Sfântul Nou Mucenic Pavel Rusul, Constantinopol, Turcia (3 aprilie)

Sf Mc Pavel Rusul (1683) 1(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

Multă vreme tătarii din Crimeea năvăleau an de an în ținuturile Rusiei și Ucrainei după robi. Într-o asemenea năvălire din veacul al XVII-lea a fost prins și un tânăr rus pe nume Pavel care fu vândut unei familii creștin-ortodoxe.

După ce își sluji cu credință stăpânul câțiva ani, fu slobozit. Deci sfântul Pavel se căsători cu o fată care fusese luată și ea cândva roabă și apoi slobozită. Amândoi locuiau în cetatea Constantinopolului.

Curând după căsătoria lor, sfântul Pavel se îmbolnăvi de epilepsie, care se înrăutățea din ce în ce mai mult. Astfel, prietenii și vecinii hotărâră să-l ducă în biserica Născătoarei de Dumnezeu numită Mouglouniou pentru a se tămădui. Sfântul Pavel însă nu voia să meargă, însă ei hotărâră să-l ducă cu orice preț.

Pe drum se întâlniră cu niște musulmani care-i întrebară unde merg. Sfântul Pavel se folosi de acea întâlnire ca să strige că este musulman. Musulmanii auziră, însă nu făcură nimic. Mai tâziu însă, după ce se gândiră, hotărâră că trebuie să vină în ajutorul omului care strigase că este musulman și era dus la biserică de către creștini ortodocși ca să-l împiedice să facă așa cum voia, pretinzând că este bolnav la cap.

Unul dintre musulmani hotărî că cel mai bine era să-i spună situația fratelui lor musulman marelui vizir Kara Mustafa care, auzind acestea, se mânie cumplit poruncind ca Pavel să fie adus la el.

Însă înainte ca oamenii vizirului să-l găsească pe sfântul Pavel, cineva îi înștiință pe preoții de la biserica în care se afla acesta și acesta fu scos din biserică pentru ca sfântul locaș să nu fie nimicit sau luat de musulmani pe motiv că ar fi adăpostit un musulman. Însă oamenii vizirului sosiră înainte ca ei să poată face ceva și arestară pe preoții bisericii, ducându-i împreună cu sfântul Pavel la marele vizir.

Acesta, văzându-l pe sfântul Pavel, îl întrebă dacă este musulman. Iară acesta răspunse că nu este. Însă musulmanii ce povestiseră întâmplarea stăruiră zicând că el însuși spusese că este musulman. Sfântul Pavel însă îi învinui că mint.

Când marele vizir îl întrebă pe sfântul Pavel de ce îl duseseră creștinii la biserică, el răspunse nu l-au dus acolo, ci acasă fiindcă avea o boală care trebuia îngrijită. Dar pe lângă aceasta el stăruia că nu este musulman, ci creștin ortodox.

Marele vizir îi aminti lui sfântului Pavel că avea mărturii sub jurământ de la martori care îl auziseră zicând că este musulman. Deci el avea de ales: fie se făcea musulman, fie avea să fie dat morții. Întâia alegere era însoțită de bogăție, iar cealaltă de cazne și moarte.

Soția sfântului Pavel, care-și însoțise bărbatul la marele vizir, îl încuraja să se țină tare, zicând:

– Nu te teme, soțul meu, ci să stai tare în credința lui Hristos, căci paharul morții ține doar o clipită, după care te vei veseli și te vei bucura împreună cu mucenicii lui Hristos.

Adăugă apoi:

– Nu m-am gândit niciodată că voi fi soție de mucenic.

Auzind spusele femeii, marele vizir întrebă cine era și ce spusese. Unul dintre musulmani care înțelegea rusa îi spuse că îl încuraja să stea neclintit în credința sa creștin-ortodoxă. Vestea aceasta îl mânie pe marele vizir care porunci ca soția lui Pavel să fie dusă la curte și biciuită. Iar pe sfântul Pavel îl trimise la închisoare.

După 3 zile, sfântul Pavel fu adus iară dinaintea marelui vizir care îl ispiti iară cu răsplăți să se facă musulman, altfel va fi osândit la moarte. Însă sfântul Pavel rămase tare în credința sa în Iisus Hristos.

Văzând că nu izbutește cu niciun chip, marele vizir Kara Mustafa îl osândi la moarte, în Hipodromul din cetatea Constantinopolului tăindu-i-se capul sfântului Pavel.

Astfel sfântul Pavel Rusul se jertfi pentru dragostea lui Iisus Hristos în cetatea Constantinopolului la 3 aprilie, în Vinerea Mare a anului 1683.

+ * + * +

Viața Sfântului Mucenic Pavel Rusul poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos+ * + * +

Hipodromul din Costantinopol, gravat de Onufrio Panavinio în anul 1600

Hipodromul din Costantinopol, gravat de Onufrio Panavinio, 1600 1.1(Sursă: http://www.roger-pearse.com/)

Published in: on 3 aprilie, 2015 at 09:54  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei cu dânsul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia (10 martie)

Sfântul Mucenic Codrat

Sf Mc Codrat din Corint, Grecia 1.1

Miniatură dintr-un Minei pe tot anul din prima jumătate a veacului al XVI-lea aflată la Muzeul Recklinghausen, Germania

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7503.jpg)

În vremea unei persecuţii împotriva creştinilor, în veacul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina fugi din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo născu un fiu, Codrat, după care ea își dădu sufletul în mâinile Domnului. Prin putarea de grijă a Domnului, copilul fu ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.

Sfântul Codrat îşi trăi copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el cunoscu nişte creştini de la care învăţă despre adevărata credinţă. Codrat studie gramatica şi arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi gândul la Dumnezeu. Anii treceau şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent şi mulţi alţii.

Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason sosi la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, sfântul Codrat vorbi în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care fu supus torturii. În ciuda suferinţelor inumane, el îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.

Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, îi aruncă pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu se atinseră de ei. Atunci, Iason porunci să-i lege de picioare la trăsuri şi să-i tragă prin tot oraşul şi mulţi oameni din mulţime aruncau în martiri cu pietre. În cele din urmă aceştia fură condamnaţi la decapitare cu sabia. La locul execuţiei, aceştia cerură puţin răgaz pentru rugăciune şi unul câte unul îşi plecară capetele sub sabie.

Sf Mc Codrat din Corint si cei cu dansul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4177.jpg)

Ucenicii sfântului Codrat care mai rămaseră în viață, suferiră şi ei pentru Hristos: un alt Dionisie fu înjunghiat noaptea; Victorin, Victor şi Nichifor fură zdrobiţi într-o presă mare de piatră; lui Claudiu i se tăiară mâinile şi picioarele; Diodor fu aruncat în foc; Serapion fu decapitat, iar Papiu şi Leonid fură înecaţi în mare. Urmând pilda lor, multe femei creştine aleseră să sufere de bună voie pentru Hristos.

+ * + * +

Sfeșnicul cel cu șase lumini al mucenicilor Tăi, Doamne, cu untdelemn tainic fiind adăpat a împuținat noaptea închinării la idoli și a luminat pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Fără învăluire ați trecut norul chinurilor, mucenicilor, și ați dobândit liniștea cea de sus, făcându-vă limanuri și solitori preafierbinți pentru credincioși.

Racla moaștelor tale, Codrat, ca un vas duohnicesc purtător de mir, izvorăște miruri de tămăduiri, care îndepărtează mirosul urât al patimilor și ard, cu dumnezeiasca pronie, taberele demonilor.

Ca niște ziduri întărite a dobândit Corintul moaștele voastre cele cinstite și ca o casă de sănătate fără de plată biserica voastră, în care oricine vine cu credință scapă de dureri și de patimi. 

Rănile voastre cele mucenicești împrăștie mireasmă plină de har și sângele vostru varsă izvoare prin dumnezeieascul Duh și vindecă patimile sufletelor; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm.

Toți prăznuim pătimirea voastră ca pe o zi de sărbătoare, purtătorilor de chinuri; căci, întru aceasta cununa nestricăciunii primind vă faceți fii ai luminii și ai zilei, dănțuind în jurul scaunului Împăratului tuturor. (Din Canonul Sfinților ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sfântul Mucenic Codrat. Miniatură dintr-un Minei rusesc pe martie de la începutul veacului al XVII-lea

Sf Mc Codrat din Corint, Grecia 2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7504.jpg)

Published in: on 10 martie, 2014 at 08:44  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu, Egipt (7 martie)

Sf Cuv Pavel cel Simplu 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/20/20067.jpg)

Acest sfânt părinte Pavel, numit cel simplu, era plugar, un om cu totul de rând, dar lipsit de răutate şi de prefăcătorie, ca nimeni altul. Avea însă o soţie înrăutăţită şi desfrânată, fără ca el să ştie lucrul acesta multă vreme.

Într-una din zile, venind el de la ţarină pe neaşteptate, în afară de vremea obişnuită, aşa cum se întâmplă câteodată, găsi pe soţia lui necinstindu-i casa cu un bărbat străin. Atunci zâmbind plin de blândeţe le zise:

– Bine, bine, nu-mi pasă de ce faceţi, martor iau pe Iisus Hristos; de acum înainte nu vreau să o mai văd înaintea ochilor; a ta să fie şi ea şi copiii ei, iar eu mă voi duce şi mă voi face monah.

Şi îndată lăsând toate şi bine rânduindu-le, plecă la sfântul Antonie cel Mare.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare (17 ianuarie)

Sf Cuv Antonie cel Mare (17 ianuarie) 2.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Și bătând la uşa acestuia, sfântul Antonie ieşi şi îi zise:

– Cine eşti, frate, şi ce cauţi aici?

Iar dânsul răspunse:

– Sunt un străin şi am venit la tine să mă fac monah.

Iar sfântul îi zise:

– Bătrân fiind de şaizeci de ani, nu poţi să te faci monah şi nici să înduri necazurile şi strâmtorarea pustiului. Mai degrabă du-te la chinovie; acolo ai să găseşti din belşug cele necesare trupului şi vei putea să petreci fără prea multă oboseală cu cei de acolo. Căci fraţii vor ajuta neputinţa ta, fiindcă eu stau singur şi mănânc doar la cinci zile o dată şi atunci chiar rămânând mai mult flămând.

Însă sfântul Pavel nu suferea să audă acestea de la bătrân, ci se sârguia să rămână împreună cu el. Şi neputând să-l alunge, închizând uşa colibei, sfântul Antonie îl lăsă afară timp de 3 zile, neieşind ca să-l vadă. Iar Pavel rămase flămând şi nu se depărtă. În ziua a patra însă sfântul având trebuinţă neapărată să iasă afară, deschizând uşa şi găsindu-l pe Pavel lângă uşa colibei, îi zise:

– Du-te, bătrâne, de aici, nu mă sili, căci nu poţi să rămâi împreună cu mine.

Dar Pavel îi răspunse:

– Îmi este cu neputinţă să mă duc într-altă parte.

Atunci sfântul văzându-l că nu are nici traistă, nici pâine, nici apă, nici vreun lucru oarecare, îi zise:

– Dacă vei da dovadă de ascultare şi vei împlini fără lenevire şi fără murmur cele ce vei auzi de la mine, vei putea şi aici să te mântuieşti; dar dacă nu vei face acestea, pentru ce atunci te mai oboseşti şi nu te întorci acolo de unde ai venit?

Iar Pavel răspunzând zise:

– Toate câte îmi vei spune, cu râvnă le voi face.

Şi sfântul îi zise:

– Ridică-te deci şi roagă-te, până mă voi duce înăuntru, ca să-ţi aduc de lucru.

Fericitul Antonie intrând în peşteră, îl supraveghea printr-o mică ferestruică; şi Pavel stătu nemişcat la rugăciune o săptămână întreagă, fiind ars de arşiţa soarelui. După aceasta, sfântul Antonie ieşind afară şi luând ramuri de finic, îi zise:

– Ia şi împleteşte din ramurile acestea, aşa cum mă vezi că împletesc eu.

Şi bătrânul împleti până la al nouălea ceas un şirag de cincisprezece stânjeni, cu multă osteneală. Însă sfântul îi zise:

– Rău ai împletit! Desfă ce-ai împletit şi împleteşte din nou.

Şi Pavel stătu nemâncat timp de 7 zile. Sfântul Antonie făcea acestea pentru ca Pavel să se nemulţumească şi să plece de acolo. Însă, Pavel, despletind şiragul cu îndelungă-răbdare şi cu osârdie şi împletindu-l din nou cu multă luare aminte, fără să cârtească şi fără să se tulbure, uimi pe sfânt. Pentru aceasta, către apusul soarelui, atins adânc fiind de purtarea lui Pavel, îi zise:

– Bătrânelule, vrei să mâncăm o bucată de pâine?

Iar Pavel răspunse:

– Cum crezi, părinte!

Şi lucrul acesta îl înmuie iarăşi pe sfântul şi punând masa, aşeză pe ea patru bucăţi de pâine, de câte şase uncii fiecare (aproape 200 grame) şi înmuie pentru dânsul una, iar pentru bătrân trei. Şi sfântul Antonie începând un psalm, ca şi întru acesta să-l încerce pe Pavel, îl cântă, repetându-l de două ori. Iar Pavel cu mai multă osârdie se ruga împreună cu sfântul. Apoi, sfântul îi zise lui Pavel:

– Stai la masă şi ia aminte să nu te atingi de cele puse înainte.

Şi îndeplinind şi această poruncă, sfântul îi zise:

– Acum ridică-te, fă-ţi rugăciunea şi culcă-te.

Iar acela neatingându-se câtuşi de puţin de hrană, făcu ceea ce i se poruncise. Către miezul nopţii, sfântul Antonie ridicându-se pentru rugăciune, sculă şi pe Pavel şi prelungi rugăciunea până la ceasul al nouălea din zi. Când se făcut seară, sfântul Antonie luându-şi înainte o bucată de pâine, de alta nu se mai atinse. Iar Pavel, mâncând încet mai avea încă din pâinea din care mânca. După ce mâncă toată bucata de pâine, Antonie îi zise:

– Bătrânule, mai mănâncă şi altă bucată de pâine.

Însă Pavel îi răspunse:

– Dacă vei mânca şi tu, atunci şi eu voi mânca.

Sfântul Antonie zise:

– Mie îmi este de ajuns pentru că sunt monah.

Dar Pavel zise:

– Pentru că şi eu vreau să ajung monah, îmi este de ajuns şi mie.

Iar după ce adormiră puţin, sculându-se începură din nou să cânte. Când se făcu ziuă, îl trimise să umble în pustiu şi să se întoarcă abia după trei zile. După ce făcu şi aceasta, venind nişte fraţi la sfântul Pavel căuta să vadă ce trebuie să facă. Şi sfântul îi zise:

– Slujeşte pe fraţi în tăcere şi să nu guşti nimic, până ce vor pleca.

Şi trecură zile fără ca Pavel să guste ceva. Iar fraţii îl întrebau:

– Pentru ce nu vorbeşti?

Şi, pentru că el nu răspundea, sfântul îi zise:

– Vorbeşte fraţilor.

Iar el începu să vorbească.

Într-una din zile aducând cineva sfântului un urcior cu miere, sfântul Antonie vărsă mierea pe pământ. După ce făcu aceasta, sfântul zise lui Pavel:

– Adună mierea strop cu strop şi vezi ca nu cumva ceva din ea să rămână fără să poată fi folosită.

Şi făcând aceasta nu se tulbură şi nu se schimbă câtuşi de puţin.

O altă dată îi porunci sã scoată apă şi toată ziua să o verse fără de folos.

Şi altădată, iarăşi, desfăcându-i îmbrăcămintea, îi porunci să şi-o coasă cu îngrijire la loc. Când sfântul îl văzu că săvârşeşte fără şovăială, fără murmur şi fără să fie împiedicat de ceva tot ceea ce-i porunceşte, îi zise:

– Uite, frate, dacă poţi să faci în fiecare zi aşa, atunci să rămâi cu mine; iar dacă nu, du-te de unde ai venit!

Şi Pavel îi zise lui:

– Dacă mai ai şi altele să-mi arăţi, nu ştiu dacă le voi putea face, dar toate cele pe care le-am văzut până acum, pe toate cu uşurinţă le fac.

O astfel şi atât de mare ascultare şi umilinţă dobândi fericitul Pavel, încât primit har împotriva demonilor ca să-i alunge pe dânşii. Iar marele Antonie, încredinţându-se despre el, îl ţinu cu sine o vreme oarecare. Apoi, făcându-i o chilie îl aşeză în ea, ca să cunoască toate vicleşugurile demonilor şi să se lupte acolo cu ei. Deci, petrecând un an întreg în singurătatea lui şi dovedindu-se a fi făcător de minuni şi slujind cu vrednicie lui Dumnezeu, se mută după aceea către cereştile locaşuri.

+ * + * +

Despre Sfântul Cuvios Pavel cel Simplu aflăm în

Patericul egiptean 1

sau

Patericul egiptean 2

+ * + * +

Sf Cuv Pavel cel Simplu 3.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9134.jpg)

Sf Cuv Pavel cel Simplu 4

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/16/16251.jpg)

Published in: on 7 martie, 2014 at 07:52  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Israel (4 martie)

Sf Mc Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Grecia 1.1

Frescă din anul 1547 afltă în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9136.jpg)

Sfinții Pavel și Iuliana erau frați de sânge în cetatea Ptolemaida sau Ptolemais, aflată în nordul Israelului de astăzi.

Aceștia fură munciți cu cruzime de către împăratul Aurelius, fiind strujiți, apoi aruncați într-o căldare cu smoală clocotită, așezați pe paturi de fier încinse. Văzând că nimic nu pătimesc, împăratul porunci să-i arunce în temniţă, punându-le lemne grele pe grumazul lor și obezi la picioare. Apoi cu lanţuri legându-le mâinile, încă şi piroane ascuțite făcute în chipul scaiului celui ascuțit cu ghimpi, care crește pe câmp, porunci să le aştearnă pe sub ei în temniță, și să-i pună pe acelea ca să nu aibă cât de mică ușurare în dureri, ci mai mult să se muncească pe piroanele care împungeau coastele lor. Porunci să-i păzească cu dinadinsul, ca să nu vină vreun creștin la dânșii să le dea mâncare sau băutură. Însă la miezul nopții veni un înger al Domnului acer atingându-se de legăturile lor pe dată se sfărâmară  iar rănile lor se tămăduiră. Și pe dată se făcură văzute două paturi așternute și o masă încărcată cu toate bunătățile. Îngerul zise către dânșii:

– Odihniți-vă pe paturi și primiți hrana pe care v-a trimis-o vouă Iisus Hristos.

Iar sfinții mucenici Pavel şi Iuliana, şezând pe paturi și luând pâine în mîâni, își ridicară ochii în sus și mulțumiră lui Dumnezeu; apoi mâncară și băură cele primite de la Dumnezeu și se întăriră. Cei ce se aflau întemnițați cu sfinții mucenici mult de minunară de cele văzute și se făcură și ei părtași la masa îmbelșugată.

În ziua următoare, fiind iară înfățișați dinaintea împăratului și arătându-se neclintiți, fură legați goi pe lemne și strujiți cu unghii de fier. Iară sfinții se rugau:

– Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Dumnezeului Celui viu, Cela ce ești lumină nestricată creștinilor, arată-ne fața Ta și ajută-ne; nu ne lăsa pentru numele Tău cel sfânt!

 Mîntuitorul le ușură chiar acolo durerile lor, fiind înaintea lor nevăzut, și sfinții nu simțeau muncile.

Atunci unul din chinuitori pe nume Stratonic, nemaiputând răbda priveliștea îi strigă împăratului:

– Aureliane, pentru ce ai ridicat o muncire nedreaptă ca aceasta asupra creştinilor? Ce rău ţi-au făcut oamenii care slujesc adevăratului Dumnezeu, ca să pătimească chinuri cumplite ca acestea? Au doar pentru aceea că cinstesc pe Hristos, Stăpânul tuturor?

Apoi ridicându-şi ochii la cer, Stratonic văzu feţele sfinţilor mucenici celor spânzuraţi la mucenicie, ca nişte feţe de îngeri ai lui Dumnezeu. Apoi îndată făcându-și emnul Crucii, se repezi spre necuratul altar idolesc ce era făcut acolo, pe care îl răsturnă şi-l călcă în picioare strigând:

– Iată şi eu sunt creștin! Fă cu mine ce voieşti, tiranule!

Iar Aurelian, mâniindu-se, porunci să i se taie capul.

Toată ziua aceea sfinții Pavel și Iuliana fură munciți și nu slăbiră în chinuri. Apoi, către seară, porunci să fie aruncați în temniță de unde în aceeași seară scoțându-i porunci să-i închidă în baie și, chemând descântători și fermecători și pe cei ce știu a fermeca vietățile, le porunciră să le aducă pe toate câte le-ar avea mai cumplite: vipere, aspide și șerpi cu coarne și să le închidă pe acelea în baie, împreună cu mucenicii. Și petrecură sfinții închiși împreună cu jivinele în baie 3 zile și 3 nopți, iar în a 4-a noapte trimise Aurelian ca să se înștiințeze, dacă Pavel și Iuliana sunt mâncaţi de jivine. Când se apropiară de ușă, auziră pe sfinți cântând psalmi și preamărind pe Dumnezeu. Apoi suindu-se pe zidul băii și, printr-o ferestruică pe deasupra uitându-se, văzură înăuntru lumină strălucind și pe sfântul Pavel împreună șezând cu sora sa, sfânta Iuliana, iar pe îngerul lui Dumnezeu stând lângă dânșii și nelăsând jivinele să se apropie de sfinți. 

Întrebându-i împăratul cu ce putere săvârșirseră cele ce le văzuse și primind răspunsul sfântului Pavel care mărturisi credința cea dreaptă, acesta porunci să fie bătut peste obraz cu vergi de plumb.

Apoi porunci să aprindă foc și să aducă 14 beţe de fier și în foc să le pună. Apoi să-i lege dinainte mîinile şi picioarele şi un par de fier să pună printre mîini şi printre picioare şi să-l înfigă în pămînt; şi cu beţele cele înfocate să-l bată câte doi ostaşi, schimbându-se. Ostaşii care se schimbau îşi schimbau şi toiegele, luând pe cele arse din foc. Iar pe sfânta Iuliana porunci s-o ducă la desfrânare şi s-o batjocorească. Însă îngerul Domnului i se arătă sfintei Iuliana zicându-i:

– Nu te teme, Iuliana, că Domnul tău Iisus Hristos, Căruia îi slujeşti, m-a trimis să te apăr, ca să se preamărească numele cel Sfânt al Lui, în toţi cei ce se tem de Dânsul.

Şi lovea îngerul cu orbire pe acei desfrânaţi care voiau să îndrăznească spre sfânta, scuturându-i ca pe nişte praf de la picioarele miresei lui Hristos, încât nu se puteau apropia de dânsa, iar ei pipăind pereţii nu ştiau unde merg.

Văzînd poporul acel lucru strigă:

– Mare este Dumnezeul lui Pavel şi al Iulianei, Care pretutindeni mântuieşte şi acoperă pe cei ce se tem de El.

Cei orbinți, cerânduși iertare sfintei, aceasta luă apă și ridicând ochii spre cer chemă milostivirea Domnului și stropidu-i aceia toţi pe dată văzură şi mulţumind lui Dumnezeu alergară la biserică, pentru a-și mărturisi greșelile și a primi Sfântul Botez.

Împăratul văzându-și ostenelile zădărnicite, orbit de mânie porunci să fie săpată o groapă în care sa fie aprinse lemne și să se arunce sfinții în flăcările acestora. Și iară se pogorî îngerul Domnului care izgoni puterea focului din groapă, aruncând cărbunii afară, iar pe mucenici îi păzi întregi şi nevătămaţi

Poruncind împăratul să astupe cu pietre pe sfinţii care erau în groapă, îndată se făcut tunet înfricoşat şi fulgere, arătându-se un nor de foc vărsându-se pe pământ şi se auzi glas din cer, zicând:

– Aureliane, te vei duce în focul gheenei, care ţi s-a gătit ţie şi tatălui tău, diavolul.

Atunci se înfricoşă Aurelian cu tot poporul și porunci să scoată pe sfinţi din groapă şi să-i închidă în temniţă. Iar ei slăveau pe Dumnezeu de toate minunile pe care le făcuse pentru dânşii.

În cea de-a șaptea zi fiind iară chemați și întrebați de se închină idolilor și fiind aflați neclintiți, fură scoși din cetate și li se tăiară capetele, primind astfel cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei. Iar trupurile lor fiind păzite de ostași pentru a nu fi luat de creștini ci a fi mâncate de aminale, aceștia văzură cu uimire cum veniră lupi să le străjuiască, iar păsări zburau deasupra fără a le atinge ca și cum le-ar fi păzit. Și astfel stătură 7 zile și 7 nopți.

Văzând aceasta, din porunca împăratului, ostașii le lăsară trupurile nepăzite, iar creștinii luară mult chinuitele trupuri ale sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana şi le îngropară la ei cu cinste de unde multe minuni izvorâră până astăzi.

Pentru minunile săvârșite vremea pătimirii sfinților mucenici, mulți dintre păgâni veniră la credința cea adevărată. Încă mulți dintre ei se săvârșiră prin tăierea capului, primind cununile muceniciei în anul 273.

+ * + * +

Frescă din jurul anul 1350 afltă în Mănăstirea Gracanica din Kosovo, Serbia

Sf Mc Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Israel 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9138.jpg)

+ * + * +

Sfântul Mucenic Pavel din Ptolemaida

Sf Mc Pavel din Ptolemaida, Israel 1.1

(Sursă: http://www.ikonu.ru/images/big/cat815.jpg)

+ * + * +

Sfânta Muceniță Iuliana din Ptolemaida

Sf Mc Iuliana din Ptolemaida, Israel 1.2

(Sursă: http://www.icon-art.ru/)

Sf Mc Iuliana din Ptolemaida, Israel 2.1

(Sursă: http://4spisok.ru/)

Sf Mc Iuliana din Ptolemaida, Israel 3.1

(Sursă: http://4spisok.ru/)

Published in: on 4 martie, 2014 at 12:19  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Pavel cel Ascultător de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (10 septembrie)

4. Cuv Pavel cel Ascultator de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XIII) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9131.jpg)

Acesta a fost nevoitor al Marii Lavre de la Kiev la sfârșitul veacului al XIII-lea și începutul veacului al XIV-lea. Îmbrăcând haina monahală, sfântul părinte fu trimis de stareț la ascultări grele pe care le săvârși fără murmur.

Sfântul Pavel iubi atât de mult osteneala trupului, încât atunci când nu era la ascultare, măcina grâu cu o piatră grea de moară. Pentru smerenia și osteneala sa, primi harul rugăciunii neîncetate.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Cuvios Pavel cel Ascultător

???????????????????????????????

(Sursă: http://www.aksobor.ru/zhitya18.php)

+ * + * +

4. Cuv Pavel cel Ascultator de la Lavra Pesterilor din Kiev (sec XIII) 3(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15060.jpg)

Published in: on 10 septembrie, 2013 at 08:19  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

Chipul Sfântului Nou Mucenic Pavel Dobromislov (20 ianuarie)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/80/full_1264968380.jpg)

 

Fotografie făcută în închisoarea din Riazan în anul 1925

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/80/full_1218578889.jpg)

Sfântul Nou Mucenic Pavel a fost protopop în Rusia şi a primit moartea mărturisind dreapta credinţă în anul 1940, fiind pomenit la 20 ianuarie.

Published in: on 18 ianuarie, 2011 at 19:39  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,