Sfântul Sfințit Mucenic Silvan, episcop de Gaza, Palestina (14 octombrie)

2. Sf Sf Mc Silvan, episcop de Gaza, Palestina 1.1Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în vreme împărăției lui Dioclețian (284-305) și era din Gaza.

Blând cu firea și întreg cu credința, sfântul Silvan se învrednici a sluji ca preot al bisericii din Gaza.

Ajuns la vârsta bătrâneții și stând înaintea poporului chesarenilor, fu bătut cu amar și i se strujiră coastele. Apoi fu osândit să muncească la băile de aramă din Zoora de unde, fiind scăpat de credincioși, se învrednici a fi făcut episcop.

Și ajungând mai apoi la adânci bătrâneți și în neputință, căci era slăbit de boală, i se tăie capul de către închinătorii la idoli.

Numele sfântului este deopotrivă Silvan sau Siluan.

Sfântul Ierarh Ioan Hozevitul, episcopul Cezareei Palestinei, Israel (3 octombrie)

Sf Ier Ioan Hozevitul, ep Cezareei Palestinei, Israel

Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol și păstrată în Biblioteca Vaticanului, Roma, Italia

(Sursă: http://www.pravenc.ru/)

Acest sfânt părinte al nostru Ioan a fost tebeu din ţara Egiptului.

Primind de la bătrânul său părinte îngerescul chip al monahilor şi luând iertare de la acesta, se duse la sfintele locuri, la Ierusalim. Acolo lepădă Soborul din Calcedon şi de Biserica sobornicească se depărtă pe sineşi, însă voind a se închina cinstitei Cruci şi oprit fiind a se apropia, i se păru că aude un glas spunându-i că cei ce nu fac parte din Biserica sobornicească, sunt nevrednici de închinarea Crucii. Trezindu-se dar, se apropie de Biserică, apoi iarăşi se întoarse la bătrânul său, şi fiind iertat iarăşi de către acesta ieşi din mânăstire.

Apoi aflând un loc râpos şi cu anevoie o mică peşteră, locui în ea, hrănindu-se cu mugurul copacilor de acolo. Vrând Dumnezeu să-l slăvească îl vădi aşa: un oarecare Anania, sihastru mare şi vestit ce locuia în acele locuri, fiind adus la dânsul un copil îndrăcit al unui om bogat, el nu-l primi, ci de smerenie mare sfântul acesta îi înşela să meargă mai înăuntru pustiei să caute pe Ioan egipteanul.

Deci fiind aceștia trimişi, aflară pe cel ce căutau şi spunându-i cu ce treabă veniseră la dânsul, întâi sfântul Ioan se apară că face rugăciune, apoi supărându-l, zise către demon:

– În numele lui Iisus Hristos, duh necurat, nu eu, ci Anania robul lui Dumnezeu, îţi porunceşte să ieşi din copil.

Acestea auzind duhul cel necurat porunca de la sfântul, îndată ieşi iar copilul se făcu sănătos.

Prin această minune făcându-se vestit, se supuse mai apoi fără de voie a primi hirotonia ca episcop al Cezareii.

Însă neputând a petrece acolo viaţa cea pustnicească şi fără de gâlceavă, lăsă Cezareea şi iarăşi se duse în pustie, dar nu se putut ascunde de un plugar, care având şi el un copil ce era bântuit de un duh necurat, îl puse pe acesta într-o coşniţă şi acoperindu-l cu buruieni îl puse lângă uşa sfântului şi se duse în lături. Deci, plângând copilul şi sculându-se sfântul şi văzându-l, cunoscut pe duhul cel necurat ce locuia într-însul şi gonindu-l, tămădui pe copil.

Auzind de un oarecare sihastru vestit anume Marcian, sfântul Ioan dorea să-l vadă, însă de vreme ce el făcuse jurământ ca să nu mai iasă din peşteră, măcar de vrea a-i urma nevoie mare şi neapărat, ca să nu se poată mântui, legându-se el însuşi cu cuvântul, nu putea să dezlege acea legătură.

Atunci din pronia lui Dumnezeu, care toate le vede, un înger luând pe sus pe Marcian din chilia lui, fără clinteală îl puse în peştera sfântului Ioan și împreună fiind amândoi, vorbiră îndelung amândoi, iară apoi sfântul Ioan îi mulțumi lui Dumnezeu zicând:

– Slavă Sfântului Dumnezeu, Care m-a învrednicit a vedea pe doritul meu Marcian.

Fără de veste răpit fiind Marcian de înger, se făcu nevăzut dinaintea ochilor sfântului Ioan. Însă aceasta băgă pe sfântul la multe gânduri şi se îndoia luptându-se cu gândurile şi, călcându-şi legătura, ieşi din peşteră şi purcese pe cărarea care mergea la chilia lui Marcian pentru că se spăimântase de mărimea minunii, socotind să nu fi fost vreo nălucire ceea ce se făcuse. Deci dacă se duse şi auzi pe cuviosul Marcian chemându-l pe nume şi înţelegând sfântul Ioan cum fuse pricina venirii sale, se bucură cu inima şi se veseli. Drept aceea iarăşi sărutându-se unul cu altul şi mulţumind lui Dumnezeu, se întoarse la locaşul său.

Acesta goni mulţi demoni din oameni şi tămădui şi boli fără de leac, şi făcu de izvorî şi ape prin multe locuri şi de multe ori ploi din cer coborî prin rugăciunea sa şi alte multe semne printr-însul făcu Dumnezeu. Şi după acestea cinstitul său suflet întru bătrâneţe bune cu pace lui Dumnezeu îl dădu.

Published in: on 3 octombrie, 2014 at 15:49  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Hristofor Romanul, Palestina (30 august)

7. Sf Cuv Hristofor Romanul, monah in Palestina (sec VI) 1

Frescă din prejma anului 1350, aflată în Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acest cuvios părinte s-a nevoit în veacul al VI-lea și despre dânsul stă scris în cartea ce se numește Limonar.

În tinerețea sa, lepădând deșertăciunile lumii, îmbrăcă haina monahală nevoindu-se cu multă căldură. Ziua slujea fraților, iară seara târziu intra în peștera sfântului Teodosie. Acolo săvârșea câte 100 de metanii pe fiecare treaptă, iară toate treptele erau în număr de 18. Apoi întrând în peșteră, petrecea într-însa rugându-se până când se auzea toaca dinaintea Utreniei și atunci mergea la biserică. Petrecu astfel vreme de 11 ani, neschimbându-și rânduiala, ostenindu-și trupul cu îndelunga postire și înfrânarea gândurilor.

Într-una din nopți, săvârșindu-și, după obicei, plecările de genunchi pe trepte și ajungând pe cea din urmă, văzu toată peștera plină de candele dintre care unele ardeau, iară altele nu, și doi bărbați cu chip luminos umbând în haine albe și pregătind candelele.

Atunci sfântul Hristofor îi întrebă:

– Pentru ce ați pus candelele acestea aici și nu mă lăsați să intru să mă rog?

Iară ei îi răspunseră:

– Candelele acestea sunt ale părinţilor lui Dumnezeu, care se ostenesc.

Sfântul părinte îi intrebă:

– Pentru ce unele ard, iar altele nu?

Iară ei spunseră:

– Cei ce slujesc bine Domnului şi-au aprins candelele, iar cei leneşi nu şi le-au aprins!

Sfântul Hristofor îi întrebă atunci pe dată:

– Faceţi bine şi spuneţi-mi, candela mea arde sau nu?

Iară ei îi spuseră:

– Osteneşte-te şi te roagă şi o vom aprinde.

Iară el le spuse:

– Mă rog totdeauna şi n-am făcut altceva până în vremea aceasta.

După aceste cuvinte, își veni în sine și nu mai văzu pe nimeni. Atunci sfântul Hristofor spuse către dânsul:

– O, Hristofore, ai trebuinţă de osteneli mai mari ca să-ţi aprinzi candela!

Deci, dimineața în zori, ieși din mănăstirea sa și merse în muntele Sinai, neluând nimic cu sina fără numai haina de pe dânsul. Și petrecu acolo în multe osteneli și nevoințe vreme de 50 de ani, până când auzi un glas spunându-i:

– Hristofore, du-te în mănăstirea ta, în care te-ai ostenit mai înainte, ca să te odihneşti acolo cu părinţii tăi!

Și petrecând cuviosul părinte încă o vreme în mănăstire, își dădu cinstitul său suflet în mâinile Domnului, dinaintea Căruia mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Hristofor Romanul poate fi aflată în:

Limonariu

Published in: on 30 august, 2014 at 06:05  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Cuvios Dorotei din Gaza, Palestina (13 august)

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 1.1Frescă zugrăvită în anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Dorotei din Gaza, cunoscut ca avva Dorotei în „Filocalie”, a fost monah și stareț care a viețuit în veacul al VI-lea în Palestina. Pomenirea sa în Biserica Ortodoxă se face în ziua de 13 august în tradiția greacă  și românească și la 5 iunie în tradiția slavă.

Acesta s-a născut în Antiohia într-o familie creștină înstărită, primind o bună educație, atât în dreapta credință, cât și în științele lumii acesteia.

Lepădând din tinerețe lumea, sfântul părinte intră în mănăstirea avvei Serida de lângă Gaza, fiind rânduit sub ascultarea bătrânilor Varsanufie și Ioan cărora le încredința gândurile prin scrisori sau întâlniri.

După ce săvârși diferite ascultări în mănăstire precum păzirea porții sau primirea de oaspeți, cuviosul Dorotei deveni mai apoi slujitorul avvei Ioan Proorocul.

Întrucât sfântul Dorotei avea și cunoștințe de medicină, avva Serida îi încredință îngrijirea de bolnița mănăstirii care fu ridicată din darurile bogate ale fratelui său după trup.

Cu trecerea anilor, devenind monah încercat, sfântului părinte i se încredință formarea duhovnicească a tânărului Dositei care ajunse la desăvârșire înainte de a-și da duhul în mâinile Domnului.

După plecarea la cele de Sus a avvei Ioan Proorocul și a avvei Serida, starețul mănăstirii, iar sfântul Varsanufie se zăvorâse cu totul, încât nu mai putea fi văzut și nu i se mai putea cere sfat, sfântul Dorotei întemeie o nouă mănăstire în Cezareea Palestinei, între Gaza și Mariuma.  Aici își călăuzi ucenicii după îndemnurile primite de la părinții săi duhovnicești, sfinții Varsanufie și Ioan, cu delicatețe, discernământ și dragoste, stăruind asupra lepădării voii proprii și pe smerenie, mai mult decât pe ostenelile trupești.

Ucenicii săi adunară învățăturile sale duhovnicești într-o carte care cu timpul deveni una din lucrările fundamentale pentru viața monahală ortodoxă.

Scrierile sale fac parte din „Filocalie” și sunt singura mărturie concretă rămasă peste veacuri de la sfântul Dorotei, căci nu se cunoaște cu exactitate când a trecut la cele veșnice, unde a fost înmormântat și unde se află cinstitele sale moaște.

+ * + * +

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 2.1

Scrierile Sfântului Cuvios Dorotei din Gaza pot fi aflate în:

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 8și

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 9

Iar întrebările Sfântului Dorotei și răspunsurile Sfinților stareți Varsanufie și Ioan pot fi aflate în:

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 10

+ * + * +

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 3(Sursă: http://pravicon.com/)

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 4(Sursă: http://pravicon.com/)

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 6.1(Sursă: http://pravicon.com/)

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 7(Sursă: http://pravicon.com/)

8. Sf Cuv Dorotei din Gaza, Palestina 11(Sursă: http://www.doxologia.ro/)

Published in: on 13 august, 2014 at 09:39  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfinții Teodor Mărturisitorul și fratele său Teofan, făcătorul de canoane, Palestina (27 decembrie)

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 1

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul. Frescă din anul 1547 din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceștia fură frați de sânge născuți din părinți nobili binecredincioși din Palestina.

Sfântul Teodor încă din fragedă tinerețe iubea petrecerea în locașurile lui Dumnezeu. Ajuns în vârstă, părinții îl dară unui preot din Mănăstirea Sfântul Sava pentru a învăța stiința Sfintei Scripturi și nevoințele cele bineplăcute lui Dumnezeu.

Sfântul Teodor avea un frate pe nume Teofan, mai mic de ani, însă deopotrivă în obiceiurile cele bune. Amândoi învățau la același preot, însă Teodor fiind ascuțit la minte, în puțină vreme străbătu toată învățătura cărții. Mai apoi ieși din mănăstire și deprinse filosofia cea dinafară de la un bătrân împodobit cu viața și înțelepciunea. Întorcându-se în mănăstirea sa, se făcu monah, covârșind pe alții cu viețuirea.

Preotul la care ucenicise sfântul Teodor, prooroci despre dânsul:

– Acest copil frumos afară de alte nevoinţe ce va suferi pentru Hristos, cu sfârşit mucenicesc se va duce din viaţa aceasta.

Sfinții Teodor și Teofan pătimiră cumplit pentru apărarea icoanelor sub trei împărați: Leon Armeanul, Mihail Malbus și Teofil.

Smintitul împărat Teofil îi bătu cu mâinile sale și porunci să li se pecetluiască pe fețe cu fierul înroșit stihuri pline de batjocură, pentru care fură numiți „Scrișii”.

Mai pe urmă fură aruncați în temniță în Apameea Bitiniei, unde sfântul Teodor își dădu sufletul său în mâinile lui Dumnezeu din pricina durerilor și a rănilor.

Iar sfântul Teofan, fiind liberat în zilele împăraților Teodor și Mihail, fu sfințit mitropolit al Niceei de către patriarhul Metodie.

Sfântul Teodor se mută la cele veșnice în anul 833.

Acești slăviți frați pătimiră pentru Hristos și primiră de la Dânsul îmbelșugată răsplată în Împărăția Sa unde neîncetat se roagă pentru toți cei ce îi pomenesc cu credință.

+ * + * +

Sf Teodor Marturisitorul 1

Răsărind ca soarele de la răsărit, semănat-ai pe pământ raza dreptei cinstiri de Dumnezeu, care luminează și învață cinstirea icoanei lui Hristos, părinte Teodor.

Aducând Stăpânului cântare, fericite, roagă-te Lui neîncetat pentru slăbiciunea mea, pentru viața de obște și pentru dragostea fraților; ca împreună petrecând viața, împreună să dăbândim și îndemnezeirea. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sfinții Teodor Mărturisitorul și Teofan. Frescă din anul 1552 din Mănăstirea Sfântul Pavel, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 3(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sfântul Cuvios Teodosie cel Mare, începătorul vieții de obște, Palestina (11 ianuarie)

Sf Teodosie cel Mare 11

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acest preacuvios părinte se născu în preajma anului 423 în satul Mogarion, din ținutul Capadociei, din părinți binecredincioși, Proeresie și Evloghia. Fiind crescut de părinții săi cu bune obiceiuri și cu învățătură de carte, de foarte tânăr primi îndeletnicirea de citeț al bisericii și era iscusit cititor al sfintelor cărți, către popor, ca nimeni altul.

Și auzind în inima sa chemarea Domnului să iasă din țara sa și să urmeze pe Domnul, îmbrăcă haina și viața monahală și plecă la Ierusalim.

În drum se opri în Antiohia, unde dori să vadă pe sfântul Simeon Stâlpnicul.

Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul (1 septemnrie)

Sf Cuv Simeon Stalpnicul (1 septembrie)

Miniatură din veacul al XVI-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10121.jpg)

Acesta îl primi sus pe stâlpul său, strigându-l pe nume, fără a-l cunoaște, și îi binecuvântă calea, proorocindu-i multe din cele ce aveau să se întâmple. 

 Ajuns la Ierusalim, după ce se închină la Sfintele Locuri, se întrebă ce fel de viață călugărească se cuvenea să-și aleagă: cea singuratică, a sihaștrilor, sau viața cu mai mulți călugări, stând sub îndrumarea unui conducător înțelept și luminat, adică în viața de obște. Și hotărându-se pentru viața de obște, intră sub ascultarea unui stareț, Longhin, c nume bun și iscusit pe calea mântuirii.

La porunca starețului său, sfântul Teodosie conduse o vreme o biserică, pe drumul spre Betleem. Simțind însă că laudele încep să-i schimbe inima, se retrase într-o peșteră din munte, unde, la început, primi ucenici mai puțini, apoi pe toți cei ce veneau la dânsul.

Cu toți acești ucenici, sfântul Teodosie zidi o mănăstire mare aproape de Betleem, unde, pentru prima dată în Palestina, puse rânduială a viețuirii de obște, de unde îi veni numele de „întemeietor al vieții de obște”.

Mănăstirea lui era ca o adevărată cetate, 4 biserici, 3 bolnițe și locuințe deosebite pentru călugări și oaspeți de toate neamurile, câte erau acolo, viața desfășurându-se în cea mai desăvârșită tăcere și evlavie. Era o viață de înfrânare, de slujire a oamenilor și de rugăciune zi și noapte.

Cu toată vârsta înaintată, până la plecarea sa la cele veșnice, sfântul Teodosie nu schimbă nimic din asprimea vieții sale petrecută în post, priveghere și rugăciune.  Vreme de 30 de ani, nu mâncă pâine, ci numai legume și ierburi sălbatice. Rugăciunea lui era neîncetată și lacrimile de pe obraz nu i se uscau niciodată.

Era legat cu mare dragoste de sfântul cuvios Sava cel Sfințit, cei doi mari părinți ai pustiei întâlnindu-se adesea pentru a se îndulci de vorbirea de cele duhovnicești, pentru a discuta diferite probleme sau pentru a lupta împreună împotriva ereticilor.

 Sfântul Cuvios Sava cel Sfințit (5 decembrie)

Sf Sava cel Sfintit (5 decembrie)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3865.jpg)

În preajma anului 513, adormind în Domnul Gherontie, starețul mănăstirii sfintei Melania Romana, patriarhul Ierusalimului Salustius îl alese pe sfântul Teodosie ca superior și conducător al tuturor monahilor ce viețuiau în comunități în Palestina și Țara Sfântă, în timp ce sfântul Sava cel Sfințit era în fruntea eremiților și a celor ce trăiau în lavre. 

Sfântul Teodosie fu un înflăcărat luptător împotriva ereziei monofizite. După ce cuvântă în biserica Sfântului Mormânt, la cererea monahilor din Palestina, despre însemnătatea învățăturii sinodului ecumenic de la Calcedon, împărtaul Anastasius I îl suspendă o vreme, insă sfântul Teodosie era susținut de importante personalități ale vieții bisericești de atunci precum papa Felix al IV-lea al Romei și patriarhul Efrem al Antiohei.

Cuviosul părinte puse rânduială ca în mănăstirea sa să fie primit orice străin sau sărac și să fie ospătat cum se cuvine, astfel, de multe ori se întâmpla să se punăși câte 100 de mese. Pentru aceasta, de multe ori Dumnezeu își arătă purtarea Sa de grija căci atunci când frații socoteau că nu mai au de unde milui pe cei aflați în nevoie care intră pe porțile mănăstirii, puținele bucate rămase se înmulțeau sau soseau binefăcători neașteptați pentru a îndestula mănăstirea de cele trebuincioase în hrănirea tuturor.

Și astfel, pe când avea 105 ani, la 11 ianuarie 529, sfântul Teodosie se mută la odihna gătită de Dumnezeu bineplăcuților săi, de atunci pururea săvârșind multe minuni și mijlocind pentru mântuirea celor ce îl pomenesc cu credință.

+ * + * +

Sf Teodosie cel Mare 11.1

Împodobindu-ți sufletul tău cu înfrânare, cu dureri și cu rugăciuni, cu dumnezeiască cuviință te-ai făcut părtaș cuvioșilor, pururea mărite; și daruri de minuni cu adevărat ai primit, spre a tămădui neputințele celor ce te cinstesc pe tine cu credință. Drept aceea și mulțimile demonilor gonind, dai tămăduiri oamenilor prin har, de Dumnezeu purtătorule Teodosie. Roagă-te lui Hristos să dăruiască iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta. (Sedealna Sfântului ce se cântă la Utrenie)

Nu înceta a priveghea spre turma ta, părinte cuvioase, și adu-ți aminte de făgăduința ta, de care ca de o piatră tare am atârnat ancora nădăjuirii, către Hristos solitor avându-te pe tine, Teodosie. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Mormântul Sfântului Cuvios Teodosie cel Mare

Sf Teodosie cel Mare 12 mormantul Sfantului

(Sursă: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodosie_cel_Mare)

+ * + * +

Viața Sfântului Teodosie cel Mare, scrisă de Sfântul Simeon Metafrast, poate aflată în

Vietile Sfintilor ianuarie 1 

+ * + * +

Sf Teodosie cel Mare 13.1

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/

Sf Teodosie cel Mare 7

 (Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3947.jpg)

Sf Teodosie cel Mare 6.1

Sf Teodosie cel Mare 5.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sf Teodosie cel Mare 12.1

(Sursă: http://oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100149)

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Teodosie cel Mare

Man Sf Teodosie din Tara Sfanta 1

Man Sf Teodosie din Tara Sfanta 2

Man Sf Teodosie din Tara Sfanta 3

(Sursă: http://ro.orthodoxwiki.org/Teodosie_cel_Mare)

Sfântul Mucenic Uar, Egipt (19 octombrie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102998)

Acesta a fost ofiţer roman în Egipt, iar în taină, creştin. Fiind atunci aruncaţi în temniţă şapte învăţători ai dreptei credinţe, Sfîntul Uar îi cercetă în legăturile lor, le aduse cele de trebuinţă şi le-a slujit lor cu rîvnă. El se minuna de chinul şi de răbdarea lor şi suferea de slăbiciunea sa de a-şi da pe faţă credinţa creştină faţă de autorităţi şi să se facă şi el mucenic pentru Hristos. Bărbaţii lui Dumnezeu însă îl întăriră, şi atunci îndată Uar hotărî să lepede de la el slăbiciunea. El se înfăţişă dinaintea chinuitorilor şi se dădu pe sine de bunăvoie la chinuri.

Unul dintre cei şapte bărbaţi ai lui Dumnezeu îşi dădu sufletul în închisoare, astfel încît, scoţînd răul eparh pe bărbaţi la întrebare, văzu că nu mai sînt şapte, ci şase. El ceru să afle ce este cu al şaptelea. Atunci Uar zise:

– Eu sunt al şaptelea.

Eparhul înnebunit de mânie l-a torturat pe Uar mai întîi. El porunci biciuirea cu toiege uscate peste trupul său gol, apoi să fie legat de un copac şi să i se taie trupul încet, bucăţică cu bucăţică. Aşa fu omorât sfântul mucenic Uar, aşa îşi dădu el sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar trupul lui fu după aceea aruncat pe o grămadă de gunoi.

O femeie palestiniană pe nume Cleopatra, văduva unui ofiţer imperial, aflându-se de faţă la mucenicia lui Uar, împreună cu fiul ei, loan, luă în taină moaştele mucenicului de pe grămada cu gunoi şi le îngropă în casa ei. Apoi ea ceru învoirea eparhului ca să ia trupul bărbatului ei mort şi să îl ducă din Egipt în Palestina. Fiind văduvă de ofiţer, eparhul îi dădu fără zăbavă această învoire. Cu toate acestea, cinstita văduvă nu oasele bărbatului ei, care murise de ceva vreme, le luă ca să le ducă în Palestina, ci moaştele sfântului mucenic Uar. Astfel, ea le aşeză în satul naşterii ei, Edras, care se află lângă muntele Tabor, îngropându-le acolo cu cinste. În acel loc se săvârşiră multe minuni cu credincioşii care se închinau cu credinţă cerând mijlocirea sfântului. Văzând minunile săvârşite de sfântul mucenic şi evlavia celor care veneau aici în număr tot mai mare, Cleopatra ridică pe acel loc o slăvită biserică cu hramul numelui sfântului.

Acesta i se arăta adesea în vedenie, din cealaltă lume, ca un înger luminos al lui Dumnezeu.

+ * + * +

Lui Hristos ai urmat, mucenice Uar, al cărui pahar l-ai băut şi cu cununa muceniciei te-ai încununat; deci, cu îngerii dănţuind, roagă-te neîncetat pentru sufletele noastre. (Condacul Sfântului Mucenic Uar)

+ * + * +

Minunea Sfântului Mucenic Uar săvârşită cu fiul Sfintei Cleopatra, Sfântul Ioan

(Sursă: http://img0.liveinternet.ru/images/attach/c/2//70/557/70557216_uuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu.jpg)

Binecredincioasa văduvă Cleopatra, proslăvită şi ea dimpreună cu fiul ei Ioan împreună cu sfinţii şi a căror pomenire se face tot în această zi, ridicându-i sfântului mucenic Uar o biserică slăvită, ea chemă preoţii şi pe episcopul locului să o sfinţească. Se strînse la această mare sărbătoare mulţime mare de creştini, căci întregul ţinut îl cinstea pe sfântul mucenic Uar ca pe un mare vindecător şi făcător de minuni.

După săvîrşirea sfintei slujbe, această evlavioasă femeie se duse la moaştele sfântului şi se rugă astfel:

– Rogu-mă ţie, sfinte mucenice al lui Dumnezeu, care pentru Domnul viaţa în chinuri ţi-ai dat, dăruieşte-mi mie cele de folos, şi fă asemenea şi fiului meu, loan.

Fiul Cleopatrei, Ioan, era deja un tânăr ajuns la vârsta majoratului, pe care mama lui voia să îl dea în slujba militară. Însă de îndată ce Cleopatra ieşi din biserică, în urma acestei rugăciuni, fiul ei loan se îmbolnăvi de o febră cumplită care spori până cînd, chiar la miezul nopţii zilei aceleia, îşi dădu sfuletul. Maica lovită de nedumerire, durere şi revoltă, alergă la mormântul sfântului şi îi strigă:

– Sfinte al lui Dumnezeu, acesta ţi-a fost ajutorul?

Ea încă mai multe cuvinte aspre grăi către sfîntul Uar, pornite din cumplita durere a inimii de mamă. După îndelung plâns, femeia căzu într-un somn uşor. Atunci sfântul Uar se arăte ei, ţinându-l de mână pe fiul ei, Ioan:

– Au nu te-ai rugat astăzi mie ca să-ţi dăruiesc cele de folos pentru tine şi fiul tău, după voia Stăpânului Hristos? Eu am dus rugăciunea ta la El, iar El, ca un înţelept şi iubitor de oameni, l-a luat pe fiul tău loan în slujba armatelor celor cereşti. Dar dacă tu doreşti, iată, ia-l înapoi şi nu ai decît să îl dai în slujba împăratului celui stricăcios.

Auzind aceasta, tânărul Ioan ţinîndu-se strâns de sfântul mucenic Uar zise:

– O, nu, Domnul meu, nu asculta pe maica mea şi nu mă trimite înapoi în trupul cel din lume, cela ce este plin de toată răutatea şi nelegiuirea, dintru care tocmai am scăpat.

Trezindu-se din această vedenie, Cleopatra săltă cu duhul, plină de bucurie, şi mulţumind lui Dumnezeu şi sfântului Lui mucenic Uar, ieşi plină de pace din biserică.

Ea mai trăi lângă biserica ei vreme de patru ani, vreme în care adesea sfântul mucenic Uar şi fiul ei veneau în vedenie să o cerceteze.

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Mucenic Uar şi a celor împreună cu dânsul

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018003.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018001.jpg)

( Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018015.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018010.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2018/s2018007.jpg)

Published in: on 19 octombrie, 2011 at 10:15  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

Sfinţii Cuvioşi Varsanufie cel Mare şi Ioan, Palestina (6 februarie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=100443)

Cuviosul părinte Varsanufie a fost un monah sporit care la începutul veacului al VI-lea s-a aşezat în Gaza, în apropierea mănăstirii întemeiate de cuviosul Serid. Din acea chilie, el a povăţuit obştea mănăstirii prin intermediul cuviosului Serid, egumenul acesteia, singura persoană care îi deschidea uşa chiliei. În anii 524-525, un alt pustnic pe nume Ioan s-a aşezat într-o chilie alăturată, ducând o nevoinţă asemănătoare sfântului Varsanufie.

Cei doi sfinţi părinţi petreceau închişi în chiliile lor şi comunicau cu oamenii prin scrisorile pe care le dictau cuviosului Serid cu răspunsurile la întrebările ce le erau trimise de către fraţii din obşte dar şi de către mireni care locuiau în apropierea sfântului locaş. Cei doi se susţineau reciproc, se preţuiau adânc şi deseori îi sfatuiau pe cei ce li se adresau „Du-te şi întreabă-l pe celălalt bătrân”.

Cel dintâi plecă la cele veşnice sfântul Ioan. De atunci, sfântul Varsanufie se închise desăvârşit în chilia sa, nemairăspunzând la întrebări, mai apoi plecând şi el la cele veşnice, în anul 540.

Răspunsurile sfinţilor părinţi Varsanufie şi Ioan au fost păstrate şi aşezate împreună într-o carte ajunsă la noi prin râvna părintelui Dumitru Stăniloae în „Filocalie”.

„Una dintre cărţile cele mai dulci şi mai pline de Duhul Sfânt ale Părinţilor preasfintei Biserici a Răsăritului, dar în acelaşi timp dintre cele mai puţin cunoscute poporului drept-credincios.” (părintele Teoclit Dionisiatul, părinte contemporan din Sfântul Munte Athos)