Sfântul Mucenic Danact citețul (16 ianuarie)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3

În ziua de 16 ianuarie, în biserici se aude făcându-se pomenirea sfântului mucenic Danact citețul.

Acest sfânt mucenic al Domnului a viețuit în veacul al II-lea, în Avlovna Iliricului, fiind citeț al bisericii de acolo.

Năvălind păgânii, el luă veșmintele bisericii pentru a le scăpa de pângărire și fugi cu ele, însă într-un sat fu prins de păgâni și silit să jertfească idolului Dionis. Și neplecându-se la aceasta, i se tăie capul cu sabia. 

Astfel primi cununa de bună mireasmă a muceniciei smeritul slujitor al Domnului cel plin de evlavie și râvnă.

+ * + * +

Stea luminoasă, neînșelătoare, te-ai arătat lumii, cu razele tale vestind pe soarele Hristos, răbdătorule de patimi, Danact, și înșelăciunea păgânească ai învăluit-o, iar nouă ne dăruiești lumină, rugându-te neîncetat pentru noi toți. (Condacul Sfântului Danact)

+ * + * +

Fresca sec XIII, Man Sopocani, Serbia 1.1

Frescă din veacul al XIII-lea, Mănăstirea Sopocani, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 15 ianuarie, 2013 at 23:59  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Mucenic Polieuct din Melitina, Armenia (9 ianuarie)

Sf Mc Polieuct din Melitina 4.1

Frescă din Mănăstirea Decani, Serbia, din veacul al XIV-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/images/iconografy/fresco/Serbia-Dechani/3156.jpg)

Cetatea armeană Melitina a fost scăldată în sângele creștinilor, asemenea întregii Armenii. Întâiul sânge vărsat pentru Hristos în cetatea aceasta a fost al sfântului Polieuct în anul 259, în vremea stăpânirii lui Valerian.

În Melitina se aflau doi prieteni: Nearh și Polieuct. Amândoi erau căpetenii de oaste, Nearh era creștin, iar Polieuct era încă păgân, însă plin de fapte bune.

Când împăratul trimise porunca prigonirii creștinilor, Nearh se pregăti de moarte, însă era întristat că nu izbutise a aduce și pe prietenul său Polieuct la credința cea adevărată. Când Polieuct află pricina întristării prietenului său, îi făgădui acestuia că va îmbrățișa credința creștină.

În ziua următoare, Polieuct îi povesti lui Nearh visul pe care îl avuse și în care i se înfățișă întru lumină Însuși Domnul Care îl dezbrăcă pe Polieuct de hainele sale cele vechi, îl înveșmântă în haine noi și strălucitoare și îl așeză pe șeaua unui cal înaripat.

Cu inima plină de râvnă și iubire pentru Domnul, Polieuct intră în oraș, rupse hotărârea împăratului în care era scrisă chinuirea creștinilor și sfărâmă multe statui ale idolilor. Pentru aceasta fu supus la chinuri și osândit la moarte.

Pe când era dus la locul osândei, aflându-l cu privirea pe Nearh în mulțime, strigă către dânsul cu bucurie:

– Mântuiește-te, iubitul meu prieten, și să-ți aduci minte de așezământul dragostei cel întărit de noi!

Iar apoi își plecă cinstitul său cap dinaintea sabiei ce i se făcu cheie cu care se deschiseră porțile bucuriei nesfârșite gătite de Domnul mărturisitorilor Săi.

Mai târziu, sfântul Nearh se învrednici și el de cununa muceniciei fiind aruncat în foc. Biserica îl pomenește pe acesta la 22 aprilie.

+ * + * + 

Sf Mc Polieuct din Melitina 5.1

(Sursă:http://www.ruicon.ru/, miniatură din veacul al XI-lea)

Cu curgerile sângiuirilor tale celor mucenicești care s-au vărsat, ai înecat pe vrăjmașul, făcătorul de rele; iar biserica lui Hristos adăpând-o, ai luminat-o, de Dumnezeu fericite Polieuct; de aceea cu credință pururea te fericește. (din Slujba Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * + 

Sf Mc Polieuct din Melitina 3.2

Pomenirea ta cea purtătoare de lumină și măreață a răsărit plină de dumnezeiască lumină, luminând în chip strălucit pe cei ce te laudă cu credință, viteazule ostaș al lui Hristos, preafericite Polieuct, cântând Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Fii mie ajutor, mucenice, izbăvindu-mă de multe feluri de ispite și de întâmplări și dezlegându-mă de legăturile eresului și slobozește-mă din temnița cumplită cu rugăciunile tale pe mine, care te laud cu gând curat, pururea fericite Polieuct. (din Slujba Sfântului ce se citește la Utrenie)

Oștile îngerilor astăzi dănțuiesc, la pomenirea mucenicului Polieuct și neamul omenesc cu credință prăznuiește și cu veselie strigă: bucură-te prealăudate, cel ce ai călcat cursele lui Veliar, cele cu multe împletituri și cununa biruinței ai luat de la Hristos. Bucură-te ostaș al marelui Împărat și Mântuitor al nostru, cel ce ai surpat altarele idolilor. Bucură-te podoaba mucenicilor; roagă-te să izbăvească de toată nevoia pe cei ce cu credință săvârșesc pomenirea ta, cea pururea cinstită. (dintre Stihirile Sfântului ce se cântă la Vecernie)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Vietile Sfintilor ianuarie 1

+ * + * +

 

Sf Mc Polieuct din Melitina 1.1

Frescă din Mănăstirea Gracanica, Serbia, veacul al XIV-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/images/arts/fresco/n4-e4e5-10.jpg)

Sf Mc Polieuct din Melitina 6.1

Frescă din Mănăstirea Decani, Serbia, din veacul al XIV-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sf Mc Polieuct din Melitina 7.1

Frescă din Patriarhia din Pec, Serbia, din veacul al XVII-lea

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 8 ianuarie, 2013 at 23:17  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Onufrie, călugărul din Gabrovo, Bulgaria (4 ianuarie)

Sf Mc Onufrie din Gabrovo 1.1

(Sursă: http://picasaweb.google.com/lh/photo/jP1Vu2g8IZD-bpAgNgcR7A)

Acesta s-a născut în Gabrovo din părinți binecredincioși, tatăl său mai târziu a îmbrăcat haina monahală cu numele Daniil. La botez primi numele Matei.

În preajma vârstei de 9 ani, fiind mustrat și pedepsit de părinți pentru o greșeală oarecare, spuse în prezența unor musulmani că se va face musulman. Cu multă osteneală, părinții reușiră să-l înduplece să părăsească acest gând.

Când crescu, plecă din Gabrovo să îmbrace haina monahală la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, unde primi numele Manase, fiind hirotonit diacon.

În Sfântul Munte, spori duhovnicește prin ascultare, rugăciune plină de umilință, post și citire din scrierile sfinte. Însă în inima sa stăruia mustrarea că amenințase că se va face musulman. Pentru aceea, merse la Schitul Sfântului Ioan Botezătorul unde îi ceru starețului Nichifor să-l ajute să se pregătească pentru mucenicie.

Bătrânul Nichifor, duhovnic încercat, care-i pregătise pentru mucenicie și pe sfinții noi mucenici Eftimie, Ignatie și Acachie, îl primi dându-i o chilie unde se sălășlui în taină.

Sub îndrumarea bătrânului, Manase petrecu în posturi aspre, adesea gustând cu măsură doar pâine și apă, iar sâmbăta și duminica mânca hrană săracă. Săvârșea 3000 de metanii pe zi și nenumărate rugăciuni cu șiragul de metanii. După patru luni, simțindu-se gata pentru chinuire, după ce primi schima cea mare cu numele Onufrie, primi bincuvântarea bătrânului să meargă pentru a mărturisi dreapta credință.

Onufrie merse în insula Chios unde petrecu o săptămână în post și rugăciune. În Joia Mare făcu ultimele pregătiri, își rase barba și capul, fu uns cu ulei din candela de la o biserică unde se rugă toată noaptea. A doua zi, primi Sfânta Împărtășanie, apoi se îmbrăcă în haine musulmane și porni spre orașul Chios. Pe drum își cumpără niște papuci roșii și se opri la biserica Sfintei Matrona care, împreună cu alți sfinți, este ocrotitoarea Chiosului.

După aceasta, merse la un spital unde împărți milostenie, apoi se opri la Biserica Preacuratei Maici a Domnului Keharitomeni unde se săvârși un paraclis pentru el.

Când intră în dinvanul de judecată, fiind întrebat de cadiu ce plângere îl aduce acolo, acesta răspunse:

– Acum cincisprezece ani, într-un loc ca acesta mi s-a făcut o rană și de atunci, deși am umblat prin multe locuri, nu mi-am putut tămădui rana. Iată de ce m-am întors aici să mă tămăduiesc.

Fiind întrebat de cadiu de ce rană vorbește, Onufrie spuse:

– Iată care e rana mea. Pe când eram tânăr, din neștiință, m-am lepădat de credința creștin-ortodoxă și am mărturisit-o pe a voastră, dar nu am ținut-o niciodată și am trăit mereu ca un creștin, fiind între creștini. Însă când am crescut, am început să pricep răul făcut prin lepădarea credinței mele și am socotit aceasta ca pe o rană de moarte a sufletului meu. Am călătorit prin multe locuri ca să mă tămăduiesc prin pocăință, ca să fiu iertat de păcat. Dar cugetul meu nu a aflat nicicând odihnă, având mereu înainte preamarele păcat săvârșit de mine când m-am lepădat de adevărata mea credință și am mărturisit credința voastră mincinoasă. Deci acum, cu cuget deplin și înaintea voastră a tuturor mărturisesc că sunt creștin și lepăd credința voastră.

Apoi își scoase turbanul verde de musulman și-l aruncă pe podea.

Toți cei de față rămaseră fără grai.

Cadiul, cuprins de mânie, strigă:

– Omul acesta nu mai trebuie să trăiască.

Iar Onufrie fu aruncat în închisoare și supus la felurite cazne. Văzându-i neclintirea, chinuitorii îl osândiră la moarte.

La 4 ianuarie 1818, fiind dus la locul de osândă, Onufrie fu lovit de trei ori cu sabia peste gât și astfel i se tăie capul, primind cununa înmiresmată a muceniciei din mâinile Domnului Celui ce dă cunună deopotrivă celor ce Îl iubesc fără abatere, dar și celor ce se pocăiesc cu osârdie.

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Sf Mc Onufrie din Gabrovo 1.2

Mucenicul Tău, Doamne, Onufrie, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. (Condacul Sfântului)

Published in: on 4 ianuarie, 2013 at 00:05  Comments (4)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Mucenic Hermes, România (31 decembrie)

Sf Mc Hermes 1.1(Sursă: http://www.agnos.ro/blog/images/sfhermesbononia.jpg)

În ultima zi a fiecărui an, neamul nostru românesc se îmbracă în chip tainic în straie luminoase de sărbătoare, căci Biserica săvârşeşte pomenirea sfântului mucenic român Hermes, al cărui nume se tâlcuieşte „turn, piatră de hotar”.

Acesta a vieţuit în veacul al II-lea şi a slujit plin de râvnă şi smerenie în biserica lui Hristos din cetatea Bononia (azi Vidin, în Bulgaria), citind rugăciunile de dinaintea Botezului pe care mai apoi îl săvârşea un episcop sau preot. Pentru petrecerea sa bineplăcută Domnului, se învrednici de darul alungării duhurilor rele şi al tămăduirii.

În vremea lui Diocleţian, pornindu-se aprigă prigoană împotriva Bisericii şi mai cu seamă a slujitorilor ei, sfântul Hermes, fiind prins, se arătă neclintit în mărturisirea adevăratei credinţe şi tăindu-i-se capul cu sabia, se învrednici a primi cununa cea plină de bună mireasmă a muceniciei.

De atunci, pururea mijloceşte pentru cei ce îi săvârşesc cu credinţă pomenirea şi străjuieşte ca un turn neclintit de rugăciune neamul nostru românesc la cumpăna dintre ani.

+ * + * +

 Pe calea vieţii vremelnice, în vremurile de grele încercări şi asupriri, noi poporul Tău am aflat izbăvire prin mijlocirea sfinţilor care s-au ridicat din neamul nostru şi pe care cu dragoste îi cinstim. 

Bucuraţi-vă, Sfinţilor mucenici, nebiruiţi ostaşi ai lui Hristos, ce împreună cu noii mucenici din zilele noastre, pentru Hristos chinuri aţi răbdat. (din Slujba Sfinţilor Români)

Sângele mucenicilor este sămânţă pentru alţi creştini. Iar sângele vostru, primilor mucenici care v-aţi jertfit pe pământurile noastre, a fost temelia cea neclintită pe care a luat fiinţă neamul nostru, deodată român şi creştin. Pentru aceasta, vouă tuturor, vă cântăm aşa:

Bucuraţi-vă, sfinţilor toţi, care aţi strălucit pe pământul ţării noastre! (din Acatistul Sfinţilor Români)

+ * + * +

Din roada evlaviei şi râvnei vrednice de laudă pentru sfinţii neamului nostru românesc:

http://sfintiromani.ro/ro/pagina/144/sfinti_decembrie.html (clic aici)

Published in: on 30 decembrie, 2012 at 21:46  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Apostol Nicanor, diacon, din cei 70 de Apostoli (28 decembrie)

Sf Ap Nicanor 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1519/s1519001.jpg)

Acesta a fost unul dintre cei 70 de Apostoli şi primii diaconi ai Bisericii, alături de Sfântul Întâi Mucenic Ştefan, Filip, Parmena, Timon şi Nicolae.

A primit cununa cea nestricăcioasă a muceniciei în aceeaşi zi cu Sfântul Întâi Mucenic Ştefan, pricină pentru care Biserica îl prăznuieşte în ziua de după pomenirea Sfântului Ştefan, adică pe 28 decembrie, dar şi la 28 iulie, dimpreună cu Sfinţii Prohor, Timon şi Parmena, precum şi la 4 ianuarie (soborul Sfinţilor 70 de Apostoli).

+ * + * +

Sf Ap Nicanor 1.2

În ziua în care s-a săvârşit Ştefan, întâiul mucenic, fiind junghiat ca o oaie, Nicanor, împreună cu cei două mii ce au nădăjduit întru Hristos, ai moştenit cinste dumnezeiască, fericite.

Nicanor, vestind viaţa cea fără de sfârşit, Crucea şi patimile Celui ce pentru milostivirea Sa a pătimit cu trupul, a fost omorât de mâinile iudeilor.

Dumnezeiasca şi purtătoarea de lumină şi plină de dar pomenirea voastră, apostolilor, sfinţeşte cugetele tuturor celor ce cu credinţă o săvârşesc pe dânsa, fericiţilor. (din Slujba Sfinţilor Apostoli şi diaconi Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena, ce se citeşte în Biserică la 28 iulie)

+ * + * +

Sf Ap Nicanor 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1519/s1519003.jpg)

Sf Ap Nicanor 3

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din Biserica Sfântul Nicolae din Kosovo, Serbia, veacul al XIV-lea

Published in: on 28 decembrie, 2012 at 11:09  Comments (8)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfinţii Mucenici Trofim şi Evcarpion din Nicomidia, Asia Mică (18 martie)

Sfântul Mucenic Trofim

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Mucenic Evcarpion

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0689/s0689001.jpg)

Aceştia au trăit în vremea împăratului Maximian, pe când prigoana creştinilor era în toi, iar ei se aflau în oaste, fiind puternici la trup şi neînfricaţi.

Din pricină că încă nu ajunseseră să cunoască pe adevăratul Dumnezeu, prigoneau cu multă înverşunare pe creştini: îi prindeau, îi băgau la închisori şi având toată puterea împotriva lor, pe care voiau îi chinuiau, iar pe alţii îi ocoleau.

Odată, mergând să prindă pe unii dintre creştini, văzură un foc mare, care cobora asupra lor din cer, întocmai ca un nor. Şi auziră şi un glas, care ieşea din acest foc şi care zicea:

– Pentru ce vă grăbiţi să aduceţi nenorocire asupra robilor Mei? Să nu vă înşelaţi: nimeni nu va putea să înfrângă pe cei ce au crezut în Mine. Mai degrabă alăturaţi-vă lor şi veţi dobândi împărăţia cerurilor.

Auzind acel glas, Trofim şi Evcarpion, cei care mai înainte erau plini de cruzime şi de îndrăzneală şi care se îngâmfau împotriva creştinilor, căzură la pământ, nemaiputând nici privi şi nici auzi glasul acela care tuna din nor. Şi de jos de unde se găseau, numai acest lucru grăiau:

– Cu adevărat, mare este Dumnezeu, Cel ce s-a arătat nouă astăzi! Şi fericiţi suntem şi noi, dacă ne vom face slujitori ai Lui.

Iar după ce ziseră acestea plini de frică, norul cel de foc se despărţi în două şi iarăşi se auzi un glas din el zicând:

– Ridicaţi-vă şi pocăindu-vă, iată, vi se vor ierta păcatele!

Şi ridicându-se, au văzut stând în mijlocul norului pe cineva îmbrăcat în haină albă şi cu totul frumos la înfăţişare şi mulţime multă stând în jurul lui, şi minunându-se de această vedere, grăiră ca dintr-o gură:

– Primeşte-ne şi pe noi că multe şi nenumărate sunt păcatele noastre; căci ne-am pornit întocmai ca nişte beţivani împotriva Ta, a adevăratului Dumnezeu şi a robilor Tăi!

Apoi, norul unindu-se iarăşi laolaltă se urcă la cer. Iar ei plângând mult, se întoarseră din drumul lor şi pe toţi pe care mai înainte îi închiseseră, lăsând la o parte toată frica şi teama, îi îmbrăţişară ca pe nişte fraţi, închinându-se lor şi le spuseră să se ducă la casele lor.

Dar mai-marele locului aflând acestea se umplu de mânie împotriva lor şi poruncind să fie aduşi înaintea lui, îi întrebă care este pricina de şi-au schimbat purtarea. După ce istorisiră toată vedenia pe care o avuseră-o, în toate amănuntele, mai-marele locului porunci să fie spânzuraţi pe lemn, iar după ce se făcu aceasta le strujiră coastele cu căngi de fier şi rănile li se frecară cu ţesături de păr. Iar sfinţii, vitejeşte răbdând toate acestea, se rugau lui Dumnezeu, bucurându-se şi mulţumindu-I.

Pentru aceasta, mai-marele locului, umplându-se de şi mai multă mânie împotriva lor, dădu poruncă să se pregătească un cuptor aprins în mijlocul cetăţii şi sfinţii să fie aruncaţi în el. După ce porunca tiranului fu împlinită, sfinţii intrând în cuptor, primiră acolo cununa muceniciei, în anul 300.

Astfel, se făcu vădit că Dumnezeu aşează în cămara de Sus a mucenicilor şi mărturisitorilor Săi şi dintre prigonitori, căci pogorând roua Harului în inima lor le-a preschimbat toată osârdia lor cea rea în dumnezeiască înflăcărare.

+ * + * +

Published in: on 18 martie, 2012 at 15:26  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfinţii Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc din Capadocia, Turcia (3 martie)

Sfântul Mucenic Eutropiu

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0723/s0723005.jpg)

Sfântul Mucenic Cleonic

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1179/s1179001.jpg)

Sfântul Mucenic Vasilisc

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4097.jpg)

După săvârşirea pătimirii şi mucenicescului sfârşit al sfântului mucenic Teodor Tiron (clic aici, pomenit la 17 feburarie) în cetatea Amasia, rămaseră ţinuţi în temniţă tovarăşii săi, tineri ostaşi şi prieteni apropiaţi ai acestuia, Eutropiu, Cleonic şi Vasilisc. Eutropiu şi Cleonic erau fraţi, de neam din Capadocia, iar Vasilisc era nepot al sfântului Tedor Tiron, născut în cetatea Amasiei.

Multă vreme nu primiră osândă, căci ighemonul cetăţii tocmai fusese schimbat. Când sosi noul ighemon, cu mult mai crud decât cel de dinaintea sa, porunci să fie aduşi cei trei dinaintea sa. Pe când ieşeau din temniţă cu feţe luminoase, sfântul Eutropiu, care era foarte frumos la chip şi înţelept în cuvinte, începu a cânta:

– Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună.

Şi se făcu glas din cer către dânsul, zicând:

– Nu te voi despărţi de fraţii tăi, până ce toţi veţi veni la Teodor şi vă veţi odihni în sânul patriarhului Avraam şi în lumina celor vii.

Ighemonul începu a-l ademeni mai întâi pe Eutropiu cu întâietăţi şi bogăţii pământeşti. Văzându-i neclintirea, ighemonul începu a-l înfricoşa cu felurite chinuri, însă sfântul Eutropiu răspunse:

– Nu nădăjdui, o, nebunule, că mă vei înfricoşa cu îngroziri şi mă vei sili cu răni spre nedumnezeire. Pentru că a pătimi pentru Hristos, Dumnezeul meu, îmi este cel mai dorit lucru, mai mult decât toate doririle, de vreme ce Acela ne este nouă bogăţie, cinste, putere şi slavă; şi nu ne depărtăm de El, nici eu şi nici aceşti fraţi ai mei. Ci vom răbda pentru Mântuitorul nostru, Care este Începătorul vieţii, adevăratul Voievod nebiruit, Care izbăveşte pe cel ce-L cheamă din multe ispite şi Care şi pe noi are putere a ne izbăvi din mâinile tale.

Auzind acestea ighemonul, se umplu de mânie şi porunci să fie bătut peste gură, însă pe când se porniră a-l bate, îndată se uscară mâinile celor ce-l băteau.

Apoi cercetă şi pe sfinţii Cleonic şi Vasilisc care răspunseră:

– Precum crede fratele nostru, Eutropiu, astfel şi noi credem.

Atunci inghemonul porunci ca pe fiecare să-l întindă câte patru ostaşi şi să-l bată cu vine crude, fără cruţare. Atât de mult fură bătuţi cei trei, încât carnea şi sângele lor cădeau la pământ. Iar ei răbdau cu vitejie, rugându-se lui Dumnezeu. Iar sfântul Eutropiu se rugă:

– Dumnezeule, Atotţiitorule, Preabune şi Milostive, nu ne trece cu vederea. Stăpâne, Cel ce mântuieşti pe cei drepţi şi sprijineşti pe cei păcătoşi; Cel ce întorci pe cei necredincioşi şi îndreptezi pe cei îndărătnici; Cel ce mântuieşti pe cei înţelepţi şi înveţi pe cei fără de minte; Tu, Cel ce ai legat pe diavolul şi ai dezlegat pe om; Ajutătorule al celor ce sunt în legături şi în munci; Izvorule al bunătăţii şi Mântuitorul sufletelor noastre; Începătorule al pătimirilor şi Dătătorule de răbdare bărbătească în chinuri; dă-ne răbdare în rănile acestea, pentru cununa mucenicească cea desăvârşită şi vino spre ajutorul nostru, precum ai venit şi la robul Tău Teodor şi i-ai ajutat. Arată oamenilor răutatea diavolului şi a Ta bunătate; iar prin ajutorul Tău cel întru tot puternic, arată aceasta tuturor, cum că noi cu adevărat pe Tine Unul Te avem Împăratul nostru, Iisuse Hristoase şi Ţie Unuia ne închinăm, slăvindu-Te pe Tine cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, în veci.

Atunci îndată se făcut cutremur mare, încât se cutremură tot divanul, iar sfinţii fură dezlegaţi de mână nevăzută şi stăteau întregi. Şi li se arătară Domnul împreună cu îngerii şi cu sfântul Teodor, iar sfântul Teodor grăi:

– Frate Eutropiu, s-a auzit rugăciunea ta şi iată Mântuitorul a venit întru ajutorul vostru, ca încredinţaţi să fiţi pentru viaţa veşnică.

Iar apoi grăi către ei Însuşi Domnul:

– Când vă muncea pe voi, acolo am stat şi Eu înaintea feţii voastre, căutând la pătimirea voastră. Şi, de vreme ce începătura muceniciei cu bărbăţie aţi răbdat-o, de aceea vă voi fi vouă ajutor, până ce veţi săvârşi nevoinţa voastră şi se vor scrie numele voastre în cartea vieţii.

Acestea zicând, Domnul Se făcu nevăzut, dimpreună cu sfântul Teodor.

Iar ighemonul, văzând tulburarea poporului, se temu şi porunci să fie duşi în temniţă. Iar apoi, îl chemă la sine pe sfântul Eutropiu încercând iară a-l îndupleca cu linguşiri, slavă şi bogăţii pământeşti. Iar sfântul Eutropiu, văzându-i stăruinţa, îi spuse:

– Răsad al vicleşugului, care nu faci rod al dreptăţii, vei fi degrabă tăiat şi în foc aruncat! În tine, pământule, grâu nu va creşte, ci numai neghine şi spini, deoarece sufletul tău l-a dobândit satana şi a semănat într-însul seminţele sale cele rele!

Acestea zicând, se duse. Iar a doua zi fură iară scoşi din temniţă pentru a aduce jertfă necuraţilor idoli, iar ei rugându-se, se făcu tunet şi cutremur mare, încât temelia capiştei idoleşti se clătină, toţi cei din capişte ieşiră cuprinşi de spaimă, iar idolul Artemidei căzu şi se sfărâmă în bucăţi mici. Iar în acel cutremur se auzi glas ceresc, grăind către sfinţi:

– S-au auzit rugăciunile voastre, de acum locul acesta va fi biserică de rugăciune a creştinilor.

Deci întorcându-se la judecată, toţi scrâşneau din dinţi asupra sfinţilor. Iar ighemonul porunci să se aducă pucioasă şi smoală, pe care să le fiarbă în 3 căldări şi să le toarne pe trupurile mucenicilor. Apoi porunci să înfigă pe pământ nişte pari tari şi să pună pe ei pe sfinţi, răstingnindu-le mâinile.

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4104.jpg)

Atunci sfântul Cleonic grăi către sfântul Eutropiu:

– Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate, că mare nevoie ne stă astăzi înainte!

Şi se rugară:

– Doamne, Iisuse Hristoase, acum vino în ajutorul nostru şi arată puterea Ta, căci puterea noastră este slabă! Tu ne întăreşte în răbdarea muncii acesteia!

Şi aduseră slugile căldările ce fierbeau cu smoală şi cu pucioasă, ţinându-le cu mâinile de torţile de fier. Iar sfântul Eutropiu zise către slugi:

– Domnul să întoarcă lucrul vostru asupra voastră.

Atunci îndată, cu puterea lui Dumnezeu, se dezlegară mâinile sfinţilor, iar ei singuri luară cu mâinile lor căldările ce fierbeau, le turnară peste piepturile lor, iar smoala vărsându-se de pe trupurile lor pe pământ, curgea ca apa pe marmură şi, întorcându-se asupra slugilor, îi arseră pe dânşii până la oase, iar sfinţii nu suferiră nicio vătămare.

Văzând aceasta, ighemonul mult se mira şi se spăimânta, şi porunci ca alte slugi să îi strujească cu unghii de fier, iar apoi cu muştar amestecat cu sare şi cu oţet să le ude rănile lor, iar sfinţii răbdau toate acestea cu vitejie. Pentru aceasta, ighemonul porunci să-i muncească şi mai aspru. Şi astfel muncindu-i se sfârşi ziua, iar ei fură iară aruncaţi în temniţă şi puşi în obezi.

Iar sfinţii se rugau în temniţă, zicând:

– Doamne Iisuse Hristoase, nu ne lăsa pe noi, până ce vom trece viforul chinuirii, până vom scăpa de pierzătorul acesta ighemon şi vom ajunge la limanul cel lin, unde nu este durere, nici întristare, nici suspinare.

Iar la miezul nopţi le Se arătă lor Domnul zicându-le:

– Amin, grăiesc vouă! De vreme ce v-aţi dat pentru Mine la moarte, veţi lua veşnică viaţă împreună cu sfinţii.

Cu o cercetare ca aceasta a Domnului fiind mângâiaţi mucenicii, se întăriră şi mai mult cu credinţa.

Făcându-se dimineaţă şi ighemonul cercetându-i iară, îi aflară neclintiţi în dreapta credinţă şi porunci ca sfinţii Eutropiu şi Cleonic să fie răstigniţi, iar sfântul Vasilisc să mai fie ţinut în temniţă. Auzind aceasta, sfântul Vasilisc ceru să fie şi el osândit, iar ighemonul voind a rupe legătura frăţească dintre dânşii, nu voi să-i împlinească dorinţa, aruncându-l în temniţă.

Deci fiind duşi sfinţii Eutropiu şi Cleonic şi răstigniţi, mulţumind lui Dumnezeu, îşi dădură sufletele lor în mâinile Domnului, în ziua a treia a lunii martie. Iar apoi doi bărbaţi destoinici şi cucernici din Amasia cerură trupurile mucenicilor de la ighemon şi luându-le, luară fiecare câte un trup ducându-l în satul lui unde, ungându-l cu mir, îl aşeză cu cinste şi evlavie după rânduiala creştinească. Curând mormintele mucenicilor se arătară izvorâtoare de minuni şi tămăduiri.

Iar sfântul Vasilisc, rămânând închis în temniţă, petrecu destulă vreme în legături, până la moartea ighemonului, iar cânt veni altul, porunci să i se taie capul sfântului Vasilisc, în ziua 22 a lunii mai, sălăşluindu-se alături de prietenii săi unde dorise a se aşeza cu atâta firbinte dorire.

+ * + * +

Sfinţii Mucenici Eutropiu şi Cleonic

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4103.jpg)

Sosit-a acum prăznuirea voastră cea strălucită de peste an, plină de veselie şi de bucurie, sfinţilor; întru care cu dragoste lăudându-vă pe voi cu cântări, Dătătorului de cununi şi Dumnezeu îi strigăm: Binecuvântaţi, toate lucrurile Domnului, pe Domnul! (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Întărindu-te în Hristos, Eutropie, ai fost cu adevărat purtător de biruinţă, precum şi numele te arată, împotriva vrăjmaşilor, mucenice mărite. (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Pătimind, ai luat cu adevărat strălucirea cea nemuritoare a biruinţei, înţelepte mucenice Cleonic, ca un viteaz fiind pironit pe cruce. (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Sfântul Mucenic Vasilisc

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4097.jpg)

Făcând inima ta biserică, ai răsturnat chipul înşelăciunii, arzându-l, şi, tăindu-ţi-se capul cu sabia, ai primit cununa, Vasilisc, pururea pomenite. (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Frescă de la Mănăstirea Decani din Serbia, zugrăvită în preajma anului 1350

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0723/s0723002.jpg)

Pentru credincioşii care săvârşesc pomenirea voastră preasfântă şi care laudă sfinţitele voastre lupte dumnezeieşti, cereţi de la Dumnezeu, măriţilor mucenici, ca să dăruiască iertare de păcate. (Din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Fericita pătimire a sfinţilor mucenici poate fi aflată în

 

+ * + * +

Din Mineiul rus pe martie de la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0723/s0723001.jpg)

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (17 februarie)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002435.jpg)

Acesta era din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Tiron se tâlcuieşte „recrut”.  Pentru cunoştinţa şi vitejia sa, sfântul Teodor intră în oastea Legheon, cea mai aleasă dintre toate cetele, care se numea şi a Margariţilor, adică tari şi puternici.

Pe când oastea sa trecea în părţile Răsăritului, aproape de locul ce se numeşte Evhaita, se afla o pădure în care era un balaur înfricoşător, încât toţi ocoleau acea cale. Deci aflând sfântul de acesta şi vrând să afle dacă este voia Domnului să mărturisească numele Lui, merse acolo, căutând a afla balaurul. Şi adormind dânsul, fu aflat de o femeie pe nume Evsevia, care îl îndemnă să îşi cruţe viaţa şi să părăsească locul acela, iar sfântul mulţumindu-i că l-a trezit, îşi făcu cruce, încălecă pe cal şi porni mai departe. Şi numaidecât auzi zgomotul fiarei, aflând pe balaurul înfricăşător. Deci pornindu-se spre el, sfântul aruncă tare cu suliţa, străpungându-i capul, încât acesta curând muri.

În vremea aceea, izbucni prigoana împăraţilor Maximian şi Maximus împotriva creştinilor. De vreme ce sfântul nu încercase să se tăinuiască pe sine că este creştin, fu târât la judecată şi aruncat în temniţă. Aceasta fu încuiată şi pecetluită căci ticălosul judecător voia ca sfântul Teodor să moară de foame.  Iar noaptea, i se arătă Domnul spunându-i:

– Îndrăzneşte, Teodore, iată, Eu sunt cu tine. să nu primeşti hrană sau băutură pământească, că vei avea altă viaţă nepieritoare şi veşnică în ceruri.

Iar sfântul Teodor, începu a cânta şi a se veseli, căci îi slujeau mare mulţime de îngeri. Iar străjerii, auzind acea cântare dulce, merseră şi aflând uşile încuiate, văzură înăuntru mult popor cu haine albe, cântând împreună cu Teodor. Deci mergând ei şi spunând ighemonului, acesta se înspăimântă şi porunci să i se dea în fiecare zi o bucată mică de pâine şi apă, însă sfântul Teodor nu primi, zicându-le lor:

– Pe mine mă hrăneşte Domnul şi Împăratul meu, Iisus Hristos.

Chemându-l iară la sine, ighemonul încercă iară a-l îndupleca pe sfântul Teodor, însă acesta se arătă neclintit:

– Chiar şi cu foc de vei arde trupul meu şi cu felurite munci îl vei rupe, cu săbiile de-l vei tăia, fiarelor spre mâncare de-l vei da, totuşi, până ce duhul meu este în mine, nu mă voi lepăda de numele Hristosului meu.

Atunci porunci tiranul să fie spânzurat pe un lemn şi să i se strujească trupul cu unchii de fier. Iar slujitorii săvârşiră aceasta până rămaseră oasele goale. Văzând că nici grozăvia durerilor nu l-au clintit căci încă mărturisea pe Dumnezeul cel adevărat, porunci să fie aruncat în foc. Deci îndată slujitorii aduseră mulţime de lemne de la casele din apropiere, iar când încercară a-l pironi pe sfântul Teodor, acesta spuse:

– Lăsaţi-mă nepironit, căci Hristos, Care mi-a dat putere să rabd celelalte torturi, mă va întări să rabd şi focul.

Iar Dumnezeu voind să slăvească pe bineplăcutul Său rob, iconomisi ca văpaia să ardă ca o lumânare, încât a înconjurat trupul sfântului Teodor, fără a-l vătăma. Iar sfântul îşi dădu astfel sufletul  său în mâinile Domnului, iar unii din cei de acolo văzură sufletul său urcându-se la cer ca un fulger.

Mai apoi, Evsevia, femeia care îl aflase pe sfântul Teodor în pădure, cumpără cinstitele moaşte ale sfântului mucenic ducându-le în patria sa ca o comoară de mult preţ, căci multe boli se tămăduiau, sfântul Teodor arătându-se doctor sufletesc şi trupesc.

Sfântul Teodor primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 360.

+ * + * +

Din prealuminată prăznuirea dumnezeiescului mucenic să ne ospătăm cu toţii; şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de praznic, cinstind luminata prăznuire a săvârşirii lui, şi cu cântări să lăudăm pe Iisus, Cel ce a mărit pomenirea lui.
(Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Credincioşilor, adunându-ne împreună, cu un glas să prăznuim în cântări de taină, ca pe un puternic ostaş al adunării noastre, pe cel mai viteaz bărbat al oştirii cereşti, zicând: vrednicule de laudă, mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine. (Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Harul minunilor tale cel de Dumnezeu dăruit, mucenice Teodor, îl aşterni peste toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine zicând: pe cei robiţi îi răscumperi, pe bolnavi îi tămăduieşti, pe cei săraci îi îmbogăţeşti şi izbăveşti pe cei ce plutesc cu corăbiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opreşti şi descoperi pagubele celor cărora li s-au făcut; pe ostaşi îi înveţi să se ferească de robie; pruncilor le dăruieşti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care, preasfinţite nevoitorule, cere de la Hristos mare milă şi pentru noi cei ce lăudăm mucenicia ta. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Tuturor dai harurile tămăduirilor din destul, sfinte, purtătorule de biruinţă, Teodor, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, totdeauna, grăbeşte şi izbăveşte pe cei ce cu credinţă firbinte te cheamă, preafericite. (Luminânda ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Acatistului Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron (audio, clic aici)

Acatistul Sfinţilor Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat (text, aici)

+ * + * +

Minunea Sfântului Teodor

(Sursă: http://lampada.ucoz.ru/photo/7-0-44)

La 50 de ani dupa mucenicia Sfântului Teodor Tiron, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, porunci guvernatorului cetăţii Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare.

Creştinii nu cunoşteau nicidecum gândul viclean al păgânului împărat. Însă Domnul cel Atoatevăzător, strică meştesugul cel tăinuit şi înşelător al călcătorului de lege, căci trimise la patriarhul Constantinopolului Eudoxie pe răbdătorul Său de chinuri, sfântul marele mucenic Teodor, care era din rânduiala tironilor. Acesta, venind la arhiereu, îi zise:

– Degrab sculându-te, să aduni turma lui Hristos şi să porunceşti cu tărie ca nimeni să nu mănânce bucatele şi băuturile cele ce se vând în târg, căci toate sunt întinate cu sânge din jertfele idoleşti, după porunca păgânului împărat.

Nedumerit, arhiereul întrebă:

– Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?

Atunci îi grăi sfântul:

– Să li se dea colivă şi se va mângâia neajungerea lor.

Nepricepându-se arhiereul ce este coliva, sfântul îl lumină:

– Coliva este făcută din grâu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita.

Dupa ce a aflat numele sfântului care apoi se făcu nevăzut, patriarhul îndată adună toată lumea creştinilor şi le spuse ceea ce văzuse şi auzise. Deci, făcând creştinii coliva, se feriră neîntinaţi de meşteşugul diavolului. Nimeni ni cumpără din bucatele împărăteşti, încât toate se stricară în săptămâna aceea şi fură aruncate în mare.

Nelegiuitul împărat, văzând că tăinuita lui cursă se vadi şi nimic nu spori, foarte se ruşină. El porunci ca iarăşi să se vândă în târg obişnuitele bucate.

Nu mult după aceasta, sărbătoarea sfântului mare mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare fu rânduită în calendar, în vremea patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). Vineri seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite, dupa rugăciunea amvonului, se cântă Canonul sfantului mare mucenic Teodor, compus de sfântul Ioan Damaschin, după care se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

+ * + * +

Minune a Sfântului Teodor Tiron

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073012.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073013.jpg)

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073006.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4054.jpg)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea, Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frească din veacul al XIV-lea, Patriarhia din Peci, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XIV-lea, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073003.jpg)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfinţii Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat

Icoană rusească din veacul al XV-lea

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002423.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002425.jpg)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/)

Icoană din veacul al XVI-lea, Măn. Pantocrator, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002436.jpg)

Published in: on 17 februarie, 2012 at 16:46  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Damian, monahul din Mirihovo, Agrafa, Grecia (14 februarie)

(Sursă: http://inagdimitriou.blogspot.com/2011/02/blog-post_14.html)

Acesta se născu în satul Mirihovo, din ţinutul Agrafa al Greciei, din prinţi evlavioşi. Fiind atras încă din fragedă pruncie de viaţa monahală, intră în Mănăstirea Filotheu din Sfântul Munte Athos. Mai târziu, căutând o vieţuire mai aspră, merse la o sihăstrie unde spori duhovniceşte.

Mai târziu, se simţi chemat să părăsească mănăstirea pentru binele celorlalţi şi al său. Deci mergând în ţinutul îndepărtat al Muntelui Olimp, începu a propovădui în sate şi în târguri, îndemnând oamenii la pocăinţă şi la ascultarea poruncilor lui Dumnezeu.

Însă unii credincioşi nu l-au primit cu bucurie şi nici nu i-au primit cuvântul. Dimpotrivă, l-au învinuit că este un şartlatan şi l-au ameninţat cu bătaia. Deci părăsind acel loc, sfântul Damian merse în ţinuturile Kissavo, Larissa şi Agrafa, unde avu încercări asemănătoare. Din pricina acestor respingeri, se întoarse în Kissavo unde, împreună cu alţi călugări, întemeie o mănăstire închinată sfântului Ioan Botezătorul. Apoi continuă acolo propovăduirea, căci cuvintele sale ajungeau la oamenii care veneau pentru slujbe şi sfat duhovnicesc.

Într-o zi, pe când Damian mergea cu o ascultare spre un sat vecin, fu oprit de nişte musulmani care îl învinuiră că propovăduieşte împotriva lucrului duminica şi pentru că sprijină credinţa creştinilor ortodocşi. Pentru aceasta îl luară, îl aruncară în temniţă, bătându-l tare şi punându-l în lanţuri.

Când sfântul Damian fu dus dinaintea cadiului, i se dădu să aleagă între lepădarea de credinţa lui sau moartea. El însă se arătă neclintit în faţa oricărei încercări de a-l îndupleca, pricină pentru care primi osândirea la moarte.

Deci, scoţându-l din temniţă, îl spânzurară. Pe când atârna de ştreang, un musulman îl lovi în cap cu un topor, tăindu-i totodată şi ştreangul. Sfântul mucenic căzu la pământ, nefiind încă mort. Atunci călăii îl luară şi îl aruncară în foc, iar cenuşa sa fu aruncată în râul Peneios.

Astfel primi sfântul Damian, monahul din Mirihovo, Agrafa, cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei la 14 februarie 1568.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

+ * + * +

(Sursă: http://vatopaidi.wordpress.com/2010/02/14/)

Published in: on 14 februarie, 2012 at 12:12  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Alikianos, Creta, Grecia (7 februarie)

(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/2011/02/saint-george-new-martyr-of-alikianos.html)

Evlavia părinţilor îl hrăniră cu îndestulare, căci tatăl său era preot, iar mama sa se născuse într-o familie nobilă şi onorabilă din satul Therisso, din Kidonia, vestit pentru istoria şi eroismul său. Educaţia sa fusese una riguros creştinească. Truda câmpului sau treburile din gospodărie nu îl împiedicară pe tânărul Gheorghe de la studiu, căci în ciuda modestei sale educaţii, îndrăgea citirea istorioarelor despre sfinţi sau Sinaxarul Sfinţilor Mucenici. În astfel de lecturi se liniştea dorinţa arzătoare a sufletului său:

– Nu mă pot odihni, nici dormi împăcat, până nu-mi voi potoli setea de a citi.

În vremea tulburatului an 1865, citind viaţa unui mare mucenic, se rugă:

– Hristoase al meu, învredniceşte-mă a-mi vărsa sângele pentru dragostea Ta.

Gheorghe avea un frate orb care, în ciuda neputinţei sale, deveni martor al mărturisirii fratelui său.

În anul 1866 se iscă marea Revoluţie cretană în care mulţi muriră, iar prigoana creştinilor se apropia şi ea.

Gheorghe era curier, al purta epistole şi proclamaţii către liderii revoluţiei.

Duminică, 7 februarie 1867, Gheorghe se afla în satul Fournes, din Kidonia, participând la luptă ca şi curier. Un număr mare de turci înconjurară satul, prinzând mulţi cretani, printre care şi pe Gheorghe.

Pentru că purta documente revoluţionare, stârni un interes deosebit. Turcii încercară să îl înduplece să treacă la mahomedanism şi astfel să-şi cruţe viaţa, fără a izbândi:

– Sunt creştin şi voi muri creştin, spuse Gheorghe cu neclintire.

Nu se mâhni nici pentru viaţa sa sau pentru bătrânii lui părinţi, sora lui sau fratele lui orb. Nu îl mişcă nici vaietele şi lacrimile fraţilor lui creştini:

– Tăiaţi-mă chiar în părticele mai mici decât cele în care i-aţi tăiat pe alţii. Căci, cu cât mă veţi chinui mai mult, cu atât mai vârtos mă va slăvi pe mine Hristos.

Auzind acestea, turcii nu îl omorâră degrab, ci treptat. Mai întâi îi tăiară urechile, apoi nasul, limba, mâinile şi picioarele, îi tăiară părţile intime, îi scoaseră ochii, iar la sfârşit îi tăiară capul.

Trupul său fu aruncat într-un loc necunoscut până astăzi.

Astfel, la vârsta de numai 21 de ani, sfântul mucenic Gheorghe primi cununa cea nestricăcioasă a muceniciei, făcându-se astfel vas din care se revarsă mila dumnezeiască tuturor celor care îi cer ajutorul.

+ * + * +

Întru aceste zile din urmă, ai fost cunoscut, Gheorghe, ca cel mai cinstit şi deopotrivă cu nevoitorii duhovniceşti cei de demult. Suferit-ai cu răbdare, când trupul tău era sfâşiat pentru dragostea lui Hristos. Iar cu sângiuirile tale, însufleţeşti pe credincioşi, cei ce-ţi aduc laude luptelor tale celor dumnezeieşti, Noule Mucenic. (Troparul Sfântului, glasul IV)

Suferit-ai mucenicie în zilele cele din urmă, încununându-te de Hristos; iar îmbrăcat cu dumnezeiescul har, ai suferit cu bărbăţie tăierea trupului tău. Pentru aceasta te cinstim, noule ostaş al lui Hristos, Gheorghe.  (Condacul Sfântului, glasul 3)

Bucură-te, dumnezeiască roadă a Kidoniei şi podoabă preacinstită a Folegandrosului;

Bucură-te, căci te-ai sfărâmat pentru Hristos, de-Dumnezeu-cugetătorule şi tare credinciosule;

Bucură-te, fiu dumnezeiesc al Kidoniei şi cunună preacinstită a Folegandrosului. (Megalinariile Sfântului)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

+ * + * +

Din evlavia împodobirii cărţilor duhovniceşti

Veacul al XVI-lea, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 6 februarie, 2012 at 18:23  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,