Sfinții Teodor Mărturisitorul și fratele său Teofan, făcătorul de canoane, Palestina (27 decembrie)

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 1

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul. Frescă din anul 1547 din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceștia fură frați de sânge născuți din părinți nobili binecredincioși din Palestina.

Sfântul Teodor încă din fragedă tinerețe iubea petrecerea în locașurile lui Dumnezeu. Ajuns în vârstă, părinții îl dară unui preot din Mănăstirea Sfântul Sava pentru a învăța stiința Sfintei Scripturi și nevoințele cele bineplăcute lui Dumnezeu.

Sfântul Teodor avea un frate pe nume Teofan, mai mic de ani, însă deopotrivă în obiceiurile cele bune. Amândoi învățau la același preot, însă Teodor fiind ascuțit la minte, în puțină vreme străbătu toată învățătura cărții. Mai apoi ieși din mănăstire și deprinse filosofia cea dinafară de la un bătrân împodobit cu viața și înțelepciunea. Întorcându-se în mănăstirea sa, se făcu monah, covârșind pe alții cu viețuirea.

Preotul la care ucenicise sfântul Teodor, prooroci despre dânsul:

– Acest copil frumos afară de alte nevoinţe ce va suferi pentru Hristos, cu sfârşit mucenicesc se va duce din viaţa aceasta.

Sfinții Teodor și Teofan pătimiră cumplit pentru apărarea icoanelor sub trei împărați: Leon Armeanul, Mihail Malbus și Teofil.

Smintitul împărat Teofil îi bătu cu mâinile sale și porunci să li se pecetluiască pe fețe cu fierul înroșit stihuri pline de batjocură, pentru care fură numiți „Scrișii”.

Mai pe urmă fură aruncați în temniță în Apameea Bitiniei, unde sfântul Teodor își dădu sufletul său în mâinile lui Dumnezeu din pricina durerilor și a rănilor.

Iar sfântul Teofan, fiind liberat în zilele împăraților Teodor și Mihail, fu sfințit mitropolit al Niceei de către patriarhul Metodie.

Sfântul Teodor se mută la cele veșnice în anul 833.

Acești slăviți frați pătimiră pentru Hristos și primiră de la Dânsul îmbelșugată răsplată în Împărăția Sa unde neîncetat se roagă pentru toți cei ce îi pomenesc cu credință.

+ * + * +

Sf Teodor Marturisitorul 1

Răsărind ca soarele de la răsărit, semănat-ai pe pământ raza dreptei cinstiri de Dumnezeu, care luminează și învață cinstirea icoanei lui Hristos, părinte Teodor.

Aducând Stăpânului cântare, fericite, roagă-te Lui neîncetat pentru slăbiciunea mea, pentru viața de obște și pentru dragostea fraților; ca împreună petrecând viața, împreună să dăbândim și îndemnezeirea. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sfinții Teodor Mărturisitorul și Teofan. Frescă din anul 1552 din Mănăstirea Sfântul Pavel, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 3(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sfântul Mucenic Vasile Mărturisitorul, preot în Ancira, Turcia (22 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0382/s0382003.jpg)

Acesta a răbdat şi a pătimit mult din mâna arienilor în vremea împăratului Constanţius. Era vestit ca un mare râvnitor al Ortodoxiei şi un adevărat păstor al turmei încredinţate lui, în cetatea Ancirei.

Când urcă pe tron Iulian Apostatul, el începu să-i prigonească pe creştini. Pentru că Vasile osândise fără frică această nouă răutate şi îşi întărea norodul în credinţă, fu aruncat în temniţă. Când împăratul Iulian veni în Ancira, sfântul Vasile fu adus dinaintea lui. Împăratul atunci se sili a-l face să se lepede de credinţa în Hristos, făgăduindu-i cinstiri şi bogăţii, însă sfântul Vasile îi răspunse:

– Eu cred în Hristos al meu, de Care tu te-ai lepădat şi care ţi-a dăruit împărăţia aceasta pământească. Dar în scurtă vreme se va lua de la tine. Oare nu te ruşinezi înaintea Sfântului Jertfelnic sub care ai luat izbăvire atunci când căutau să te omoare pe când aveai 8 ani? Pentru aceasta, în scurtă vreme împărăţia aceasta pământească se va lua de la tine, iar după ce cu amare chinuri se va smulge de la tine sufletul tău, trupul nu-ţi va fi dat îngropării.

Auzind acestea, Iulian, cuprins de mânie, porunci ca în fiecare zi să se jupuiască de pe trupul sfântului câte 7 fâşii de piele. Chinuitorii împliniră porunca vreme de mai multe zile. Iar când sfântul Vasile fu dus din nou înaintea împăratului, acesta îşi smulse o fâşie de piele şi o aruncă în faţa lui, strigându-i:

– Ia şi mănâncă, Iulian, de vreme ce dulci îţi sunt ţie bucatele acestea, iar mie Hristos imi este Viaţa.

Întâmplarea aceasta se vesti în toate cetăţile, iar împăratul plecă ruşinat din Ancira în Antiohia. Chinuitorii îl munciră mai departe pe sfântul Vasile cu fiare înroşite în foc, până ce îşi dădu sufletul în mâinile Domnului de la Care primi cununa cea plină de bună mireasmă a muceniciei la anul 363.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-22-sf_vasile_din_ancira.html (clic aici)

+ * + * +

Ca o lumină şi ca un soare mare arătându-te pe cerul Bisericii lui Hristos, preafericite, cu strălucirile cele pline de lumină ale pătimirilor tale şi cu minunile ca şi cu nişte lumini dumnezeieşti, luminezi sufletele celor ce te laudă pe tine. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cu frumuseţile pătimirilor te-ai înfrumuseţat cu toată strălucirea de la Dumnezeu, pătimitorule, iar acum stai înaintea lui Hristos celui frumos, fiind încununat cu cununa dreptăţii. Pentru aceasta, credincioşii, bucurându-ne, te cinstim.   (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cu dumnezeiasca îngropare a sfântului şi dumnezeiescului tău trup, pământul s-a sfinţit, Vasile; duhurile drepţilor au săltat, având în mijlocul lor duhul tău, fericite. Cu care, împreună, adu-ţi aminte de noi, cei ce te pomenim pe tine.   (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)


+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0382/s0382002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0382/s0382001.jpg)

Published in: on 21 martie, 2012 at 21:31  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Teofan Mărturisitorul, Sigriana, Turcia (12 martie)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih4124.jpg)

Acesta este numit şi Teofan Sigrianul, căci Sigriana (în Turcia) este locul naşterii sale. A trăit la sfârşitul veacului al VII-lea şi începutul veacului al VIII-lea.

Fiind rudenie cu împăratul Leon Isaurul şi cu fiul său, Copronim, avu parte de mare bogăţie şi strălucire. În timp ce tatăl său, Isac, era mai mare peste ţinutul eghepelaghiţilor. Pe când avea 12 ani fu logodit cu o copilă, cu care trăi laolaltă timp de 8 ani. Şi el şi logodnica sa aveau multă avere. Auzind de la unul din slujitorii să vorbindu-i de viaţa monahală, se umplu de dor pentru această viaţă. După plecare la cele veşnice  a mamei sale, tatăl logodnicei sale îl sili să se căsătorească.

Venind ziua nunţii, li se pregăti cămara de nuntă şi toate cele cuvenite. Rămas singur cu soţia sa, îi mărturisi acesteia gândurile lui tainice  şi se învoi cu dânsa să trăiască în feciorie. Auzind deplina încuviinţare a logodnicei sale, dădu slavă lui Dumnezeu, iar de atunci mai departe îşi săvârşeau împreună rugăciunile de zi şi de noapte.

Nelegiuitul împărat Leon, ca şi socrul tânărului, auzind acestea, se împotrivi cu toată puterea dorinţei lui. Mai mult, împăratul îl trimise în cetatea Cizicului, care atunci se zidea, încredinţându-l cu supravegherea lucrărilor. Ducându-se acolo, cinstitul tânăr aduse la îndeplinire porunca împăratului, împlinind lucrarea aceea cu cheltuiala lui.

Când sfântul Teofan împlini 21 de ani, împăratul cel cu nume de fiară şi socrul lui încetând din viaţă, de pe urma morţii lor nu numai Teofan se bucurat de libertate, ci şi lumea întreagă. Sceptrul împărăţiei fu luat mai departe de împărăteasa Irina.

Fiindcă acum îşi putea aduce nestingherit gândul la îndeplinire, el îşi împărţi averile celor sărmani şi săraci şi pe toţi slujitorii lui îi cinsti cu libertatea. Şi dând soţiei sale multă avere, o duse, după voia ei, în Mănăstirea Princhipos, unde aceasta îmbrăcă haina monahală cu numele Irina, în loc de Megalusa, cum se numea mai înainte.

Iar el, dându-se pe sine Domnului, intră în Mănăstirea lui Polihroniu, care se găsea în munţii din ţinutul Sigrana. Dăruindu-se vieţuirii monahale plin de dor şi râvnă, nu voi să primească să fie conducător, ci stând în chilie îşi scotea hrana de pe urma ostenelile mâinilor sale, copiind, cu scrisul său frumos, diferite lucrări, timp neîntrerupt vreme de 6 ani.

Apoi, plecând la cele veşnice egumenul mănăstirii, fraţii îl rugară stăruitor pe cuviosul Teofan să binevoiască a fi egumenul lor, iar el, neprimind, se duse de la dânşii în muntele Sigrianei. Şi sălăşluindu-se în pustia aflată acolo, vieţuia în toată cuvioşia, umplând-o pe aceasta ca pe o cetate a lui Dumnezeu de plăcuţi ai Lui, căci mulţi veniră să se sălăşluiască la dânsul. Deci ridică şi mănăstire a cărei egumen fu pus, iar el slujea cu mâinile sale la trebuinţele tuturor, făcându-se tuturor chip de viaţă îmbunătăţită în iubirea de osteneală.

În acele vremi, se adună al şaptelea Sinod al Părinţilor de la Niceea (787) împotriva prigonitorilor icoanelor.

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Fiind chemat şi cuviosul părinte Teofan, egumen al marii mănăstiri Sigriani, acesta strălucea ca o stea luminoasă în mijlocul sfinţilor părinţi, căci mulţi veniră înveşmântaţi în haine bune, iar el merse la sinod călare pe asin prost, cu haine vechi şi cu multe cusături, iar toţi văzându-l, se umiliră şi se folosiră, căci ştiau viaţa lor cea plină de strălucire dinainte.

La vârsta de 50 de ani, fu cuprins de o boală din pricina căreia rămase tot restul vieţii nemişcându-se din patul durerii sale.

Iar după împărăteasa Irina urmând la împărăţie Leon Armeanul, acesta merse până acolo cu ticăloşia şi nelegiuirea lui, încât trimise după acest om al lui Dumnezeu, spunându-i:

– Vino şi te roagă pentru noi, că pornim împotriva barbarilor.

Iar sfântul Teofan, pentru că nu se putea mişca, fu luat cu căruţa şi dus până la corabie, iar apoi cu corabia până la Constatinopol. Ajuns acolo, nu putu vedea faţa cea necurată a tiranului, căci acesta îi trimise numai înştiinţare spunându-i:

– Dacă vei consimţi la rugămintea mea, îţi voi da ţie şi mănăstirii tale multe bunătăţi, iar de nu, te voi pedepsi cu lemnul spânzurătorii şi te voi pune înaintea tuturor ca pildă, spre înfricoşare.

Mărturisitorul Teofan însă îi răspunse:

– Nu-ţi deşerta vistieriile de darurile tale! Iar în ceea ce priveşte lemnul spânzurătorii, sau chiar şi focul, pregăteşte-le încă de astăzi, căci aceasta doresc: să mor pentru dragostea Hristosului meu.

Auzind acestea, neruşinatul tiran îl dădu în mâinile lui Ioan Mantos, care se găsea atunci pe scaunul patriarhal de la Constantinopol, care se fălea cu ştiinţa lui, căci socotea că acesta îl va face să-şi schimbe gândul, cu puterea intrigilor sale. Sfântul Teofan, fiind dat în seama acestuia, fu dus la Mănăstirea Sfinţilor Serghie şi Vah de la Ormizda, care se găsea în apropierea palatului, unde începu lupta în cuvinte cu Mantos. Însă Mantos, fiind învins de Teofan, care îl străfulgeră cu lumina înţelepciunii lui şi care îl încredinţă de neschimbarea gândului său, plin de ruşine îl trimise din nou nebunului tiran, arătându-se cu aceasta, nemernicul, nu orator plin de slavă, ci dimpotrivă, cu totul neînvăţat. Şi ducându-se şi el înaintea împăratului îi zise:

– O, împărate, mai uşor este a înmuia fierul ca ceara, decât să schimbi pe omul acesta în ceea ce doreşti tu.

Auzind aceasta, tiranul dădu poruncă să fie dus sfântul Teofan în palatul lui Elefterie şi să fie închis într-o încăpere foarte strâmtă şi întunecoasă, punându-se şi paznici la uşă, încât să nu poată fi slujit de cineva.

Trăind astfel vreme de 2 ani şi apăsat fiind de necazuri şi nevoi, ruşină şi cu aceasta pe tiran. Căci neizbutind nimic, cu toate că-l silea în fiecare zi să se supună voinţei lui, fu surghiunit în insula Samotrachi.

Iar ducerea lui în surghiun, îi grăbi şi plecarea din trup. Astfel, trăind în acea insulã numai 23 de zile, plecă la cămările cele de Sus gătite de Domnul bineplăcuţilor săi, iar trupul său fu înmormântat cu cinste. Mai apoi, moaştele sale umplură de binecuvântări şi tămăduiri pe toţi cei ce veneau la dânsul.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-12-cv_teofan_marturisitorul.html (clic aici)

+ * + * +

Atras ai fost de dragostea cea predorită a Stăpânului tău şi ai defăimat dragostea cea lumească; şi una făcându-te cu dragostea dumnezeiască, desfătarea cea lumească ca pe un nimic ai socotit-o, preafericite. (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Cu adevărat, Dătătorul celor bune ţi-a dăruit ţie din belşug răsplătiri pentru ostenelile tale, de trei ori fericite, dându-ţi putere să alungi demonii, să vindeci bolile, şi te-a învrednicit de bucuria cea nespusă acolo unde cetele îngerilor dănţuiesc de-a pururea, ca să  vezi faţa Atotţiitorului.  (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Îndrumă spre fapta bună viaţa mea, cuvioase, netezind cărarea înfrânării cu rugăciunile tale, părinte; pe care mă învredniceşte cu tărie, fericite, bine a merge.   (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Măritu-te-ai cu minunile, purtătorule de Dumnezeu. Căci Hristos te-a răsplătit pentru răbdarea ta; pentru aceasta, şi tămăduiri izvorăşti, ca dintr-un izvor, celor ce au trebuinţă, preasfinţite.    (Din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4123.jpg)

(Sursă: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-12-cv_teofan_marturisitorul.html)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2126/s2126004.jpg)

Published in: on 12 martie, 2012 at 09:54  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Mucenic Ştefan cel Nou Mărturisitorul, Constantinopol, Turcia (28 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956005.jpg)

Acesta trăi în vremea împărăţiei lui Atanasie, căruia îi zic şi Artemie, şi a sfântului patriarh Gherman, în veacul al VIII-lea, fiind născut şi crescut în cetatea Constantinopolului şi fiind fiu din părinţi creştini, anume Ioan şi Ana.

Din tânără vârstă se îndeletnicea cu cartea şi se afla în toate zilele cu maica sa în biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post şi la viaţă aspră. Pentru aceasta luă şi cinul îngeresc la vârsta de şaisprezece ani şi de atunci mai mult spori la duhovniceştile nevoinţe, biruind toate pornirile trupului.

Nu după multă vreme minunatul Ioan, egumenul său, se odihnit cu pace şi fu aşezat fericitul Ştefan egumen la acel vestit munte al lui Auxentie, săvârşind calea nevoinţei.

Iar când semănătorul de zâzanie, diavolul, voi a porni război mare şi neîncetat asupra Bisericii, adică să nu se mai închine credincioşii la sfintele şi cinstitele icoane, a cărui cea dintâi unealtă a acestui lucru s-a făcut Leon Isaurul, care şi conon se numi, îl înfruntă fericitul Gherman şi îl dojeni din destul.

Iar cel dintr-însul născut, Constantin Copronim, a făcut şi mai mari răutăţi decât tatăl său, prădând şi pustiind Biserica, şi arzând sfintele icoane, şi izgonind şi chinuind în tot felul pe monahi.

Deci acesta aflând şi de Sfântul Ştefan că se închina la icoane şi că-l numeşte pe el eretic, neascultând de porunca lui şi nevrând să iscălească la eres, trimise de îl prinse şi după multe chinuri îl închise în temniţa ce se numeşte Pretorion, unde erau închişi şi alţi aleşi părinţi, pentru pricina aceasta adunaţi, fiind toţi la număr 42. Încă erau şi alţii cu de prin multe ţări, 300 la număr, dintre care unii aveau nasurile tăiate, alţii urechile, alţii ochii scoşi şi mâinile tăiate şi bărbile rase. Pe care aflându-i fericitul Ştefan îi săruta şi-i îndemnă la luptă, făcând la închisoarea Pretoriului toată rânduiala şi slujba călugărească, aşa precum s-ar fi aflat în mănăstire.

Aflând împăratul de aceasta şi cum că Pretoriul a fost prefăcut în mănăstire prin Ştefan, după 11 luni de când fusese închis în acel Pretoriu, îl scoase din închisoare şi îl aduse înaintea lui. Atunci împăratul porunci de îl aruncară jos şi îl bătură cu pietre şi cu lemne. Iar unul din ucigaşii aceia luă un lemn şi îl lovi în moalele capului de îi despică cinstitul capul. Astfel îşi dădu cuviosul părinte sufletul în mâinile lui Dumnezeu şi luă cununa mărturisirii, în anul 766.

Iar cinstitul său trup fu aruncat de pâgânii aceia în mare. Apoi fu îngropat de nişte creştini la locul unde se află şi astăzi.

+ * + * +

Lămurindu-te cu sihăstria ca aurul în ulcea, ai strălucit, înţelepte, cu pătimirea cea după lege şi ai luat cunună asemenea numirii tale. Pentru aceasta bucurându-ne prăznuim presfântă pomenirea ta, cinstindu-ţi nevoinţele tale, pururea pomenite Ştefane. (Sedealna ce se cântă la Utrenie)

Pomenirea ta cea strălucită astăzi luminează marginile pământului cu razele darurilor Duhului cele prealuminoase. Şi pe noi, cei ce o prăznuim pe dânsa acum cu bucurie, luminează-ne şi ne sfinţeşte, de Dumnezeu fericite Ştefane. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Întregul Canon al Sfântului Mucenic Ștefan cel Nou Mărturisitorul poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-mucenic-stefan-cel-nou-catre-cei-impreuna-cu (clic aici)

+ * + * +

Viaţa sa pe larg, aşa precum s-a scris la 42 de ani de la pătimirea sa, în anul 808, poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-28-cv_stefan_cel_nou.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956006.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3847.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3848.jpg)