Sfântul Ierarh Leontie, patriarhul Ierusalimului, Macedonia și Israel (14 mai)

Sf Ier Leontie, patriarhul Ierusalimului (1175) 1(Sursă: http://www.athineon.com/)

Acesta s-a născut în Stromniţa Macedoniei  la începutul veacului al XII-lea din părinţi bogaţi şi binecredincioşi, primind la Botez numele de  Leon. La vârsta copilăriei fu dat la şcoală şi se deprinse în studiul Sfintelor Scripturi, iar citind Vieţile Sfinţilor îşi cultiva sufletul şi folosindu-se foarte mult din acestea, dorea să se lepede de lume şi să se facă monah pentru a sluji Domnului. Tată sfântului Leon muri pe când acesta era încă tânăr. Imediat se hotărî să se ducă în Constantinopol. Hotărârea de a se călugări o întări cu fapta retragerii într-un munte, în desăvârşită linişte, timp de 3 zile, nebăgând în seamă foamea şi în loc de somn, întinzându-se pe un „covor” de trestii.

După ce ajunse în capitală îmbrăcă schima monahală în Mănăstirea Maicii Domnului – Ptelidios, care se afla în suburbie, iar apoi începu să meargă prin oraş şi să o facă pe nebunul, pentru a primi de bunăvoie jignirile şi batjocurile, ba chiar şi la loviturile trecătorilor. Printr-o astfel de nevoință, pe cât de aspră, pe atât de primejdioasă, se învrednici în puțină vreme de o atât de mare bunăvoinţă şi îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, încât putea să poarte în mâinile goale cărbuni aprinşi şi să tămâieze în acest minunat chip icoanele ce se aflau la intersecţiile capitalei. Temându-se însă de a nu cădea în mândrie, începu să caute tot mai mult ocările și relele pătimiri.

Se făcu apoi ucenicul unui episcop de Tiberiada care trăia viaţă pustnicească în muntele Avhenolakkos. Într-o zi, fiind trimis de stareţul său episcop în cetate pentru o treabă, sfântul Leontie întârzie şi nu mai găsi nici corabie, nici barcă pentru a se întoarce. Pentru a nu încălca porunca primită, de a se întoarce înainte de a se însera şi de a nu înnopta nicidecum în altă parte, se aruncă în mare şi fiind purtat în chip minunat de curenţii de apă de cealaltă parte a malului, izbuti să se întoarcă în sihăstrie unde îl aştepta stareţul său. Starețul văzând că apa încă i se scurgea din haine şi înţelegând de la el negrăita minune slăvea pe Dumnezeu şi se minuna de ucenicul său.

Într-o călătorie spre Sfintele Locuri din Palestina, pe care o săvârși episcopul împreună cu Leontie, cel din urmă ceru biencuvântarea stareţului său de a rămâne în Mănăstirea Sfântului Ioan Teologul din Patmos. Egumenul de acolo, înţelegând marile daruri primite de la Dumnezeu, îl primi, însă în regim de zăvorâre: tânărul Leontie nu avea voie să iasă din chilie. Această binecuvântată liniştire fu pentru sfântul Leontie un prilej de a se dărui fără opriri şi împrăştieri nevoinţelor duhovniceşti ale postului şi neîncetatei rugăciuni, adăpând noapte de noapte aşternutul său cu lacrimi de pocăinţă. Pentru a aduce în suflet umilinţa, se folosea de măsuri ascetice neobişnuite: se biciuia cu o curea de piele pe care o prevăzuse cu cuie şi petrecând zile întregi într-un mormânt, întins deasupra oaselor.

La plinirea vremii, primi ascultarea de ajutor de eclesiarh (paraclisier), pe care o îndeplinea cu multă grijă şi sârguinţă, însă fără a-şi împuţina deloc nevoinţele sale ascetice.

Egumenul îi încerca foarte aspru smerita cugetare şi de fiecare dată îşi dădea seama că tânărul monah este tare ca un diamant, căci ajunsese la desăvârşita lepădare de sine şi îşi păstra aceeaşi aşezare sufletească şi când era cinstit şi când era jignit.

Într-o zi, sfântul Leontie avu o vedenie în care se făcea că primeşte spre hrană  o pâine cerească. Din acel moment a primit de la Domnul harisma înţelegerii Sfintelor Scripturi şi a scrierilor Sfinţilor Părinţi, care, imediat ce le citea, îi ofereau un simţămând  incomparabil mai dulce decât mierea, astfel încât îi venea foarte uşor să alcătuiască tratate teologice care tâlcuiau cele mai adânci taine ale Ortodoxiei. Printre alte lucrări, alcătui şi un tratat despre diferenţa dintre erosul pământesc şi erosul ceresc, care este focul Sfântului Duh pe care Hristos a venit să-l risipească pe pământ.

După ce fu socotit vrednic de preoţie, sfântul Leontie fu hirotonit preot şi astfel, odată cu înălţarea sa în această treaptă, găsi prilejul să se smerească din ce în ce mai mult înaintea fraţilor şi să le arate o împreună-pătimire plină de iubire. Fu numit apoi iconom, responsabil cu toate nevoile mănăstirii, care adăpostea atunci o obşte numeroasă. Cu toate acestea însă, grijile acestei ascultări nu putu să-l  împiedice în dumnezeiescul său urcuş spre Dumnezeu, iar pentru somn nu-şi mai păstra decât o oră înainte de Utrenie. În schimbul acestei lepădări  de sine şi de toate, primi de la Dumnezeu numeroase daruri. Astfel, sfântul Ioan Teologul i s-a arătă în ziua prăznuirii sale (8 mai) sub chipul egumenului şi îi porunci să săvârşească Dumnezeiasca Liturghie mai devreme decât de obicei, pentru că voia să ajungă şi la Efes, ca să-i bucure cu prezenţa sa pe creştinii ce se adunaseră acolo în cinstea sa.

Pe când se afla odată în Constantinopol pentru o treabă, sfântul Leontie vizită vechea mănăstire a Cuviosului Daniil Stâlpnicul (pomenit pe 11 decembrie) şi cu dorinţa de a urma nevoinţele duhovniceşti ale acestui mare ascet al virtuţii plecă de acolo cu gândul de a-i cere egumenului său binecuvântarea de a se întoarce. Ajungând însă în Patmos, află că stareţul său plecase la Domnul, lăsându-l urmaş pe el prin testament şi cu jurământ (1158). Constrâns să se supună Proniei lui Dumnezeu, cuviosul îşi îndoi privegherile şi postirile sale, nu doar pentru el, ci mai ales pentru mântuirea ucenicilor săi. Prin darul înainte-vederii, îi păzea pe ucenicii săi de cursele demonilor, le descoperea gândurile lor ascunse când aceştia nu îndrăzneau să le descopere în spovedania lor de fiecare zi sau îi izbăvea pe alţii de orice ispită, cerându-le să-şi pună mâna pe grumazul său, pentru a le arăta că astfel prelua asupra sa încercarea lor. Spre îndreptarea lor se prefăcea uneori mânios, însă sufletul său îşi păstra în toată vremea blândeţea şi nepătimirea, condiţie a neîncetatei convorbiri cu Dumnezeu. Îi izgoni pe piraţii care veneau regulat să tâlhărească mănăstirea şi de atunci, aceştia fiind înfricoşaţi de pedeapsa lui Dumnezeu, nu mai îndrăzniră să vatăme sfântul aşezământ.

După ani de zile, cuviosul părinte se îmbolnăvi grav şi vreme de 14 zile nu-i mai rămase decât o neputincioasă suflare de viaţă. Însă la sfârşitul acestei perioade, i se descoperi că Dumnezeu îi va mai dărui încă pe atâţia ani de viaţă câte zile a suferit în boală, adică treisprezece ani şi jumătate. În anul următor (1172), întreprinse o călătorie la Constantinopol ca să-şi câştige dreptul de la împărat în controversa lui cu perceptorul de impozite din Creta care refuza să asigure mănăstirii aprovizionarea anuală cu grâu. Aflând de virtuţile sfântului egumen din Patmos, împăratul Manuel Comnenul (1143-1180) vru să-l hirotonească îndată arhiepiscop de Cipru.

Împăratul Manuel Comnenul cu soția sa Maria de Antiohia. Acesta a fost proslăvit cu sfinții în anul 2013 (clic aici), așezându-i-se ziua de pomenire la 1 noiembrie

Manuel Comnenul 1.1 cu sotia sa Maria de Antiohia(Sursă: http://dic.academic.ru/)

Sfântul Leontie însă refuză, cunoscând că aceasta nu era voia lui Dumnezeu. Puţin mai târziu însă, primi să fie hirotonit patriarh al Ierusalimului, căci primise cu multă vreme înainte înştiinţare despre aceasta (după 1176).

Pe drumul către Sfintele Locuri, se opri puţin în Cipru, unde patriarhul Ierusalimului dispunea de reşedinţă şi de anexe, principalele izvoare de venituri ale Patriarhiei, care erau atunci ocupate de cruciaţii romano-catolici.  Acolo puse din nou rânduială în averea Bisericii, îndreptă moravurile monahilor nestatornici în îndatoririle şi voturile călugăreşti şi comportamentul nedrept al perceptorului împărătesc de impozite, care voia să-l lipsească şi de cele strict necesare supravieţuirii. Apoi, se duse la sfântul Ioan din Akra (Ptolemaida), unde locuia de obicei patriarhul ortodox, căci romano-catolicii îi inteziseseră să locuiască în Ierusalim.

Faima lui de făcător de minuni se răspândi repede între creştinii din Siria şi Fenicia, dintre care mulţi alergau la dânsul pentru a primi binecuvântare.

Cuviosul se duse într-o noapte în Ierusalim, intră pe ascuns în Biserica Sfintei Învieri şi se închină singur în Dătătorul-de-Viaţă Mormânt al Domnului. Se crezu atunci că prezenţa cuviosului scăpă atenţiei multora. Însă aceasta fu cu neputinţă să se întâmple până la sfârşit, pentru că îl descoperiră minunile pe care Domnul le săvârşea prin acest cuvios. Pentru că fiind atunci secetă şi Ierusalimul fiind aspru biciut de aceasta, creştinii aveau nevoie de un alt prooroc Ilie, ca să-i izbăvească de nenorocire. Pentru aceasta îl trimise Dumnezeu pe acest mare Leontie şi prin rugăciunea lui vărsă o ploaie mare care umplu bazinele de apă, ogoarele se adăpară îmbelşugat, iar cei care cu puţin timp înainte erau însetaţi se săturară de apă, iar lucrul cel mai de seamă fu că primiră nădejdea că vor avea belşug de roade, de grâu, de vin şi de alte bunătăţi de la Domnul. Iar minunatul Leontie era lăudat de câtre toţi şi se minunau toţi de el, spunând că „marele arhiereu al lui Dumnezeu, sfântul Leontie, venind în ţara noastră ne-a izbăvit de primejdia setei. Să mergem şi să cădem la picioarele lui, ca să-l avem pururea ajutor”.

Auzind de acestea, cei mai zeloşi dintre catolicii care se aflau la Ierusalim se umplură de invidie, însă mai ales arhiepiscopul catolicilor, care, fiind biruit de o nedreaptă mânie, se gândea să-l ucidă pe sfântul  care nu-i făcuse nici un rău. Aşadar, trimise noaptea oameni înarmaţi în casa unde locuia sfântul, ca să-l ucidă. Însă Dumnezeu îl păzi de ucigaşi, orbindu-i cu nevederea. Pentru că vedeau luminile aprinse în casa cuviosului şi alergau ca să intre în ea, dar când se apropiau, nu găseau uşa ca să intre. De aceea, după ce se osteniră toată noaptea, închipuindu-şi că vor putea în cele din urmă să intre în casa sfântului, aceștia se întorseră cu mâinile goale la arhiepiscopul catolic care îi trimisese, spunându-i că dreptul Leontie este păzit de Dumnezeu şi nimeni, oricât de viclean ar fi, nu poate să-i facă vreun rău. Şi acest fapt minunat se răspândi pretutindeni şi toţi se minunau, iar de faima Sfântului se auzi până şi în Constantinopol.

Auzind de acestea, împăratul Manuel Comnenul trimise de chemă pe sfântul să vină la el, ca nu înainte de vreme lumea să se păgubească de un atât de mare binefăcător. Auzi de aceasta şi marele emir al Damascului, care chiar dacă era musulman, cinstind totuşi virtutea Cuviosului, trimise către sfântul Leontie o scrisoare prin care îl chema să meargă în Damasc, făgăduindu-i că-i va dărui cu hrisov  un mertic îndestulător pentru el şi pentru oamenii săi, şi că va dărui creştinilor Biserica Născătoarei de Dumnezeu, care se afla acolo. Sfântul îi trimise atunci o scrisoare de mulţumire pentru buna lui dispoziţie, însă îi spunea că nu este cu putinţă să meargă acolo, întrucât fusese chemat de împărat să meargă la Constantinopol. Însă îl ruga să-i trimită o scrisoare prin care să poruncească piraţilor care prădau corăbiile să nu-i facă niciun rău lui şi celor ce aveau să călătorească împreună cu el. Acela, primind scrisoarea sfântului ierarh, îi trimise imediat scrisoarea pe care i-o cerea, socotind că el însuşi primea prin acest gest un dar, iar nu că el ar fi făcut  vreo favoare cuviosului. Această scrisoare o luă cuviosul cu sine, când veni în Constantinopol şi i-o arătă împăratului, spre mustrarea catolicilor, care deşi se numeau creştini, totuşi ei nu-i arătară o astfel de bunăvoinţă cum arătase acel necredincios emir  al Damascului.

Iar dumnezeiescul Leontie hotărâse să plece la Constantinopol pentru că foarte mult şi de nenumărate ori se ostenise să primească îngăduinţa din partea catolicilor să săvârşească Dumnezeiasca Liturghie înăuntrul Sfântului Mormânt al Domnului, însă ei refuzau, îngăduindu-i să intre doar spre închinare, ca unul dintre mulţii pelerini.

Pentru aceasta, socoti că este mai de folos să plece din Ierusalim, ca nu cumva catolicii – care stăpâneau atunci Ierusalimul – să-i poată provoca vreun rău şi să poată primi din partea împăratului îngăduinţa de a sluji Sfânta Liturghie în Preasfântul Mormânt.

Ajunse în Constantinopol  chiar în clipa în care împăraul Manuel îşi dădea sufletul şi, de aceea, trebui să-şi prelungească şederea sa acolo şi sub împărăţia lui Alexie al II-lea (1180-1183). Pentru că s-a împotrivit însă nunţii nelegiuite a împăratului cu Irina Comnena, nu putu să se bucure de bunăvoinţa Curţii şi se spune că fu şi surghiunit. Cu toate acestea, cuviosul Leontie îşi află veşnica odihnă în Constantinopol imediat ce se împliniră anii dăruiţi de Dumnezeu, pe 14 mai 1184 (sau 1185), sub împărăţia lui Andronic I Comnenul.

Cineva comandă unui pictor să zugrăvească frumos chipul sfântului adormit, însă acesta nu izbuti cu niciun chip pentru că cel adormit îşi schimba continuu expresia feţei, ca şi cum ar fi refuzat din smerită cugetare să se cinstească asemănarea feţei sale. După 4 zile de la trecerea de aici, sânge proaspăt curse din racla unde fusese depus trupul său, iar locul se umplu de o bunămireasmă.

+ * + * +

Din roadele evlaviei  pentru Sfântul Ierarh Leontie, patriarhul Ierusalimului, iar nouă prețioasă sursă:

http://www.impantokratoros.gr/760DD93A.print.ro.aspx (clic aici)

+ * + * +

Sf Ier Leontie, patriarhul Ierusalimului (1175) 2(Sursă: http://www.patmosmonastery.gr/)

Published in: on 15 mai, 2015 at 06:10  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului, Turcia (2 mai)

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 1.1(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Sfântul ierarh Atanasie Patelarie a fost unul dintre ierarhii altor popoare care au poposit pe meleagurile noastre românești pe care le sfinți cu rugăciunile sale curate și cu nevoințele osârdnice vreme de 12 ani.

Acesta se născu în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creştină şi cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa – o evlavioasă creştină. Primind din pruncie o educaţie aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, se îndreptă încă din tinereţe spre studiul dumnezeieştilor scripturi şi spre viaţa duhovnicească profundă.

După moartea tatălui său, Alexie renunţă la lume şi intră în viaţa călugărească, mai întâi la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde fu călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde fu hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu şi Xeropotam. Pentru o vreme se află ca dascăl şi în Ţara Românească, unde traduse „Psaltirea“ în greaca populară.

Aflând de alesele sale calităţi teologice şi duhovniceşti, sfântul patriarh Chiril Lucaris îl cheamă pe sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinţei ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor şi ale necredincioşilor.

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București

Sf Sf Mc Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (1638) 1.1 potret din 1632, Geneva(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

În anul 1631, fu ales mitropolit al Tesalonicului, iar 3 ani mai târziu, pentru scurtă vreme, sfântul Atanasie ocupă şi scaunul patriarhal al Constantinopolului.

Silit fiind să-şi părăsească păstoriţii săi şi să ia calea pribegiei, sfântul primi sprijin şi găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngădui să se aşeze la Mănăstirea Sfântul Nicolae din oraşul Galaţi.

Vreme de 12 ani, între 1642 şi 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când fu ales din nou patriarh ecumenic, sfântul Atanasie îmbogăţi spiritual ținutul Dunării de Jos, însă nu-şi uită nici scaunul său mitropolitan, pentru care ceru neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, întreprinse o lungă călătorie la Moscova, unde obţinu de la ţarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferinţă.

Un călător contemporan cu sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne relatează că sfântul patriarh Atanasie avea în grija sa şi păstorirea credincioşilor din Brăila, oraş aflat sub stăpânire otomană şi unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.

Deşi era înaintat în vârstă, având 74 de ani, multele trebuinţe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul ţarului.

Pe drumul de întoarcere spre Galaţi, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, sfântul Atanasie îşi dădu sufletul în mâinile Domnului Mănăstirea Schimbarea la Faţă din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paşti.

După 8 ani de la mutarea sa la veşnicele lăcaşuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie se află necurins de stricăciune.

Astăzi, sfintele sale moaşte, care săvârşesc multe minuni, se păstrează în Catedrala Buna Vestire din Harkov, Ucraina, într-o raclă aşezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaş, fiind de secole izvor de binecuvântare şi tămăduire pentru credincioşi.

+ * + * +

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 1.2Asemenea stelei izvorâtoare din Dumnezeu ai venit, Sfinte Părinte Atanasie, din Constantinopol la Muntele Athos, în grădina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și acolo ai zidit o chilie singuratică, unde te-ai ostenit cu munca în tăcere, în post și în rugăciune, cântând ziua și noaptea cântare de laudă Sfintei Treimi: Aliluia.

Mântuire veșnică ai moștenit, neuitate Sfinte Ierarhe! Căci nouă, celor cuprinși de valurile acestei vieți, ne ești cârmaci credincios și apărător până în ziua de astăzi. Pe cei ce te cheamă în ajutor îi miluiești, pe alții îi îndreptezi spre limanul cel lin, ca împreună cu tine să cântăm cu toții lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinți: Aliluia. (Din Acatistul Sfântului)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie

http://www.doxologia.ro/ceaslov/acatiste/acatistul-sfantului-atanasie-al-iii-lea-patriarhul-constantinopolului (clic aici)

Din roadele evlaviei și ostenelii vrednice de laudă pentru sfinții de pe pământul nostru românesc, iară nouă prețioase surse:

http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/480/mai_atanasie.html (clic aici)

http://www.doxologia.ro/sarbatoare/sfantul-ierarh-atanasie-al-iii-lea-patelarie-patriarhul-constantinopolului (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 2 sf moaste(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 3 sf moaste(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

+ * + * +

 Icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” a Sfântului Ierarh Atanasie Patelarie (prăznuită în ziua de 19 noiembrie)

Icoana Maicii Domnului Mangaierea celor necajiti si intristati (19 noiembrie)  a Sf Ier Atanasie Patelarie  4(Sursă: http://vyatskaya-eparhia.ru/)

Icoana Maicii Domnului cunoscută ca „Mângâierea celor necăjiți și întristați” este un triptic cu balamale ce datează din veacul al XVII-lea. Conform tradiției această icoană a aparținut sfântului patriarh Atanasie al Constantinopolului.

În toate călătoriile sale, dar și în perioadele de retragere, inclusiv în vremea șederii în Muntele Athos, vlădica avu cu sine această icoană a Maicii Domnului.

 După adormirea sfântului părinte, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” fu dusă la Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, unde rămase până în octombrie 1849, când fu înființat schitul rusesc Sfântul Andrei. Atunci, mitropolitul Grigorie care se retrăsese la Vatoped, oferi această icoană ca binecuvântare  schitului nou înființat. Icoana fu așezată în chilia întemeietorului, părintele Visarion. Înainte de a muri, acesta binecuvântă pe frați cu icoana Maicii Domnului spunând:

– Această icoană ar putea fi pentru voi bucurie și mângâiere în necazuri și întristări.

În 1863, icoana Maicii Domnului „Mângâierea celor necăjiți și întristați” se proslăvit prin nenumărate minuni în ținutul rusesc Vyatsk, atunci când ieromonahul Paisie veni din Athos pentru a strânge donații, aducând cu sine și icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Acum, icoana se află în Catedrala Sfântul Nicolae din Sankt Petersburg. O dovadă a puterii făcătoare de minuni a icoanei, există în Rusia ortodoxă contemporană. În Mănăstirea Sfântul Alexie din Voronej se află o copie a icoanei athonite, ce poartă inscripția: „această icoană a fost pictată și sfințită în Mănăstirea rusească Sfântul Ioan Gură de Aur din Sfântul Munte Athos, în timpul păstoririi ieroschimonahului Kiril (1905).”

În anul 1999, la scurt timp după ce icoana fu restaurată,  începu să izvorască mir. Într-o zi din luna iulie, din ochii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu curseră râuri de lacrimi de mir.

Icoana Maicii Domnului Mangaierea celor necajiti si intristati (19 noiembrie)  a Sf Ier Atanasie Patelarie  12(Sursă: http://angela.org.ua.5-9-21-157.cp.ortox.ru/)

Icoana Maicii Domnului Mangaierea celor necajiti si intristati (19 noiembrie)  a Sf Ier Atanasie Patelarie  11(Sursă: http://blogs.pravostok.ru/)

+ * + * +

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 4(Sursă: https://vatopaidi.files.wordpress.com/)

Sf Ier Atanasie al III-lea Patelarie, patriarhul Constantinopolului 5(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

Published in: on 2 mai, 2015 at 16:38  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului, Turcia (10 aprilie)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 1.1(Sursă: http://www.enromiosini.gr/)

Acesta s-a născut în anul 1745 și a fost fiul ciobanului Ioan Anghelopoulos și a soției sale Asemina, din satul Demetsana, Arcadia, Peloponez, care îi puseră la botez numele Gheorghe.

Studiile și le începu în satul său, Demetsana, cu călugărul Meletie și cu Atanasie Rusopulos, iar la vârsta de 20 de ani merse cu Atanasie la Atena unde învăță vreme de 2 ani cu vestitul dascăl Dimitrie Vodas. Apoi, în anul 1767, la 22 de ani, plecă orașul Smirna din Asia Mică, unde locui la unchiul său, ieromonahul Meletie, și urmă cursurile Școlii Evanghelice (Evangheliki Skoli), o școală creștin-ortodoxă de studii superioare.

Apoi merse în insulele Strofadis unde îmbrăcă haina monahală cu numele Grigorie, mergând mai apoi în insula Patmos unde urmă cursurile vestitei școli Patmias Skoli de la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul, întemeiată de sfântul cuvios Macarie Kalogeras, unde dobândi și mai multă învățătură.

Sfântul Cuvios Macarie Kalogeras (pomenit la 19 ianuarie)

Sf Cuv Macarie Kalogeras 1.1(Sursă: http://www.patmosmonastery.gr/)

Între timp, mitropolitul Procopie al Smirnei își aduse aminte de Grigorie pe care-l știa de când acesta stătuse în orașul Smirna și-l chemă în mitropolia sa unde îl hirotoni diacon și îl rândui arhidiacon, pentru ca mai târziu să fie făcut preot și protosinghel, adică vicar al mitropolitului.

În vremea aceea, în urma neizbânzii expediției lui Orlov în Peloponez, poruncită de Ecaterina cea Mare, și a încercării ruso-grecești de a elibera Peloponezul de sub stăpânirea turcilor care duse la nimicirea oștirii grecești și pierderea multora dintre ruși, arnăuții albanezi, chemați de către turci, năvăliră asupra locuitorilor Peloponezului omorând mulți civili nevinovați, nimicind și jefuind avutul lor.

Mulți episcopi, preoți și mireni fugiră din Peloponez, aflându-și adăpost în insulele ioniene și egeene sau în Asia Mică. Iară sfântul Grigorie izbuti să-și ducă părinții și frații la Smirna, punându-i la adăpost.

Între timp, arhidiaconul Grigorie se ocupă de scrierea multor cărți folositoare și însemnate, vrând să-i facă atât pe clerici cât și pe mireni să înțeleagă mai adânc credința ortodoxă.

În 1785, la vârsta de 40 de ani, Grigorie fu ales mitropolit al Smirnei, urmând lui Procopie care ajunsese patriarh al Constantinopolului. Sfântul ierarh sluji bine pe oamenii din Smirna, chivernisindu-și eparhia cum se cuvine, clădind noi biserici și școli și reparând numeroase biserici mai vechi.

În ultimul său an la Smirna, 1797, pe când se afla la Constantinopol ca membru al Sfântului Sinod, află de izbucnirea tulburărilor iscate de mai mulți musulmani din Smirna, întrebându-se în ce fel poate ajuta poporul suferind. Astfel, sfântul Grigorie avu două exemple vii ale urgiei și prăpădului iscat de musulmani, atât ostași cât și civili, împotriva creștinilor ortodocși.

Sfântul mitropolit Grigorie sluji fără întrerupere pe creștinii din Smirna vreme de 30 de ani, până când, la 1 mai 1797,  fu ales patriarh al Constantinopolului, urmând patriarhului Gherasim al III-lea. Avea să fie prima din cele 3 domnii ale sale ca patriarh.

În dregătoria de patriarh, sfântul Grigorie aduse rânduiala monahală la Patriarhia Ecumenică, fapt ce nu fu pe placul multor mitropoliți și episcopi. Se ocupă mult de refacerea clădirilor patriarhiei și a multor biserici căzute în ruină.

Între alte lucrări filantropice, el întemeie un fond de ajutor pentru săraci, Kivotos tou Eleous, folosit pentru a-i scuti pe preoți de plata haraciului anual.

Pentru nevoile învățământului, reîntemeie tipografia patriarhiei, prima din 1628, când sfântul sfințit mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului, adusese în oraș o tipografie, care însă fusese distrusă de ieniceri la îndemnul iezuiților și cu mita dată de aceștia.

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București

Sf Sf Mc Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (1638) 1.1 potret din 1632, Geneva(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

 Sfârșitul veacului al XIX-lea și primele decenii ale celui de-al XIX-lea fură un răstimp de mare neliniște în Imperiul Otoman.

Napoleon ocupase provincia egipteană a Imperiului. Ali Pașa din Ioanina se răsculase în Epir și Albania împotriva Porții Otomane. Existau bande de oameni fărădelege, numiți clefți, care rătăceau prin munții Peloponezului. Mulți greci din Imperiul Otoman se organizau după principiile Societății Prietenilor (Filiki Eteria), o societate secretă ce urmărea alungarea turcilor din Balcani. Până la urmă revoluția izbucni în Țările Române, condusă de Alexandru Ipsilanti, un general din armata rusă și conducătorul Eteriei.

Sfântul patriarh Grigorie era foarte nemuțumit și de faptele clefților din Peloponez, care adesea îi hărțuiau deopotrivă pe grecii ortodocși și pe turci. Pentru aceea dădu o enciclică în care osândea faptele lor.

Nu știm ce credea despre revoluția lui Ipsilanti, care eșuă costând viețile multor tineri greci care studiau în Principatele Române. Probabil era precaut și neîncrezător, amintindu-și de urmările dezastruoase pentru creștini ale expediției lui Orlov în Peloponez și de tulburările din Smirna din 1797.

Rânduiala monahală conservatoare impusă tuturor celor de la Patriarhia Ecumenică de către sfântul patriarh întrecu răbdarea anumitor ierarhi care uneltiră împotriva lui și dobândiră încuviințarea stăpânirii otomane să fie înlocuit. Astfel, fu trimis în surghiun în Sfântul Munte Athos unde se așeză în Mănăstirea Iviron. Acolo îl întâlni pe sfântul nou mucenic Constantin pe care îl povățui.

Sfântul Grigorie era fericit cu viața liniștită și pașnică din Sfântul Munte, unde își petrecea vremea în rugăciune și cercetarea scrierilor duhovnicești.

Când patriarhul Calinic al V-lea se retrase, în septembrie 1806, sfântul Grigorie fu reales patriarh, continuându-și numeroasele activități filantropice și de învățământ.

Însă politica turcească nu-i dădea pace. Marele vizir Mustafa Bairktar reuși să revină la putere și să-l așeze pe tronul otoman pe Mahmud al II-lea în anul 1808. Aceasta îi dădu prilej patriarhului Calinic să se întoarcă la patriarhat, fiind favoritul marelui vizir.

Astfel, sfântul Grigorie fu surghiunit de data asta în insula Prinkipo.

Patriarhul Calinic rămase numai 10 luni în slujirea de patriarh, fiind înlocuit de Ieremia al IV-lea. Atunci i se potunci patriarhului Grigorie să plece din nou în surghiun în Sfântul Munte Athos.

La 19 ianuarie 1819, sfântul Grigorie fu ales patriarh pentru a treia și ultima oară, după retragerea predecesorilor săi.

Când în martie 1821, izbucni în Peloponez Revoluția Grecească, guvernul otoman hotărî să dea un exemplu din rândurile conducătorilor creștini, atât mireni cât și clerici, poruncind executarea unui număr cât mai mare dintre ei. Pe lângă conducători, un număr necunoscut de creștini ortodocși obișnuiți din orașele mari, mai ales din Constantinopol, fură atacați și omorâți pe ulițe.

Guvernul otoman al sultanului Mahmud al II-lea plănuise de la început să-l execute pe patriarh, ca exemplu pentru creștini ortodocși și astfel să înăbușe revoluția. Înainte de a înfăptui gândul lor, așteptară până ce patriarhul sfârși de slujit Dumnezeiasca Liturghie de Paști, din dimineața Duminicii Paștilor la 10 aprilie.

Între timp, după săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, sfântul patriarh se duse în sala de oaspeți a Patriarhiei să-i întâmpine pe ierarhii care se adunau acolo, iar puțin mai târziu se retrase în odăile sale să se odihnească. În acel moment i se spuse de izbucnirea Revoluției Grecești din Peloponez și fu întrebat:

– Ce se va întâmpla acum?

Iară el răspunse cu glas liniștit:

– Acum și pururea, facă-se voia Domnului.

Apoi sfântul patriarh ațipi puțin. La 10 dimineața, noul dragoman al Porții, Stavrakis Aristahis, al cărui predecesor fusese executat din pricina evenimentelor din Peloponez, sosi împreună cu secretarul afacerilor externe din guvernul otoman. Sfântul patriarh crezu că este tradiționala vizită de politețe cu prilejul săbătorii Sfintelor Paști din partea guvernului sultanului. Însă vizita aceasta avea să fie diferită.

Erau de față mai mulți mitropoliți care auziră cum i se spunea patriarhului că este scos din dregătorie fiindcă era „nevrednic de rangul patriarhal și nerecunoscător față de Sublima Poartă și trădător”. Firmanul dispunea exilul său în cetatea Halkidon.

Apoi fu luat prizonier, fiind însoțit de arhidiaconul Nichifor, de diaconul Agapie și de nepotul Dimitrie. Curând patriarhul și mitropoliții își dădură seama că nu avea să fie surghiunit, ci dat morții.

În închisoare, patriarhul fu necontenit anchetat și supus la cazne. Turcii căutau să scoată de la dânsul informații pe care credeau că le are despre Revoluția Grecească. Făcură chiar și o încercare de a-l face să se convertească la islam și astfel să scape cu viață. Sfântul Grigorie nici nu vru să audă de așa ceva, tot așa cum refuzase și ofertele de a fugi când Alexandru Ipsilanti își începuse încercararea de eliberare a Principatelor Române. Știa că fuga sa ar fi grăbit masacrul general al ortodocșilor din Imperiul Otoman. De asemenea, convertirea sa la islam ar fi descurajat orotdocșii ce se ridicaseră să-și câștige libertatea. Patriarhul Grigorie răspunse doar atât:

– Faceți-vă treaba. Patriarhul creștinilor ortodocși moare creștin ortodox.

Sfântul părinte fu scos din închisoare și dus la poarta patriarhală unde fu spânzurat de ușa din mijloc ce dă înspre intrarea pe terenurile patriarhiei.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.1(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Un renegat, fost ortodox, convertit la islam, ajută la executarea lui.

Între timp sultanul stărui să se aleagă de îndată un patriarh dintre ierarhii prezenți la Constantinopol. Deci fu ales mitropolitul Evghenie, care fu dus cu alai de clerici și dregători otomani până la Patriarhie. Noul patriarh fu silit să se aplece și să intre pe aceeași poartă de care spânzura sfântul patriarh Grigorie, care fusese ținut cu dinadinsul în viață până ce avea să aibă loc această dramatică scenă.

Trupul sfântului Grigorie rămase spânzurat de poarta Patriarhiei vreme de 3 zile, după care fu dat jos de către evreii tocmiți de turci pentru acest scop și apoi târât pe ulițele cetății Constantinopol.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.2(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Apoi îl aruncară în mare. Însă trupul nu se scufundă pe dată, fiind scos mai apoi de o corabie grecească ce arbora drapelul rusesc și dus la Odessa, unde fu îngropat ca un mucenic și un erou.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.3(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

În anul 1921, patriarhul Grigorie al V-lea fu proslăvit cu sfinții de Biserica Ortodoxă Greacă, iară cinstitele sale moaște fură cerute și înapoiate în Grecia, fiind îngropate în Catedrala Buneivestiri din Atena.

Astfel, sfântul patriarh Grigorie al V-lea din satul Demetsana, Peloponez, își jertfi viața pentru Iisus Hristos și pentru întregul popor ortodox din Imperiul Otoman, în Duminica Pașilor, la 10 aprilie 1821.

+ * + * +

Cinstiele moaște ale Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Viața Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Poarta de care a fost spânzurat Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie rămâne închisă până astăzi

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 11 poarta de care a fost spanzurat(Auraă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 8.1(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 12 locuinta unde  a copilarit in satul Demetsana(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Statuia Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie aflată la intrarea Universității din Atena

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 13 statuia sa de la Universitatea din Atena(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sfântul Ierarh Ioan al IV-lea, patriarhul Georgiei (3 martie)

Sf Ier Ioan al IV-lea, patriarhul Georgiei (980-1001) 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Acesta a fost patriarh al Georgiei din preajma anului 980 până în anul 1001.

În cartea patriarhului Vasile al III-lea despre minunile sfântului cuvios Shio (Simeon) se află consemnat faptul că părinții sfântului Ioan nu puteau zămisli copii, pricină pentru care merseră pentru a se ruga fierbinte la îndepărtata mănăstire ridicată pe locul de nevoință al cuviosului părinte Shio, pustnicul din Mgvime.

Sfântul Cuvios Shio sau Simeon pustnicul din Mgvime (pomenit la 7 și 9 mai). Arătarea Maicii Domnului și  Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Sf Cuv Shio sau Simeon din Mgvime, Georgia 1(Sursă: http://images.oca.org/)

Iar nu după multă vreme, primiră un prunc pe care mai apoi îl dăruiră spre a crește mănăstirii sfântului Shio, străveche vatră monahală din Georgia, ridicată pe locul sihăstresc și peștera unde se nevoise cu câteva veacuri în urmă cuviosului părinte.

Cu trecerea vremii, sfântul Ioan spori cu înțelepciunea și nevoința, făcându-se pildă multora. Pentru acesta, fu aflat vrednic a fi așezat pe scaunul patriarhal spre ocârmuirea tuturor ținuturilor Georgiei.

Pentru darul cuvântului primit de la Domnul, fu numit de norod Ioan cel cu gură de aur după numele celui cu gură de aur dintre cei trei sfinți ierarhi ai Bisericii noastre.

+ * + * +

Mănăstirea Sfântului Cuvios Shio sau Simeon din Mgvime, Georgia

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 7(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 1(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 3(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 6(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 2(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Man Sf Cuv Shio din Mgvime, Georgia 5(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Published in: on 3 martie, 2015 at 10:47  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ierarh Gheorghe I, patriarhul Constantinopolului, Turcia (18 august)

7. Sf Ier Gheorghe I, patriarhul Constantinopolului (683) 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

La 18 august, Biserica săvârșește pomenirea sfântului ierarh Gheorghe, patriarhul Constantinopolului.

Pentru viețuirea sa aleasă, Dumnezeu îl învrednici a fi patriarh al Constantinopolului vreme de 5 ani, între 678-683, în vremea împăratului Constantin Pogonatul.

+ * + * +

7. Sf Ier Gheorghe I, patriarhul Constantinopolului (683) 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

7. Sf Ier Gheorghe I, patriarhul Constantinopolului (683) 3.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Published in: on 18 august, 2014 at 06:19  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Sofronie, patriarhul Ierusalimului, Israel (11 martie)

Sf Ier Sofronie, patriarhul Ierusalimului 1

Frescă din veacul al XVI-lea aflată la Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10247.jpg)

Acesta se născu în Damasc din părinți slăviți. Dobândind înțelepciunea lumii, nu se mulțumi cu aceasta, ci porni să afle și să dobândească înțelepciunea cea duhovnicească. În mănăstirea sfântului Teodosie petrecu împreună cu un monah, pe numele său Ioan Moshu, pe care și-l alese dascăl.

Sfântul Ioan Moshu (pomenit tot în ziua de 11 martie)

Sf Cuv Ioan Moshu 1.1

(Sursă: http://www.crestinortodox.ro/sfinti/sfantul-ioan-moshu-138927.html)

Împreună cu dânsul, sfântul Sofronie cercetă mănăstirile și pustnicii Egiptului. El pururi avea în minte cugetul acesta: „Sporește în toate zilele întru înțelepciunea cea duhovnicească”.Toate câte au învățat împreună le așternură în scris, iar mai pe urmă le adunară în carte numită „Limonariu” pe care sfântul Ioan o dedică prietenului său Sofronie.

LimonariuApoi merseră la Roma, unde sfântul Ioan Moshu se mută la odihna cea gătită de Domnul plăcutul Său. Pe patul morții, el îi ceru sfântului Sofronie să-i ducă trupul fie în muntele Sinai, fie în mănăstirea sfântului Teodosie.

Sfântul Sofronie rămase în cetatea Ierusalimului care tocmai fusese izbăvită de asuprirea persană. El fu de față la aducerea din Persia a cinstitei Cruci pe care împăratul Heraclie o purtă pe umerii săi până în sfânta cetate. Bătrânul patriarh Zaharia, întors și el din robie, nu mai trăi mult strămutându-se în sălașul său de Sus. În locul său fu ales patriarh Modest care se mută și el la cele veșnice în anul 634.

După dânsul veni ca patriarh sfântul Sofronie. Acesta păstori Biserica vreme de 10 ani cu negrăită înțelepciunea și râvnă. Se ridică în apărarea Ortodoxiei împotriva ereziei monoteliste pe care o osândi în Sinodul de la Ierusalim, mai înainte de osândirea lui al Sinodul al 7-lea Ecumenic.

El scrise „Viața Sfintei Maria Egipteanca”, alcătui „Rânduiala sfințirii Apei celei Mari” și adăugă alte câteva tropare și cântări în felurite slujbe ale Bisericii.

Când califul Omar al arabilor luă în robie Ierusalimul, sfântul Sofronie îl rugă să cruțe viețile creștinilor, ceea ce acela făgădui în chip mincinos. Când Omar începu pe dată să-i jefuiască și să-i pună la cazne pe creștinii din Ierusalim, sfântul Sofronie se rugă lui Dumnezeu cu lacrimi să-l ia de pe pământ dintre cei vii ca să nu vadă pângărirea locurilor sfinte. Iar Dumnezeu îi ascultă rugăciunea și îl luă la Sine pe robul Său preaiubit așezându-l în cereștile locașuri, în anul 644, de pururea mijlocește pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Sf Ier Sofronie, patriarhul Ierusalimului 2 Ca finicul ai înflorit încasa Domnului, cu buna rodire a cuvântului și cu viața ta cea curată ai îndulcit inimile celor ce cu credință te cinstesc pe tine, ierarhe Sofronie.

Petrecând pe pământ viața îngerilor, părinte, te-ai învrednicit în ceruri de fericirea îngerilor. Și acolo roagă pe Hristos să mântuiască pe toți cei ce te laudă pe tine. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sf Ier Sofronie, patriarhul Ierusalimului 5

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20812.jpg)

Sf Ier Sofronie, patriarhul Ierusalimului 7

(Sursă: http://images.oca.org/)

Sf Ier Sofronie, patriarhul Ierusalimului 6

(Sursă: https://mospat.ru/calendar/)

Published in: on 11 martie, 2014 at 06:59  Comments (4)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei, Egipt (28 februarie)

Sf Sf Mc Proterie, patriarhul Alexandriei 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4093.jpg)

Acesta era presbiter în Alexandria pe vremea când patriarh al Alexandriei era ereticul Dioscor care propovăduia erezia monofizită, învățând că în Hristos este o singură fire, iar nu două firi.

În vremea aceea, pe scaunul împărăției se aflau sfinții împărați Marcian și Pulheria (pomeniți în ziua de 17 februarie).

Bărbatul acesta sfânt și credincios, Proterie, stătu împotriva lui Dioscor și pentru aceasta răbdă multe necazuri.

Tot atunci se ținu și cel de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, unde fu osândită erezia monofizită.

Al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451)

Sf Sf Mc Proterie, patriarhul Alexandriei 3.1 Al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ru/)

Dioscor fu scos din scaunul episcopal și trimis în surghiun, iar sfântul Proterie fu ales în locul său.

Ca un adevărat următor al lui Hristos, el cârmui cu râvnă și dragoste Biserica. Însă ucenicii lui Dioscor nu încetau a face tulburare în Alexandria.

În timpul unei tulburări sângeroase, sfântul Proterie părăsi cetatea cu gândul se a sta o vreme departe de ea. Pe cale i se arătă în vedenie sfântul Isaia proorocul.

Sfântul Prooroc Isaia ( pomenit în ziua de 9 mai)

Frescă din veacul al XVI-lea din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Prooroc Isaia (9 mai) 2.1 fresca din sec XVI Man Dionisiu Athos

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acesta îi spuse sfântului Proterie:

– Întoarce-te în cetate, căci te aștept să te iau.

Sfântul Proterie se întoarse la Alexandria și intră în biserică. Aflând aceasta, ereticii plini de furie năvăliră în biserică, puseră mâna pe patriarh și îl uciseră cu nemilostivire cu ciomegele de trestie pe care le purtau în mâini și care aveau în capete fier ascuțit. Apoi uciseră și pe alți șase oameni care erau cu dânsul. Deci vărsară sânge nevinovat în ziua Sâmbetei celei mari. Apoi, legând trupul cel mort al sfântului Proterie de picioare, îl traseră în mijlocul cetății, bătăndu-i și zdrobindu-i în bucăţi mădularele lui. Iar unii, mai fără de omenie, rupeau trupul lui cu dinţii, ca fiarele şi câinii; apoi, aprinzând un foc mare, îl arseră și îl făcură cenuşă şi praful în vânt îl aruncară. După aceea, arseră și scaunul patriarhal pe care şezuse sfântul Proterie ca și cum era întinat de el, chiar dacă singuri necuraţi erau ei.

Astfel, minunatul păstor al turmei lui Hristos, primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 457.

Sfântul Ierarh Tarasie, patriarhul Constantinopolului, Turcia (25 februarie)

???????????????????????????????

(Sursă: http://www.ruicon.ru/images/iconografy/fresco/Serbia-Dechani/2383.jpg)

Acesta s-a născut la Constantinopol din părinți de neam bun, Gheorghe și Encratia. Trecând prin toată înțelepciunea cărții, primi în palatele împărătești diferite dregătorii, iar pentru înțelepciunea și obiceiul său cel bun ajunse unul din sfetnicii împărătești.

Când începu a împărăți Constantin, fiul lui Leon, cu maica sa Irina, pe când Constantin avea numai 10 ani, era eresul împotriva sfintelor icoane, început de Leon Isaurul. Patriarhul Pavel, care fusese și în vremea pomenitului împărat Leon, încă și după moartea împăratului se temea să mărturisească pe față adevărata credință, pricină pentru care lupta împotriva sfintelor icoane se întărea foarte mult în cetatea Constantinopolului și în părțile dimprejur.

Deci îmbolnăvindu-se, se duse din casa patriarhiei, unde stătuse ca patriarh numai 4 ani, și se retrase în mănăstirea Sfântului Flor unde luă sfânta schimă.

Sfânta împărăteasă Irina (pomenită la 7 august)

Sf imparateasa Irina 2 Pala d’Oro Altarpiece, St Mark’s, Venice

(Sursă: http://tricivenola.files.wordpress.com/)

Sfânta împărăteasă Irina dimpreună cu fiul său Constantin merseră la patriarh și îl întrebară:

– De ce ai făcut asta părinte?

Iar dânsul răspunse:

– Boala mea și așteptarea morții celei grabnice m-au adus să iau acest chip al schimei; iar mai ales tulburarea Bisericii și grozăvia m-au silit să las scaunul patriarhiei. Căci nu se putea să scap de cursele credinței celei rele, de care m-am legat cu limba și cu mâna și de care lucru mă căiesc foarte mult. Să nu lăsați mai mult ca eresul cel urât să pustiască via lui Hristos, în vremea credincioasei voastre împărății. Aveți lucrător iscusit care poate să păzească învățătura cea adevărată a Bisericii.

Împărăteasa îș întrebă:

– De cine grăiești aceasta, părinte?

Răspuns-a patriarhul:

– De Tarasie grăiesc, care este întâiul dintre sfetnicii voștri cei împărătești.

Mergând credincioasa împărăteasă Irina și aflându-l pe Tarasie, deși acesta era în haina mirenească, îi ceru să urce la preaînalta treaptă a patriarhiei. Tarasie însă răspunse:

– Văd iarăși Biserica lui Dumnezeu risipită și despărțită, și cumplit este blestemul și depărtarea de la Biserica lui Dumnezeu. De se va aduna sobor a toată lumea și toți ne vom uni într-o credință, apoi voi primi, deși sunt nevrednic și neiscusit a lua cârmuirea Bisericii.

Auzind aceasta toți, se învoiră, iar sfântul Tarasie se înduplecă a urca pe scaunul patriarhiei.

Deci adunându-se la Niceea cel de-al 7-lea sobor, în care fusese în anul 318 și cel dintâi sinod, veniră 367 de cuvioși părinți. Acesta ținu de la anul 783 la anul 787.

Sinodul al 7-lea ecumenic

Al Saptelea Sinod Ecumenic 5.1

 (Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00004376.jpg)

Astfel, din purtarea de grijă a prea sfințitului patriarh Tarasie și sârguința dreptcredincioasei împărătese Irina, se lepădă eresul luptării contra sfintelor icoane, iar pacea lui Hristos se dărui Bisericii.

Sfântul Tarasie ocârmui bine biserica lui Dumnezeu, apărând pe cei năpăstuiți și ajutând pe cei ce erau în primejdie.

Înfrânarea și postirea lui erau mari de-a pururea, dormind puțin și petrecând în rugăciuni și cugetări duhovnicești întreaga noapte. Nu se odihni pe pat moale, nici nu îmbrăcă haine moi, făcându-se tuturor pildă de smerenie.  Spre cei aflați în nevoie era milostiv, căci hrănea pe cei flămânzi și îmbrăca pe cei goi, cărora și bolniță le făcu și în toate zilele le făgădui hrană din venitul patriarhiei, și singur le slujea lor, iar mai ales în ziua Învierii lui Hristos le punea masa cu mâinile sale.

Ajungând împăratul Constantin la vârsta de 20 de ani, îndemnat de sfetnicii cei răi, o îndepărtă pe dreptcredincioasa împărăteasă Irina, maica sa, de la ocârmuire, împărăți singur și răzvrătindu-se foarte, începu a viețui în necuviință, urând pe soția sa Maria, și păcătuind în taină cu o oarecare Teodotia.

Pentru aceasta, sfântul Tarasie îl mustră cu multe cuvinte pline de înțelepciune pe tânărul împărat care nevoind a asculta povețele, o izgoni pe leguita soție la o mănăstire de călugărițe unde o îmbrăcă în haina monahală cu sila și se însură cu cea zisă mai înainte, care îi era pe de-asupra și rudenie după tată. Iar mijlocitorul la acea nuntă fu un preot oarecare Iosif, econom al Bisericii, fără știrea sfântului patriarh. Pentru aceea, preotul acela fu izgonit mai apoi din Biserică.

Văzând sfântul Tarasie că nu poate cu niciun chip să despartă acea însoțire nelegiuită, ba auzind încă și că împăratul se lăuda că dacă îl va opri de la nuntă, va ridica iară eresul împotriva sfintelor icoane, îl lăsă să petreacă în fărădelegi, ca nu cumva răutate mai amară să vină asupra Bisericii.

Și mâniindu-se împăratul asupra patriarhului, îi făcea diferite supărări, iar sfântul le răbda pe toate, împlinind mai departe cele cuvincioase rânduielii sale celei păstorești. Iar pe împărat l-a ajuns pedeapsa lui Dumnezeu, căci după câtăva vreme maica lui Irina, văzând viața lui cea rea și dorirea lui de a ridica iarăși luptă împotriva sfintelor icoane, sfătuindu-se cu cei mai de frunte boieri, îl apucă de fiul săi și îl închise în palatul în care îl născuse, poruncind să îi scoată ochii, precum și el făcuse la trei unchi ai săi și frați ai tatălui său. Primind astfel de pedeapsă, împăratul muri de durere. Iar Irina însăși luă iarăși sceptrul împărăției îndreptând toate cele răzvrătire de fiul său.

Iar sfântul Tarasie petrecu în pace și liniște, bine păscând turma lui Dumnezeu. În toate zilele de la sfințirea sa ca arhiereu, săvârșea dumnezeiasca Liturghie și niciodată nu o lăsa, chiar și în boală fiind.

Ajuns la adânci bătrâneți și cuprins de boală, în chip pașnic și cu fața luminoasă își dădu sufletul în mâinile Domnului căruia Îi slujise cu credincioșie întreaga viață, din care 22 de ani ca patriarh. Plângându-l toți, îl îngropară în mănăstirea zidită de dânsul în Bosfor, de unde începu a dărui tămăduiri tururor celor ce se apropiau de mormântul său. Încă și mulți luând untdelemn din candela ce veghea la mormânt  și ungându-se cu dânsul dobândeau tămăduire.

+ * + * +
Sf Ier Tarasie, patriarhul Constantinopolului 3.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Revărsându-se râurile harurilor Duhului astăzi, la pomenirea ierarhului lui Hristos, adapă cugetele credincioșilor și spală patimile și spurcăciunile sufletelor.

Ca un chip însuflețit și ca un stâlp viu al faptelor bune și al credinței, stând de față, strigi neîncetat cu faptele și cu cuvintele, înțeleptule, și pe toți credincioșii îi îndemni să te urmeze. Pentru aceea și ei uitându-se la tine, te cinstesc cu pomenire nepieritoare. (din Canonul sfantului ce se citește la Utrenie)

Ca un soare mare, cu strălucirile dogmelor și ale minunilor, luminezi totdeauna plinirea lumii, tăinuitorule al celor cerești, preafericite Tarasie. (Condacul Sfântului)

Cu dumnezeieștile străluciri ale darurilor, preaînțelepte Tarasie, luminezi Biserica lui Hristos, propovăduitorule al Dumnezeirii. Că supunând, părinte, ceea ce este mai rău celui mai bun, te-ai arătat dumnezeiască oglindă a preaslăvitei Dumnezeiri, Celei în trei Lumini, de la Care luminându-te, luminezi toată lumea, ierarhe. (Luminânda Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Viața sa poate fi aflată în

Vietile Sfintilor februarie

+ * + * +

Sf Ier Tarasie, patriarhul Constantinopolului 4

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4085.jpg)

Sf Ier Tarasie, patriarhul Constantinopolului 5.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10392.jpg)

Sf Ier Tarasie, patriarhul Constantinopolului 1

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4232.jpg)

Sf Ier Tarasie, patriarhul Constantinopolului 2

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4087.jpg)

Sf Ier Tarasie, patriarhul Constantinopolului 6 si Sf Ier Mitrofan

Sf Ier Tarasie, patriarhul Constantinopolului 6.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 25 februarie, 2013 at 10:31  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Aducerea moaştelor Sfântului Ierarh Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (27 ianuarie)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3987.jpg)

Pomenirea acestui mare luminător al Bisericii se săvârşeşte la 13 noiembrie şi la 30 ianuarie, dar în această zi Biserica serbează aducerea cinstitelor sale moaşte din satul Comani, Georgia, unde a trecut la cele veşnice în surghiun, la Constantinopol, de unde păstorise Biserica lui Dumnezeu.

La 30 de ani de la fericita sa adormire, patriarhul Proclu ţinu o predică întru pomenirea părintelui său duhovnicesc. Această predică într-atât aprinse dragostea şi pocăinţa poporului şi a împăratului Teodosie cel Mic faţă de acest mare sfânt ierarh încât cu toţii au dorit aducerea cinstitelor sale moaşte de la Comana la Constantinopol.

Se spune că racla cu sfintele moaşte nu a putut fi clintită de la locul ei până ce împăratul nu a scris o scrisoare sfântului Ioan Gură de Aur însuşi în care îl ruga cu lacrimi să o ierte pe mama sa, Eudoxia, cea care îl urâse şi îl izgonise pe sfântul ierarh, iar de la moartea ei, mormântul ei se cutremura făcând spaimă neasemănată celor ce priveau. Tot în acea scrisoare, fiul împărătesei izgonitoare îl ruga pe sfântul să binevoiască şi să se întoarcă la Constantinopol, scaunul său patriarhal. Când această scrisoare de pocăinţă se puse pe raclă, îndată aceasta se făcu foarte uşoară şi se putu aduce la Constantinopol.

În călătoria spre Constantinopol, săvârşită cu alai mare, cu psalmi, făclii şi tămâieri, mulţi dintre cei bolnavi care se atingeau de ea căpătau pe dată vindecare. Când cinstitele moaşte intrară în Constantinopol, atunci împăratul luându-şi de cap coroana împărătească,îngenunche şi ceru milă şi iertare pentru mama sa:

– Iartă, o, sfinte al lui Dumnezeu, fărădelegea aceleia care te-a nedreptăţit, milostiveşte-te spre dânsa, o, preamilostive; şi precum când trăiai tu, ai împrăştiat şi ai izgonit departe de fiii tăi patima pomenirii de rău cu toată puterea, astfel şi acum, urmând adâncul nepomenirii de rău, iartă fărădelegea maicii mele; şi ca semn că te-ai milostivit spre dânsa şi ai iertat-o, fă să înceteze tremurarea mormântului.

Astfel rugându-se binecredinciosul împărat, din milostivirea sfântului ierarh, se opri cutremurul mormântului Eudoxiei.

Cînd sfântul fu adus în Biserica celor Doisprezece Apostolicu multă cinste, fu aşezat pe scaunul patriarhal, strigând toţi către bunul păstor:

– Ia-ţi scaunul tău sfinte.

Iar trupul fără suflare al sfântului păstor, deschizându-şi gura sa, zise:

– Pace tuturor, dragoste şi milă să fie la tot poporul şi Eudoxiei iertare!

Aducerea cinstitelor moaşte ale sfântului loan Gură de Aur la Constantinopol se întâmplă în anul 438.

+ * + * +

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

Ca un cer luminos al Bisericii, părinte Hrisostom, îndurând apusul preaaspru al surghiunului, din nou te arăţi astăzi făpturii, bucurându-te, ca un cer neapus. Înfloreşti, înţeleptule, împodobit cu stelele minunilor; porţi pe Hristos ca pe un Soare al dreptăţii, care luminează acum cu făclii întoarcerea ta. Pentru aceasta strigăm; preaînţeleptule Hrisostom preastrălucite, grai de lumină, roagă-te să se mântuiască şi să se lumineze sufletele noastre.  (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Sicriul tău, Gură de Aur, izvorăşte în lume, ca un vas cu miresme, miruri dumnezeieşti de minuni şi curgerile tămăduirilor umple de mireasmă sufletele celor ce te cinstesc pe tine. Că îmbogăţit fiind cu miresmele cele fără de materie ale darurilor lui Hristos, dăruieşte bună mireasmă celor ce aleargă la el cu credinţă. Pentru aceasta bucurându-ne de preacinstitele şi sfintele tale moaşte, cu credinţă cerem să se dea sufletelor noastre mare milă. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

+ * + * +

Racla unde au odihnit moaştele Sfântului Ioan Gură de Aur vreme de 30 de ani, în Biserica Sf. Vasilisc din Comani

(Sursă: http://cyxymu.livejournal.com/532425.html)

+ * + * +

(Sursă: http://www.ruicon.ru/arts-new/prorisi/7×3-dtl.php)

(Sursă: http://www.pravenc.ru/data/855/468/1234/i400.jpg)

(Sursă: http://tula.kp.ru/f/12/image/29/84/488429.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://ruicon.ru/images/iconografy/fresco/Serbia-Pech%20Patriarshia/9-1.Ioann.jpg)

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

Broderie de pe un epitrahil din veacul al XVI-lea aflat la Mănăstirea Iviron din Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

+ * + * +

Mănăstirea Sf. Ioan Gură de Aur din Comani, Georgia

Biserica Sf. Mucenic Vasilisc unde Sf. Ioan Gură de Aur a primit ultima dată Sfânta Împătăşanie înaintea plecării sale la Domnul şi unde au odihnit cinstitele sale moaşte vreme de 30 ani, până la trămutarea lor la Constantinopol

În apropiere de mănăstire, sus în munţi, a fost ascuns, iar mai apoi aflat, capul Sf. Ioan Botezătorul, icoana şi basorelieful amintesc de aceasta

(Sursă: http://cyxymu.livejournal.com/532425.html)

+ * + * +

Biserica mănăstirii Sf. Ioan Gură de Aur este închinată Sf. Mucenic Vasilisc, pomenit la 22 mai. Acesta mărturisind fără clintire dreapta credinţă,fu osândit la moarte de către romani. Dorinţa lui era să îşi ia rămas bun de la oraşul său natal, Comani, mai înainte de plecarea sa din lumea aceasta. Pentru ca această dorinţă să fie împlinită, chinuitorii îl puseră să poarte încălţări grele de cupru care înăuntru erau pline de cuie. Astfel îşi săvârşi sfântul mucenic ultima călătorie către satul său iubit, răbdând durerile grozave ale fiecărui pas săvârşit, în tăcere şi rugăciune.

Mormântul Sf. Mucenic Vasilisc, aflat în apropierea mănăstirii

(Sursă: http://cyxymu.livejournal.com/532425.html)

Sfântul Mucenic Vasilisc

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0408/s0408003.jpg)

+ * + * +

În partea de sus a imaginii, locul aflării capului Sf. Ioan Botezătorul

(Sursă: http://cyxymu.livejournal.com/532425.html)

+ * + * +

(Sursă: http://cyxymu.livejournal.com/532425.html)

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul sau de Nazianz, arhiepiscopul Constantinopolului (25 ianuarie)

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Rublev_grigoriy_bogoslov.jpg)

+ * + * +

Din evlavia şi osteneala vrednice de laudă pentru Sfântul Grigorie Teologul:

http://www.sfgrigoriedenazianz.ro/ (clic aici)

+ * + * +

Smerita plecare la Domnul a Sfântului Grigorie Teologul

„În chilioara putnicească, noaptea a trecut plină de bucurie de taină, ivită în adâncul sufletelor. De cu seară, cei doi ciobani ieşiseră şi, cu osteneală, deschiseseră cale în faţa uşii chilioarei. Dăduseră deoparte zăpada, ca să se poată ieşi din chilie. Apoi stătuseră toţi în jurul bătrânului. Erau sfârşiţi de osteneală, dar nimeni nu cuteza să lase din ochi chipul luminos al bătrânului. Au fost ceasuri de tainică bucurie duhovnicească. Noapte plină de minune! Doar să-l vadă, la lumina puţină a opaiţului… […] Câtă cuvioşie, câtă sfinţenie oglindea! Toţi erau străpunşi sufleteşte şi lăcrimau. Cei cinci plânseseră în tăcere noaptea întreagă. Plânseseră, de vreme ce nicăieri nu se ştia că marele Teolog se află în pragul marii treceri, în pragul veşniciei. Şi îl va trece pe tăcute, însoţit de lacrimile a doi monahi, a doi păstori şi ale unui truditor al pământului. El, ce cutremurase întreaga lume, zdrobind fiara cumplită a arianismului, cel ce dărâmase din temelii apolinarismul şi rătăcirea pnevmatomahilor, cel ce războise pe cei tari şi înviase Ortodoxia, o înălţase şi o întărise, în cetatea de scaun a împărăţiei lumii acesteia şi pretutindeni, se stingea într-o colibă pustnicească, troienită de belşugul albului zăpezii, în tăcere. […]

Iar marelui Teolog îi stăteau alături doar cinci oameni. Doi urmau să plece. Poate or găsi vreun preot… Altfel, nu avea cine să-i citească!

[…]

Răsuflarea abia i se mai făcea simţită. Chipul, fruntea, încă şi mai luminoase, încă şi mai dulci, te mângâiau, te purtau în rai. […]

Nu ştiu cum s-au petrecut lucrurile, dacă au mai apucat cei doi să-i aducă preot bătrânului sau dacă bătrânul le-a luat-o înainte, trecând pragul veşniciei. Nu ştim, de asemenea, în ce zi şi-a dat bătrânul duhul. Trebuie însă să fi fost în a douăzeci şi cincea zi a lui ianuarie, când Biserica îi cinsteşte pomenirea. Lumea – Răsăritul şi Apusul – n-au ştiut nimic.”

(Stelianos Papadopoulos, „Vulturul rănit. Viaţa Sfântului Grigorie Teologul”)

+ * + * +

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/c/ce/Rublev_grigoriy_bogoslov.jpg)

De paharul înţelepciunii apropiind cinstita ta gură, părinte Grigorie, ai sorbit dumnezeiasca apă a teologiei şi ai împărţit-o credincioşilor din destul; ai astupat curgerea eresurilor celor pierzătoare de suflet şi pline de hulă. Că Duhul Sfânt te-a aflat pe tine ca pe un cârmuitor, care împinge înaintea sa şi face să fugă, ca nişte suflări de vânturi, năvălirile hulitorilor, vestind Treimea, întru unimea Fiinţei. (Dintre Stihirie Sfântului ce se cântă la Utrenie)

Alăutei Duhului, secerătorului eresurilor şi îndulcirii ortodocşilor; celui socotit al doilea după cel ce s.a rezemat de pieptul Stăpânului, celui ce a ajuns martor văzător cu ochii săi ai dogmelor Cuvântului; înţeleptului arhipăstor, noi fiii Bisericii, cu cântări teologice să-i grăim: tu eşti păstorul cel bun, care ca şi învăţătorul Hristos te-ai dat pe tine însuţi, Grigorie, pentru noi; şi împreună cu Pavel te veseleşti şi te rogi pentru sufletele noastre. (Dintre Stihirie Sfântului ce se cântă la Utrenie)

+ * + * +

Troparul Sfântului Ierarh Grigorie Teologul  (video, clic aici)

Acatistul Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (text, clic aici)

+ * + * +

Viaţa Sfântului Grigorie Teologul poate fi aflată în

sau

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/ianuarie/01-25-sf_ierarh_grigorie_teologul.html (clic aici)

+ * + * +

+ * + * +

+ * + * +

(Sursă: http://iconexpo.ru/pics/1_1323.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/sv-561)

Pictogramă din Mineiul rus pe ianuarie de la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0561/s0561006.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0561/s0561003.jpg)

Icoană înfățișând sfinții zilelor 22-25 ianuarie, din veacul al XIV-lea, restaurată, aflată la Oxford, Anglia

(Sursă: http://www.ruicon.ru)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0561/s0561002.jpg)

Published in: on 25 ianuarie, 2012 at 00:43  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,