Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului, Turcia (10 aprilie)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 1.1(Sursă: http://www.enromiosini.gr/)

Acesta s-a născut în anul 1745 și a fost fiul ciobanului Ioan Anghelopoulos și a soției sale Asemina, din satul Demetsana, Arcadia, Peloponez, care îi puseră la botez numele Gheorghe.

Studiile și le începu în satul său, Demetsana, cu călugărul Meletie și cu Atanasie Rusopulos, iar la vârsta de 20 de ani merse cu Atanasie la Atena unde învăță vreme de 2 ani cu vestitul dascăl Dimitrie Vodas. Apoi, în anul 1767, la 22 de ani, plecă orașul Smirna din Asia Mică, unde locui la unchiul său, ieromonahul Meletie, și urmă cursurile Școlii Evanghelice (Evangheliki Skoli), o școală creștin-ortodoxă de studii superioare.

Apoi merse în insulele Strofadis unde îmbrăcă haina monahală cu numele Grigorie, mergând mai apoi în insula Patmos unde urmă cursurile vestitei școli Patmias Skoli de la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul, întemeiată de sfântul cuvios Macarie Kalogeras, unde dobândi și mai multă învățătură.

Sfântul Cuvios Macarie Kalogeras (pomenit la 19 ianuarie)

Sf Cuv Macarie Kalogeras 1.1(Sursă: http://www.patmosmonastery.gr/)

Între timp, mitropolitul Procopie al Smirnei își aduse aminte de Grigorie pe care-l știa de când acesta stătuse în orașul Smirna și-l chemă în mitropolia sa unde îl hirotoni diacon și îl rândui arhidiacon, pentru ca mai târziu să fie făcut preot și protosinghel, adică vicar al mitropolitului.

În vremea aceea, în urma neizbânzii expediției lui Orlov în Peloponez, poruncită de Ecaterina cea Mare, și a încercării ruso-grecești de a elibera Peloponezul de sub stăpânirea turcilor care duse la nimicirea oștirii grecești și pierderea multora dintre ruși, arnăuții albanezi, chemați de către turci, năvăliră asupra locuitorilor Peloponezului omorând mulți civili nevinovați, nimicind și jefuind avutul lor.

Mulți episcopi, preoți și mireni fugiră din Peloponez, aflându-și adăpost în insulele ioniene și egeene sau în Asia Mică. Iară sfântul Grigorie izbuti să-și ducă părinții și frații la Smirna, punându-i la adăpost.

Între timp, arhidiaconul Grigorie se ocupă de scrierea multor cărți folositoare și însemnate, vrând să-i facă atât pe clerici cât și pe mireni să înțeleagă mai adânc credința ortodoxă.

În 1785, la vârsta de 40 de ani, Grigorie fu ales mitropolit al Smirnei, urmând lui Procopie care ajunsese patriarh al Constantinopolului. Sfântul ierarh sluji bine pe oamenii din Smirna, chivernisindu-și eparhia cum se cuvine, clădind noi biserici și școli și reparând numeroase biserici mai vechi.

În ultimul său an la Smirna, 1797, pe când se afla la Constantinopol ca membru al Sfântului Sinod, află de izbucnirea tulburărilor iscate de mai mulți musulmani din Smirna, întrebându-se în ce fel poate ajuta poporul suferind. Astfel, sfântul Grigorie avu două exemple vii ale urgiei și prăpădului iscat de musulmani, atât ostași cât și civili, împotriva creștinilor ortodocși.

Sfântul mitropolit Grigorie sluji fără întrerupere pe creștinii din Smirna vreme de 30 de ani, până când, la 1 mai 1797,  fu ales patriarh al Constantinopolului, urmând patriarhului Gherasim al III-lea. Avea să fie prima din cele 3 domnii ale sale ca patriarh.

În dregătoria de patriarh, sfântul Grigorie aduse rânduiala monahală la Patriarhia Ecumenică, fapt ce nu fu pe placul multor mitropoliți și episcopi. Se ocupă mult de refacerea clădirilor patriarhiei și a multor biserici căzute în ruină.

Între alte lucrări filantropice, el întemeie un fond de ajutor pentru săraci, Kivotos tou Eleous, folosit pentru a-i scuti pe preoți de plata haraciului anual.

Pentru nevoile învățământului, reîntemeie tipografia patriarhiei, prima din 1628, când sfântul sfințit mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului, adusese în oraș o tipografie, care însă fusese distrusă de ieniceri la îndemnul iezuiților și cu mita dată de aceștia.

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București

Sf Sf Mc Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (1638) 1.1 potret din 1632, Geneva(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

 Sfârșitul veacului al XIX-lea și primele decenii ale celui de-al XIX-lea fură un răstimp de mare neliniște în Imperiul Otoman.

Napoleon ocupase provincia egipteană a Imperiului. Ali Pașa din Ioanina se răsculase în Epir și Albania împotriva Porții Otomane. Existau bande de oameni fărădelege, numiți clefți, care rătăceau prin munții Peloponezului. Mulți greci din Imperiul Otoman se organizau după principiile Societății Prietenilor (Filiki Eteria), o societate secretă ce urmărea alungarea turcilor din Balcani. Până la urmă revoluția izbucni în Țările Române, condusă de Alexandru Ipsilanti, un general din armata rusă și conducătorul Eteriei.

Sfântul patriarh Grigorie era foarte nemuțumit și de faptele clefților din Peloponez, care adesea îi hărțuiau deopotrivă pe grecii ortodocși și pe turci. Pentru aceea dădu o enciclică în care osândea faptele lor.

Nu știm ce credea despre revoluția lui Ipsilanti, care eșuă costând viețile multor tineri greci care studiau în Principatele Române. Probabil era precaut și neîncrezător, amintindu-și de urmările dezastruoase pentru creștini ale expediției lui Orlov în Peloponez și de tulburările din Smirna din 1797.

Rânduiala monahală conservatoare impusă tuturor celor de la Patriarhia Ecumenică de către sfântul patriarh întrecu răbdarea anumitor ierarhi care uneltiră împotriva lui și dobândiră încuviințarea stăpânirii otomane să fie înlocuit. Astfel, fu trimis în surghiun în Sfântul Munte Athos unde se așeză în Mănăstirea Iviron. Acolo îl întâlni pe sfântul nou mucenic Constantin pe care îl povățui.

Sfântul Grigorie era fericit cu viața liniștită și pașnică din Sfântul Munte, unde își petrecea vremea în rugăciune și cercetarea scrierilor duhovnicești.

Când patriarhul Calinic al V-lea se retrase, în septembrie 1806, sfântul Grigorie fu reales patriarh, continuându-și numeroasele activități filantropice și de învățământ.

Însă politica turcească nu-i dădea pace. Marele vizir Mustafa Bairktar reuși să revină la putere și să-l așeze pe tronul otoman pe Mahmud al II-lea în anul 1808. Aceasta îi dădu prilej patriarhului Calinic să se întoarcă la patriarhat, fiind favoritul marelui vizir.

Astfel, sfântul Grigorie fu surghiunit de data asta în insula Prinkipo.

Patriarhul Calinic rămase numai 10 luni în slujirea de patriarh, fiind înlocuit de Ieremia al IV-lea. Atunci i se potunci patriarhului Grigorie să plece din nou în surghiun în Sfântul Munte Athos.

La 19 ianuarie 1819, sfântul Grigorie fu ales patriarh pentru a treia și ultima oară, după retragerea predecesorilor săi.

Când în martie 1821, izbucni în Peloponez Revoluția Grecească, guvernul otoman hotărî să dea un exemplu din rândurile conducătorilor creștini, atât mireni cât și clerici, poruncind executarea unui număr cât mai mare dintre ei. Pe lângă conducători, un număr necunoscut de creștini ortodocși obișnuiți din orașele mari, mai ales din Constantinopol, fură atacați și omorâți pe ulițe.

Guvernul otoman al sultanului Mahmud al II-lea plănuise de la început să-l execute pe patriarh, ca exemplu pentru creștini ortodocși și astfel să înăbușe revoluția. Înainte de a înfăptui gândul lor, așteptară până ce patriarhul sfârși de slujit Dumnezeiasca Liturghie de Paști, din dimineața Duminicii Paștilor la 10 aprilie.

Între timp, după săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, sfântul patriarh se duse în sala de oaspeți a Patriarhiei să-i întâmpine pe ierarhii care se adunau acolo, iar puțin mai târziu se retrase în odăile sale să se odihnească. În acel moment i se spuse de izbucnirea Revoluției Grecești din Peloponez și fu întrebat:

– Ce se va întâmpla acum?

Iară el răspunse cu glas liniștit:

– Acum și pururea, facă-se voia Domnului.

Apoi sfântul patriarh ațipi puțin. La 10 dimineața, noul dragoman al Porții, Stavrakis Aristahis, al cărui predecesor fusese executat din pricina evenimentelor din Peloponez, sosi împreună cu secretarul afacerilor externe din guvernul otoman. Sfântul patriarh crezu că este tradiționala vizită de politețe cu prilejul săbătorii Sfintelor Paști din partea guvernului sultanului. Însă vizita aceasta avea să fie diferită.

Erau de față mai mulți mitropoliți care auziră cum i se spunea patriarhului că este scos din dregătorie fiindcă era „nevrednic de rangul patriarhal și nerecunoscător față de Sublima Poartă și trădător”. Firmanul dispunea exilul său în cetatea Halkidon.

Apoi fu luat prizonier, fiind însoțit de arhidiaconul Nichifor, de diaconul Agapie și de nepotul Dimitrie. Curând patriarhul și mitropoliții își dădură seama că nu avea să fie surghiunit, ci dat morții.

În închisoare, patriarhul fu necontenit anchetat și supus la cazne. Turcii căutau să scoată de la dânsul informații pe care credeau că le are despre Revoluția Grecească. Făcură chiar și o încercare de a-l face să se convertească la islam și astfel să scape cu viață. Sfântul Grigorie nici nu vru să audă de așa ceva, tot așa cum refuzase și ofertele de a fugi când Alexandru Ipsilanti își începuse încercararea de eliberare a Principatelor Române. Știa că fuga sa ar fi grăbit masacrul general al ortodocșilor din Imperiul Otoman. De asemenea, convertirea sa la islam ar fi descurajat orotdocșii ce se ridicaseră să-și câștige libertatea. Patriarhul Grigorie răspunse doar atât:

– Faceți-vă treaba. Patriarhul creștinilor ortodocși moare creștin ortodox.

Sfântul părinte fu scos din închisoare și dus la poarta patriarhală unde fu spânzurat de ușa din mijloc ce dă înspre intrarea pe terenurile patriarhiei.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.1(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Un renegat, fost ortodox, convertit la islam, ajută la executarea lui.

Între timp sultanul stărui să se aleagă de îndată un patriarh dintre ierarhii prezenți la Constantinopol. Deci fu ales mitropolitul Evghenie, care fu dus cu alai de clerici și dregători otomani până la Patriarhie. Noul patriarh fu silit să se aplece și să intre pe aceeași poartă de care spânzura sfântul patriarh Grigorie, care fusese ținut cu dinadinsul în viață până ce avea să aibă loc această dramatică scenă.

Trupul sfântului Grigorie rămase spânzurat de poarta Patriarhiei vreme de 3 zile, după care fu dat jos de către evreii tocmiți de turci pentru acest scop și apoi târât pe ulițele cetății Constantinopol.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.2(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Apoi îl aruncară în mare. Însă trupul nu se scufundă pe dată, fiind scos mai apoi de o corabie grecească ce arbora drapelul rusesc și dus la Odessa, unde fu îngropat ca un mucenic și un erou.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.3(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

În anul 1921, patriarhul Grigorie al V-lea fu proslăvit cu sfinții de Biserica Ortodoxă Greacă, iară cinstitele sale moaște fură cerute și înapoiate în Grecia, fiind îngropate în Catedrala Buneivestiri din Atena.

Astfel, sfântul patriarh Grigorie al V-lea din satul Demetsana, Peloponez, își jertfi viața pentru Iisus Hristos și pentru întregul popor ortodox din Imperiul Otoman, în Duminica Pașilor, la 10 aprilie 1821.

+ * + * +

Cinstiele moaște ale Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Viața Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Poarta de care a fost spânzurat Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie rămâne închisă până astăzi

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 11 poarta de care a fost spanzurat(Auraă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 8.1(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 12 locuinta unde  a copilarit in satul Demetsana(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Statuia Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie aflată la intrarea Universității din Atena

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 13 statuia sa de la Universitatea din Atena(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Anunțuri

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia (12 martie)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 1Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5244.jpg)

Sfântul Grigorie Dialogul, numit astfel pentru vorbele sale frumoase, s-a născut în Roma cea veche din părinți de neam bun, senatori cinstiți și bogați. Din neamul său ales se numărau fericitul Felix, episcop al Romei, care îi era moș,  și sfânta Tarsila care se învrednici a vedea la sfârșitul său pe Domnul venind la dânsa și care îi fusese moașă. Însă și Silvia, mama sa, era cinstită cu sfinții de la Roma.

Pe un neam sfânt ca acesta îl împodobi sfântul Grigorie și mai mult cu sfințenia sa. Din pruncie încă se îndeletnici cu învățătura cărții, iar mai târziu pentru înțelepciunea sa fu ales în dregătoria divanului. Însă nu la cele lumești, ci la cele dumnezeiești avea gândul întotdeauna râvnind să ajungă monah, însă amânând câtă vreme părinții săi erau încă în viață.

Mutându-se la cele veșnice tatăl său, sfântul Grigorie începu a împărți averea cea multă în milostenii și zidirea de locașuri sfinte. În Sicilia ridică 6 mănăstiri, dându-le toate cele de trebuință, iar a 7-a o ridică la Roma, în cinstea sfântului apostol Andrei.

Prefăcându-și în mănăstire casa lui, care are aproape de biserica sfinților apostoli Petru și Pavel și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești, îmbrăcă haina monahală povățuindu-se cu iscusiții stareți Maximian și Ilarion. Iar după puțină vreme, se făcu egumen al locașului aceluia. Iar Silvia, mama lui, locuia aproape de poarta sfântului apostol Pavel, slujind Domnului cu post și rugăciuni, ziua și noaptea fiind în casa Domnului. Hrana ei erau verdețuri crude de grădină, din care îi trimitea în toate zilele și fiului său, sfântul Grigorie. Era foarte milostivă spre cei săraci și părăsiți, împărțind până la sfârșit toată averea ei. Asemenea și fiul ei, Grigorie, era atât de milostiv, încât nu cruța lucrul cel din urmă, dându-l îndată celor ce cereau.

Odată, șezând în chilia sa, scriind cărți după obicei, veni la dânsul un sărac, însă acela era îngerul Domnului, și îi zise:

– Miluiește-mă, robule al lui Dumnezeu din cer, deoarece fiind cârmaci de corabie, am pierdut nu numai averile mele câte le-am avut, dar și pe cele străine.

Sfântul Grigorie, cu inima îndurerată pentru dânsul, chemă pe fratele care-i slujea și-i porunci să-i dea aceluia 6 galbeni. Săracul luând ceea ce îi dăduse, plecă, apoi întorcându-se după puțină vreme în ziua aceea îi zise iarăși:

– Miluiește-mă, robul lui Dumnezeu, că multe am pierdut, iar tu puțin mi-ai dat.

Sfântul, chemând iară pe slujitor îi zise:

– Frate, du-te și-i dă alți 6 galbeni.

După puțină vreme, veni iară a treia oară:

– Fie-ți milă de mine, părinte, și-mi mai dă încă din îndurările tale, că am pierdut în mare foarte multă bogăție străină.

Iar sfântul Grigorie zise slujitorului:

– Mergi, frate, și mai dă aceluia ce cere încă 6 galbeni.

Fratele însă răspunse:

– Să mă crezi, cinstite părinte, că n-a mai rămas în cămară niciun galben.

Fericitul îi zise:

– De nu ai altceva, dă-i haine, ori vreun vas.

Fratele răspunse:

– Nu avem alt vas decât un taler de argint, în care marea doamnă, mama ta, ți-a trimis linte după obicei.

– Du-te, frate, și dă săracului și acest taler, ca să nu se ducă mâhnit de la noi, căci caută mângâiere în primejdia sa.

Deci luând săracul acela talerul de argint, se duse veselindu-se. După aceea, nu mai veni să ceară milostenie, ci era nevăzut lângă dânsul, păzindu-l și ajutându-l în toate. Pentru că îngerul Domnului era lângă dânsul, sfântul cu puterea darului cea minunată săvârșea multe minuni în locașul lui.

După ce muri Pelaghie, episcopul Romei, toți într-un glas îl aleseră pe sfântul Grigorie pe scaunul acela. Însă el, plecă din cetate și se ascunse în locuri pustii. Căutându-l poporul și negăsindul începu a se ruga lui Dumnezeu să îl arate pe robul său. Atunci se făcu din cer un stâlp de foc ce se pogorî la locul unde se afla sfântul Grigorie, ascuns într-un munte pustiu. Astfel fu așezarea sa în scaunul de episcop al Romei.

Era negrăită milostivirea lui spre săraci, văduve și străini. El zidi multe case de străini și de săraci, nu numai la Roma ci și în alte locuri. La Ierusalim trimise pe ava Prov cu aur din destul pentru a zidi acolo o casă de oaspeți. La muntele Sinai trimitea multă milostenie spre hrana monahilor, iar pe cei de la Roma săraci și bolnavi îi avea scris într-o carte pe nume și în toate zilele îi hrănea pe dânșii. De multe ori la masa lui aducea străini și săraci și singur le slujea.

Pentru smerenia cea mare a sfântului Grigorie, în „Limonariu” se găsește scris astfel:

„Într-un timp oarecare a mers ava Ioan Persanul și ne-a spus aceasta despre marele și fericitul Grigorie, episcopul Romei, zicând: Am dorit odată să mă închin la mormintele sfinților mari apostoli Petru și Pavel și m-am dus la Roma. Stând eu în mijlocul cetătții, se făcu veste în popor că episcopul avea să treacă atunci pe acolo și așteptam să-l văd și pe el. După ce a venit în dreptul meu, am voit să mă închin lui. Și vă spun, fraților, Dumnezeu fiindu-mi martor, că el apuncând înaintea mea, căzu la pământ și mi se închină și de la pământ nu se mai sculă mai înainte până nu mă văzu pe mine mai întâi sculat. Apoi sărutându-mă cu multă osârdie, îmi dădu cu mâna sa 3 galbeni, poruncind să mi se dea toate cele de hrană; iar eu am preamărit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui atâta smerenie, dragoste și milă către toți.”

Acest mare luminător al lumii, preasfințitul Grigorie, împodobi Biserica lui Hristos nu numai prin viața sa asemenea îngerilor și cu minunile, ci și cu multe scrieri foarte trebuincioase dreptei credințe.

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 9

Sculptură în os

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Iar când scria, atunci Duhul Sfânt se arăta în chip de porumbel, zburând deasupra lui. Acest lucru adeseori se învrednicea a-l vedea arhidiaconul său, Petru, bărbat îmbunătățit. Scrierile sfântului Grigorie se află în patru cărți, pline de mare folos, care au într-însele povestiri pe scurt despre viețile sfinților care s-au nevoit în pământul Italiei și multe învățături de folos sufletesc.

Păstorind sfântul Grigorie Biserica lui Dumnezeu vreme de 13 ani, 6 luni și 10 zile, se mută la Domnul în vremea împărăției lui Foca Tiranul (602-610).

Sfântul Ioan Damaschin scrise despre dânsul astfel:

„Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum știu toți era vestit în sfințenie și înțelegere și, când slujea, avea părtaș un înger din cer slujind împreună cu dânsul. Acesta, călătorind oarecând pe podul cel de piatră și stând într-adins, făcu rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci, auzi îndată glas de la Dumnezeu, zicând:

– Rugăciunea ta am auzit-o și dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgâni.”

+ * + * +

Carte 1

Carte 2

+ * + * +

Miniatură din veacul al XV-lea, Rusia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 5

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5243.jpg)

Miniatură din veacul al XI-lea, Italia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5239.jpg)

Frescă aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 10

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din anul 1546 aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5238.jpg)

Frescă din veacul al XV-lea aflată în Biserica Sfântul Nicolae din Tesalonic, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5242.jpg)

Frescă din veacul al XVI-lea aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 8.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 7

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5247.jpg)

Published in: on 12 Martie, 2014 at 08:45  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Grigorie din Acrita, Grecia (5 ianuarie)

Sf Cuv Grigorie din Acrita 1.2(Sursă: http://mrosso.narod.ru/)

Acest sfânt se născu în anul 760 în vestita insulă a Cretei. Părinţii săi, care erau foarte evlavioşi, se numeau Teofan şi Iuliana. După ce se îndeletnici mulţi ani cu învăţătura cărţii, aceștia îi porunciră sfântului să pască oile.

În acea vreme mărturisitorii credinţei celei adevărate sufereau mari strâmtorări de la luptătorii împotriva icoanelor. Iar tânărul Grigorie, dorind fierbinte să păstreze dreapta credinţă, plecă de acasă şi se duse în Seleucia. Acolo stătu vreme îndelungată hrănindu-se cu puţină pâine şi apă, şi ostenindu-se în cele plăcute lui Dumnezeu.

După moartea împăratului Leon, care era luptător împotriva icoanelor, cuviosul Grigorie se duse la Ierusalim pentru a se închina Sfintelor Locuri. Petrecu acolo 12 ani, însă ce îndură din partea agarenilor nu este cu putinţă să se arate, dacă dorește cineva să păzească scurtimea cuvântului.

De la Ierusalim, cuviosul se duse la Roma şi îmbrăcă haina călugărească, domolindu-şi trupul cu înfrânarea. După moartea împăratului Stavrachie, veni în fruntea împărăţiei Mihail Curopalatul Rangavi. Atunci sfântul Nichifor, ajuns la conducerea Bisericii, trimise la Leon papa Romei, pe sfântul Mihail episcopul Sinadelor cu gramata sobornicească.

Sfântul Ierarh Mihail, episcopul Sinadelor (pomenit la 23 mai)

Sf Ier Mihail, episcopul Sinadelor 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

În Roma sfântul Mihail se apropie sufleteşte de cuviosul Grigorie şi la întoarcere îl luă cu sine şi îl aşeză în Mănăstirea Acrita de la Marea Marmara.

Aici cuviosul îndură de bunăvoie nevoinţe foarte mari: umbla desculţ, avea numai o cămaşă, dormea pe o rogojină şi la 2-3 zile gusta puţină pâine. Locuinţa o avea într-o groapă adâncă, unde cu amar plângea pentru tulburările ce frământau atunci Bisericile creştine.

Mai pe urmă, ieşind din groapă, petrecu într-o chilie strâmtă, fiind îmbrăcat cu o cămaşă de piele şi umplând cu apă un vas mare ce se afla în grădină, îşi lepăda noaptea cămaşa şi intra în vas, unde citea toată Psaltirea; iar după ce o citea, ieşea afară şi intra în chilie. Şi aşa făcu în toate zilele vieţii sale.

Cu asemenea lupte nevoindu-se fericitul îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu unde nu contenește rugăciunile sale pentru întreaga lume.

+ * + * +

Sf Cuv Grigorie din Acrita 2.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Published in: on 4 Ianuarie, 2014 at 22:48  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie)

https://sfintisiicoane.wordpress.com/2011/01/29/sfintii-trei-ierarhi-30-ianuarie/  (clic aici)

Pe marii luceferi cei purtători de lumină, turnurile Bisericii cele neclintite, într-un glas să-i lăudăm noi, cei ce ne îndulcim laolaltă de bunătăţile, de cuvintele şi de darul lor. Pe înţeleptul Gură de Aur şi pe marele Vasile, împreună cu Grigorie, strălucitul teolog; către care să şi glăsuim, strigând din inimă: preamarilor trei ierarhi, rugaţi-vă lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea voastră. (Sedealna Sfinţilor ce se cântă la Utrenie)

Astăzi sufletele pământenilor se înalţă de la cele pământeşti; astăzi cele cereşti se fac toate întru pomenirea sfinţilor; că porţile cereşti se deschid şi cele ce sunt ale Stăpânului ni se fac cunoscute. Cuvintele fapte se propovăduiesc şi limbile minunile le cântă; iar noi către Mântuitorul strigăm: slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că, prin aceştia credincioşilor pace s-a făcut. (Dintre Laudele ce se cântă la Utrenie )

Din slujba Sfinţilor Trei Ierarhi (audio, clic aici)

Acatistul Sfinţilor Trei Ierarhi (text, clic aici)

+ * + * +

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Trâmbiţa cea mare a Bisericii, făclia care luminează toată lumea, propovăduitorul a cărui vestire cuprinde toate marginile, Vasile cel cu nume mare, adună pe credincioşi la prăznuirea aceasta. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Stâlp de foc povăţuitor poporului credincios şi arzând pe vrăjmaşii credinţei, mântuind neamurile cele ce-l urmau cu tărie, marele Vasile aşa s-a arătat; deci să îndrăznească şi să biruiască Biserica lui Hristos, îmbogăţită fiind cu un apărător ca acesta. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Cel strălucitor prin viaţă şi prin fapte, cel strălucit prin cuvânt şi prin dogme, care, ca un alt soare, străluceşte mai mult decât toate stelele, mult lăudatul teolog, astăzi este fericit de toţi. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Desfătarea limbii şi dulceaţă la tot auzul a ajuns cuvântul tău, Grigorie; mana vieţii, roua dulceţii, mierea din piatră, îngerilor cerească pâine; care îndeamnă a se sătura de nesăţioasa ei dulceaţă şi care umple de desfătare pe cei ce se împărtăşesc cu ea. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

Iată lumina lumii luminează lumea; iată sarea pământului îndulceşte pământul; iată pomul vieţii aduce roade de nemurire, sfântul Ioan Gură de Aur; cei ce nu voiţi să muriţi, veniţi să vă desfătaţi. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Râul darurilor Duhului s-a umplut până la revărsare, şi faţa cea frumoasă a pământului se udă ca dintr-un izvor de desfătare, din gura cea de aur; veselind şi îngrăşând toată cetatea lui Hristos, cu săltările dumnezeieştilor valuri. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

Mozaic din veacul al XIV-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

+ * + * +

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Să trâmbiţăm cu trâmbiţă de cântări; să ne bucurăm de praznic şi să salutăm bucurându-ne, cu toată obştea, la prăznuirea dascălilor noştri. Conducătorii pământeşti să alerge împreună şi pe ierarhi să-i laude cu cântări, ca pe cei ce au izvorât trei râuri preamari de dogme ale Duhului, de unde frumoase şi pururea vii. Pe păstorii şi învăţătorii, pe cei trei îndrumători întru cele sfinte ai Sfintei Treimi, adunându-ne să-i lăudăm: filosofii, pe cei înţelepţi; preoţii, pe păstorii; păcătoşii, pe ocârmuitorii; săracii, pe îmbogăţitorii; cei din necazuri, pe mângâietorii; călătorii, pe însoţitorii în călătorie; cei ce sunt pe mare, pe ocârmuitorii.  Şi toţi cei pretutindenea întâmpinăm cu căldură pe dumnezeieştii ierarhi, lăudându-i, aşa să grăim: preasfinţiţi învăţători, sârguiţi de scoateţi pe credincioşi din smintelile lumii şi ne scăpaţi pe noi din chinurile cele de veci. (Dintre Stihirile Sfinţilor ce se cântă la Litie)

Nu este un al doilea între aceştia trei; că fiecare îşi poartă veşnicia lui, nimeni întâiul părând, şi pe cei deopotrivă cu cinstirea înfrângând; ci mai vârtos îşi împart unul altuia biruinţa, cu mare bucurie. Că nu încape între dânşii îndrăzneala pizmuirii, care strică buna înţelegere. (Din Canonul Sfinţilor Ierarhi ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Icoană din veacul al VII-lea aflată la Mănăstirea Sf. Ecaterina din Sinai

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul sau de Nazianz, arhiepiscopul Constantinopolului (25 ianuarie)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Rublev_grigoriy_bogoslov.jpg)

+ * + * +

Din evlavia şi osteneala vrednice de laudă pentru Sfântul Grigorie Teologul:

http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/ (clic aici)

+ * + * +

Smerita plecare la Domnul a Sfântului Grigorie Teologul

„În chilioara putnicească, noaptea a trecut plină de bucurie de taină, ivită în adâncul sufletelor. De cu seară, cei doi ciobani ieşiseră şi, cu osteneală, deschiseseră cale în faţa uşii chilioarei. Dăduseră deoparte zăpada, ca să se poată ieşi din chilie. Apoi stătuseră toţi în jurul bătrânului. Erau sfârşiţi de osteneală, dar nimeni nu cuteza să lase din ochi chipul luminos al bătrânului. Au fost ceasuri de tainică bucurie duhovnicească. Noapte plină de minune! Doar să-l vadă, la lumina puţină a opaiţului… […] Câtă cuvioşie, câtă sfinţenie oglindea! Toţi erau străpunşi sufleteşte şi lăcrimau. Cei cinci plânseseră în tăcere noaptea întreagă. Plânseseră, de vreme ce nicăieri nu se ştia că marele Teolog se află în pragul marii treceri, în pragul veşniciei. Şi îl va trece pe tăcute, însoţit de lacrimile a doi monahi, a doi păstori şi ale unui truditor al pământului. El, ce cutremurase întreaga lume, zdrobind fiara cumplită a arianismului, cel ce dărâmase din temelii apolinarismul şi rătăcirea pnevmatomahilor, cel ce războise pe cei tari şi înviase Ortodoxia, o înălţase şi o întărise, în cetatea de scaun a împărăţiei lumii acesteia şi pretutindeni, se stingea într-o colibă pustnicească, troienită de belşugul albului zăpezii, în tăcere. […]

Iar marelui Teolog îi stăteau alături doar cinci oameni. Doi urmau să plece. Poate or găsi vreun preot… Altfel, nu avea cine să-i citească!

[…]

Răsuflarea abia i se mai făcea simţită. Chipul, fruntea, încă şi mai luminoase, încă şi mai dulci, te mângâiau, te purtau în rai. […]

Nu ştiu cum s-au petrecut lucrurile, dacă au mai apucat cei doi să-i aducă preot bătrânului sau dacă bătrânul le-a luat-o înainte, trecând pragul veşniciei. Nu ştim, de asemenea, în ce zi şi-a dat bătrânul duhul. Trebuie însă să fi fost în a douăzeci şi cincea zi a lui ianuarie, când Biserica îi cinsteşte pomenirea. Lumea – Răsăritul şi Apusul – n-au ştiut nimic.”

(Stelianos Papadopoulos, „Vulturul rănit. Viaţa Sfântului Grigorie Teologul”)

+ * + * +

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Rublev_grigoriy_bogoslov.jpg)

De paharul înţelepciunii apropiind cinstita ta gură, părinte Grigorie, ai sorbit dumnezeiasca apă a teologiei şi ai împărţit-o credincioşilor din destul; ai astupat curgerea eresurilor celor pierzătoare de suflet şi pline de hulă. Că Duhul Sfânt te-a aflat pe tine ca pe un cârmuitor, care împinge înaintea sa şi face să fugă, ca nişte suflări de vânturi, năvălirile hulitorilor, vestind Treimea, întru unimea Fiinţei. (Dintre Stihirie Sfântului ce se cântă la Utrenie)

Alăutei Duhului, secerătorului eresurilor şi îndulcirii ortodocşilor; celui socotit al doilea după cel ce s.a rezemat de pieptul Stăpânului, celui ce a ajuns martor văzător cu ochii săi ai dogmelor Cuvântului; înţeleptului arhipăstor, noi fiii Bisericii, cu cântări teologice să-i grăim: tu eşti păstorul cel bun, care ca şi învăţătorul Hristos te-ai dat pe tine însuţi, Grigorie, pentru noi; şi împreună cu Pavel te veseleşti şi te rogi pentru sufletele noastre. (Dintre Stihirie Sfântului ce se cântă la Utrenie)

+ * + * +

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul  (video, clic aici)

Acatistul Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (text, clic aici)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Grigorie Teologul poate fi aflată în

sau

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/ianuarie/01-25-sf_ierarh_grigorie_teologul.html (clic aici)

+ * + * +

+ * + * +

+ * + * +

(Sursă: http://iconexpo.ru/pics/1_1323.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/sv-561)

Pictogramă din Mineiul rus pe ianuarie de la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0561/s0561006.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0561/s0561003.jpg)

Icoană înfățișând sfinții zilelor 22-25 ianuarie, din veacul al XIV-lea, restaurată, aflată la Oxford, Anglia

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0561/s0561002.jpg)

Published in: on 25 Ianuarie, 2012 at 00:43  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfânta Emilia, mama Sfântului Ierarh Vasile cel Mare, Capadocia, Turcia (1 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0783/s0783001.jpg)

În prima zi a anului, când Biserica prăznuieşte pe marele ierarh al Bisericii, Sfântul Vasile cel Mare, este pomenită în fiecare an, aproape neştiut de mulţi dintre noi, maica sa, Sfânta Emilia, al cărei nume se tâlcuieşte „gingăşie”.

Aceasta, încă din pruncie era deosebit de virtuoasă dorind a petrece restul vieţii sale în feciorie. Deşi orfană, pentru aleasa ei frumuseţe mulţi doreau a o avea soţie, însă dânsa rămânea neînduplecată. Însă începând a se teme că de nu se va căsători va ajunge pradă silniciei vreunuia dintre cei ce o doreau de soţie, se căsători  cu înţeleptul şi bunul Vasile care era vestit dascăl de retorică şi, mai presus de toate, creştin evlavios.

Dumnezeu binecuvântă această familie cu roadă bogată, căci alături de părinţi, Sfinţii Emilia şi Vasile, cinstiţi de Biserică, din cei 10 prunci ai lor, fură slăviţi cu sfinţii:

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare

(Sursă: http://archunion.com.ua/img/churches/003/081.jpg)

Sfântul Ierarh Grigorie al Nyssei

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0568/s0568005.jpg)

Sfântul Ierarh Petru al Sevastei

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0783/s0783002.jpg)

Sfânta Macrina, numită cea Tânără

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1335/s1335004.jpg)

şi un alt fiu, Navcratie, care a îmbrăcat şi el haina monahală, trecând la Domnul la 27 de ani şi proslăvit mai apoi de Biserică.

Copiii avură în părinţii lor pildă de virtute întru facerea de bine, a cărui vedere îi însufleţea să le urmeze lor.

Sfântul Vasilie muri puţin după naşterea celui de-al 10-lea prunc al lor care avea să devină sfântul Petru, episcopul Savastei. Sfânta Macrina, cea dintâi născută, deveni ajutor de nădejde al mamei sale în creşterea acestui băiat. Căci Macrina rămăsese cu mama sa după neaşteptata plecare la cele veşnice a logodnicului ei. Ea stăruia a crede că logodnicul îi era încă viu în Hristos şi că trebuia să-i rămână pururea credincioasă. Astfel, îşi închină viaţa fecioriei,  rugăciunii şi slujirii aproapelui.

Sfântul Grigorie al Nyssei descrie acest răstimp din viaţa mamei şi surorii lui:
„Mama slujea nevoilor duhovniceşti ale fiicei, iar fiica lua asupra ei nevoile trupeşti ale mamei. De pildă, adeseori Macrina făcea cu mâinile ei pâinea pe care mama sa o mânca. Dar nu socotea că aceasta ar fi grija ei cea mai de căpetenie, căci credea că se cuvine celei ce trăieşte în feciorie să se îngrijească întâi de toate cu lucrurile sfinte. Însă în timpul cei mai rămânea, nu numai că făcea pâinea maicii sale, dar se îngrijea de toate celelalte treburi casnice laolaltă cu mama sa…”

Macrina ducea o viaţă curată şi neprihănită urmând poveţei mamei sale. Dar asemenea, prin purtarea sa, Macrina era pildă mamei sale, încât se întreceau una pe alta în nevoinţă, apropiindu-se astfel încet către nematerialnica şi desăvârşita vieţuire a monahilor. Mama şi fiica prinseră a preschimba moşia familiei lor într-o obşte monahicească pentru bărbaţi şi femei deopotrivă. Ele trăiau acolo fără osebire, în tovărăşie cu monahii ce le fuseseră slujitori.

Ajunsă la adânci bătrâneţi, sfânta Emilia îşi chemă copiii la dânsa şi îşi puse mâinile pe Macrina şi pe Petru, care şedeau de o parte şi de alta, apoi strigă către Domnul:

– Ţie, Doamne, Îţi închin întâiul şi al zecelea rod al pântecelui meu. Întâiul rod este fiica mea cea întâi născută, iar al zecelea este fiul meu cel din urmă născut. După Legea lui Moisi, primul şi al zecea dintre roade sunt aduse prinos şi închinate Ţie. Fie deci ca binecuvântarea Ta şi harul Tău să vină asupra acestui întâi rod ale meu şi asupra celui de-al zecelea.

Sfânta Emilia îşi dădu cu pace sufletul în mâinile Domnului la 8 mai 375, fiind înmormântată lângă soţul ei, aşa cum dorise.

Aşa de încredinţată a fost Sfânta Macrina cea Tânără de sfinţenia părinţilor săi şi de îndrăznirea lor înaintea lui Dumnezeu, încât pe patul de moarte îi aduse aminte fratelui ei, sfântul Grigorie ale Nyssei:

– Ai ajuns vestit în cetăţi şi între noroade şi neamuri. Bisericile lui Hristos trimit după tine şi te poftesc să le ajuţi şi să le îndreptezi. Oare nu bagi de seamă harul? Dă mulţumire lui Dumnezeu, Care, cu rugăciunile părinţilor noştri, te-a înălţat pe aceste semeţe piscuri. Căci tu, prin tine însuţi, nu ai nici o putere.

+ * + * +

Viaţa Sfintei Emilia pe scurt poate fi aflată în

Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul, episcopul Neocezareei (17 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580001.jpg)

Acesta se născu în ceteta Neocezareei din părinţi păgâni. Rămas orfan din fragedă pruncie, se dărui studiului învăţăturii elineşti. Luminat de Dumnezeu, află înţelepciunea cea adevărată a Adevăratului Dumnezeu din care cel ce bea nu mai însetează în veac, astfel luă botezul şi începu a petrece bineplăcut Domnului, în feciorie desăvârşită pe care o păzi cu mare înfrânare până la sfârşitul vieţii sale.

Ajuns la şcoala din Alexandria, tineri de-o vârstă cu el care petreceau în dezmăţuri şi desfrâuri îl pizmuiră pentru înţelepciunea şi curăţia vieţii sale, pentru care era cinstit de mulţi dintre filosofii cei mai vestiţi şi dintre cetăţeni, şi îndemnară o desfrânată să grăiască fărădelege despre dânsul. Aceasta îi ceru în văzul multor oameni vestiţi ai cetăţii şi dascăli cu care sfântul Grigorie vorbea atunci, preţul pentru păcatul pe care spunea că l-ar fi săvârşit cu dânsul. Sfântul Grigorie, blând şi fără de răutate, nu se mânie şi nu căută să îndrepte cele neadevărate, ci spuse către un prieten al său:

– Dă-i degrabă preţul pe care îl cere, ca să se ducă de la noi şi să nu ne supere mai mult.

Însă Dumnezeu vădi îndată înşelăciunea, căci femeia aceea nelegiuită căzu la pământ chinuită de diavol, de care nu se izbăvi decât după ce robul cel blând al lui Dumnezeu se rugă pentru dânsa.

Lăsând învăţătura lumii, merse dimpreună cu prietenul său, Firmian, la Origen care la acea vreme nu căzuse în erezie şi cu care petrecură vreme îndelungată.

Mai apoi, se întoarse în Neocezareea unde oamenii îl cinsteau pentru înţelepciunea lui cea mare.

Fugind însă de slava cea deşartă şi de mulţimea împletiturilor ce sunt în lume, ieşi din cetate şi se sălăşlui în pustie unde se nevoi neştiut de nimeni. Acolo îl află fericitul Fedim, episcopul Amasiei, care văzând în dânsul darul lui Dumnezeu, se sârgui a-l îndupleca să lase pustia spre folosul oamenilor. Văzându-i neclintirea, fericitul Fedim săvârşi lucru neobişnuit, căci îl sfinţi episcop al Bisericii deşi nu era de faţă.

Devenit episcop fără voia sa şi văzând răspândinu-se erezia lui Pavel din Samosata,  sfântul Grigorie începu a se ruga cu sârguinţă lui Dumnezeu să îi descopere credinţa cea adevărată şi într-o noapte, în timp ce se ruga, îi apărură Preacurata Maică a Domnului şi sfântul apostol Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Atunci Maica Domnului îi ceru sfântului aspotol Ioan să îl înveţe taina Sfintei Treimi. Deci în puţină vreme sfântul Grigorie fu învăţat mari taine dumnezeieşti.

Mergând sfântul Grigorie în cetatea Neocezareea, aflată în întunericul închinării la idoli, şi poposind pentru a înnopta în apropierea unei capişti idoleşti, izgoni de acolo cu rugăciunea sa şi cu binecuvântarea  sa pe toţi dracii care sălăşluiau acolo, iar a doua zi când veni slujitorul cel idolesc nemaigâsindu-i şi chemându-i, aceştia strigau de departe:

– Nu putem să intrăm acolo unde a poposit străinul acela care mergea din pustie la Neocezareea.

Văzând aceasta şi alte minuni săvârşite de robul lui Dumnezeu în drumul său din pustie spre locul unde fusese asezat episcop, slujitorul cel idolesc primi Botezul.

Ajungând sfântul Grigorie în cetate află numai 17 credinioşi, ceilalţi slujind idolilor.

Rugându-se lui Dumnezeu în ascunsul inimii sale să caute spre zidirea Sa şi să lumineze atâta mulţime de popor, săvârşea multe minuni, izgonea duhurile cele viclene, poruncea apelor şi munţilor, tămădia bolile, hrănea pe săraci, se îngrijea de cei aflaţi în nevoi, se făcea nevăzut dinaintea prigonitorilor săi, vedea gândurile oamenilor şi cele ce aveau să se întâmple. Astfel, din zi in zi vestea episcopului sfânt se răspândea, turma celor dreptcredincioşi sporea, iar capiştile idoleşti se pustiau.

Ajuns la adânci bătrâneţi, întrebă pe cei ce stăteau dinaintea lui:

– Câţi necredincioşi se mai află încă în Neocezareea?

Aceştia îi răspunseră că numai 17 locuitori ai cetăţii se mai închină la idoli.

Bucurându-se cu duhul, sfântul zise:

– Slavă lui Dumnezeu, căci atunci când am venit eu în Neocezareea la episcopie numai 17 creştini am aflat, toată cetatea fiind drăcească. Iar acum, mergând către Dumnezeu, rămân atâţia necredincioşi câţi credincioşi s-au aflat mai întâi; şi toată cetatea este a lui Hristos.

Zicând acestea, îşi dădu sufletului în mâinile lui Dumnezeu, la anul 270, veselindu-se acum fără încetare în Împărăţia Cerurilor.

+ * + * +

Strălucind cu lumina vieţuirii celei alese, acum stai înaintea Luminii celei mari, fiind încununat de faceri de minuni lucrate de Dumnezeu, ca un biruitor, cuvioase Părinte Ierarhe Grigorie, făcătorule de  minuni, gânditorule de Dumnezeu, luminătorule al Bisericii, podoaba dreptcredincioşilor.  (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Pe Ierarhul Grigorie, care s-a arătat ales în lume cu multe feluri de minuni, să-l lăudăm, iubitorilor de prăznuire, cu cântări dumnezeieşti, ca prin rugăciunile lui să luăm dezlegare de greşeli. (din Luminânda Sfântului)

Luând lucrarea multor minuni, cu semne înfricoşătoare pe demoni i-ai îngrozit, şi bolile oamenilor ai alungat, preaînţelepte Grigorie. Şi făcător de minuni eşti numit, din fapte luându-ţi numele.  (Condacul Sfântului)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Grigorie pe larg poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-17-sf_grigorie_ep_neocezareei.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0580/s0580006.jpg)

Published in: on 16 Noiembrie, 2011 at 19:39  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Grigorie Iconarul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina (8 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0574/s0574001.jpg)

Sfântul Grigorie a trăit în veacul al XII-lea şi a fost zugrav de icoane alături de sfântul Alipie Iconarul (pomenit la 17 august). Pentru smerenia şi curăţia petrecerii sale, Dumnezeu l-a invrednicit să picteze mai multe icoane făcătoare de minuni răspândite pe întreg pământul rusesc.

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0574/s0574002.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Grigorie Iconarul

(Sursă: http://lh6.ggpht.com/_DsC70bvsA5k/S2i2ZOiZm0I/AAAAAAAAGos/QdHZ1y4oZyc/grigory_.jpg)

Published in: on 8 August, 2011 at 12:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfinţii Trei Ierarhi (30 ianuarie)

(Sursă: http://alchevskpravoslavniy.ru/wp-content/uploads/2010/02/042.jpg)

În veacul al XI-lea s-a iscat gâlceavă între creştini care socoteau a fi numai unul dintre cei trei ierarhi mai mare decât ceilalţi. Însă din purtarea de grijă a lui Dumnezeu sfântul Ioan, episcopul Evhaitelor (pomenit la 14 iunie), a avut o vedenie: mai întâi cei trei sfinţi i s-au înfăţişat pe rând fiecare în mare slavă şi negrăită frumuseţe, iar mai pe urmă i s-au arătat toţi trei împreună. Ei au grăit către dânsul:

– Precum vezi, în Dumnezeu noi suntem una şi nici o nepotrivire nu este între noi. Şi între noi nu este vreunul cel dintâi sau cel de-al doilea.

Sfinţii ierahi l-au povăţuit pe sfântul episcop să alcătuiască o slujbă pentru toţi trei deopotrivă şi să rânduiască o zi de împreună-prăznuire a lor.

Pe cei trei preamari luminători şi Dumnezeirii celei de trei ori mai strălucitoare decât soarele, pe cei ce învăpăiază lumea cu razele dumnezeieştilor dogme; pe râurile cele cu miere curgătoare ale înţelepciunii, care adapă toată făptura cu apele cunoştinţei de Dumnezeu; pe marele Vasile, si pe Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, împreună cu strălucitul Ioan cel cu limbă de aur, toţi cei iubitori de cuvintele lor, adunându-ne, cu cântări să-i cinstim; că aceştia pururea se roagă Treimii pentru noi. (Troparul Sfinţilor Trei Ierarhi care se poate asculta aici)

Acatistul Sfinţilor Trei Ierarhi  (text)

+ * + * +

Sfântul Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareei Capadociei

 (pomenit la 1 ianuarie)

(Sursă: http://www.sedmitza.ru/data/861/509/1234/11044.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Rublev_grigoriy_bogoslov.jpg)

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, arhiepiscopul Constantinopolului  (pomenit la 25 ianuarie)

(Sursă: http://nibiryukov.narod.ru/nb_pinacoteca/nb_pinacoteca_painting/nb_pinacoteca_dionysius_st_gregory_the_theologian.jpg)

+ * + * +

Sfântul Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (pomenit la 27 ianuarie)

(Sursă: http://www.agoracrestina.ro/imagini/foto-autori/ioan-gura-de-aur.jpg)