Sfântul Nou Mucenic Marcu din Chios, Grecia (5 iunie)

Sf Nou Mc Marcu din Smirna care a marturisit in Chios (1801) 1(Sursă: http://www.diakonima.gr/)

Acesta locuia în orașul egeean Smirna, tatăl său, Hagiokonstantis, era din Tesalonic, iar mama sa, Maria, era de baștină din Smirna.

În anul 1788 Marcu se îndrăgosti de o musulmană și, ca urmare, se converti la religia islamică. Însă curând după aceea conștiința începu să-l mustre din pricina lepădării sale de credința creștină. Deci se duse la un duhovnic care îl ajută să fugă din Smirna împreună cu soția sa, Maria, și cu fiul său din prima căsătorie. Ei debarcară la Triest, în Italia, de unde se duse la Veneția. La Veneția primiră Mirungerea și apoi se cununară în biserică.

Marcu colindă mai multe orașe până când, într-o zi, hotărî că este vremea să fie mucenic pentru credința creștin-ortodoxă. Deci se duse în Chios, de unde plecă la Smirna, locul apostaziei sale, și apoi la Noul Efes.

La Noul Efes el merse la duhovnicul său căruia îi mărturisi despre dorința sa de a muri pentru Iisus Hristos. Însă Marcu fu înduplecat să nu-și ducă planurile la îndeplinire fiindcă în vremea aceea musulmanii erau mânioși pe creștinii ortodocși care ridicau o biserică în cinstea noului mucenic Gheorghe, care primise cununa muceniciei în același oraș. Deci Marcu se întoarse în Chios, unde mergea pe la biserici, împărtășindu-se des, apoi se înfățișă cadiului propovăduindu-L pe Iisus Hristos și zicând că islamul este urânciune.

Cadiul, răbdător, încercă să-l îmbuneze pe Marcu lingușindu-l, însă Marcu nu fu mișcat. Aruncat în închisoare, fu supus la cazne pe care le îndură cântând laude lui Dumnezeu. Aceasta spori și mai mult mânia călăilor săi musulmani.

Apoi, fiind dus a doua oară înaintea cadiului care îl amenință la cazne și mai dureroase, sfântul Marcu răspunse că nici focul, nici cuțitele, nici alte chinuri nu-l pot sili să se lepede de Iisus Hristos.

Auzind aceasta, călăii săi se mâniară așa de tare încât îl aruncară pe scări în jos, după care fu trimis înapoi în temniță, iar caznele continuară fără încetare. Între timp, câțiva creștini ortodocși din Chios auziră de necazurile lui Marcu și începură să postească și să se roage lui Dumnezeu să-l întărească.

Unui preot i se îngădui să-l viziteze pe Marcu în temniță și astfel îi fu cu putință să primească Sfânta Împărtășanie.

După a treia cercetare dinaintea cadiului, Marcu continuă să propovăduiască pe Iisus Hristos ca fiind Dumnezeu, arătându-și credința și dragostea față de El și nădejdea în El. În cele din urmă, cadiul îl osândi la moarte prin tăierea capului.

Ieși din tribunal nespus de bucuros, iar fața lui strălucea. Și, deși picioarele îi erau zdrobite și mâinile legate, pur și simplu alerga spre locul de execuție, ca și când nu ar fi călcat pe pământ. Acest fapt îl văzură și paznicii, spunând că demonii îl duceau ridicat în aer, pentru că le era greu să alerge alături de el.

Aga și soldații se luptau să înfrâneze mulțimea care se adunase pentru a vedea execuția mucenicului. Când ajunse la locul cunoscut, sfântul îngenunchie singur, cu bucurie, și îi spuse călăului:

– Vino, lovește!

Călăul, neîndemânatic, nu reuși dintr-o lovitură de sabie să îi taie capul, ba îi scăpă și sabia din mână. Sfântul căzu jos, ghemuit, nemișcat, fără să se zvârcolească sau să strige. Călăul luă sabia și, din mai multe lovituri, îl decapită.

Creștinii îl slăveau pe Dumnezeu, mulți alergau la biserici, unde își exprimau bucuria, cântând imnuri. Toți, cu un avânt de nestăpânit, fără a se uita la bani, încercau să obțină ceva de la mucenic: fie pământ udat cu sânge, fie o bucată din îmbrăcămintea lui.

Sfintele sale moaște, cumpărate cu mulți bani de creștini, izvorâră mir.

Astfel, sfântul Marcu din Smirna, Asia Mică, își jertfi viața din dragoste pentru Iisus Hristos în Chios, miercuri, 5 iunie 1801.

+ * + * +

Din roadele evlaviei și ostenelii pentru Sfântul Nou Mucenic Marcu, iar nouă prețioasă sursă:

http://www.pemptousia.ro/2013/06/sfantul-nou-mucenic-marcu-din-chios-1801-5-iunie/ (clic aici)

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Marcu poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

Anunțuri
Published in: on 5 Iunie, 2015 at 08:13  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Mitros sau Dimitrie, valiul din Peloponez, Grecia (28 mai)

Sf Nou Mc Mitros sau Dimitrie din Peloponez (1794) 1(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Acesta era din Peloponez. Crescu într-o familie ortodoxă cucernică, însă la 11 ani fu convertit cu sila la credința musulmană, la fel ca mulți alți creștini ortodocși din Peloponez după înăbușirea răscoalei din 1769. Odată cu convertirea primi numele Mustafa.

Mustafa era un tânăr deosebit de înțelept, pricină pentru care avansă cu repeziciune în dregătoriile stăpânirii turcești, ajungând la rangul de valiu (guvernator al unei provincii turcești, în sec. XVIII), fapt ce îi aduse multă bogăție. Însă Mustafa nu uită niciodată faptul că se născuse creștin. Pentru aceea, dorința sa de a se întoarce la credința strămoșească se făcea tot mai puternică odată cu trecerea timpului. El hotărî să meargă la un duhovnic, după care începu să ducă viața unui creștin ortodox.

Purtarea sa îi scandaliză pe confrații săi musulmani care îl pârâră mai-marelui său, valiul din Tripoli, care porunci ca Mustafa să fie adus la palatul său.

Cercetându-l, valiul din Tripoli se dumiri că Mustafa era gata să-și jertfească viața pentru Iisus Hristos, în ciua făgăduielilor de i se da mai multe averi și cinstiri.

Aruncat în închisoare Mustafa fu îndemnat de către prietenii săi musulmani să-și vină în fire și să se întoarcă la credința musulmană. Însă sfântul Dimitrie rămase neclintit și nu vru să se lepede de Iisus Hristos și să mărturisească religia musulană pe care o leădase. Deci cadiul nu avu de ales decât să-l osândească lal moarte, după lege.

Dus la locul de osândă, sfântul Dimitrie mărturisi încă o dată pe Iisus Hristos, înainte de a i se tăia capul. Trupul său fu îngropat de frații săi ortodocși în biserica Sfântul Dimitrie din cetatea Tripoli.

Astfel sfântul Dimitrie, fostul valiu, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Tripoli la 28 mai 1794.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Dimitrie din Peloponez poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Sf Nou Mc Mitros sau Dimitrie din Peloponez (1794) 2(Sursă: http://diakonima.wpengine.netdna-cdn.com/)

Sf Nou Mc Mitros sau Dimitrie din Peloponez (1794) 3

(Sursă: http://www.vodka.gr/)

Published in: on 28 Mai, 2015 at 10:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfinții Cuvioși Nichita, Iosif și Ioan de la Mănăstirea Nouă din Insula Hios, Grecia (20 mai)

Sf Cuv Nichita, Iosif si Ioan din Man Noua din Hios 1.2(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/)

Aceștia erau trei pustnici care se nevoiau într-o peșteră de pe Muntele Provateon.

Văzând aceștia în fiecare noapte o lumină într-o pădure din apropiere și neputându-se dumiri de unde vine în timpul zilei, aceștia se gândiră să dea foc pădurii. Flăcările se opriră în chip minunat înaintea unui mirt care nu se aprinse. Cercetându-l, aflară icoana Maicii Domnului așezată pe ramurile sale.

Slăvind mila Preacuratei Stăpâne săvârșită cu dânșii, ridicară pe locul acela o biserică unde începură a se nevoi.

În acea perioadă, Constantin Monomahul se afla exilat pe insula Lesbos.

Împăratul Constantin IX Monomahul

Imparatul Constantin IX Monomahul 1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Cuvioșii părinți, în urma unei descoperiri dumnezeiești, îl vizitară pe acesta spunându-i că va deveni împărat. Constantin, auzind acestea, fagadui ca, de se vor împlini spusele lor, să constuiască o mănăstire închinată icoanei Maicii Domnului. Câțiva ani mai târziu, când urcă pe tronul Imperiului Bizantin, îsi ținu făgăduința, construi o biserică minunata pe locul unde fusese aflată icoana, aducând din Constantinopol un arhitect renumit, meșteri și cele mai bune materiale.

După o scurtă perioadă de exil, împăratul Constantin reveni în mănăstire unde adormi în pace.

Mai apoi sora sa împărăteasa Zoe continuă purtarea de grijă pentru acest sfânt locaș.

Împărateasa Zoe

(Sursă: http://vefir.pressan.is/)

Încă de la început mănăstirea se bucură de numeroase privilegii, fapt ce aduce o perioadă de lungă prosperitate. În preajma anului 1300, pământurile sale ocupau un sfert din insulă, iar în mănăstire vietuiau 800 de călugări. Aceasta a prosperat chiar și în perioada otomană, când era subordonată direct Patriarhiei din Constantinopol. Iar către sfârșitul veacului al XVI-lea încă mai sălășluiau în sfântul locaș 200 de monahi.

În prezent, icoana Preacuratei Maici se află în Mănăstirea Panagia Neamonitissa.

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului Neamonitissa

Icoana Maicii Domnului Neamonitissa 1(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Mirtul

Mirt 3(Sursă: https://www.flickr.com/)

Mirt 1(Sursă: https://www.flickr.com/)

Published in: on 20 Mai, 2015 at 12:35  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora, Grecia (17 mai)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sfinții ieromonahi Nectarie și Teofan erau frați buni din familia nobiliară Apsaradon din Ioanina, familie ce a jucat un rol important in viața orașului. Cei doi cuvioși au avut parte de o educație aleasă în mănăstirea Filantropinon în timpul egumenului Macarie. Însă, bogățiile, slava și buna creștere n-au putut birui dumnezeiasca dragoste dintru ei. De la o vârstă tânără au îmbrățișat viața monahală în orașul lor, îndreptățind astfel supranumele de „orașul călugarilor”. Schima monahală au luat-o în 1495, fiind tunși de către un oarecare stareț pe nume Sava.

Sfântul Cuvios Sava din Ioannina (pomenit în ziua de 3 februarie)

Sf Cuv Sava din Ioannina 1.1(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/)

Sfinții au ucenicit lângă Bătrânul timp de 10 ani întregi, in schitul Sf.Ioan Botezătorul din insula lacului Ioaninei până la adormirea sa din anul 1505, culegând roadele vieții sihăstrești.

După moartea părintelui lor duhovnicesc, au plecat în Sfântul Munte la izvorul cel nesecat al pustniciei, ca să pună temelie bună pentru viața lor călugărescă pe mai departe. În Grădina Maicii Domnului au fost primiţi de fostul patriarh al Constantinopolului sfântul Nifon al 2-lea (pomenit la 11 august), ce se nevoia în mănăstirea Dionisiu la anul 1502.

În răstimpul şederii lor aici au cerut şi primit de la luminatul lor părinte duhovnicesc, sfântul Nifon, rânduială şi canon de vieţuire duhovnicească. După ce prin învăţăturile sale i-a întrarmat cu cele de ajutor în războiul duhovnicesc, el i-a îndemnat să se întoarcă la chilia lor de mai înainte şi să-şi continue acolo luptele lor duhovniceşti. Ascultând sfaturile sfântului Nifon, care a fost al doilea lor părinte duhvnicesc, şi făgăduind să nu se abată de la cele spuse lor, s’au întors la chilia lor. Dar, întrucât, au aflat-o ocupată de către unii boieri care şi-au însuşit drepturi de ctitori asupra ei, au fost nevoiţi să o părăsescă pentru a doua oară.

S’au dus în locurile cele mai retrase din insulă unde au aflat după dorirea inimii un loc potrivit pentru asceză şi liniştire, lângă o sihăstrie pustie, pe jumătate ruinată, cu hramul sfântului Pantelimon. Ea era zidită într’o peşteră deasupra lacului, ale cărui ape pătrunsesră în adâncitura peşterii formând o groapă foarte mare. Cu mulţi ani în urmă, în acel loc se nevoise un pustnic vestit pentru viaţa sa sfântă, Antonie. Vreme de 18 ani a rămas zăvorât în chilia sa şi fusese dăriut de Dumnezeu, pentru multa sa curăţie, cu harisma străvederii. Îndată, sfinţii Nectarie şi Teofan au luat de la arhiereul Ioaninei binecuvântare pentru refacerea sfântului locaş, şi obţinând aprobările trebuinciose au purces la reconstrucţia bisericii şi a chiliilor. Acest lucru s’a dovedit în faptă o luptă istovitoare şi trudnică. Toată ziua cuvioşii lucrau la tăierea de bucăţi de stâncă ca astfel să umple cu pietre şi pământ acea groapă şi apoi să înceapă zidirea. În cele din urmă pe la 1506-1507 au ridicat cu ale lor cheltuieli, biserica sfântului Ioan Botezătorul şi odată cu ea s-au finalizat într-un timp scurt şi zidirea chiliilor şi a celorlalte clădiri necesare.

Ieromonahii Nectarie şi Teofan au mai fost ctitori şi ai unei alte mănăstiri. După refacerea mănăstirii sfântului Ioan Botezătorul în insulă, au ridicat pentru surorile şi părinţii lor, sihăstria sfântului Nicolae în Lepenό. Aceasta a funcţionat ca metoc al mănăstirii Varlaam de la Meteore. Încercările n’au încetat să apară şi aici. Ultima ispită a fost şi cea mai dureroasă. N’a venit din partea necredincioşilor turci, ci de la înşişi stăpânitorii bisericeşti şi boierii din partea locului pentru care pricină, după cum ei înşişi fac referire în autobiografia lor, n’au vrut să se [mai] împărtăşească. Văzând tot acest război şi răutate că se înteţeşte, şi-au adus aminte de sfatul sfântului Nifon, care proroceşte le spusese: „când ispitele vă vor împresura de pretutindeni, nu vă împotriviţi lor, ci retrăgeţi-vă în mănăstire şi vă liniştiţi”.

După 4 ani de şedere în părţile Ioanninei, au plecat definitiv din noua lor mănăstire în jurul anului 1510 şi s’au strămutat pe stâncile Meteorelor căutând acolo un nou loc pentru desăvârşire şi asceză. Li s’a dat de către părinţii mănăstirii Marea Meteoră, schitul sfântului Ioan Botezătorul unde au rămas timp de 7 ani. Însă îngustimea stâncii pe care era situată sihăstria lor, cât şi clima nesănătoasă de acolo din pricina vânturilor puternice, nu le-a dat putinţa să stea mai mult acolo. Din această pricină, au purces la căutarea unui loc mai potrivit. Din mulţimea de stânci de la Meteore, au ales una mai cu lărgime şi cu vânturi mai prielnice, fiind potrivită pentru viaţa isihastă şi care se numea Varlaam. Această denumire provenea de la primul eremit ce vieţuise în acel vârf necălcat de picior de om.

Deci, pe stânca Varlaamului, care era cu desăvîrşire pustie şi nelocuită de mulţi ani, cei doi cuvioşi au început să vieţuiască cu binecuvântarea mitropolitului Larisei, Visarion şi a egumenului de atunci al Marii Meteore, în anul 1518. Îndată după urcarea lor pe stâncă, au început lucrările de zidire, întrucât nu se mai păstra nimic din vechea sihăstrie. După ce au ridicat câteva chilii provizorii pentru locuit, prima lor grijă a fost să refacă vechea bisericuţă ce era cu totul ruinată. Din aceasta – care fusese sfinţită cu hramul sfinţilor Trei Ierarhi de către pustnicul Varlaam – mai erau în picioare doar câteva bucăţi de zid din sfântul altar ce stăteau să cadă şi unde făceau slujbele până la ridicarea noii biserici.

Din această pricină, şi-au început lucrul la zidirea bisericii cu multă trudă şi osteneli trupeşti uriaşe având şi sprijinul ucenicilor lor, Benedict şi Pahomie monahii, ce au fost de la început cu ei şi, cu harul lui Dumnezeu, au înaintat destul lucrările.

Pentru mai bine de 30 de ani, au ţinut neştirbit rânduiala slujbelor, rugăciunilor şi a privegherilor de toată noaptea din ajunul Duminicilor, precum şi a praznicelor Împărăteşti şi la pomenirea sfinţilor mari; în timp ce în celelalte zile de peste săptămână jumătate din noapte o afieroseau slavoslovirii lui Dumnezeu. Hrana lor zilnică era sărăcăcioasă şi cu desăvârşire pustnicească. În anul 1542 au pus temelia bisericii tuturor sfinţilor, iar pe 17 mai 1544 aceasta a fost terminată.

Între timp, cuviosul Teofan era deja bolnav la pat de 10 luni şi, slăbit de îndelungata-i boală, se afla la porţile morţii. Şi, în timp ce toţi părinţii şi fraţii se tânguiau şi plângeau în jurul său cântând înlăcrimaţi Paraclisul, s’a petrecut o minune. Dintr’odată o stea străvezie şi strălucitoare a stătut deasupra chiliei cuviosului învăluind-o într-o lumină cerească! Odată cu apusul soarelui, sufletului cuviosului Teofan s’a mutat la veşnicele sălaşuri. În aceiaşi clipă steaua suprafirească s’a stins; semn al slavei nemăsurate ce-i fusese gătită în ceruri.

După 10 ani, Luni în Săptămâna Luminată pe 7 aprilie 1550 s’a odihnit întru Domnul şi cuviosul Nectarie. Mormântul lor şi moaştele lor (mâna dreaptă a cuviosului Nectarie şi mâna stângă a cuviosului Teofan, nestricate, cu tot cu piele) constituie până astăzi izvor de puteri şi minuni pentru vieţuitorii mănăstirii şi evlavioşii închinători. Amin! (Tâlcuire din greacă săvârșită de Mănăstirea Nera)

+ * + * +

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 1.2(Sursă: http://www.roussanou.gr/)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 4.1(Sursă: http://poimin.gr/)

+ * + * +

Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 3(Sursă: http://metamorfosi-vrilission.gr/)

Published in: on 18 Mai, 2015 at 12:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Nicolae ajutorul de brutar din Mețovo, Epir, Grecia (16 mai)

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 2.1(Sursă: http://www.panagiaepiskepsi.gr/)

Acesta s-a născut în orașul Mețovo, din Epirul Greciei, din părinți creștini ortodocși plini de evlavie. La o vârstă fragedă el se duse la Tricala unde lucră pe bani ca ajutor de brutar. Pe când lucra în Tricala, niște musulmani încercară să-l silească să se lepede de Iisus Hristos și să se facă musulman.

După o vreme, sfântul Nicolae cedă presiunilor și se converti, devenind musulman. Însă când se mută înapoi în Mețovo se întoarse la viața de creștin ortodox.

Sfântul Nicolae mai câștiga câte un ban ducând lemne de vânzare la Tricala. Într-o astfel de călătorie fu recunoscut un de bărbier musulman, vecin cu brutarul. Bărbierul fu foarte uimit că sfântul Nicolae poartă hainele creștinilor ortodocși și nu se îmbracă precum musulmanii. Din această pricină îl luă din scurt întrebându-l despre întoarcerea sa la credința dintâi. Sfântul Nicolae se sperie și se oferi să-i dea toată încărcătura de lemne și câte una la fel în fiecare an dacă păstrează taina. Deci făcură acest târg care ținu o vreme.

Însă sfântul Nicolae săturându-se de acest aranjament, hotărî că este mai bine să devină mucenic pentru credință și astfel să-și spele păcatul apostaziei. Deci se sfătui cu duhovnicul care îi spuse să nu se grăbească la mucenicie fiindcă încă nu este gata și s-ar putea să nu aibă tăria de îndura caznele la care avea să fie supus. Însă sfântul Nicolae era hotărât. Văzând aceasta, duhovnicul nu mai spuse nimic și începu să-l ajute să sporească duhovnicește ca să fie în stare să îndure și ca mărturisirea lui să fie adevărată.

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 6.1După o vreme, sfântul Nicolae se simți pregătit și porni din nou spre Trikkala. Acolo bărbierul îl aștepta să-i aducă lemnele, însă sfântul mucenic nu-i aduse nimic și îi spuse că nici nu-i va mai aduce vreodată. Furios, bărbierul chemă pe alți musulmani și le zise că Nicolae își schimbase religia. Aceștia îl luară și-l duseră înaintea dregătorilor orașului care-l luară pe Nicolae și-l înfățișară cadiului.

Întrebat de cadiu, sfântul Nicolae rescunoscu faptul că fusese creștin ortodox și se convertise la islam, dar se pocăise și se întorsese la credința sa fiindcă, zise sfântul:

– Creștin ortodox m-am născut, creștin ortodox sunt și creștin ortodox vreau să mor. Pentru aceea, la oricâte cazne mă veți pune, nu mă voi lepăda niciodată de credința mea.

Cadiul folosi lingușirea și făgăduielile cu răsplata, urmate de amenințarea cu caznele și cu moartea, spre a încerca să-l facă pe sfântul Nicolae să se întoarcă la credința musulmană. Însă el lepădă îmbierile cadiului și rămase neclintit. Deci fu bătut și aruncat în închisoare, unde fu ținut o vreme fără mâncare și apă.

Adus din nou înaintea cadiului, sfântul Nicolae se arătă statornic în mărturisirea sa, pricină pentru care fu supus la și mai mult cazne. După a treia anchetare, cadiul își dădu seama că sfântul Nicolae avea să fie neînduplecat, lucru vădit din ceea ce spunea cu glas mare, că Iisus Hristos este adevăratul Dumnezeu și nu se va lepăda de El. Ca urmare fu osândit la moarte.

Astfel, în mijlocul bazarului, se aprinse un foc mare și în el îl aruncară pe sfântul Nicolae care astfel muri ars de viu, rămânând credincios lui Iisus Hristos până la ultima suflare.

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 6.2Mișcat de evlavie, un olar se duse la locul osândei și luă câteva moaște, însă din pricina pazei strașnice, acesta trebui să plătească o mare sumă de bani ca să obțină capul sfântului Nicolae. Apoi luându-l, îl ascunse într-un perete, fiindcă se temea să nu-l descopere musulmanii. Mai târziu, casa lui ajunse sub stăpânirea altui creștin ortodox, pe nume Melandru, care văzu o lumină strălucind printr-o crăpătură din peretele uneia dintre odăile casei. Spărgând peretele, găsi capul sfântului Nicolae.

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 6.3 Acesta îl duse la Mănăstirea Varlaam de la Meteora unde fratele său era călugăr.

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 7.2(Sursă: http://meteoronlithopolis.gr/)

Astfel sfântul Nicolae, ajutorul de brutar din Mețovo, Epir, își jertfi viața în Trikkala din dragoste pentru Iisus Hristos la 16 mai 1617, mijlocind pururea cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Cinstitele sale moaște făcătoare de minuni au atras de timpuriu o mulțime de oameni din toate părțile Epirului si Tesaliei.

Creștinii din Munții Pind îl cinstesc pe sfântul Nicolae ca pe ocrotitorul lor. În orașul său natal, Metsovo, o biserică i-a fost inchinată în anul 1800, iar o alta a fost ridicată pe locul casei părintești, în anul 1959. Alte biserici cu hramul sfântului Nicolae Vlahul se găsesc în regiunea Tricala, la Tirnav și în Artemis, Atica. Nicolae Carcase a publicat viata și slujba sfântului îm Veneția în anul 1767.

Sfântul Sinod al Patriarhiei Ecumenice l-a canonizat formal pe Nicolae Basdanis ca sfânt al Bisericii Universale pe 28 noiembrie 1988. Este prăznuit pe această dată și în ziua martiriului său, 16 mai (în unele sinaxare apare ziua de 17 mai).

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântul Nou Mucenic Nicolae din Mețovo

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 4 sf moaste(Sursă: http://www.panagiaepiskepsi.gr/)

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 5 sf moaste(Sursă: http://www.panagiaepiskepsi.gr/)

+ * + * +

Munții Pind, unde află și ținutul natal al sfântului Nicolae, au fost pentru mult timp o adevarată casă a vlahilor, o minoritate vorbitoare de limba română, care a trăit în pace cu vecinii lor vorbitori de limbă greacă. În majoritate de credință ortodoxă, numai puțini vlahi s-au convertit la islam în veacurile de dominație otomană. Până astăzi se află în acele părți comunități de aromâni. Din această pricină sfântul Nicolae este cinstit și cu numele de Nicolae Vlahul.

Casa părintească a Sfântul Nou Mucenic Nicolae din Mețovo

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 10 casa parinteasca(Sursă: http://6dim-ioann.ioa.sch.gr/)

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 11 casa parinteasca(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/)

+ * + * +

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 6(Sursă: http://meteoronlithopolis.gr/)

Sf Nou Mc Nicolae din Metovo, Epir (1617) 3.1(Sursă: http://www.orthodox-icon.gr/)

Published in: on 16 Mai, 2015 at 08:12  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Nichifor din Singurătate, Italia și Sfântul Munte Athos, Grecia (4 mai)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta a fost italian de neam și catolic cu credința. Îmbrățișând ortodoxia, se așeză în Sfântul Munte Athos unde se supuse celor mai de frunte părinți ostenitori ai locului cărora le arătă smerenie și ascultare desăvârșită deprinzând de la dânșii liniștirea (isihia).

Petrecu mulți ani în pustie și în liniște, retrăgându-se în cele mai pustii locuri ale sfântului munte.

Mai apoi deveni dascăl în deprinderea Rugăciunii lui Iisus celor ce doreau a se liniști în singurătate, formându-se pe lângă dânsul un număr oarecare de ucenici.

Ucenicilor săi le alcătui o culegere de vieți pe scurt, scrise cu simplitate, ale unor sfinți părinți anteriori pe care le închieie de fiecare dată printr-un scurt cuvânt al său în care arată pe acel fiecare sfânt părinte practicând păzirea și adunarea minții înlăuntru, pentru a folosi ca temei practicării Rugăciunii lui Iisus.

În anul 1274, primind împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul unirea cu Roma, puțin după aceea (pe la 1276) sfântul Nichifor dimpreună cu alți cuvioși părinți fură exilați din Athos, pentru împotrivirea ce o făceau hotărârii împăratului de unire cu Roma.

Locul exilului său fu una din insulele pustii din Marea Egee unde erau exilați cei ce se împotriveau unirii cu Roma. Aici sfântul părinte se află dimpreună cu uncenicul său Teolipt pe care îl învăță metoda rugăciunii inimii.

Plecarea sa la Domnul se petrecu cel mai probabil între anii 1290-1300.

Lucrarea sa, scrisă într-o limbă simplă, spre folosul cât mai multor monahi, a circulat în țara noastră încă din veacul al XVIII-lea de când datează un manuscris aflat la Mănăstirea Neamț, fiind tradusă în românește cu titlul „Cuvânt pentru păzirea inimii, plin de mult folos” al lui Nichifor din Singurătate.

Astăzi, prin osteneala părintelui Dumitru Stăniloae, această lucrare se află cuprinsă în volumul 7 al Filocaliei.

+ * + * +

Sf Cuv Nichifor din Singuratate, Italia si Sf Munte Athos, Grecia 1(Sursă: http://www.doxologia.ro/)

+ * + * +

Scrierea Sfântului Cuvios Nichifor din Singurătate poate fi aflată în:

Filocalia vol VII

Sfântul Nou Mucenic Ioan Corăbierul din Insula Kos, Grecia (8 aprilie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

Sfântul Ioan corăbierul din insula Kos fu convertit silnic la religia islamică pe când era cu mintea tulburată. Când își veni în simțiri și văzu că era îmbrăcat în straie de musulman și fusese tăiat împrejur, își scoase turbanul alb de pe cap și-l aruncă jos. Apoi își scoase hainele musulmane, îmbrăcându-se cu haine creștine, și izbucni în lacrimi de pocăință pentru cele ce i se întâmplaseră, după care începu să trăiască din nou ca un creștin.

Când musulmanii văzură că se întoarce la Ortodoxie, năvăliră asupra lui și-l bătură foarte rău. Apoi îl aruncară în închisoare unde încercară în tot chipul să-l facă a se răzgândi și a se întoarce la islam. La toate acestea sfântul Ioan răspunse:

– Cred în Domnul meu Iisus Hirtos și-L mărturisesc a fi Dumnezeu adevărat din toată inima și din tot sufletul. El va veni să judece toată lumea, pe cei vii și pe cei morți. Cât despre religia voastră, mă lepăd de ea și sunt gata să rabd orice necaz pentru dragostea Hristosului meu.

Când auziră acestea, musulmanii îl bătură din nou și-l tâtâră la cadiu învinuindu-l că s-a făcut musulman, iar mai apoi se întorsese la credința sa dintâi.

Auzind aceasta, cadiul își dădu seama că astfel nu-l va îndupleca pe sfântul Ioan să revină la islam, astfel încât îl osândi la moarte prin foc. Deci pregătind un foc mare, musulmanii îl arseră pe sfântul Ioan de viu.

Astfel sfântul Ioan, corăbierul din insula Kos, își jertfi viața pentru Iisus Hristos în insula Kos la 8 aprilie 1669, ocrotind cu căldură până astăzi pe toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Se cuvine ca acest sfânt nou mucenic Ioan Corăbierul să se deosebească de alt sfânt nou mucenic, pomenit tot în această zi, Ioan Kulika, ce a primit cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 8 aprilie 1564.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ioan Corăbierul poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Insula Kos, Grecia

Insula Kos, Grecia 1

Insula Kos, Grecia 11

Insula Kos, Grecia 3

Insula Kos, Grecia 2

Insula Kos, Grecia 4

Insula Kos, Grecia 7

Insula Kos, Grecia 9(Sursă imagini: http://www.boomsbeat.com/)

Insula Kos, Grecia 19

Insula Kos, Grecia 20

Insula Kos, Grecia 21

Insula Kos, Grecia 23(Sursă imagini: http://grzegorzgajewski.com/)

Published in: on 8 Aprilie, 2015 at 00:01  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Ghenadie de la Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia (6 aprilie)

Sf Nou Mc Ghenadie de la Man Dionisiu, Sf Munte Athos (1818) 1.1(Sursă: http://agioritikesmnimes.blogspot.ro/)

Acesta era un ieromonah dintre părinții Mănăstirii Dionisiu din Sfântul Munte Athos.

Într-una din zile, fu trimis de către egumenul său la Constantinopol ca să-i însoțească pe călugării Bonifatie și Evdochim, care se duceau acolo pentru a se face mucenici. Însă lui Bonifatie și Evdochim li se schimbă inima, căci temându-se de caznele ce le stăteau înainte, aceștia se lepădară de Iisus Hristos. Apoi, mâniați, se întoarseră asupra însoțitorului lor, sfântul Ghenadie, pe care-l făcură răspunzător de călătoria lor fără roadă la Constantinopol. Ei îl învinuiră înaintea stăpânirii  că venise la Constantinopol ca să se facă mucenic.

Astfel sfântul Ghenadie fu prins și întemnițat.

În temniță, sfântul Ghenadie fu chinuit cu cruzime și silit să se lepede de credința creștină și să primească religia islamică. Însă în ciuda celor suferite, sfântul Ghenadie se ținu tare în credincioșia sa față de Iisus Hristos. Pentru aceasta fu osândit la moarte prin tăierea capului.

După moartea sfântului Ghenadie, cinstitele sale moaște fură așezate în mănăstirea Dionisiu din Sfântul Munte.

Astfel, sfântul Ghenadie, ieromonahul din mănăstirea Dionisiu, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în Constantinopol la 6 aprilie 1818.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ghenadie de la Mănăstirea Dionisiu poate fi aflat în

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Man Dionisiu, Sf Munte Athos 3(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Published in: on 5 Aprilie, 2015 at 21:58  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Zaharia cel Nou, mitropolitul Corintului, Grecia (30 martie)

Sf Sf Mc Zaharia cel Nou, mitropolitul Corintului, Grecia (1684) 1(Sursă: http://paraklisi.blogspot.ro/)

Din 1545 până în 1670 Veneția s-a aflat în război cu turcii otomani și, când se făcu pace, în 1670 ea trebui să dea înapoi multe din pământurile grecești pe care le cucerise. Însă în 1684 Veneția se alătură celei de-a 3-a Sfinte Alianțe, împreună cu Polonia și Austria, spre a lupta din nou împotriva turcilor, în încercarea de a redobândi pământurile pierdute. Din această pricină turcii erau foarte neîncrezători și bănuitori față de oricine avea de-a face cu venețienii, mai ales față de locuitorii Peloponezului, ale cărui orașe de pe coastă fuseseră în stăpânirea Veneției.

În 1684 mitropolitul Zaharia din Corint, care se născuse în eparhia Arta, fu învinuit în chip mincinos de către niște turci că trimite pe ascuns mesaje venețienilor. Sfântul mitropolit fu îndată luat sub pază, bătut și pus în lanțuri.

Adus dinaintea cadiului, i se ceru să-și lepede credința și să se facă musulman, altfel va fi osândit la moarte. Însă sfântul Zaharia refuză a lua seama la vorbele cadiului și îi spuse acestuia:

– Dumnezeul cel Sfânt să nu mă lase să mă lepăd vreodată de Domnul meu Iisus Hristos, adevăratul Dumnezeu, căci eu cred că El este Cel Atotputernic și Ziditorul lumii. Sunt gata să-mi vărs sângele pentru sfântul Lui Nume.

Răspunsul îi aduse o altă bătaie după care fu iară dus în temniță. Însă oricât l-ar fi bătut, acesta nu-l putea face să se lepede de Iisus Hristos. Deci musulmanii turci hotărâră că trebuie să moară cu o moarte neobișnuit de crudă: avea să fie tras în țeapă și apoi prăjit de viu.

Vestea aceasta îngrozi mulțimea creștinilor ortodocși care strânseră grabnic o sumă de bani pe care o dădu valiului cetății, cerându-i să aibă milă de mitropolit. Astfel, ca un act de milă, i se tăie capul.

Astfel sfântul mitropolit Zaharia al Corintului își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Corint, în a 3-a duminică a Postului Marem a Închinării Sfintei Cruci, la 30 martie 1684.

+ * + * +

Viața Sfântului Sfințitului Mucenic Zaharia cel Nou poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Hartă a Corintului din anul 1685

Corint 2.1 Coronelli, 1685(Sursă: http://corinth.sas.upenn.edu/)

Altă hartă a Corintului a cărei vechime ne este necunoscută

Corint 1(Sursă: http://www.diakonima.gr/)

+ * + * +

Corintul Antic astăzi, Grecia

Corintul Antic, Grecia 3(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Corintul Antic, Grecia 1(Sursă: http://www.ancient.eu/)

Corintul Antic, Grecia 6(Sursă: http://www.suitcasesandsippycups.com/)

Sfântul Ierarh Diadoh, episcop al Foticeei, Epir, Grecia (29 martie)

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 1.1Frescă săvârșită în anul 1318 și aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acest sfânt ierarh și-a petrecut viața sa pământească înveșmântat în haina smereniei, căci cele despre dânsul au fost acoperite de vreme. S-a mai păstrat despre dânsul până la noi doar faptul că la anul 458 semnă dimpreună cu alți ierarhi o scrisoare către împăratul Leo I vestind trecerea la Domnul a patriarhului Proterie al Alexandriei, omorât de monofiziți.

Însă din rânduiala lui Dumnezeu s-a păstrat scrierea sa ce ni-l arată a fi un mare nevoitor și un adânc cunoscător al vieții duhovnicești. Astfel că scrierea sfântului păstor s-a bucurat de o deosebită prețuire după fericita sa adormire, după cum arată mulțimea manuscriselor ce s-au păstrat.

+ * + * +

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 5.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Viata ta, Sfinte Diadoh, a rămas înveșmântată în taină, însă din cuvântul tău ca un mare ascet și cunoscător al dumnezeieștii viețuiri ai strălucit, pom înmiresmat al Raiului din roade vădindu-te.

Doctor și călăuză iscusită ești celor încercați de patimi, pătrunzând prin harul lui Dumnezeu în tainițele inimii și vindecând cu puterea Lui sufletele celor ce voiesc tămăduirea. Iar prin tine lucrând Hristos, toată Biserica se întărește și într-un glas cântă: Aliluia. (Din Acatistul Sfântului)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Ierarh Diadoh, episcop al Foticeei, poate fi aflat aici:

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-diadoh-episcopul-foticeii-123548.html (clic aici)

+ * + * +

Scrierea Sfântului Ierarh Didadoh, episcop al Foticeei poate fi aflată în:

Filocalia vol I+ * + * +

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 5(Sursă: https://calindragan.files.wordpress.com/)

Frescă săvârșită în anul 1318 și aflată în Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Diadoh, episcop al Foticeii, Epir, Grecia (sec V) 4(Sursă: http://paramythia-online.gr/)

Published in: on 28 Martie, 2015 at 22:18  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,