapte, neştiind unde mergea cuviosul Emilian, stareţul mănstirii îl urmă în taină. El îl văzu pe acesta stând la rugăciune cu evlavie şi umilinţă, vărsând multe lacrimi. Deodată, o lumină cerească mai strălucitoare decât soarele învălui tot muntele şi mai vârtos peştera cuviosului Emilian, şi un glas se auzi din cer:

– Emiliane, iertate sunt păcatele tale.

Înspăimântat, stareţul se întoarse degrabă la mănăstire, iar a doua zi descoperi fraţilor cele văzute şi auzite. Pentru aceasta, fraţii începură a-l înconjura cu mare cinstire pe cuviosul Emilian.

El nu mai trăi mult şi se săvârşi întru Domnul, în odihna celor îmbrăcaţi în haina cea luminoasă a pocăinţei.

 + * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

Published in: on 7 martie, 2012 at 20:05  Comments (1)  
Tags: , , , ,