Sfântul Ioan cel nebun pentru Hristos din Ustiug, Rusia (29 mai)

Sf Ioan cel Nebun pentru Hristos din Ustiug (1494) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

În apropiere de străveciul oraș Ustiug sau Ustiuga, în orașul Vnukovo, unor săteni înstăriți binecredincioși Sava și Maria li s-a născut un fiu căruia i-au dat numele Ioan. Încă din copilărie ducea o viață aspră, deosebindu-se de ceilalți tineri. În zilele de miercuri și vineri nu mânca deloc, iar în celelalte zile se mulțumea cu pâine și apă.

Când mama sa îl mustră zicându-i:

– De ce postești la anii tăi?

Tânărul Ioan îi răspunse:

– Ca să mă izbăvesc de păcate fiindcă numai Dumnezeu este fără de păcat. Să nu nutrim trupul păcătos ca să ni-l facem dușman.

Când părinții săi se mutară în orașul Orleț, la 30 de verste de Ustiug, tatăl avea să moară acolo, iar mama se călugări la Mănăstirea Sfintei Treimi din Orleț, luând numele Natalia. Adolescentul Ioan îi fu o vreme aproape, tăcea, nu scotea o vorbă, începu a se face nebun pentru Hristos, încât mama sa îl lăsă în plata Domnului.

Sfântul Ioan se întoarse în orașul natal Ustiug, așezându-se în apropierea Bisericii Adormirea Maicii Domnului, într-o coșmelie făcută anume pentru dânsul de un creștin cucernic pe nume Andrei Mișnev. Acolo își petrecea nopțile în rugăciune, iar ziua alerga pe ulițele orașului aproape gol, purtând doar niște zdrențe cu care își încingea mijlocul, orpindu-se uneori să se odihnească pe un morman de gunoaie, după exemplul dreptului Iov și al marelui nevoitor Procopie cel nebun pentru Hristos de la Ustiug.

Sfântul Procopie cel nebun pentru Hristos din Ustiug (pomenit la 8 iulie)

Sf Procopie cel nebun pentru Hristos din Ustiug 1.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Nu avea astâmpăr nici ziua, nici noaptea, oamenii îl hărțuiau mereu în fel și chip glumind pe seama lui, înjurându-l sau luându-l la bătaie uneori, fiindcă nu înțelegeau de ce se poartă astfel. El însă îndura toate cu adevărată smerenie.

Fericitul Ioan își ascundea viața de ochii oamenilor temându-se de faima păgubitoare pentru suflet ce i-ar putea veni de la ei. Însă nu arareori nu reușea să scape cu totul de curiozitatea oamenilor.

Preotul Grigorie de la catedrală, om cucernic, dorea să știe ce face noaptea fericitul Ioan în coșmelia lui. Deci urmărindu-și gândul, se așeză într-o încăpere alăturată ca să privească printr-o crăpătură. Fericitul Ioan, știindu-se singur, se ruga cu mâinile ridicate spre cer, după cum îi era obiceiul, ceasuri întregi pentru cei ce fac nedreptăți și nu slujesc adevărul. Isprăvindu-și rugăciunea, începu să pună și să amestece cărbuni din sobă fiindcă era o iarnă aspră, apoi îngrădindu-se cu semnul crucii și rostind cuvintele „Însemnatu-ne-ai pe noi, Doamne, cu lumina Feței Tale!”, se culcă pe cărbunii aprinși. Înspăimântat de gândul că Ioan avea să ardă, preotul dădu buzna în odaie. Fericitul se dădu jos de pe sobă, îi aruncă o privire aspră spunându-i:

– Să nu te-ncumeți să povestești cuiva ce-ai văzut până la moartea mea.

Preotul își dădu cuvântul că-i va respecta întocmai voința.

Soția căpeteniei orașului Ustiug, cneazul Feodor Crasnîi, fusese  lovită de boală grea, ardea ca focul. Trimise o slugă la feicitul Ioan să-i spună să se roage pentru ea. Nu apucă trimisul să se apropie de mormanul de gunoi pe care stătea Ioan că fericitul strigă către el dintr-o dată:

– Trăiască bunul cneaz Feodor cu soția lui.

Întorcându-se sluga acasă, o găsi pe cneaghină vindecată.

Sfântul Ioan se mută în sălașurile cele de Sus la 29 mai 1494 și fu înmormântat lângă catedrală, nu departe de locul în care se nevoise.

La Sinodul de la 1547, se îngădui să se țină pentru dânsul sărbătoare la Ustiug.

Cinstitele sale moaște se odihnesc neașezate la vedere în Biserica Înălțării Sfintei Cruci ridicată pe mormântul sfântului. Slujba sfântului Ioan fu alcătuită sub țarul Ioan Vasilievici Gorznîi de către Teofan de la Ustiug cu rugăciuni anume întocmite pentru țar și pentru Ustiug.

În anul 1612, locuitorii din Ustiug cu rugăciunile făcătorilor de minuni din orașul lor ținură piept atacurilor polonezilor asupra orașului și îi puseră pe fugă.

+ * + * +

Emisiune radio despre Sfântul Ioan cel nebun pentru Hristos din Ustiug, avându-l invitat pe Î.P.S. Serafim Joantă, mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord:

http://www.crestinortodox.ro/cateheze-audio/sfantul-ioan-la-ustiug-nebun-pentru-hristos-141502.html (clic aici)

+ * + * +

Sfinții Procopie și Ioan cei nebuni pentru Hristos din Ustiug

Sf Procopie și Ioan din Ustiug cei nebuni pentru Hristos 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Procopie și Ioan din Ustiug cei nebuni pentru Hristos 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Procopie și Ioan din Ustiug cei nebuni pentru Hristos 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Anunțuri
Published in: on 29 Mai, 2015 at 11:04  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfinții Cuvioși Nichita, Iosif și Ioan de la Mănăstirea Nouă din Insula Hios, Grecia (20 mai)

Sf Cuv Nichita, Iosif si Ioan din Man Noua din Hios 1.2(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/)

Aceștia erau trei pustnici care se nevoiau într-o peșteră de pe Muntele Provateon.

Văzând aceștia în fiecare noapte o lumină într-o pădure din apropiere și neputându-se dumiri de unde vine în timpul zilei, aceștia se gândiră să dea foc pădurii. Flăcările se opriră în chip minunat înaintea unui mirt care nu se aprinse. Cercetându-l, aflară icoana Maicii Domnului așezată pe ramurile sale.

Slăvind mila Preacuratei Stăpâne săvârșită cu dânșii, ridicară pe locul acela o biserică unde începură a se nevoi.

În acea perioadă, Constantin Monomahul se afla exilat pe insula Lesbos.

Împăratul Constantin IX Monomahul

Imparatul Constantin IX Monomahul 1(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Cuvioșii părinți, în urma unei descoperiri dumnezeiești, îl vizitară pe acesta spunându-i că va deveni împărat. Constantin, auzind acestea, fagadui ca, de se vor împlini spusele lor, să constuiască o mănăstire închinată icoanei Maicii Domnului. Câțiva ani mai târziu, când urcă pe tronul Imperiului Bizantin, îsi ținu făgăduința, construi o biserică minunata pe locul unde fusese aflată icoana, aducând din Constantinopol un arhitect renumit, meșteri și cele mai bune materiale.

După o scurtă perioadă de exil, împăratul Constantin reveni în mănăstire unde adormi în pace.

Mai apoi sora sa împărăteasa Zoe continuă purtarea de grijă pentru acest sfânt locaș.

Împărateasa Zoe

(Sursă: http://vefir.pressan.is/)

Încă de la început mănăstirea se bucură de numeroase privilegii, fapt ce aduce o perioadă de lungă prosperitate. În preajma anului 1300, pământurile sale ocupau un sfert din insulă, iar în mănăstire vietuiau 800 de călugări. Aceasta a prosperat chiar și în perioada otomană, când era subordonată direct Patriarhiei din Constantinopol. Iar către sfârșitul veacului al XVI-lea încă mai sălășluiau în sfântul locaș 200 de monahi.

În prezent, icoana Preacuratei Maici se află în Mănăstirea Panagia Neamonitissa.

+ * + * +

Icoana Maicii Domnului Neamonitissa

Icoana Maicii Domnului Neamonitissa 1(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Mirtul

Mirt 3(Sursă: https://www.flickr.com/)

Mirt 1(Sursă: https://www.flickr.com/)

Published in: on 20 Mai, 2015 at 12:35  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Ioan Psihaitul (7 mai)

Sf Cuv Ioan Psihaitul 1.1 nou(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta din tinereţe urmând obiceiurilor sfinților Ioan Botezătorul şi Ilie Tesviteanul şi îndreptându-şi viaţa spre aspră petrecere, birui bărbăteşte războaiele demonilor, curăţindu-şi mai înainte sufletul cu curgerile lacrimilor.

Şi înduplecând pe Dumnezeu cu privegherile cele de toată noaptea, şi vărsând curgeri de lacrimi, uscă râurile eresurilor, închinându-se asemănării celei cinstite a Mântuitorului Hristos.

Iar sfaturile păgânilor le surpă cu biruinţă, suferind cu tărie amare izgoniri şi închisori, și apără legile şi predaniile părinteşti, nesocotind legile împărăteşti.

Sfântul părinte Ioan se învrednici și de harul facerii de minuni, vindecând trupurile şi sufletele celor bolnavi, însă până astăzi se arată izvor necurmat de tămăduire și izbăvire tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

S-a nevoit în Lavra Psihaita din Constantinopol, de unde pentru cinstirea sfinteilor icoane, fu trimis în surghiun în veacul al VIII-lea.

Biserica Rusă îi săvârșește pomenirea la 26 mai.

Published in: on 7 Mai, 2015 at 08:52  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Ioan Corăbierul din Insula Kos, Grecia (8 aprilie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

Sfântul Ioan corăbierul din insula Kos fu convertit silnic la religia islamică pe când era cu mintea tulburată. Când își veni în simțiri și văzu că era îmbrăcat în straie de musulman și fusese tăiat împrejur, își scoase turbanul alb de pe cap și-l aruncă jos. Apoi își scoase hainele musulmane, îmbrăcându-se cu haine creștine, și izbucni în lacrimi de pocăință pentru cele ce i se întâmplaseră, după care începu să trăiască din nou ca un creștin.

Când musulmanii văzură că se întoarce la Ortodoxie, năvăliră asupra lui și-l bătură foarte rău. Apoi îl aruncară în închisoare unde încercară în tot chipul să-l facă a se răzgândi și a se întoarce la islam. La toate acestea sfântul Ioan răspunse:

– Cred în Domnul meu Iisus Hirtos și-L mărturisesc a fi Dumnezeu adevărat din toată inima și din tot sufletul. El va veni să judece toată lumea, pe cei vii și pe cei morți. Cât despre religia voastră, mă lepăd de ea și sunt gata să rabd orice necaz pentru dragostea Hristosului meu.

Când auziră acestea, musulmanii îl bătură din nou și-l tâtâră la cadiu învinuindu-l că s-a făcut musulman, iar mai apoi se întorsese la credința sa dintâi.

Auzind aceasta, cadiul își dădu seama că astfel nu-l va îndupleca pe sfântul Ioan să revină la islam, astfel încât îl osândi la moarte prin foc. Deci pregătind un foc mare, musulmanii îl arseră pe sfântul Ioan de viu.

Astfel sfântul Ioan, corăbierul din insula Kos, își jertfi viața pentru Iisus Hristos în insula Kos la 8 aprilie 1669, ocrotind cu căldură până astăzi pe toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Se cuvine ca acest sfânt nou mucenic Ioan Corăbierul să se deosebească de alt sfânt nou mucenic, pomenit tot în această zi, Ioan Kulika, ce a primit cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 8 aprilie 1564.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ioan Corăbierul poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Insula Kos, Grecia

Insula Kos, Grecia 1

Insula Kos, Grecia 11

Insula Kos, Grecia 3

Insula Kos, Grecia 2

Insula Kos, Grecia 4

Insula Kos, Grecia 7

Insula Kos, Grecia 9(Sursă imagini: http://www.boomsbeat.com/)

Insula Kos, Grecia 19

Insula Kos, Grecia 20

Insula Kos, Grecia 21

Insula Kos, Grecia 23(Sursă imagini: http://grzegorzgajewski.com/)

Published in: on 8 Aprilie, 2015 at 00:01  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Ioan al IV-lea, patriarhul Georgiei (3 martie)

Sf Ier Ioan al IV-lea, patriarhul Georgiei (980-1001) 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Acesta a fost patriarh al Georgiei din preajma anului 980 până în anul 1001.

În cartea patriarhului Vasile al III-lea despre minunile sfântului cuvios Shio (Simeon) se află consemnat faptul că părinții sfântului Ioan nu puteau zămisli copii, pricină pentru care merseră pentru a se ruga fierbinte la îndepărtata mănăstire ridicată pe locul de nevoință al cuviosului părinte Shio, pustnicul din Mgvime.

Sfântul Cuvios Shio sau Simeon pustnicul din Mgvime (pomenit la 7 și 9 mai). Arătarea Maicii Domnului și  Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Sf Cuv Shio sau Simeon din Mgvime, Georgia 1(Sursă: http://images.oca.org/)

Iar nu după multă vreme, primiră un prunc pe care mai apoi îl dăruiră spre a crește mănăstirii sfântului Shio, străveche vatră monahală din Georgia, ridicată pe locul sihăstresc și peștera unde se nevoise cu câteva veacuri în urmă cuviosului părinte.

Cu trecerea vremii, sfântul Ioan spori cu înțelepciunea și nevoința, făcându-se pildă multora. Pentru acesta, fu aflat vrednic a fi așezat pe scaunul patriarhal spre ocârmuirea tuturor ținuturilor Georgiei.

Pentru darul cuvântului primit de la Domnul, fu numit de norod Ioan cel cu gură de aur după numele celui cu gură de aur dintre cei trei sfinți ierarhi ai Bisericii noastre.

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Cuvios Shio sau Simeon din Mgvime, Georgia

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 7(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 1(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 3(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 6(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 2(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 5(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Published in: on 3 Martie, 2015 at 10:47  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol, Turcia (26 februarie)

Sf Nou Mc Ioan tamplarul din Constantinopol, Turcia (1575) 1.1

(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Sfântul Ioan tâmplarul sau calfa s-a născut și a crescut în mahalaua Galata din Constantinopol, unde lucra ca tâmplar de mobilă. Din pricina măiestriei sale lucra adesea pentru mulți musulmani de vază și având inimă milostivă, cu banii primiți pentru munca sa, săvârșea multe binefaceri.

Într-una din zile, un dregător musulman îi ceru să-l ia ucenic pe nepotul său. Deci tânărul îl însoțea pe Ioan la feluritele sale treburi și astfel merseră și la palatul sultanului, unde Ioan avea de lucru. La palat, tânărul începu a pizmui viața dusă de pajii sultanului și curând crescu în el dorința de a intra în rândurile lor. Astfel, îi spuse unchiului său că l-a rugat pe Ioan să pună o vorbă bună pe lângă dregătorii pe care ajunsese să-i cunoască la palat. Făcând aceasta Ioan, ucenicul său primi într-adevăr o slujbă la palat. Nu după multă vreme, tânărul ajunse la un rang înalt în slujba sultanului.

Într-o zi, tânărul îi spuse lui Ioan:

– Fiindcă ești învățat și știi să citești, te rog să-mi spui ce scrie în cărțile tale despre proorocul nostru pentru care Dumnezeu a zidit lumea și toate cele din ea.

Ca răspuns la cererea sa, Ioan îi spuse tânărului că este doritor să vorbească cu el despre orice altceva, afară de religie, știind cât putea fi de primejdioasă o astfel de convorbire. Însă la stăruința tânărului dimpreună cu jurământul că ce se va spune va rămâne între dânșii, Ioan îi spuse:

– Este un singur Dumnezeu adevărat, Domnul nostru Iisus Hristos. Mahomed, în care credeți voi, a fost un om muritor, fără știință de carte, care nu a făcut niciun bine în lumea aceasta vreodată, nici nu a făcut vreo minune în vremea sa, precum ceilalți prooroci ai lui Dumnezeu în care credem noi creștinii. Voi sunteți cei ce l-ați făcut mare și-l țineți de prooroc. Dar ferească Dumnezeu să fi fost el prooroc! El a fost vrăjmaș al lui Dumnezeu și cu basmele și scornelile sale li s-a părut prielnic oamenilor simpli și neîncercați care l-au urmat, asa cum a proorocit cuvântul lui Dumnezeu, că a venit să amăgească lumea.

Auzind acestea, tânărul uită și de prietenie și de făgăduința de a păstra taina, începând să spună tuturor și pârându-l pe Ioan ca hulitor al lui Mahomed. Atunci musulmanii se adunară și începură să-l bată pe Ioan, apoi îl duseră la cadiu învinuindu-l a fi batjocorit credința musulmană. Apoi fu întemnițat, pus la cazne și asuprit să se lepede de Hristos și să primească credința musulmană. La aceasta Ioan răspunse:

 – Eu nu mă lepăd de preadulcele meu Iisus, că numai în El cred, Lui mă închin și pe El Îl mărturisesc a fi Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit.

Văzându-i hotărârea neclintită de a rămâne credincios credinței sale, cadiul îl osândi pe viață ca rob la galere. Însă după 6 luni, sfântul Ioan fu luat de pe corabie și adus din nou la închisoare unde fu pus la cazne vreme de 3 luni în nădejdea de a-l îndupleca să se facă musulman. În ciuda tuturor stăruințelor, sfântul mucenic rămase neclintit. Pentru aceasta fu osândit la moarte.

Chiar înaintea osândei, i se îngădui părintelui Andrei de la biserica Sfinților Teodor și Teofan, din apropiere de Vlanga, să meargă la Ioan și să îl împărtășească. Iar mai apoi i se tăie capul.

Astfel, sfântul Ioan tâmplarul de mobită din Galata, Constantinopol, își dădu viața din dragoste pentru Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului, la 26 februarie 1575.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Ioan tâmplarul din Constantinopol poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

Published in: on 25 Februarie, 2015 at 22:27  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Întâia și a doua aflare a capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul (24 februarie)

Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Cinstitului și slăvitului Botezător al Domnului i s-a tăiat capul după voia și prin uneltirea Irodiadei, femeia lui Irod. Dansând Salomeea, fiica sa, dinaintea lui Irod, o sfătui să ceară acestuia ca răsplată capul sfântului Prooroc al Domnului, ceea ce copila și făcu.

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 11.1 Irodiada si Salomeea(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Apoi Irodiada porunci ca trupul să nu fie îngropat laolaltă cu capul, temându-se că preaminunatul prooroc avea să învieze. Drept aceea, ea luă capul și-l îngropă adânc în pământ, într-un loc îndepărtat și plin de necinste. Însă Irodiada avea o slujnică ce-o însoțea, pe nume Ioana, femeia lui Huza, intendentul (administratorul) de la curtea lui Irod.

Buna și cucernica Ioana nu putu suferi să vadă zăcând în locul cel plin de necinste capul dumnezeiescului om și dezgropându-l în taină, îl duse  la Ierusalim și-l îngropă pe Muntetele Măslinilor.

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 19.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Regele Irod, neștiind de aceasta, se înfricoșă auzind că Iisus săvârșea minuni mari și zise:

– Acesta este Ioan Botezătorul [pe care l-am tăiat]; el s-a sculat din morți și de aceasta se fac minuni prin el. (Matei 14, 2)

După o vreme, unul dintre slujitorii de seamă ai lui Irod pe nume Inochentie îşi cumpără un loc în Muntele Eleonului sau al Măslinilor şi își făcu o chilie retrăgându-se într-însa în chip sihăstresc. Zidind lângă chilie o bisericuţă de piatră, găsi capul sfântului Ioan, însă imediat îl îngropă la loc. Mutându-se la cele veșnice, Inochentie luă cu sine această taină.

Întâia aflare a capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

După aproape 300 de ani, în vremea dreptcredinciosului împărat Constantin cel Mare (306-337), sfântul Ioan Botezătorul se arătă la 2 călugări, poruncindu-le să sape locul şi să dezgroape cinstitul său cap.

Intaia aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 3.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Intaia aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Pe când călugării se întorceau cu capul proorocului într-un sac, se întâlniră cu un olar şi îi dădură acestuia să ducă sacul. Pentru această stare de lenevire a celor 2 călugări, sfântul Ioan îndemnă pe olar să fugă cu sac cu tot.

Ajungând în propria casă, olarul a văzu că se învrednicea de multe binefaceri şi ştiind că acest lucru se datorează prezenţei capului sfântului Ioan Botezătorul, începu să îl cinstească împreună cu familia sa.

Mai apoi, simţind că i se apropie sfârşitul, olarul puse capul proorocului într-o raclă şi-l dărui surorii sale, sfătuind-o să-l cinstească şi să nu-l deschidă până când însuşi sfântul îi va porunci.

În acest fel, racla ajunse din mână în mână în grija unui monah pe nume Eustatiu care trăia într-o peşteră din apropierea oraşului Emesa, din Siria.

A doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul

Deşi monahul Eustatiu era arian, la peştera lui se făceau minuni, datorită sfântului cap. Eustatiu fiind izgonit din peşteră şi trimis în exil, în peştera sa au intrară mai apoi nişte monahi credincioşi, care mai târziu au zidiră în apropiere o mănăstire.

În anul 452, arhimandritul Marcel, stareţul acelei mănăstiri, află capul sfântului în chip minunat, văzând foc mare la peştera de lângă oraşul Emesa în timpul cântării psalmilor, aceasta fiind cea de-a doua aflare a capului sfântului Ioan, Înaintemergătorul Domnului.

A doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

+ * + * +

Cea de-a treia aflare a capului sfântului Ioan Botezătorul este pomenită în ziua de 25 mai și se petrecu în anul 850, când fiind aflat în sânurile pământului la Comane, patriarhul Ignatie îl duse în Constantinopol și-l aşeză într-un loc sfinţit.

A treia aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 1(Sursă: http://cs620831.vk.me/)

+ * + * +

Sf Prooroc Ioan Botezatorul 3Prăznuind luminat, cetatea care te iubeşte se veseleşte, ca ceea ce a aflat capul tău, Înaintemergătorule, bogăţie de Taină şi neîmpuţinat izvor de tămăduiri.

Nu a îndurat a fi ascuns izvorul minunilor, visteria darurilor, măritul tău cap Botezătorule, Proorocule şi Înaintemergătorule; ci, arătându-se revarsă izvoare de tămăduiri. (Din Canonul sărbătorii ce se citește la Utrenie)

Proorocule al lui Dumnezeu şi Înaintemergătorule al Harului, aflând capul tău ca un trandafir Preasfinţit din pământ, tămăduiri luăm totdeauna; pentru că iarăşi propovăduieşti, ca mai înainte, pocăinţa în lume. (Condacul săbătorii, glasul al 2-lea)

Ca o comoară pusă într-o visterie se păzea capul Înainte­mergătorului; în vas de lut era ascuns glasul Cuvântului; ca grâul cel vârât în adâncul pământului încolţind a rodit Dumnezeiască viaţă. Aflarea acestuia cu toţii să o cinstim, slăvind pe Hristos, Cel Ce i-a dat lui har, să izvorască tămăduiri. (Sedelna săbătorii, glasul al 8-lea)

+ * + * +

Canonul de rugăciunea celei dintâi și celei de-a doua aflări a capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul:

http://www.doxologia.ro/ceaslov/canoane/canon-de-rugaciune-la-sarbatoarea-celei-dintai-celei-de-doua-aflari-cinstitului-cap (clic aici)

+ * + * +

Cinstitul cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Cinstitul cap al Sf Prooroc Ioan Botezatorul 1(Sursă: http://img1.liveinternet.ru/)

+ * + * +

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 18.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

+ * + * +

Atât cât ne-a fost cu putință să deslușim, în icoane nu se face o diferențiere limpede între întâia și cea de-a doua aflare, poate și pentru că încă din vechime, iconarul a simțit nevoia să sublinieze împreuna lor prăznuire. Totuși, tindem să credem că s-a preferat, în general, zugrăvirea celei de-a doua aflări

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2.1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 2.1(Sursă: http://img-fotki.yandex.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 5.1(Sursă: http://lib.pstgu.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 4.1(Sursă: http://www.pravenc.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 20.1(Sursă: http://www.optina.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 3.1(Sursă: http://tverioannkr.prihod.ru/)

Intaia si a doua aflare a capului Sf Prooroc Ioan Botezatorul 5(Sursă: http://www.cirota.ru/)

Published in: on 24 Februarie, 2015 at 11:31  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia (7 octombrie)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Sfântul Ioan dimpreună cu cei 98 de cuvioși părinți care s-au nevoit împreună cu dânsul sunt precum 99 de candele luminătoare ale virtuților care au sfințit pământul Cretei cu ostenelile lor în veacul al XVI-lea.

Din păcate prea puține se păstrează despre dânșii. Se crede că mănăstirea în care acești viețuitori au bineplăcut Domnului este cea mai veche din Creta, însă acest lucru nu este confirmat de nicio sursă istorică, iar un document venețian de la 1637 nu află nicio mănăstire aici fără numai biserica sfântului Ioan pustnicul care a aparținut Mănăstirii Gouvernetou care a fost construită în anul 1537 și unde se aflau la data consemnării venețiene 60 de părinți ostenitori.

Peștera sfântului Ioan, aflată în albia unui râu subteran, are o lungime de 100 de metri și o întindere de 1500 mp. Aici cuviosul părinte se osteni în toată viața sa. Se spune că aproape de plecarea sa la Domnul, un vântător alerga după un animal slobozind asupra acestuia multe săgeți, însă una dintre ele nimeri pe sfântul Ioan care se ruga în locurile acelea pustii. Rănit, se întoarse în peștera sa și întinzându-se pe o piatră își dădu sufletul în mâinile Domnului. În locul unde se află piatra pe care a plecat la Domnul sfântul Ioan pustnicul pelerinii se închină cu credință rupând părticele din aceasta pentru le lua cu dânșii.

În vremea invaziei otomane, turcii distruseră cele sfinte, dar și arhivele mănăstirii, iar pe monahii aflați atunci pe acele locuri îi uciseră cu cruzime.

Începutul cinstirii sfinților se puse de către patriarhul cretan Kiril Loukaris dimpreună cu alți 21 de ierarhi ai Sinodului în anul 1632 când hotărâră:

„În insula cea bine-ocârmuită a Cretei, cuviosul Ioan Pustnicul a strălucit în nevoință; iar cei 98, asemenea, cu aceeași râvnă au viețuit împreună în nevoință. Astfel, Domnul le-a slăvit viețile cu minuni preaslăvite”.

+ * + * +

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 2.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Marea insulă a Cretei se bucură că în munții ei, preadumnezeieștii Părinți au zdrobit meșteșugirile vrăjmașilor cu lacrimi, post și rugăciuni. Pentru aceasta, duhurile voastre se desfătează cu îngerii și sfintele voastre moaște dăruiesc tămăduiri celor ce pătimesc.  (Troparul Sfinților, glas al 3-lea)

Astăzi Creta se bucură prăznuind pe luminații și de Dumnezeu purtătorii părinți și cheamă fiecare cetate și țară la prăznuirea aceasta. Căci se bucură Creta pentru comoara ei cea din sfințitele voastre racle, Părinților, mândria Cretei.  (Condac, glas al 3-lea)

Să lăudăm, credincioșii, pe sfinții părinți care frumos au strălucit, căci avem înaintea Ziditorului pe acești păzitori fierbinți, pe care cu credință îi cinstim. Păzitorii cei ce în toată vreme veghează asupra Cretei sunt sfinții ei. Au stat pe vârful munților ca niște turnuri neclintite, iar din niște înălțimea acestea au ocrotit poporul Cretei și cele o sută de așezări ale sale. Au păzit zi și noapte pe locuitorii Cretei. Peșterile le-au făcut lăcașurile puterii lor; din acestea, moaștele lor au putut ajuta toată țara. De atunci, Creta a fost rodnică cu trandafiri și crini ai pustiei, ai noștri sfinți părinți. (Megalinarie a Sfinților)

+ * + * +

Despre Sfântului Cuvios Ioan pustnicul și cei 98 împreună cu dânsul se poate afla în:

Sfinti cretani - carte

+ * + * +

Patul Sfântului Cuvios Ioan pustnicul din Creta

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 7 patul Sf Cuv Ioan(Sursă: http://greece.terrabook.com/)

Pe locul mănăstirii Sfântului Ioan pustnicul a fost într-o vreme o mănăstire catolică, după cum grăiesc și unele trăsături arhitectonice ale ruinelor

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 9

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 13

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 12

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 11

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 15

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 16

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 10

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 18(Sursă imagini: http://mires46.blogspot.ro/)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 3(Sursă: http://www.explorecrete.com/)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 8(Sursă: http://o-nekros.blogspot.ro/)

Published in: on 7 Octombrie, 2014 at 11:29  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Ioan Hozevitul, episcopul Cezareei Palestinei, Israel (3 octombrie)

Sf Ier Ioan Hozevitul, ep Cezareei Palestinei, Israel

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

(Sursă: http://www.pravenc.ru/)

Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului.

Primind de la bătrânul său părinte îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la acesta, se duse la sfintele locuri, la Ierusalim. Acolo lepădă Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi, însă voind a se închina cinstitei Cruci şi oprit fiind a se apropia, i se păru că aude un glas spunându-i că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, se apropie de Biserică, apoi iarăşi se întoarse la bătrânul său, şi fiind iertat iarăşi de către acesta ieşi din mânăstire.

Apoi aflând un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, locui în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Vrând Dumnezeu să-l slăvească îl vădi aşa: un oarecare Anania, sihastru mare şi vestit ce locuia în acele locuri, fiind adus la dânsul un copil îndrăcit al unui om bogat, el nu-l primi, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.

Deci fiind aceștia trimişi, aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treabă veniseră la dânsul, întâi sfântul Ioan se apară că face rugăciune, apoi supărându-l, zise către demon:

– În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil.

Acestea auzind duhul cel necurat porunca de la sfântul, îndată ieşi iar copilul se făcu sănătos.

Prin această minune făcându-se vestit, se supuse mai apoi fără de voie a primi hirotonia ca episcop al Cezareii.

Însă neputând a petrece acolo viaţa cea pustnicească şi fără de gâlceavă, lăsă Cezareea şi iarăşi se duse în pustie, dar nu se putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de un duh necurat, îl puse pe acesta într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni îl puse lângă uşa sfântului şi se duse în lături. Deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, tămădui pe copil.

Auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, sfântul Ioan dorea să-l vadă, însă de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură.

Atunci din pronia lui Dumnezeu, care toate le vede, un înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală îl puse în peştera sfântului Ioan și împreună fiind amândoi, vorbiră îndelung amândoi, iară apoi sfântul Ioan îi mulțumi lui Dumnezeu zicând:

– Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian.

Fără de veste răpit fiind Marcian de înger, se făcu nevăzut dinaintea ochilor sfântului Ioan. Însă aceasta băgă pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, călcându-şi legătura, ieşi din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând sfântul Ioan cum fuse pricina venirii sale, se bucură cu inima şi se veseli. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul şi mulţumind lui Dumnezeu, se întoarse la locaşul său.

Acesta goni mulţi demoni din oameni şi tămădui şi boli fără de leac, şi făcu de izvorî şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer coborî prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul făcu Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu îl dădu.

Published in: on 3 Octombrie, 2014 at 15:49  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Ioan Cucuzel, Sfântul Munte Athos, Grecia (1 octombrie)

Sf Cuv Ioan Cucuzel 2Frescă săvârșită în veacul al XIX-lea și aflată în Marea Lavră, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ioan Cucuzel, numit și „cel cu glas îngeresc”, a viețuit în mănăstirea athonită Marea Lavră între anii 1280-1360, în vremea împăratului Alexie Comneanul.

Acesta se născu în localitatea Dirrachia, în Bulgaria. Orfan de tată, mama lui îl dădu la școală spre a învăța știința sfintelor cărți. Înscris la școala imperială de cântăreți bisericești din Constantinopol, tânărul psalt va deveni cel mai bun din vremea lui.

Însuși împăratul, cucerit de minunata lui voce, îl numi protopsalt al măreței catedrale bizantine. În această vreme a petrecerii sale în Constantinopol, sfântul Ioan își căpătă numele de „Cucuzel”, căci se povestește cum fiind întrebat odată ce mâncase la cină, el răspunse „fasole și mazăre”, cuvinte ce se traduc prin „koukouzelis”.

Tânărul nu își dorea să se căsătorească, ci să se retragă în liniște, spre nevoința și viața bineplăcută lui Dumnezeu. Astfel, Domnul rândui să-l cunoască pe egumenul unei mănăstiri athonite, pricină pentru care se hotărî a-și îndrepta pașii către Sfântul Munte Athos. Egumenul îl luă cu sine pe tânăr, fără a ști cine era, și îl tunse în monahism, rânduindu-l ca păstor la turma de capre a mănăstirii.

Primind cu bucurie ascultarea, tânărul își ascundea de toți darul său cel mare păzindu-se de mândrie și laudă. Însă, din rânduiala lui Dumnezeu, într-una din zile, egumenul îl află pe sfântul Ioan cântând pe câmp, căci un pustnic, privind afară din peștera sa, îl văzu cântând, iar țapii nepăscând și privind la el. Pustnicul îl anunță îndată pe egumen care, impresionat de minunata lui voce, daruită de Dumnezeu, îl rugă să cânte în biserica cea mare a mănăstirii. Cu greu împăratul se învoi a-l lăsa pe sfântul Ioan în Sfântul Munte, despărțindu-se astfel de minunatele sale cântări.

Odată, după ce cântă un acatist  dinaintea icoanei Maicii Domnului, sfântul monah se învrednici de o mare minune. Maica Domnului i se înfățișă și îi spuse:

– Bucură-te, Ioane, și nu te opri din cântat, iar pentru aceasta eu nu te voi uita.

Apoi, îi puse în mână o monedă de aur și dispăru. Moneda fu așezată lângă icoană și multe minuni se întâmplară dinaintea ei. Mai apoi icoana aceea fu numită Maica Domnului Cucuzelița și este prăznuită tot în această zi de 1 octombrie precum și în a 10-a vineri după Sfintele Paști.

Icoana Maicii Domnului Cucuzelița (prăznuită la 1 octombrie și în a 10-a vineri după Sfintele Paști)

2. Icoana Maicii Domnului Cucuzelita 1.1(Sursă: https://sfantulmunteathos.wordpress.com/)

Sfântul Ioan Cucuzel a scris mai multe lucrări printre care „O carte scrisă cu voia lui Dumnezeu și cuprinzând tipicul slujbelor bisericești”, „Tipicul slujbelor”, „De la începutul Vecerniei până la sfârșitul Sfintei Liturghii” și „Știinta cântării și notele muzicale cu poziția mâinii și toate aranjamentele căntării”. De asemenea, a mai scris și o carte de teorie psaltică numită „Arta psaltică”. El este cel mai mare dezvoltator al muzicii psaltice. Cea mai cunoscută lucrare a sa este cântarea „De demult prorocii”.

Mutat la odihna cea de Sus, fu înmormântat în Biserica Sfinții Arhangheli, zidită lângă chilia în care viețuise, lângă Marea Lavră.

Sfantul părinte este cinstit ca ocrotitor al psalților și al căntăreților bisericești.

+ * + * +

De demult proorocii te-au numit năstrapă, toiag, lespede, chivot, sfeşnic, masă, munte netăiat, cădelniţă de aur, uşă pecetluită şi scaun Împăratului. Aliluia

De demult proorocii, grupul psaltic Evloghia:

https://www.youtube.com/watch?v=nPRVmYwYmi0 (clic aici)

+ * + * +

Miniatură săvârșită în veacul al XVII-lea, Grecia

2. Sf Cuv Ioan Cucuzel 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Cuv Ioan Cucuzel 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Cuv Ioan Cucuzel 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Cuv Ioan Cucuzel 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Marea Lavră, Sfântul Munte Athos, Grecia

2. Marea Lavra 1

2. Marea Lavra 2

2. Marea Lavra 4

2. Marea Lavra 7 (Sursă imagini: http://www.munteleathos.com/)

Published in: on 1 Octombrie, 2014 at 00:04  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,