Sfântul Ierarh Isaia, episcopul Rostovului, Rusia (15 mai)

Maica Domnului și Sfinții episcopi ai Rostovului (pomeniți la 23 mai, Soborul Sfinților din Rostov și Iaroslav)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut din părinţi de neam bun şi iubitori de Hristos. Din tinereţe, iubind pe Hristos şi lăsând dulceţile lumii acesteia, merse în Marea Lavră a Peșterilor (Pecerska) la cuviosul Teodosie, dorind să fie monah. Cuviosul Teodosie, văzând mai înainte cu duhul că avea să fie lucrător şi iubitor de osteneală, îl îmbrăcă în haina monahală.

Nevoindu-se spre fapte bune şi adăugând osteneală peste osteneală, trecea prin atâtea pătimiri, încât toţi se minunau de viaţa lui cea aspră şi toţi îl priveau cu dragoste, căci era blând, smerit, ascultător, neiubitor de cîştig şi iubitor de fraţi. În trup arăta viaţă îngerească şi, luptându-se cu înfrânarea şi cu răbdarea, omora în sine toate patimile şi poftele trupeşti. Înfrumuseţîndu-se cu înţelepciunea, dreptatea și bărbăţia și săvârșind multe fapte bune, se duse vestea despre dânsul, căci nu poate cetatea să se ascundă stând deasupra muntelui.

De aceea, binecredinciosul domn Izaslav Iaroslavici, auzind de viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu, rugă pe cuviosul Teodosie să-i dea binecuvântare şi să primească egumenia Mănăstirii Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, deoarece cuviosul Varlaam care mai înainte fusese egumen se mută la viața cea veșnică.

Cuviosul Teodosie se plecă spre cererea binecredinciosului domn şi, binecuvântând pe sfântul Isaia, îl trimise egumen al acelei mănăstiri. Iară sfântul Isaia, ascultând pe cuviosul Teodosie, căruia îşi încredinţase toată voia sa, primi cinstea aceea şi se făcu fraţilor povăţuitor iscusit şi bun păstor al turmei ce i se încredinţase. Deşi se schimbase oarecum cu cinstea, însă nu-şi schimbă lucrul şi luarea aminte; ci totdeauna îşi înălţa mintea către Dumnezeu, sârguindu-se în smerenie şi osteneli ale trupului.

Vrând să folosească pe fraţi, singur se afla mai întîi la ascultare şi ceea ce poruncea altora, el făcea mai înainte, dându-se pe sine pildă tuturor, ca să-i ridice pe toţi la multe fapte bune, căci cei ce au obiceiul a se învăţa, nu urmează cuvintelor învăţătorului, mai ales faptelor lui.

Văzând binecredinciosul domn Izaslav că a câștigat în mănăstirea sa un bărbat sfînt ca acesta, se bucura foarte mult, dând multă mulţumire cuviosului Teodosie pentru el.

Însă Dumnezeu vrând să preamărească pe plăcutul Său, după cum şi el preamărea pe Ziditorul său cu lucruri bune, îl cinsti cu vrednicia arhierească.

Astfel, fericitul Leontie făcătorul de minuni, episcopul Rostovului, trecând către Domnul, egumenul Isaia, cu judecata lui Dumnezeu şi cu alegerea tuturor, fu ales episcop al Rostovului.

Luând o vrednicie ca aceasta, merse la scaunul său în cetatea Rostovului și văzând acolo oile sale sălbăticindu-se iar pe oamenii cei botezaţi de curând neîntăriţi încă bine în credinţă, i se rupea inima, gândind că are să dea răspuns pentru dânşii în ziua judecăţii celei înfricoşate. Drept aceea se apucă cu dinadinsul de păstoreştile osteneli, învăţând şi rugându-se pentru turma cea numită cu numele lui Hristos, ca să fie întăriţi în credinţă şi să vieţuiască după învăţătura lui Hristos.

El cerceta cu sârguinţă şi celelalte cetăţi şi sate din stăpânirea Rostovului şi a Suzdalului, aprinzîndu-se cu râvnă pentru dreapta credinţă.

De afla undeva idoli şi capişti, le risipea şi le dădea focului, iar pe oameni îi învăţa şi îi dojenea, ca să creadă în Sfânta Treime, apoi, primind credinţa, îi boteza. Iar pe cei ce nu voiau să creadă, prin minuni şi cu semne multe îi făcea să se întoarcă şi să creadă în adevăratul Dumnezeu. Şi aşa, cu darul lui Dumnezeu, în puţină vreme îi trase pe toţi la Hristos.

Sfântul episcop Isaia era foarte milostiv spre săraci, sărmani şi văduve, hrănitor al flămânzilor, mângâietor al întristaţilor, ajutător şi sprijinitor al celor din primejdie, era, după Iov, ochi ai orbilor şi picioare ale şchiopilor. Toţi se bucurau de el şi pretutindeni preamăreau pe Dumnezeu, că dăruise locului acela un părinte ca acela, învăţător şi povăţuitor.

În vremea stăpînirii binecredinciosului domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici, cînd Dumnezeu binevoi să facă sfinţirea bisericii Pecerska, preasfinţitul Ioan, mitropolitul Kievului fu cuprins de mare mâhnire, căci, sosind vremea sfinţirii, nu apucase să adune spre slujire pe iubitorii de Dumnezeu episcopi. Precum pe ceilalţi episcopi îi vesti sfinţii îngeri trimişi de Domnul în chip de tineri pentru vremea sfinţirii, tot asemenea şi acestui cuvios episcop Isaia, fiind la scaunul său în Rostov, îi stătu de faţă îngerii dumnezeieşti în asemănare de tineri şi tot aceeaşi îi vesti. Astfel acest cuvios episcop sosi împreună cu ceilalţi arhierei la rînduiala sfinţirii.

Acest lucru preaminunat ce i se arătă lui, cuviosul părintele nostru Isaia, îl spuse cu mulţumire preasfinţitului mitropolit al cetăţii Kievului. Asemenea, după sfinţirea bisericii Pecerska, pe când se întorcea la scaunul său, spuse acea minune clerului bisericesc şi poporului, care ieşise cu bucurie din cetatea Rostovului, întru întîmpinarea lui.

După ce mai petrecu un an la scaunul său, povăţuind bine turma lui Hristos, întorcând pe mulţi necredincioşi la Dumnezeu, ridicând multe biserici şi făcând multe minuni îşi sfârşi viaţa cea vremelnică întru buna mărturisire, la 15 mai 1090.

+ * + * +

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 3(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 4(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Reclame
Published in: on 15 mai, 2015 at 10:45  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ierarh Diadoh, episcop al Foticeei, Epir, Grecia (29 martie)

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 1.1Frescă săvârșită în anul 1318 și aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acest sfânt ierarh și-a petrecut viața sa pământească înveșmântat în haina smereniei, căci cele despre dânsul au fost acoperite de vreme. S-a mai păstrat despre dânsul până la noi doar faptul că la anul 458 semnă dimpreună cu alți ierarhi o scrisoare către împăratul Leo I vestind trecerea la Domnul a patriarhului Proterie al Alexandriei, omorât de monofiziți.

Însă din rânduiala lui Dumnezeu s-a păstrat scrierea sa ce ni-l arată a fi un mare nevoitor și un adânc cunoscător al vieții duhovnicești. Astfel că scrierea sfântului păstor s-a bucurat de o deosebită prețuire după fericita sa adormire, după cum arată mulțimea manuscriselor ce s-au păstrat.

+ * + * +

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 5.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Viata ta, Sfinte Diadoh, a rămas înveșmântată în taină, însă din cuvântul tău ca un mare ascet și cunoscător al dumnezeieștii viețuiri ai strălucit, pom înmiresmat al Raiului din roade vădindu-te.

Doctor și călăuză iscusită ești celor încercați de patimi, pătrunzând prin harul lui Dumnezeu în tainițele inimii și vindecând cu puterea Lui sufletele celor ce voiesc tămăduirea. Iar prin tine lucrând Hristos, toată Biserica se întărește și într-un glas cântă: Aliluia. (Din Acatistul Sfântului)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Ierarh Diadoh, episcop al Foticeei, poate fi aflat aici:

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-diadoh-episcopul-foticeii-123548.html (clic aici)

+ * + * +

Scrierea Sfântului Ierarh Didadoh, episcop al Foticeei poate fi aflată în:

Filocalia vol I+ * + * +

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 5(Sursă: https://calindragan.files.wordpress.com/)

Frescă săvârșită în anul 1318 și aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 4(Sursă: http://paramythia-online.gr/)

Published in: on 28 martie, 2015 at 22:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Agapit, episcopul Sinaului sau Sinadei, Frigia, Turcia (18 februarie)

Sf Ier Agapit, ep Sinaului sau Sinadei, Frigia, Trucia (324) 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta a trăit în vremea lui Diocleţian şi Maximian (284-305) şi era de fel din Capadocia, fiu de părinţi creştini.

Pe când era încă tânăr cu vârsta, se duse la mănăstirea de acolo, în care se aflau ca la 1000 de monahi. De la aceia culegând felurite bunătăţi, precum strânge albina din felurite flori, ajunse un încercat lucrător al poruncilor Domnului, topindu-și trupul cu postul, privegherea şi înfrânarea de la toate. Pentru aceasta era iubit şi cinstit de toţi. El se arătă folositor în ascultările fraţilor mănăstirii şi pe toţi monahii îi socotea şi îi numea stăpâni ai săi.

Pentru aceasta se învrednici a lua de la Dumnezeu darul minunilor, căci vindeca nu numai bolile oamenilor, ci şi ale animalelor.

În vremea aceea, aflând împăratul Liciniu (307-324) despre dânsul că este tare la trup, îl luă şi fără voie îl încorporă în oastea lui. Însă sfântul părinte şi acolo aflându-se, nu părăsi nevoinţele sale pustniceşti, căci şi ostăşeştile slujbe fără zăbavă le împlinea şi obişnuitele pustniceşti osteneli urma.

Iar în vremea aceea fiind chinuiţi cumplit pentru credinţa în Hristos, Victorin şi Dorotei, Teodul şi Agripa, bunii biruitori mucenici şi alţii mai mulţi, fericitul acesta Agapit voi să fie şi el părtaş cu aceia. Însă aceia săvârşindu-se în Hristos prin sabie, sfântul Agapit, fu doar rănit de o suliţă, pricină pentru care scăpă, poate spre mântuirea mai multora fiind păzit.

După ce muri Liciniu şi cârmele ocârmuirii împărăţiei romanilor fură luate de marele Constantin, se întâmplă ca o slugă vrednică a împăratului să fie cuprinsă de un duh necurat şi chema numele sfântului Agapit. Împăratul aduse pe sfânt la palat şi îndată ce acesta făcu rugăciune, izgoni duhul necurat, iară sluga dobândi vindecare.

Pentru aceasta sfântul părinte nu cerut alt dar de la împărat, decât să fie slobozit din oştire pentru a se duce la mult dorita lui linişte, dorință pe care împăratul i-o împlini.

Deci întorcându-se sfântul la liniştea sa, episcopul cetăţii Sinadei trimise de-l chemă la sine şi-l hirotonit preot, şi nu după multă vreme, mutându-se episcopul din viaţă, sfântul Agapit, din voinţă dumnezeiască şi cu alegerea preoţilor şi a întregului popor, fu făcut episcop al cetăţii Sinadei. Şi îndată ce a fu făcut arhiereu, sfântul făcu şi mai mari minuni, învrednicindu-se şi de dar proorocesc. Dar nu putem să pomenim aici proorocirile şi marile faceri de minuni ale sfântului.

Deci, bine şi în chip plăcut lui Dumnezeu vieţuind, şi plin de zile făcându-se, la anul 324 se odihni în Domnul fiind până astăzi izvor îmbelșugat de mângâiere și ajutor tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Întrucât în Mineiul nostru și în calendarul creștin-ortodox românesc sfântul ierarh Agapit apare ca fiind episcop al Sinaului, totuși lucrarea „Sinaxar ortodox general și dicționar aghiografic” îngrijită de părintele Ioaninchie Bălan precum și sinaxarele altor popoare lămuresc asupra numelui cetății păstorită de sfântul părinte ca fiind Sinada.

+ * + * +

Sf Ier Agapit, ep Sinaului sau Sinadei, Frigia, Trucia (324) 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 17 februarie, 2015 at 22:28  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Avramie, episcopul Arvilului, Persia (4 februarie)

Sf Sf Mc Avramie, ep Arvilului, Persia (sec IV) 1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

În anul al 5-lea al prigoanei ce se făcu în Persia împotriva credincioşilor, fu prins de mai marele magilor, şi sfântul Avramie care era episcopul uneia din cetăţile Persiei, numită Arvil, şi fu silit a se lepăda de Hristos spre a se închina soarelui.

Însă fericitul Avramie, zicea mai marelui magilor:

– Nenorocitule şi ticălosule, cum nu te temi a mă îndemna să fac cele ce nu se cuvin? Este, oare, cu putinţă să las pe Făcătorul soarelui şi al tuturor făpturilor şi să mă închin soarelui, care este făcut de Dumnezeu?

Aceste cuvinte tulburară foarte pe tiran împotriva sfântului şi îndată porunci să fie bătut cu toiege.

Iară el se ruga pentru cei ce-l băteau, zicând:

– Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac!

Văzând aceasta, mai-marele magilor porunci să i se taie capul cu sabia, în satul ce se numea Telman.

Astfel se mută la odihna cea de Sus bineplăcutul slujitor al Domnului Avramie mijlocind până astăzi pentru întreaga lume și revărsându-și preabogata purtare de grijă asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Sfântul Apostol Timotei, episcopul Efesului, Turcia (22 ianuarie)

Sf Ap Timotei, ep Efesului 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut în cetatea Listra din ținutul Licaoniei din tată necredincios, vestit pentru credința sa păgânească. Mama și bunica lui erau evreice de neam, însă amândouă sfinte și drepte, precum însuși sfântul apostol Pavel mărturisește despre dânsele:

„Doresc să te văd, aducându-mi aminte de lacrimile tale, ca să mă umplu de bucurie, luând pomenire de credinţa cea nefăţarnică, care este întru tine şi care s-a sălăşluit mai înainte în bunica ta Loida şi în maica ta Eunike; deci, încredinţat sunt că şi întru tine va fi aşa” (II Timotei, 1, 4-5).

Pe când sfântul apostol Pavel veni în Licaonia cu ucenicul său, sfântul apostol Barnaba, ucenicul şi apostolul lui Hristos, unde tămădui un şchiop din pântecele maicii sale, numai cu cuvântul, lucru pe care văzându-l popoarele, se minunară foarte.

Fiind văduvă după bărbatul său, mama sfântuli Timotei îl primi pe sfântul apostol Pavel în casa ei dăruindu-i-l pe fiul său pentru a sluji adevăratului Dumnezeu.

Văzându-l blând şi cu minte bună, apoi, văzând mai înainte de a fi darul lui Dumnezeu, sfântul apostol Pavel îl iubi mai mult decât părinţii cei trupeşti, însă, de vreme ce atunci era copil şi neputând să călătorească cu dânsul, îl lăsă acasă, punându-l lângă dascăli iscusiţi, ca să înveţe de la dânşii dumnezeiasca Scriptură.

După câţiva ani, venind iară în Listrași aflându-l pe sfântul Timotei înaintat în vârstă și fapte bune, îl luă cu sine la apostolie şi-l făcu împreună călător, nedezlipit la toate ostenelile şi călătoriile sale şi împreună slujitor întru Domnul, precum mărturiseşte despre dânsul iarăşi apostolul Pavel, zicând: „Iar tu ai urmat învăţăturii mele, vieţii, aşezământului, credinţei, îndelung răbdării, dragostei, îngăduinţei, izgonirilor şi pătimirilor” (II Timotei, 3, 10-11).

Pentru multele mărturii ale sfântului apostol Pavel despre dânsul, sfântul Timotei nu se înălţa, ci vieţuind în smerita cugetare şi pază, prin post şi prin ostenelile cele de-a pururea, atât de mult se trudea, încât chiar învăţătorul lui, văzându-i nevoinţele şi postul, îi era milă de el foarte mult, pentru că, văzându-l trudit, îl îndemna să nu bea apă, ci să primească puţin vin pentru stomacul său şi pentru multele neputinţe, de care, deşi neîncetat trupul îi era cuprins, dar sufletul lui cel bun îi era sănătos şi petrecea liber de toată vătămarea.

Astfel merse sfântul Timotei alături de învățătorul său în Efes, Corint, Macedonia, Italia, Spania, încât este drept a zice despre dânşii: în tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor. Era sfântul Timotei ascuţit la minte, grabnic la răspunsuri, retor ales în propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu, dascăl preadulce în împlinirea Sfintelor Scripturi, păstor prea vrednic în ocârmuirea bisericească şi în apărare, dar mai ales a câştigat îndestulat dar, căci din îndoit izvor a scos învăţătura. Astfel, nu numai pe Pavel îl avea învăţător, ci şi de la iubitul ucenic a lui Hristos Ioan învăţa, căci fiind trimis de Domiţian, împăratul Romei (81-96), în exil în insula Patmos, Timotei fu în locul acestui sfânt Ioan, episcop al cetăţii Efesului, unde nu după multă vreme a și pătimit pentru mărturisirea lui Iisus Hristos.

Era odată un praznic vestit în Efes, ce se numea Catagoghion, în care închinătorii de idoli, bărbaţi şi femei, luând asemănări de feţe neobişnuite, purtând în mâini ciomege şi idoli, înconjurau uliţele cetăţii fără de ruşine şi cu glasuri fără de rânduiala, strigând, pe cei ce-i întâlneau că tâlharii se repezeau asupra lor şi ucideau pe mulţi şi făceau alte fărădelegi cu care socoteau că aduc slujbă zeilor.

Văzând acestea sfântul Timotei şi aprinzându-se cu focul râvnei celei dumnezeieşt, intră cu îndrăzneală într-acea privelişte de Dumnezeu hulitoare, propovăduind pe Unul adevăratul Dumnezeu, arătând înşelăciunea şi rătăcirea zeilor lor.

Iară ei,  orbiți de închinarea la idoli, nu cunoscură, nici nu înţeleseră cele grăite de apostol, ci repezindu-se cu un suflet asupra lui cu ciomegele ce aveau în mâini, îl bătură cumplit pe sfânt, târându-l pe pământ şi călcându-l, îl chinuiră până la moarte.

Sf Ap Timotei, ep Efesului 6.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Venind mai apoi creștinii  şi văzându-l încă puţin suflând, îl duseră afară din cetate şi după ce muri, îi îngropară cu cinste trupul lui în locul ce se numea Pion, adică „gras”.

Iar după multă vreme, cinstitele sale moaşte, după porunca împăratului Constanţiu (337-361), fiul marelui Constantin, fură duse din Efes la Constantinopol, de sfântul Artemie mucenicul şi fură puse în biserica Sfinţilor Apostoli, alături de ale sfinților apostoli Luca şi Andrei. Dumnezeu binevoind astfel, ca celor ce în viaţa aceasta toate de obşte le-au fost, obiceiurile, învăţătura şi propovăduirea Evangheliei, de obşte la fel şi mormântul după moarte să le fie, de vreme ce şi odihna lor în ceruri este una, întru împărăţia Domnului nostru Iisus Hristos dinaintea Căruia mijlocesc fără oprire pentru întreaga lume.

+ * + * +

Sf Ap Timotei, ep Efesului 1.2Preacinstite Timotei, simţind mireasma duhovnicescului mir al lui Hristos, Care pentru noi S-a deşertat în Trup, te-ai făcut părtaş al bunei miresme a Lui; şi ai împărtăşit pe cei ce vin la tine cu credinţă, cunoscătorule al Tainelor, sfinte, din dăruirea Lui cea înţelegătoare.

Vărsatu-s-a harul cu îndestulare în buzele tale, preafericite şi a izvorât râurile dogmelor, care adapă Biserica lui Hristos şi aduc roadă înmulţită, propovăduitorule a lui Hristos, cugetătorule de Dumnezeu, Sfinte Apostole Timotei. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Întregul Canon al Sfântului Apostol Timotei poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-apostol-timotei (clic aici)

+ * + * +

Frescă zugrăvită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

Sf Ap Timotei, ep Efesului 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Miniatură săvârșită în anul 1030 și păstrată în Baltimore, Statele Unite ale Americii

Sf Ap Timotei, ep Efesului 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă zugrăvită în anul 1546 și aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ap Timotei, ep Efesului 7(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ap Timotei, ep Efesului 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în anul 1721 și aflată în Mănăstirea Vatoped, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ap Timotei, ep Efesului 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 22 ianuarie, 2015 at 12:16  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Apostol Lin, episcopul Romei, Italia (5 noiembrie)

3. Sf Ap Lin, episcopul Romei, Italia 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Acesta fu unul dintre cei 70 de apostoli, iară numele său este amintit în epistola a doua către Timotei, în care sfântul apostol Pavel îi scrie acestuia din urmă:

„Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi.” (2 Timotei 4, 21)

Pentru vrednicia vieții sale, sfântul apostol Lin fu urmașul sfântului apostol Petru la Roma. Sfântul Lin păstori turma sa vreme de 11 ani și tâindu-i-se capul, se mută la odihna cea de Sus de unde mijlocește cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 5 noiembrie, 2014 at 01:02  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Silvan, episcop de Gaza, Palestina (14 octombrie)

2. Sf Sf Mc Silvan, episcop de Gaza, Palestina 1.1Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în vreme împărăției lui Dioclețian (284-305) și era din Gaza.

Blând cu firea și întreg cu credința, sfântul Silvan se învrednici a sluji ca preot al bisericii din Gaza.

Ajuns la vârsta bătrâneții și stând înaintea poporului chesarenilor, fu bătut cu amar și i se strujiră coastele. Apoi fu osândit să muncească la băile de aramă din Zoora de unde, fiind scăpat de credincioși, se învrednici a fi făcut episcop.

Și ajungând mai apoi la adânci bătrâneți și în neputință, căci era slăbit de boală, i se tăie capul de către închinătorii la idoli.

Numele sfântului este deopotrivă Silvan sau Siluan.

Sfântul Ierarh Ioan Hozevitul, episcopul Cezareei Palestinei, Israel (3 octombrie)

Sf Ier Ioan Hozevitul, ep Cezareei Palestinei, Israel

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

(Sursă: http://www.pravenc.ru/)

Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului.

Primind de la bătrânul său părinte îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la acesta, se duse la sfintele locuri, la Ierusalim. Acolo lepădă Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi, însă voind a se închina cinstitei Cruci şi oprit fiind a se apropia, i se păru că aude un glas spunându-i că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, se apropie de Biserică, apoi iarăşi se întoarse la bătrânul său, şi fiind iertat iarăşi de către acesta ieşi din mânăstire.

Apoi aflând un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, locui în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Vrând Dumnezeu să-l slăvească îl vădi aşa: un oarecare Anania, sihastru mare şi vestit ce locuia în acele locuri, fiind adus la dânsul un copil îndrăcit al unui om bogat, el nu-l primi, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.

Deci fiind aceștia trimişi, aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treabă veniseră la dânsul, întâi sfântul Ioan se apară că face rugăciune, apoi supărându-l, zise către demon:

– În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil.

Acestea auzind duhul cel necurat porunca de la sfântul, îndată ieşi iar copilul se făcu sănătos.

Prin această minune făcându-se vestit, se supuse mai apoi fără de voie a primi hirotonia ca episcop al Cezareii.

Însă neputând a petrece acolo viaţa cea pustnicească şi fără de gâlceavă, lăsă Cezareea şi iarăşi se duse în pustie, dar nu se putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de un duh necurat, îl puse pe acesta într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni îl puse lângă uşa sfântului şi se duse în lături. Deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, tămădui pe copil.

Auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, sfântul Ioan dorea să-l vadă, însă de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură.

Atunci din pronia lui Dumnezeu, care toate le vede, un înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală îl puse în peştera sfântului Ioan și împreună fiind amândoi, vorbiră îndelung amândoi, iară apoi sfântul Ioan îi mulțumi lui Dumnezeu zicând:

– Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian.

Fără de veste răpit fiind Marcian de înger, se făcu nevăzut dinaintea ochilor sfântului Ioan. Însă aceasta băgă pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, călcându-şi legătura, ieşi din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând sfântul Ioan cum fuse pricina venirii sale, se bucură cu inima şi se veseli. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul şi mulţumind lui Dumnezeu, se întoarse la locaşul său.

Acesta goni mulţi demoni din oameni şi tămădui şi boli fără de leac, şi făcu de izvorî şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer coborî prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul făcu Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu îl dădu.

Published in: on 3 octombrie, 2014 at 15:49  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie, episcopul Efesului, și Sfântul Mucenic Andrei preotul, Turcia (20 septembrie)

4. Sf Sf Mart Ipatie episcopul Efesului si Sf Mc Andrei preot, Constantinopol (735) 1.1Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceștia s-au născut în Lidia, fiind prieteni încă din pruncie.

Ajunși la plinătatea vârstei, amândoi se dăruiră cu toată inima slujirii lui Dumnezeu. Sfântul Ipatie ajunse monah și aspru nevoitor, iar sfântul Andrei cleric, binevestind norodului cuvântul lui Dumnezeu. Pentru mulțimea faptelor celor bune ale lor, sfântul Ipatie fu sfințit episcop în cetatea Efesului, iar sfântul Andrei fu rânduit preot. Amândoi fură prinși în vremea împăratului Leon Isaurul, urâtorul sfintelor icoane, și aruncați în temniță.

Călăii le despuiară de piele capetele și arseră pe ele sfintele icoane cele de mult preț, apoi ungându-le bărbile cu smoală, îi purtară prin mijlocul orașului. În cele din urmă fură junghiați în părțile Zirolofului, fiind dați câinilor spre mâncare.

Sfinții pătimitori ai Domnului se mutară la odihna cea de Sus în anul 730, fiind calzi mijlocitori tuturor celor ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

Biserica Ortodoxă Rusă le săvârșește pomenirea la 21 septembrie, iar Biserica noastră îi pomenește în ziua de 20 septembrie.

Sfântul Ierarh Eumenie, episcopul Gortinei, Creta, Grecia (18 septembrie)

1. Sf Ier Eumenie, episcopul Gortinei din Creta (670) 3.1Frescă săvârșită în anul 1514 și aflată în Mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Eumenie a viețuit și s-a nevoit în veacul al VII-lea.

Încă din tinerețile sale, sfântul Eumenie îi urmă din toată inima lui Hristos, slobozindu-se de cele două sarcini preagrele: a bogăției și a trupului. Întâia povară o lepădă împărțindu-și întreaga avuție celor săraci și nevoiași, iar cea de-a doua prin postirile aspre. În felul acesta, se tămădui mai întâi pe sine, iar mai pe urmă începu să-i tămăduiască pe alții.

Slobozindu-se de patimi și umplându-se de darul Duhului Sfânt, sfântul Eumenie lumină ca o făclie ce nu putea fi ascunsă, precum este scris: „nu poate o cetate aflată în vârful muntelui să se ascundă” (Matei 5, 14). Asemenea nici sfântul Eumenie nu se putu tăinui pe sine lumii, căci văzând faptele sale cele bune, poporul îl alese episcop al Gortinei, iar sfântul părinte păstori turma lui Hristos ca un bun păstor.

El fu părintele săracilor, bogăția celor din nevoi, mângâierea celor întristați, tămăduitorul bolnavilor, preaminunat făcător de minuni, căci săvârși mulțime mare de minuni cu rugăciunile sale: îmblânzi un șarpe veninos ce se repezise asupra lui, izgoni demonii și tămădui muțime de bolnavi, făcând aceasta nu doar în cetatea sa, ci și în Roma (Italia) și Tebaida (sau Teba, în Egipt).

Ajungând la Roma, prin semne şi minuni, pe mulţi îi făcut a se mira, căci pe duhurile cele viclene le alungă din oameni, bolnavii tămădui, aduse pacea în mijlocul vrajbelor şi al mâniilor.

Alta dată, ajungând în Tebaida la vreme de secetă, el dobândi de la Dumnezeu ploaie cu rugăciunile sale. Tot acolo, în Tebaida, își săvârși viața sa pământească, strămutându-se în locașurile cele veșnice ale Domnului său. Până astăzi sfântul Eumenie este izvor îmbelșugat de mângâiere și tămăduiri tuturor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

1. Sf Ier Eumenie, episcopul Gortinei din Creta (670) 3.2Din tinereţe, cuvioase, iubind smerirea cea pricinuitoare de înălţare, ai smerit pe şarpele cel trufaş şi vădit te-ai îmbogăţit cu daruri de tămăduiri.

Din livezile cele cuvântătoare, ierarhe, ca o albină ai adunat mierea cea dulce şi ai aşezat-o în stupii inimii.

Preasfinţită pomenirea ta adună pe păstori, pe cuvioşi şi pe poporul cel cu bună credinţă spre săvârşirea ei, aducând tuturor sfinţenie. Luminează-ne pe noi dar cu razele darurilor tale, Prealăudate Părinte Eumenie. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Luminându-te cu Dumnezeiască Lumină, preafericite, ne luminezi pe noi cei ce cu dragoste lăudăm cinstită şi sfântă mutarea ta, Părinte Ierarhe Eumenie; căci neîncetat te rogi pentru noi toţi. (Condacul Sfântului, glasul al 2-lea)

+ * + * +

Întregul Canon al Sfântului Ierarh Eumenie, episcopul Gortinei, poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-ierarh-eumenie-episcopul-gortinei (clic aici)

+ * + * +

Miniatură din anul 985 săvârșită la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

1. Sf Ier Eumenie, episcopul Gortinei din Creta (670) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Miniatură sinaxar pentru ziua de 18 septembrie din veacul al XIV-lea aflată în Oxford, Anglia

1. Sf Ier Eumenie, episcopul Gortinei din Creta (670) 8.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

1. Sf Ier Eumenie, episcopul Gortinei din Creta (670) 6.1(Sursă: http://diakonima.wpengine.netdna-cdn.com/)

Published in: on 18 septembrie, 2014 at 10:41  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,