Sfântul Cuvios Nichifor din Singurătate, Italia și Sfântul Munte Athos, Grecia (4 mai)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta a fost italian de neam și catolic cu credința. Îmbrățișând ortodoxia, se așeză în Sfântul Munte Athos unde se supuse celor mai de frunte părinți ostenitori ai locului cărora le arătă smerenie și ascultare desăvârșită deprinzând de la dânșii liniștirea (isihia).

Petrecu mulți ani în pustie și în liniște, retrăgându-se în cele mai pustii locuri ale sfântului munte.

Mai apoi deveni dascăl în deprinderea Rugăciunii lui Iisus celor ce doreau a se liniști în singurătate, formându-se pe lângă dânsul un număr oarecare de ucenici.

Ucenicilor săi le alcătui o culegere de vieți pe scurt, scrise cu simplitate, ale unor sfinți părinți anteriori pe care le închieie de fiecare dată printr-un scurt cuvânt al său în care arată pe acel fiecare sfânt părinte practicând păzirea și adunarea minții înlăuntru, pentru a folosi ca temei practicării Rugăciunii lui Iisus.

În anul 1274, primind împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul unirea cu Roma, puțin după aceea (pe la 1276) sfântul Nichifor dimpreună cu alți cuvioși părinți fură exilați din Athos, pentru împotrivirea ce o făceau hotărârii împăratului de unire cu Roma.

Locul exilului său fu una din insulele pustii din Marea Egee unde erau exilați cei ce se împotriveau unirii cu Roma. Aici sfântul părinte se află dimpreună cu uncenicul său Teolipt pe care îl învăță metoda rugăciunii inimii.

Plecarea sa la Domnul se petrecu cel mai probabil între anii 1290-1300.

Lucrarea sa, scrisă într-o limbă simplă, spre folosul cât mai multor monahi, a circulat în țara noastră încă din veacul al XVIII-lea de când datează un manuscris aflat la Mănăstirea Neamț, fiind tradusă în românește cu titlul „Cuvânt pentru păzirea inimii, plin de mult folos” al lui Nichifor din Singurătate.

Astăzi, prin osteneala părintelui Dumitru Stăniloae, această lucrare se află cuprinsă în volumul 7 al Filocaliei.

+ * + * +

Sf Cuv Nichifor din Singuratate, Italia si Sf Munte Athos, Grecia 1(Sursă: http://www.doxologia.ro/)

+ * + * +

Scrierea Sfântului Cuvios Nichifor din Singurătate poate fi aflată în:

Filocalia vol VII

Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia din Roma, Italia (15 aprilie)

Sfânta Muceniță Vasilisa din Roma

Sf Mc Vasilisa din Roma (68) 1.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Sfânta Muceniță Anastasia din Roma

Sf Mc Anastasia din Roma (68) 1.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Aceste sfinte erau din marea cetate a Romei, de bun neam şi bogate, uceniţe fiind ale sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel (pomeniți la 29 iunie)

Sf Ap Petru si Pavel 1(Sursă: http://pravicon.com/)

După sfârşitul acestora, adunând noaptea sfintele lor moaşte şi îngropându-le, fură pârâte lui Neron împăratul care le puse întâi la închisoare. Apoi fiind scoase şi spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, fură spânzurate, li se tăiară sânii, mâinile, picioarele şi limbile, iar la sfârşit li se tăiară şi capetele de sabie.

Sf Mc Vasilisa si Anastasia din Roma (68) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

+ * + * +

Sfânta Muceniță Anastasia din Roma

Sf Mc Anastasia din Roma (68) 2.1(Sursă: http://azbyka.ru/)

Published in: on 15 aprilie, 2015 at 09:35  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Apostol Lin, episcopul Romei, Italia (5 noiembrie)

3. Sf Ap Lin, episcopul Romei, Italia 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Acesta fu unul dintre cei 70 de apostoli, iară numele său este amintit în epistola a doua către Timotei, în care sfântul apostol Pavel îi scrie acestuia din urmă:

„Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi.” (2 Timotei 4, 21)

Pentru vrednicia vieții sale, sfântul apostol Lin fu urmașul sfântului apostol Petru la Roma. Sfântul Lin păstori turma sa vreme de 11 ani și tâindu-i-se capul, se mută la odihna cea de Sus de unde mijlocește cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 5 noiembrie, 2014 at 01:02  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Aducerea moaștelor Sfântului Apostol Bartolomeu la Lipari, Sicilia, Italia (25 august)

1. Aducerea moastelor Sf Ap Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (580) 9

Frescă săvârșită în anul 1546, aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria și Asia de sus, apoi în India, unde petrecu multă vreme și îi întoarse pe mulți la Hristos. Apoi se duse în cetatea Armeniei unde fu răstignit cu capul în jos, iar pielea trupului său fu jupuită și tăindu-i-se capul se încunună.

Pătimitea Sfântului Apostol Bartolomeu. Mozaic din veacul al XII-lea aflat în Biserica Sfântul Marcu din Veneția, Italia

1. Aducerea moastelor Sf Ap Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (580) 10

1. Aducerea moastelor Sf Ap Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (580) 11

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Iar sfintele lui moaște, creștinii ce se aflau acolo, punându-le într-o raclă de piatră, le mutară în Urbanopoli, unde izvorau tămăduiri si mântuiau neamurile de bolile ce le bântuiau.

Necredincioșii, văzând acestea, luară racla aceea cu sfântul trup al apostolului și o aruncară în mare, împreună cu alte patru racle care aveau în sine moastele a patru sfinți mucenici: Papia, Luchian, Grigorie si Acachie. Plutind însă apostolul pe deasupra mării și trecând adâncurile cele strâmte ale Elespontului, sosi în Marea Egee, iar de acolo la Marea Adriatică și lăsând în stânga ostrovul Siciliei având împreună următori și pe bunii biruitori mucenici ce se aflau în celelalte racle, sosi la ostrovul Lipariei.

De aici, bunii biruitori mucenici, lăsând pe marele apostol să odihnească în locul ce și-l alesese, ei se întoarseră iarăsi unde dumnezeiasca pronie vru să odihnească fiecare dintr-înșii, și anume: Papia în Amila, cetatea Siciliei, Luchian în Mesina, Grigorie în Colimna din Calabria și Acachie în cetatea Ascalus.

Tradiția locală spune că cinstitele moaște ajunseră la Lipari la 13 februarie 264.

Apoi se arătă dumnezeiescul apostol Bartolomeu lui Agaton, episcopul Lipariei, care pogorându-se la malul mării și văzând acel mare și minunat lucru, zise:

– De unde ți-a venit Liparia această multă bogăție? Iar tu, apostolul Domnului, bine ai venit.

Voind fericitul Agaton a aseza racla la loc cinstit si văzând că nu o poate mișca cu nevoințele mulțimii, din dumnezeiască descoperire aduse o pereche de junice și legându-le cu o funie, traseră acea mare raclă cu ușurință acolo unde era voia apostolului. Aici făcu episcopul și biserică înfrumusețată apostolului si puse într-însa fericitele și cinstitele lui moaște cu racla, ca pe un odor scump, unde în toate zilele se săvârșeau minuni.

Miniatură sinaxar pentru ziua de 25 august din veacul al XIV-lea aflată în Oxford, Anglia

1. Aducerea moastelor Sf Ap Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (580) 8(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Deci trecând mulți ani, în zilele împăratului Teofil, pentru mulțimea păcatelor noastre, luând agarenii cetățuia aceea în care se afla sfântul apostol si ramânând tot ostrovul Lipariei nelocuit de oameni, stăpânul cetății Venendului, întelegând apostoleștile minuni, se îndreptă cu înfierbântată credință către sfântul si chemă din cetatea amalfinilor niște oameni corăbieri si dându-le o sumă de bani, aduseră odorul cel scump.

Deci stăpânul cetății aflându-se departe de mare, porni pe episcopul locului și pe multi clerici și popor și se duse să întâmpine pe apostol ale cărui sfinte moaște aducându-le în cetatea Venendei, le puse în loc cinstit de unde săvârșea marele apostol tămăduiri tuturor celor ce se aflau acolo.

Pomenirea sfântului apostol al Domnului Bartolomeu se mai săvârșește și în ziua de 11 iunie, dimpreună cu cea a sfântului apostol Barnaba.

+ * + * +

1. Aducerea moastelor Sf Ap Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (580) 9.1

Arătatu-te-ai ca un soare mare Bisericii, cu strălucirile învățăturilor și cu înfricoșătoare minuni, luminând pe cei ce te cântă pe tine, Batrolomeu, apostolul Domnului. (Condacul Sfântului, glasul al 4-lea)

Păzește turma ta de furtuna păcatelor și a primejdiilor și a necazurilor celor potrivnice, povățuindu-ne pe noi, mărite, prin darul tău pururea, către limanurile cele mântuitoare.

Pomenirea ta cea plină de lumină și vestită văzătorule de Hristos, înțelepte Bartolomeu, ne-a strălucit nouă luminând pe toți. Pentru care te rugăm pe tine, adu-ți aminte de noi toți, mântuindu-ne de toată împrejurarea cea potrivnică, prin rugăciunile tale. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

1. Aducerea moastelor Sf Ap Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (580) 2

1. Aducerea moastelor Sf Ap Bartolomeu de la Anastasiopolis la Lipari (580) 1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Mare Mucenic Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (11 august)

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 3.1Frescă din veacul al XIII-lea aflată în Biserica Bojana din Sofia, Bulgaria

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

În vremea cumplitei prigoane din timpul lui Dioclețian și Maximian, un oarecare asupritor cu numele Pentagur fu trimis în părțile Siciliei să afle și să piardă prin felurite munci pe creștinii din părțile locului. Ajungând în cetatea Cataniei și cercetând dacă nu cumva se află undeva în cetate sau în vreun sat oameni care să ţină măcar în taină credinţa creştinească, una din slugi apropiindu-se de el îi zise:

– Aici în cetate este un om, anume Evplu, care poartă cu sine o carte. El străbate uliţele, cercetează casele, învaţă poporul şi le spune oamenilor că Dumnezeul creştinilor este mare.

Şi era sfântul Evplu cu rânduiala arhidiacon. El purta cu sine cartea Evangheliei din care, citind popoarelor minunile lui Hristos, îi învăţa să creadă în El.

Deci fiind trimiși ostaşii, căutară pe sfântul Evplu prin toată cetatea şi îl găsiră într-o casă săracă citind Sfânta Evanghelie şi învăţând pe cei ce ascultau. Aceștia prinzându-l, îi legară mâinile înapoi şi îl duseră la judecata ighemonului, luând cu dânsul şi Evanghelia.

Aflându-l neclintit în credința sa cea dreaptă, ighemonul porunci să-l spânzure gol și cu piepteni de fier să-i strujească trupul. Iar sfântul se rugă:

–   Doamne, Iisuse Hristoase, pe mine cel dezbrăcat acum de trupul meu ca de o haină, îmbracă-mă întru nemurire în viaţa ce va să fie şi dă-mi tărie în ceasul acesta, ca să nu mă biruiască chinurile!

Atunci se auzi glas din cer zicând:

– Îmbărbătează-te, Evplu, şi te întăreşte! Hainele cele adevărate sunt pregătite ţie.

Apoi ighemonul porunci să-i spânzure Evanghelia de grumaz și astfel să-l ducă în temniță, iar ușile temniței să fie încuiate cu tărie, să le pecetluiască cu inelul său și să pună păzitori, ca nu cumva, venind cineva la dânsul, să-i dea pâine şi apă, ci să se muncească de foame şi de sete şi astfel să moară.

Şi petrecu sfântul Evplu în temniţă 7 zile şi 7 nopţi, apoi, însetând foarte, se rugă lui Dumnezeu să izvorască în temniță izvor de apă să-și stingă setea. Deodată, în temniță începu a izvorî un izvor de apă din care bând sfântul Evplu se răcori și se sătură cu acea apă ca și cu niște hrană și cânta slăvind și binecuvântând pe Dumnezeu.

Trecând cele 7 zile, ighemonul porunci să scoată pe mucenic din temniţă, dacă este viu; pentru că îl socotea mort din pricina rănilor, a foamei şi a setei. Şi venind ostaşii şi deschizând uşile temniţei, văzură multă apă în temniţă şi se spăimântară. Iar sfântul Evplu, întinzând mâna spre apă, făcu semn ca şi cum i-ar fi poruncit, şi îndată apa aceea se făcu nevăzută. Atunci ostaşii ziseră unii către alţii:

– Cu adevărat mare este Dumnezeul Căruia îi slujeşte omul acesta!

Deci, luându-l pe mucenic, îl duseră dinaintea ighemonului. Acesta cercetându-l și aflându-l neclintit, fu cuprins de mânie mare și porunci să-i rupă urechile cu undițe de fier și să-l ducă legat în curte la judecată. Acolo îl sili mult să aducă jertfă idolilor, însă văzând că nu se pleacă, îl osândi la tăiere cu sabia.

Miniatură sinaxar pentru ziua de 11 august din veacul al XIV-lea aflată în Oxford, Anglia

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 10.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Auzindu-și osândirea la moarte, sfântul Evplu rugă pe ighemon ca, mai înainte de tăiere, să i se dea vreme să se roage, iar acesta îi facu voia. Deci ducându-l ostașii la locul tăierii și în urma sa venind mult popor între care erau și mulți creștini care țineau în taină dreapta credință, mucenicul Domnului se întoarse spre popor, luă Sfânta Evanghelie pe care o purta și deschizând-o, începu a citi minunile lui Hristos și învăță pe popor cunoștința adevăratului Dumnezeu. Mulți necredincioși se luminară atunci prin cunoștința adevărului. Apoi, începând sfântul Evplu a se ruga lui Dumnezeu, veni glas de sus către dânsul, zicând:

– Fericit eşti, Evplu, bunule şi credinciosul Meu rob! Vino şi intră întru bucuria Domnului tău şi te odihneşte cu toţi cei ce din veac Mi-au bineplăcut Mie!

După acel glas, sfântul mucenic își plecă sub sabie capul și fiind tăiat, se duse către Domnul.

Iar bărbaţii creştini, luând capul şi cinstitul lui trup, le îngropară într-un loc vestit. De la mormântul său începură a se face mulțime mare de tămăduiri, căci sfântul mucenic până astăzi nu încetează a izvorî belșug de minuni tuturor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 4.1

Toți să se grăbească a te lăuda pe tine, purtătorule de Dumnezeu, căci, cu învățăturile tale cele dumnezeiești, ai răpit din gura vrăjmașului pe toți cei ce cu bună-cuviință au primit cuvintele tale, preaviteazule purtător de chinuri al lui Hristos.

Curățire de tot felul de boli și izgonire a duhurilor celor vătămătoare sunt moaștele tale, pe care, sărutându-le, grăim: Toate lucrurile, bineucvântați și lăudați pe Domnul.

Soborul credincioșilor s-a bucurat de tine, agonisindu-te pe tine mijlocitor, sprijinitor și fierbinte rugător către Hristos, Evplu, preafericite diacone, cel împreună-vorbitor cu sfinții îngeri.

Adunați-vă, dreptcredincioșilor și luați de la mormântul mucenicului tămăduire împotriva bolilor; și cu credință grăiți: Toate lucrurile binecuvântați și lăudați pe Domnul. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Frescă din veacul al XIV-lea aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 5.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă zugrăvită în veacul al XIV-lea aflată în altarul Bisericii Maicii Domnului Odighitria din Kosovo, Serbia

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 6.1

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 7(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul din Roma (clic aici, pomenit pe 10 august) și Sfântul Mare Mucenic Evplu din Catania. Frescă din veacul al XVI-lea aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 8(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XV-lea aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

6. Sf Mare Mc Evplu, arhidiaconul din Catania, Italia (304) 9.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 11 august, 2014 at 05:24  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Sixt, arhiepiscopul Romei, Italia (10 august)

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta era din Atena, din neam grecesc, și fu mai înainte filosof, iar mai apoi creștin. Mergând la Roma și fiind aflat de bună trebuință Bisericii lui Hristos pentru înțelepciunea sa și pentru viața sa cea îmbunătățită, fu ridicat pe treptele rânduielii bisericești.

Deci, în vremea aceea, primind cununa muceniciei sfântul Ștefan, arhiepiscopul Romei (clic aici, pomenit la 3 august) din acea vreme, sfântul Sixt fu ridicat pe scaunul arhieresc în locul său, ca la moarte sigură, căci în acele vremi nu era arhiepiscop pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii.

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei (pomenit la 3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, episcopul Romei (257) 1.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

După înfrângerea perșilor, împăratul Deciu se întoarse la Roma biruitor și cu dănțuire. Atunci sfântul Sixt și clerul său fură prinși de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului dimpreună cu alți creștini. Pe când sfântul ierarh se afla în temniță, fură munciți pentru Hristos iar mai apoi uciși doi boieri persani, Avdon și Senis. Apoi Valerian porunci să-l aducă noaptea pe sfântul Sixt dimpreună cu diaconii Felichisim și Agapit dinaintea sa și a împăratului întru-una din capiștile idolești din cetate.

Văzând neclintirea ierarhului, împăratul îl îndemnă:

– Îţi cruţăm bătrâneţile, dar cruţă-te şi tu pe tine însuţi şi te îngrijeşte de clerul tău, ca să-l izbăveşti de la moarte.

Însă sfântul Sixt îi răspunse:

– Până acum m-am cruţat şi mă cruţ şi îngrijesc de clerul meu, ca să pot să-i răpesc şi să-i izbăvesc pe toţi împreună cu mine din adâncul morţii veşnice.

Văzându-l în legături, sfântul arhidiacon Lavrentie (clic aici, pomenit tot în această zi de 10 august) strigă către dânsul:

– Părinte, unde te duci fără fiul tău? O, sfinte arhiereu, unde te grăbeşti fără arhidiaconul tău? Tu niciodată nu ai adus jertfă fără mine! Ce a găsit mila ta părintească neplăcut la mine? Dacă am fost părtaş cu tine întru lucrarea dumnezeieştilor Taine ale lui Hristos, pentru ce să nu fiu părtaş cu tine şi în vărsarea sângelui pentru Hristos? Ia-mă cu tine, părinte!

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul Romei (10 august)

1. Sf Mc Lavrentie arhidiaconul, mucenic la Roma (258) 3.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul ierarh îi răspunse:

– O, fiule, nu te las, ci te păzesc spre mai mari chinuri pe tine; pentru că cele mai mari nevoinţe te aşteaptă pe tine pentru credinţa în Hristos. Eu ca un bătrân ies la lupta cea mai uşoară, iar ţie ţi se cuvine să arăţi biruinţă şi dănţuire mai slăvită împotriva chinuitorului. Deci nu plânge; să ştii că, după trei zile de la sfârşitul meu, vei merge după preotul tău şi nu-ţi este de trebuinţă să fiu şi eu de faţă, ca şi cum aş fi spre ajutor. Ilie a lăsat pe Elisei şi nu i-a luat puterea facerii de minuni. Mergi deci până la vremea aceea şi avuţiile bisericeşti să le împarţi săracilor şi celor ce au trebuinţă după socoteala ta.

Mai apoi, fiind dus în capiştea lui Marte ce se afla în afara zidurilor cetăţii, sfântul Sixt zise către acea capişte:

– Să te sfărâme pe tine Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!

Iar creştinii zicând „Amin”, îndată se făcu mare cutremur şi căzu o parte din capişte sfărâmând idolul dintr-însa.

Atunci sfântul Lavrentie strigă către dânsul:

– Nu mă lăsa pe mine, părinte, că acum am împărţit vistieria ce mi-ai încredinţat-o.

Iar ostașii, auzind de vistierie, îl prinseră pe sfântul Lavrentie și-l ținură legat, iar pe sfântul Sixt dimpreună cu cei doi diaconi îi tăiară dinaintea acelei capiști de sub munte, iar trupurile lor le lăsară neîngropate.

După ce se făcu noapte, merseră preoții, diaconii și ceilalți creștini și luând cinstitele trupuri le înmormântară cu adâncă evlavie. Pătimirile sfântul ierarh se petrecură în anul 258, până acum mijlocind dinaintea Tronului Ceresc pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia (12 martie)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 1Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5244.jpg)

Sfântul Grigorie Dialogul, numit astfel pentru vorbele sale frumoase, s-a născut în Roma cea veche din părinți de neam bun, senatori cinstiți și bogați. Din neamul său ales se numărau fericitul Felix, episcop al Romei, care îi era moș,  și sfânta Tarsila care se învrednici a vedea la sfârșitul său pe Domnul venind la dânsa și care îi fusese moașă. Însă și Silvia, mama sa, era cinstită cu sfinții de la Roma.

Pe un neam sfânt ca acesta îl împodobi sfântul Grigorie și mai mult cu sfințenia sa. Din pruncie încă se îndeletnici cu învățătura cărții, iar mai târziu pentru înțelepciunea sa fu ales în dregătoria divanului. Însă nu la cele lumești, ci la cele dumnezeiești avea gândul întotdeauna râvnind să ajungă monah, însă amânând câtă vreme părinții săi erau încă în viață.

Mutându-se la cele veșnice tatăl său, sfântul Grigorie începu a împărți averea cea multă în milostenii și zidirea de locașuri sfinte. În Sicilia ridică 6 mănăstiri, dându-le toate cele de trebuință, iar a 7-a o ridică la Roma, în cinstea sfântului apostol Andrei.

Prefăcându-și în mănăstire casa lui, care are aproape de biserica sfinților apostoli Petru și Pavel și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești, îmbrăcă haina monahală povățuindu-se cu iscusiții stareți Maximian și Ilarion. Iar după puțină vreme, se făcu egumen al locașului aceluia. Iar Silvia, mama lui, locuia aproape de poarta sfântului apostol Pavel, slujind Domnului cu post și rugăciuni, ziua și noaptea fiind în casa Domnului. Hrana ei erau verdețuri crude de grădină, din care îi trimitea în toate zilele și fiului său, sfântul Grigorie. Era foarte milostivă spre cei săraci și părăsiți, împărțind până la sfârșit toată averea ei. Asemenea și fiul ei, Grigorie, era atât de milostiv, încât nu cruța lucrul cel din urmă, dându-l îndată celor ce cereau.

Odată, șezând în chilia sa, scriind cărți după obicei, veni la dânsul un sărac, însă acela era îngerul Domnului, și îi zise:

– Miluiește-mă, robule al lui Dumnezeu din cer, deoarece fiind cârmaci de corabie, am pierdut nu numai averile mele câte le-am avut, dar și pe cele străine.

Sfântul Grigorie, cu inima îndurerată pentru dânsul, chemă pe fratele care-i slujea și-i porunci să-i dea aceluia 6 galbeni. Săracul luând ceea ce îi dăduse, plecă, apoi întorcându-se după puțină vreme în ziua aceea îi zise iarăși:

– Miluiește-mă, robul lui Dumnezeu, că multe am pierdut, iar tu puțin mi-ai dat.

Sfântul, chemând iară pe slujitor îi zise:

– Frate, du-te și-i dă alți 6 galbeni.

După puțină vreme, veni iară a treia oară:

– Fie-ți milă de mine, părinte, și-mi mai dă încă din îndurările tale, că am pierdut în mare foarte multă bogăție străină.

Iar sfântul Grigorie zise slujitorului:

– Mergi, frate, și mai dă aceluia ce cere încă 6 galbeni.

Fratele însă răspunse:

– Să mă crezi, cinstite părinte, că n-a mai rămas în cămară niciun galben.

Fericitul îi zise:

– De nu ai altceva, dă-i haine, ori vreun vas.

Fratele răspunse:

– Nu avem alt vas decât un taler de argint, în care marea doamnă, mama ta, ți-a trimis linte după obicei.

– Du-te, frate, și dă săracului și acest taler, ca să nu se ducă mâhnit de la noi, căci caută mângâiere în primejdia sa.

Deci luând săracul acela talerul de argint, se duse veselindu-se. După aceea, nu mai veni să ceară milostenie, ci era nevăzut lângă dânsul, păzindu-l și ajutându-l în toate. Pentru că îngerul Domnului era lângă dânsul, sfântul cu puterea darului cea minunată săvârșea multe minuni în locașul lui.

După ce muri Pelaghie, episcopul Romei, toți într-un glas îl aleseră pe sfântul Grigorie pe scaunul acela. Însă el, plecă din cetate și se ascunse în locuri pustii. Căutându-l poporul și negăsindul începu a se ruga lui Dumnezeu să îl arate pe robul său. Atunci se făcu din cer un stâlp de foc ce se pogorî la locul unde se afla sfântul Grigorie, ascuns într-un munte pustiu. Astfel fu așezarea sa în scaunul de episcop al Romei.

Era negrăită milostivirea lui spre săraci, văduve și străini. El zidi multe case de străini și de săraci, nu numai la Roma ci și în alte locuri. La Ierusalim trimise pe ava Prov cu aur din destul pentru a zidi acolo o casă de oaspeți. La muntele Sinai trimitea multă milostenie spre hrana monahilor, iar pe cei de la Roma săraci și bolnavi îi avea scris într-o carte pe nume și în toate zilele îi hrănea pe dânșii. De multe ori la masa lui aducea străini și săraci și singur le slujea.

Pentru smerenia cea mare a sfântului Grigorie, în „Limonariu” se găsește scris astfel:

„Într-un timp oarecare a mers ava Ioan Persanul și ne-a spus aceasta despre marele și fericitul Grigorie, episcopul Romei, zicând: Am dorit odată să mă închin la mormintele sfinților mari apostoli Petru și Pavel și m-am dus la Roma. Stând eu în mijlocul cetătții, se făcu veste în popor că episcopul avea să treacă atunci pe acolo și așteptam să-l văd și pe el. După ce a venit în dreptul meu, am voit să mă închin lui. Și vă spun, fraților, Dumnezeu fiindu-mi martor, că el apuncând înaintea mea, căzu la pământ și mi se închină și de la pământ nu se mai sculă mai înainte până nu mă văzu pe mine mai întâi sculat. Apoi sărutându-mă cu multă osârdie, îmi dădu cu mâna sa 3 galbeni, poruncind să mi se dea toate cele de hrană; iar eu am preamărit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui atâta smerenie, dragoste și milă către toți.”

Acest mare luminător al lumii, preasfințitul Grigorie, împodobi Biserica lui Hristos nu numai prin viața sa asemenea îngerilor și cu minunile, ci și cu multe scrieri foarte trebuincioase dreptei credințe.

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 9

Sculptură în os

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Iar când scria, atunci Duhul Sfânt se arăta în chip de porumbel, zburând deasupra lui. Acest lucru adeseori se învrednicea a-l vedea arhidiaconul său, Petru, bărbat îmbunătățit. Scrierile sfântului Grigorie se află în patru cărți, pline de mare folos, care au într-însele povestiri pe scurt despre viețile sfinților care s-au nevoit în pământul Italiei și multe învățături de folos sufletesc.

Păstorind sfântul Grigorie Biserica lui Dumnezeu vreme de 13 ani, 6 luni și 10 zile, se mută la Domnul în vremea împărăției lui Foca Tiranul (602-610).

Sfântul Ioan Damaschin scrise despre dânsul astfel:

„Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum știu toți era vestit în sfințenie și înțelegere și, când slujea, avea părtaș un înger din cer slujind împreună cu dânsul. Acesta, călătorind oarecând pe podul cel de piatră și stând într-adins, făcu rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci, auzi îndată glas de la Dumnezeu, zicând:

– Rugăciunea ta am auzit-o și dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgâni.”

+ * + * +

Carte 1

Carte 2

+ * + * +

Miniatură din veacul al XV-lea, Rusia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 5

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5243.jpg)

Miniatură din veacul al XI-lea, Italia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5239.jpg)

Frescă aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 10

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din anul 1546 aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5238.jpg)

Frescă din veacul al XV-lea aflată în Biserica Sfântul Nicolae din Tesalonic, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5242.jpg)

Frescă din veacul al XVI-lea aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 8.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 7

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5247.jpg)

Published in: on 12 martie, 2014 at 08:45  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Mucenic Bonifatie și Sfânta Aglaida, Italia (19 decembrie)

1. Sf Mc Bonifatie 21.1

(Sursă: http://iconsv.ru/)

Acesta slujea la Roma unei femei bogate și desfrânate, pe nume Aglaida, viețuind cu dânsa în necurății și fărădelegi. Ei erau amândoi păgâni.

Odată, Aglaida voi să aibă în casa sa moaștele unui sfânt, spre a fi ferită de rele și de aceea îl trimise pe slujitorul ei în Asia ca să afle și să dobândească ceea ce voia.

Bonifatie luă cu sine mai mulți robi și mulțime de aur și, mai înainte de a se despărți de Aglaida, zise către dânsa:

– De nu voi putea afla vreun mucenic și vor aduce la tine în schimb trupul meu muncit pentru Hristos, oare îl vei primi cu cinste, doamna mea?

Aglaida râse de dânsul și astfel se despărțiră.

Sosind în cetatea Tars, sfântul Bonifatie văzu mulțime de creștini dați la chinuri: pe unii cu picioarele tăiate, pe alții cu mâinile scurtate, pe alții cu ochii scoși, pe alții spânzurați, pe alții munciți cu alte feluri de chinuri. Atunci inima lui Bonifatie se schimbă, se pocăi pentru viața sa păcătoasă și începu a plânge. Apoi, intrând în mijlocul creștinilor, prinse a strigă:

– Și eu sunt creștin!

Judecătorul începu să-l cerceteze și porunci să fie biciuit cu cruzime, apoi să i se toarne pe gât plumb topit și, de vreme ce nici această muncire nu îl putu vătăma, puse a i se tăia capul.

1. Sf Mc Bonifatie 3Frescă de la 1547 din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Mai pe urmă, robii ce veniseră împreună cu dânsul luară trupul său și îl duseră la Roma.

În vremea aceea, un înger al Domnului i se arătă Aglaidei și îi zise:

– Primește pe acela care odinioară ți-a fost slugă, iar acum este fratele nostru și împreună slujitor. El este păzitorul sufletului tău și apărătorul vieții tale.

Aglaida, umplându-se de spaimă, ieși întru întâmpinarea mucenicului și primind cinstitele sale  moaște, le așeză într-o biserică pe care o ridică în numele lui. Apoi veni la pocăință, împărți averile sale la săraci și, lepădând lumea, viețui încă 15 ani în mare pocăință.

Pătimirea sfântului Bonifatie avu loc în anul 290.

Tot în această zi se săvârșește și pomenirea sfintei Aglaida cea care odinioară îl avuse slugă în fărădelegi pe Bonifatie, iar mai apoi petrecu în adâncă pocăință până la sfârșitul vieții sale.

+ * + * +

Sfânta Aglaida

1. Sf Mc Bonifatie 8.1 si Sf Aglaida

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

1. Sf Mc Bonifatie 21.2

Înflorit-ai ca un crin în văile cele înțelegătoare ale mucenicilor, Bonifacie. Înălțatu-te-ai ca un finic, ca un cedru răspânditor de mireasmă te-ai făcut cunoscut, ca un chiparos ales te-ai arătat, umplând de bună mireasmă sufletele noastre. (Din Canonul Sfântului ce se citește dimineața la Utrenie)

Astăzi ne-a răsărit nouă pomenirea ta, purtătorule de biruință, ca un soare strălucind cu dumnezeieștile daruri, luminând sufletele celor ce te laudă pe tine, și depărtând negura patimilor, mucenice purtătorule de biruințe și vrednicule de laudă.

Înălțându-te către Dumnezeu, fericite, cu adaosul patimilor ai surpat pe vrăjmașii cei nevăzuți și celor căzuți te-ai făcut ajutător, purtătorule de chinuri.

Văzându-te pe tine, comoara sfințită,  se veselea cea pururea pomenită, strigând: trimisu-te-am pe tine rob, fericite, dar te-am primit stăpân adevărat, izbăvindu-mă cu rugăciunile tale cele bine primite de robia răutăților. (Din Canonul Sfântului ce se citește dimineața la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Mucenic Bonifatie:

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-mucenic-bonifatie (clic aici)

+ * + * +

Fragment din cinstitele moaște al Sfântului Mucenic Bonifatie

1. Sf Mc Bonifatie 16 moaste

(Sursă: http://georgievskiy.prihod.ru/)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea, aflată în Mănăstirea Gracanica, Serbia

1. Sf Mc Bonifatie 12.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XIV-lea aflată în Mănăstirea Visoki Decani, Serbia

1. Sf Mc Bonifatie 13.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

1. Sf Mc Bonifatie 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

1. Sf Mc Bonifatie 20.1

(Sursă: http://iconsv.ru/)

1. Sf Mc Bonifatie 8

1. Sf Mc Bonifatie 8.2

(Sursă: http://pravicon.com/)

1. Sf Mc Bonifatie 15

(Sursă: http://www.mospat.ru/)

Published in: on 19 decembrie, 2013 at 01:24  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Autonom, episcop al Italiei (12 septembrie)

1. Sf Sf Mc Autonom din Italia (313)

În vremea prigoanei lui Dioclețian (284-305), sfântul Autonom era episcop în Italia. Acesta plecă din Italia către părțile asiatice ale Bitiniei, la un loc care se numea Soreoi. Acolo îi aduse pe mulți la credința creștină și le ridică o biserică închinată sfântului arhanghel Mihail.

Sfântul Autonom viețuia în casa unui creștin pe nume Cornelie pe care mai întâi îl sfinți preot, iar mai pe urmă episcop.

Nu departe de Soreoi era un loc numit Limne în care viețuiau numai păgâni. Sfântul Autonon merse în locul acela și în puțină vreme îi lumină pe mulți cu Evanghelia lui Hristos. Pentru aceasta, păgânii se umplură de mânie și într-o zi năvăliră în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail din Soreoi în vremea sfintei liturghii și îl junghiară pe sfântul păstor în altar, ucigând încă și mulți creștini aflați în biserică. Aceasta se petrecu în anul 313.

În zilele împăratului Constantin, un boier de-al său pe nume Severian ridică o biserică pe mormântul sfântului Autonom.

După două veacuri de la trecerea sa la odihna cea de sus, sfântul Autonom se arătă unui ostaș pe nume Ioan. Acesta dezgropă cinstitele moaște și le aflară necuprinse de stricăciune și pline de bună mireasmă. Mulți bolnavi aflară tămăduire printr-însele. Sfântul părinte până astăzi de arată cald rugător și izbăvitor tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Sfințit Mucenic Autonom. Miniatură din Viețile Sfinților pe septembrie din veacul al XI-lea, volum aflat în Biblioteca Britanică din Londra, Anglia

1. Sf Sf Mc Autonom din Italia (313) 1.1(Sursă: http://www.ruicon.ru)

Fiind luminat pururea cu lumină dumnezeiască, ierarhe, izbăvește-mă de întunericul păcatelor, ca să laud astăzi luminatul tău praznic. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Ca soarele ai răsărit în tăria Bisericii, și cu razele nevoințelor și cu minunile tale, mucenice, luminezi pe credincioși, risipind negura demonilor, Avtonom. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

Pâraiele sudorilor tale, mucenice, au stins focul celor necredincioși; iar râul minunilor tale, Cuvioase Avtonom, au uscat marea patimilor noastre, a celor cu credință te lăudăm, fericite, întru toți vecii. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

1. Sf Sf Mc Autonom din Italia (313) 3(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/3/3383.jpg)

 

Published in: on 12 septembrie, 2013 at 08:01  Comments (2)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei, Italia (3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Ștefan, pentru viețuirea sa aleasă, fu ales arhiepiscop al Romei în anul 254.

În timpul prigoanei lui Valerian, nevoit să rămână ascuns, sfântul Ștefan îi catehiza în ascuns pe păgânii care veneau la el și, după ce îi boteza, alegea pe cei mai vrednici dintre ei și îi hirotonea preoți, diaconi sau citeți.

Adesea, punându-și viața în primejdie, se îngrijea de trupurile mucenicilor, punându-le în morminte demne de ei.

După ce câțiva ucenici ai săi Îl mărturisiră pe Hristos cu prețul sângelui lor, sfântul Ștefan se hotărî să se dea pe sine chinurilor mucenicești.

Adus în templul lui Marte pentru a aduce jertfă idolului, sfântul Ștefan dărâmă edificiul prin rugăciunea sa, iar paznicii templului fugiră înfricoșați.

Slobozit de străjerii înfricoșați, sfântul Ștefan merse apoi la Campana, la mormântul sfintei mucenițe Lucia (pomenită la 13 decembrie).

Soldații îl aflară iară și, după îndelungi chinuri, îi tăiară capul.

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 4(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10347.jpg)

Astfel sfântul primi îndoită cunună: cea a arhieriei și cea a muceniciei pentru Hristos, în anul 257.

Cinstitele sale moaște fură mutate din Catacombele Sfântului Callist în Biserica Sfintei Prasede din Roma.

Încheiem cuvintele noastre cele prea sărace cu gândul că așa cum în viața sa a înconjurat cu purtarea sa de grijă și căldura părintească pe tot omul cel cuprins de neputințe trupești sau sufletești, tot astfel continuă să vegheze asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.2

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ștefan, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului Sfințitului Mucenic Ștefan)

+ * + * +

Frescă din veacul al XVI-lea, Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 2.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 3 august, 2013 at 01:00  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,