Sfintele Mucenițe Vasilisa și Anastasia din Roma, Italia (15 aprilie)

Sfânta Muceniță Vasilisa din Roma

Sf Mc Vasilisa din Roma (68) 1.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Sfânta Muceniță Anastasia din Roma

Sf Mc Anastasia din Roma (68) 1.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Aceste sfinte erau din marea cetate a Romei, de bun neam şi bogate, uceniţe fiind ale sfinţilor apostoli Petru şi Pavel.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel (pomeniți la 29 iunie)

Sf Ap Petru si Pavel 1(Sursă: http://pravicon.com/)

După sfârşitul acestora, adunând noaptea sfintele lor moaşte şi îngropându-le, fură pârâte lui Neron împăratul care le puse întâi la închisoare. Apoi fiind scoase şi spunând ele că rămân întru mărturisirea lui Hristos, fură spânzurate, li se tăiară sânii, mâinile, picioarele şi limbile, iar la sfârşit li se tăiară şi capetele de sabie.

Sf Mc Vasilisa si Anastasia din Roma (68) 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

+ * + * +

Sfânta Muceniță Anastasia din Roma

Sf Mc Anastasia din Roma (68) 2.1(Sursă: http://azbyka.ru/)

Anunțuri
Published in: on 15 Aprilie, 2015 at 09:35  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Apostol Lin, episcopul Romei, Italia (5 noiembrie)

3. Sf Ap Lin, episcopul Romei, Italia 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Acesta fu unul dintre cei 70 de apostoli, iară numele său este amintit în epistola a doua către Timotei, în care sfântul apostol Pavel îi scrie acestuia din urmă:

„Te îmbrăţişează Eubul şi Pudenţiu şi Linos şi Claudia şi fraţii toţi.” (2 Timotei 4, 21)

Pentru vrednicia vieții sale, sfântul apostol Lin fu urmașul sfântului apostol Petru la Roma. Sfântul Lin păstori turma sa vreme de 11 ani și tâindu-i-se capul, se mută la odihna cea de Sus de unde mijlocește cu căldură pentru toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 5 Noiembrie, 2014 at 01:02  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Sixt, arhiepiscopul Romei, Italia (10 august)

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta era din Atena, din neam grecesc, și fu mai înainte filosof, iar mai apoi creștin. Mergând la Roma și fiind aflat de bună trebuință Bisericii lui Hristos pentru înțelepciunea sa și pentru viața sa cea îmbunătățită, fu ridicat pe treptele rânduielii bisericești.

Deci, în vremea aceea, primind cununa muceniciei sfântul Ștefan, arhiepiscopul Romei (clic aici, pomenit la 3 august) din acea vreme, sfântul Sixt fu ridicat pe scaunul arhieresc în locul său, ca la moarte sigură, căci în acele vremi nu era arhiepiscop pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii.

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei (pomenit la 3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, episcopul Romei (257) 1.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

După înfrângerea perșilor, împăratul Deciu se întoarse la Roma biruitor și cu dănțuire. Atunci sfântul Sixt și clerul său fură prinși de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului dimpreună cu alți creștini. Pe când sfântul ierarh se afla în temniță, fură munciți pentru Hristos iar mai apoi uciși doi boieri persani, Avdon și Senis. Apoi Valerian porunci să-l aducă noaptea pe sfântul Sixt dimpreună cu diaconii Felichisim și Agapit dinaintea sa și a împăratului întru-una din capiștile idolești din cetate.

Văzând neclintirea ierarhului, împăratul îl îndemnă:

– Îţi cruţăm bătrâneţile, dar cruţă-te şi tu pe tine însuţi şi te îngrijeşte de clerul tău, ca să-l izbăveşti de la moarte.

Însă sfântul Sixt îi răspunse:

– Până acum m-am cruţat şi mă cruţ şi îngrijesc de clerul meu, ca să pot să-i răpesc şi să-i izbăvesc pe toţi împreună cu mine din adâncul morţii veşnice.

Văzându-l în legături, sfântul arhidiacon Lavrentie (clic aici, pomenit tot în această zi de 10 august) strigă către dânsul:

– Părinte, unde te duci fără fiul tău? O, sfinte arhiereu, unde te grăbeşti fără arhidiaconul tău? Tu niciodată nu ai adus jertfă fără mine! Ce a găsit mila ta părintească neplăcut la mine? Dacă am fost părtaş cu tine întru lucrarea dumnezeieştilor Taine ale lui Hristos, pentru ce să nu fiu părtaş cu tine şi în vărsarea sângelui pentru Hristos? Ia-mă cu tine, părinte!

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul Romei (10 august)

1. Sf Mc Lavrentie arhidiaconul, mucenic la Roma (258) 3.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul ierarh îi răspunse:

– O, fiule, nu te las, ci te păzesc spre mai mari chinuri pe tine; pentru că cele mai mari nevoinţe te aşteaptă pe tine pentru credinţa în Hristos. Eu ca un bătrân ies la lupta cea mai uşoară, iar ţie ţi se cuvine să arăţi biruinţă şi dănţuire mai slăvită împotriva chinuitorului. Deci nu plânge; să ştii că, după trei zile de la sfârşitul meu, vei merge după preotul tău şi nu-ţi este de trebuinţă să fiu şi eu de faţă, ca şi cum aş fi spre ajutor. Ilie a lăsat pe Elisei şi nu i-a luat puterea facerii de minuni. Mergi deci până la vremea aceea şi avuţiile bisericeşti să le împarţi săracilor şi celor ce au trebuinţă după socoteala ta.

Mai apoi, fiind dus în capiştea lui Marte ce se afla în afara zidurilor cetăţii, sfântul Sixt zise către acea capişte:

– Să te sfărâme pe tine Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!

Iar creştinii zicând „Amin”, îndată se făcu mare cutremur şi căzu o parte din capişte sfărâmând idolul dintr-însa.

Atunci sfântul Lavrentie strigă către dânsul:

– Nu mă lăsa pe mine, părinte, că acum am împărţit vistieria ce mi-ai încredinţat-o.

Iar ostașii, auzind de vistierie, îl prinseră pe sfântul Lavrentie și-l ținură legat, iar pe sfântul Sixt dimpreună cu cei doi diaconi îi tăiară dinaintea acelei capiști de sub munte, iar trupurile lor le lăsară neîngropate.

După ce se făcu noapte, merseră preoții, diaconii și ceilalți creștini și luând cinstitele trupuri le înmormântară cu adâncă evlavie. Pătimirile sfântul ierarh se petrecură în anul 258, până acum mijlocind dinaintea Tronului Ceresc pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ierarh Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia (12 martie)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 1Frescă din anul 1547 aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5244.jpg)

Sfântul Grigorie Dialogul, numit astfel pentru vorbele sale frumoase, s-a născut în Roma cea veche din părinți de neam bun, senatori cinstiți și bogați. Din neamul său ales se numărau fericitul Felix, episcop al Romei, care îi era moș,  și sfânta Tarsila care se învrednici a vedea la sfârșitul său pe Domnul venind la dânsa și care îi fusese moașă. Însă și Silvia, mama sa, era cinstită cu sfinții de la Roma.

Pe un neam sfânt ca acesta îl împodobi sfântul Grigorie și mai mult cu sfințenia sa. Din pruncie încă se îndeletnici cu învățătura cărții, iar mai târziu pentru înțelepciunea sa fu ales în dregătoria divanului. Însă nu la cele lumești, ci la cele dumnezeiești avea gândul întotdeauna râvnind să ajungă monah, însă amânând câtă vreme părinții săi erau încă în viață.

Mutându-se la cele veșnice tatăl său, sfântul Grigorie începu a împărți averea cea multă în milostenii și zidirea de locașuri sfinte. În Sicilia ridică 6 mănăstiri, dându-le toate cele de trebuință, iar a 7-a o ridică la Roma, în cinstea sfântului apostol Andrei.

Prefăcându-și în mănăstire casa lui, care are aproape de biserica sfinților apostoli Petru și Pavel și într-acea mănăstire lepădându-și hainele mirenești, îmbrăcă haina monahală povățuindu-se cu iscusiții stareți Maximian și Ilarion. Iar după puțină vreme, se făcu egumen al locașului aceluia. Iar Silvia, mama lui, locuia aproape de poarta sfântului apostol Pavel, slujind Domnului cu post și rugăciuni, ziua și noaptea fiind în casa Domnului. Hrana ei erau verdețuri crude de grădină, din care îi trimitea în toate zilele și fiului său, sfântul Grigorie. Era foarte milostivă spre cei săraci și părăsiți, împărțind până la sfârșit toată averea ei. Asemenea și fiul ei, Grigorie, era atât de milostiv, încât nu cruța lucrul cel din urmă, dându-l îndată celor ce cereau.

Odată, șezând în chilia sa, scriind cărți după obicei, veni la dânsul un sărac, însă acela era îngerul Domnului, și îi zise:

– Miluiește-mă, robule al lui Dumnezeu din cer, deoarece fiind cârmaci de corabie, am pierdut nu numai averile mele câte le-am avut, dar și pe cele străine.

Sfântul Grigorie, cu inima îndurerată pentru dânsul, chemă pe fratele care-i slujea și-i porunci să-i dea aceluia 6 galbeni. Săracul luând ceea ce îi dăduse, plecă, apoi întorcându-se după puțină vreme în ziua aceea îi zise iarăși:

– Miluiește-mă, robul lui Dumnezeu, că multe am pierdut, iar tu puțin mi-ai dat.

Sfântul, chemând iară pe slujitor îi zise:

– Frate, du-te și-i dă alți 6 galbeni.

După puțină vreme, veni iară a treia oară:

– Fie-ți milă de mine, părinte, și-mi mai dă încă din îndurările tale, că am pierdut în mare foarte multă bogăție străină.

Iar sfântul Grigorie zise slujitorului:

– Mergi, frate, și mai dă aceluia ce cere încă 6 galbeni.

Fratele însă răspunse:

– Să mă crezi, cinstite părinte, că n-a mai rămas în cămară niciun galben.

Fericitul îi zise:

– De nu ai altceva, dă-i haine, ori vreun vas.

Fratele răspunse:

– Nu avem alt vas decât un taler de argint, în care marea doamnă, mama ta, ți-a trimis linte după obicei.

– Du-te, frate, și dă săracului și acest taler, ca să nu se ducă mâhnit de la noi, căci caută mângâiere în primejdia sa.

Deci luând săracul acela talerul de argint, se duse veselindu-se. După aceea, nu mai veni să ceară milostenie, ci era nevăzut lângă dânsul, păzindu-l și ajutându-l în toate. Pentru că îngerul Domnului era lângă dânsul, sfântul cu puterea darului cea minunată săvârșea multe minuni în locașul lui.

După ce muri Pelaghie, episcopul Romei, toți într-un glas îl aleseră pe sfântul Grigorie pe scaunul acela. Însă el, plecă din cetate și se ascunse în locuri pustii. Căutându-l poporul și negăsindul începu a se ruga lui Dumnezeu să îl arate pe robul său. Atunci se făcu din cer un stâlp de foc ce se pogorî la locul unde se afla sfântul Grigorie, ascuns într-un munte pustiu. Astfel fu așezarea sa în scaunul de episcop al Romei.

Era negrăită milostivirea lui spre săraci, văduve și străini. El zidi multe case de străini și de săraci, nu numai la Roma ci și în alte locuri. La Ierusalim trimise pe ava Prov cu aur din destul pentru a zidi acolo o casă de oaspeți. La muntele Sinai trimitea multă milostenie spre hrana monahilor, iar pe cei de la Roma săraci și bolnavi îi avea scris într-o carte pe nume și în toate zilele îi hrănea pe dânșii. De multe ori la masa lui aducea străini și săraci și singur le slujea.

Pentru smerenia cea mare a sfântului Grigorie, în „Limonariu” se găsește scris astfel:

„Într-un timp oarecare a mers ava Ioan Persanul și ne-a spus aceasta despre marele și fericitul Grigorie, episcopul Romei, zicând: Am dorit odată să mă închin la mormintele sfinților mari apostoli Petru și Pavel și m-am dus la Roma. Stând eu în mijlocul cetătții, se făcu veste în popor că episcopul avea să treacă atunci pe acolo și așteptam să-l văd și pe el. După ce a venit în dreptul meu, am voit să mă închin lui. Și vă spun, fraților, Dumnezeu fiindu-mi martor, că el apuncând înaintea mea, căzu la pământ și mi se închină și de la pământ nu se mai sculă mai înainte până nu mă văzu pe mine mai întâi sculat. Apoi sărutându-mă cu multă osârdie, îmi dădu cu mâna sa 3 galbeni, poruncind să mi se dea toate cele de hrană; iar eu am preamărit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui atâta smerenie, dragoste și milă către toți.”

Acest mare luminător al lumii, preasfințitul Grigorie, împodobi Biserica lui Hristos nu numai prin viața sa asemenea îngerilor și cu minunile, ci și cu multe scrieri foarte trebuincioase dreptei credințe.

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 9

Sculptură în os

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Iar când scria, atunci Duhul Sfânt se arăta în chip de porumbel, zburând deasupra lui. Acest lucru adeseori se învrednicea a-l vedea arhidiaconul său, Petru, bărbat îmbunătățit. Scrierile sfântului Grigorie se află în patru cărți, pline de mare folos, care au într-însele povestiri pe scurt despre viețile sfinților care s-au nevoit în pământul Italiei și multe învățături de folos sufletesc.

Păstorind sfântul Grigorie Biserica lui Dumnezeu vreme de 13 ani, 6 luni și 10 zile, se mută la Domnul în vremea împărăției lui Foca Tiranul (602-610).

Sfântul Ioan Damaschin scrise despre dânsul astfel:

„Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum știu toți era vestit în sfințenie și înțelegere și, când slujea, avea părtaș un înger din cer slujind împreună cu dânsul. Acesta, călătorind oarecând pe podul cel de piatră și stând într-adins, făcu rugăciune către Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea păcatelor lui Traian împăratul. Atunci, auzi îndată glas de la Dumnezeu, zicând:

– Rugăciunea ta am auzit-o și dau iertare lui Traian; iar tu să nu mai faci rugăciuni pentru păgâni.”

+ * + * +

Carte 1

Carte 2

+ * + * +

Miniatură din veacul al XV-lea, Rusia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 5

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5243.jpg)

Miniatură din veacul al XI-lea, Italia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 3

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5239.jpg)

Frescă aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 10

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din anul 1546 aflată în Mănăstirea Stavronikita, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5238.jpg)

Frescă din veacul al XV-lea aflată în Biserica Sfântul Nicolae din Tesalonic, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5242.jpg)

Frescă din veacul al XVI-lea aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 8.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei, Italia 7

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5247.jpg)

Published in: on 12 Martie, 2014 at 08:45  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei, Italia (3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Ștefan, pentru viețuirea sa aleasă, fu ales arhiepiscop al Romei în anul 254.

În timpul prigoanei lui Valerian, nevoit să rămână ascuns, sfântul Ștefan îi catehiza în ascuns pe păgânii care veneau la el și, după ce îi boteza, alegea pe cei mai vrednici dintre ei și îi hirotonea preoți, diaconi sau citeți.

Adesea, punându-și viața în primejdie, se îngrijea de trupurile mucenicilor, punându-le în morminte demne de ei.

După ce câțiva ucenici ai săi Îl mărturisiră pe Hristos cu prețul sângelui lor, sfântul Ștefan se hotărî să se dea pe sine chinurilor mucenicești.

Adus în templul lui Marte pentru a aduce jertfă idolului, sfântul Ștefan dărâmă edificiul prin rugăciunea sa, iar paznicii templului fugiră înfricoșați.

Slobozit de străjerii înfricoșați, sfântul Ștefan merse apoi la Campana, la mormântul sfintei mucenițe Lucia (pomenită la 13 decembrie).

Soldații îl aflară iară și, după îndelungi chinuri, îi tăiară capul.

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 4(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10347.jpg)

Astfel sfântul primi îndoită cunună: cea a arhieriei și cea a muceniciei pentru Hristos, în anul 257.

Cinstitele sale moaște fură mutate din Catacombele Sfântului Callist în Biserica Sfintei Prasede din Roma.

Încheiem cuvintele noastre cele prea sărace cu gândul că așa cum în viața sa a înconjurat cu purtarea sa de grijă și căldura părintească pe tot omul cel cuprins de neputințe trupești sau sufletești, tot astfel continuă să vegheze asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.2

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ștefan, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului Sfințitului Mucenic Ștefan)

+ * + * +

Frescă din veacul al XVI-lea, Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 2.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 3 August, 2013 at 01:00  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Ierarh Clement, episcopul Romei, Italia (24 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183008.jpg)

Acesta se născu la Roma părinţi de  neam imperial, căci se trăgea din împăraţii cei de demult ai Romei, şi închinători la idoli, şi avu alţi doi fraţi gemeni, Faust şi Faustinian. Maica lui, Matidia, cu cei doi fraţi ai lui, călătorind pe mare, se pierdură într-un naufragiu, fiind aruncaţi fiecare în alt loc. Mai apoi, tatăl său, Faust, plecă pe mare să-şi caute soţia şi pe cei doi fii şi se pierdu şi el.

 Ajungând la vîrsta de 24 de ani, sfântul Clement porni la rândul lui să îşi caute părinţii şi pe cei doi fraţi.

Atunci îl află la Alexandria pe sfântul apostol Barnaba (pomenit la 11 iunie, al cărui chip poate fi aflat aici, clic), urmându-i mai apoi sfântului apostol Petru, care deja îi avea ucenici pe fraţii lui, Faustin şi Faustinian. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Apostol Petru fu cel care o descoperi şi pe maica lor, care era bătrână şi cerşea pâinea, iar mai apoi îl află şi pe tată. Aşa se aflară cu toţii, tată, mamă şi cei trei fii, şi aşa să reîntoarseră ei cu toţii la Roma şi slujeau Adevăratului Dumnezeu.

Sfântul Clement nu se mai despărţi de marele apostol Petru, care îl sfinţi episcop mai înainte de plecarea sa la Domnul. După sfârşitul mucenicesc al sfântului Petru, episcop al Romei, pentru scurtă vreme, fu preasfinţitul Lin, căruia îi urmă preasfinţitul Anaclet, care de asemenea păstori puţin timp Roma. Acestora le urmă în scaunul episcopal al Romei sfântul Clement.

El păstori Biserica lui Dumnezeu de la Roma cu râvnă fierbinte, aducând zilnic la sânul ei mulţime de oameni izbăviţi din rătăcirea închinării la idoli. Pe lângă aceasta, el rândui şapte cronicari care să însemneze întocmai vieţile sfinţilor mucenici care în acele vremuri erau omorâţi pentru Hristos cu miile.

Împăratul Traian îl surghiuni pe sfântul Clement într-o cetate pustie la hotarele Hersonului (Crimeea de astăzi), unde sfântul păstor află ca la două mii de creştini surghiuniţi şi ei acolo. Ei toţi erau siliţi a munci ca ocnaşi în carierele de piatră din prăţile acelea, în locuri cu totul lipsite de apă. Creştinii îl primiră pe sfântul Clement cu bucurie mare, iar dânsul li se făcu izvor viu de
mângâiere duhovnicească.

Sfântul Clement cu rugăciunea făcu să izvorască apă în acel loc uscat. El aduse o mulţime atât de mare de locuitori ai Hersonului la Hristos, încât în timpul unui an fu nevoie a se zidi 75 de biserici, dărâmându-se toate capiştile idoleşti din partea aceea.

Înştiinţându-se de aceasta împăratul Traian, trimise un ighemon care venind omorî mulţi creştini cu felurite chinuri. Aflându-l pe sfântul Clement şi văzându-i neclintirea, îl osândi la  moarte, legându-i o piatră de gât şi aruncîndu-l în mare, la anul 101.

Sfintele lui moaşte făcătoare de minuni fură scoase din apele mării de abia în vremea sfinţilor Chiril şi Metodiu, după 700 de ani, şi de atunci săvârşesc mulţime de minuni.

+ * + * +

Fiind plin de înţelepciune şi de dar, părinte, ai izvorât adâncime de învăţături şi râuri dumnezeieşti de tămăduiri, prin care usuci şuvoaiele patimilor noastre, cu ploile Duhului, Clemente, podoaba mucenicilor! (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Sositu-ne-a nouă pomenirea ta, slăvite, cea de Dumnezeu luminată şi sfinţită şi preaaleasă, sfântă şi vestită şi lăudată şi de lumină purtătoare, veselind inimile şi sufletele celor ce după datorie te laudă pe tine. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

Bucură-te, limanul cel luminat şi dătător de bucurie al dumnezeiescului Duh, înţelepte, cel ce eşti viţa cea înmugurită şi cu mult rod pentru adăpările cele de taină, preafericite! Din care a picurat dulceaţa adăpătoare a învăţăturilor de mântuire şi care bucură totdeauna inimile celor ce te cinstesc pe tine, preafericite! Mucenice nebiruit, omule ceresc, stâlpul Bisericii, întărirea celor binecredincioşi, pe Hristos roagă-L să dăruiască sufletelor noastre mare milă!

+ * + * +

Acatistul Sfântului Ierarh Clement, episcopul Romei (clic aici)

Viaţa Sfântului Ierarh Clement pe larg poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-24-sf_clement.html (clic aici)

Din roada evlaviei vrednice de laudă pentru Sfântul Ierarh Clement, episcopul Romei:

http://miriamturism.wordpress.com/2009/11/24/crimeea-sf-clement-24-noiembrie/ (clic aici)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ierarh Clement aflate la Mănăstirea Inkerman din Sevastopol, Crimeea, Ucraina

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e63ty)

Paraclisul Sfântului Ierarh Clement, Mănăstirea Inkerman

(Sursă: http://www.travel-2-crimea.com/img/inkerman/church1.JPG)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183009.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183007.jpg)

Pictogramă din Mineiul rusesc de la începutul veacului al XVII-lea

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1183/s1183001.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Inkerman din Sevastopol, Crimeea, Ucraina

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/8257021.jpg)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e2g0r)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e33df)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e4qfq)

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e5qfz)

(Sursă: http://www.travel-2-crimea.com/img/inkerman/room.JPG)

Paraclisul şi peştera Sfântului Apostol Andrei de unde sfântul şi-a împlinit propovăduirea pe acele pământuri

(Sursă: http://pics.livejournal.com/julia_karlova/pic/000e7dza)

(Sursă: http://02varvara.files.wordpress.com/2011/03/02d-st-kliment-monastery-inkerman-sevastopol-special-municipality.jpg)

(Sursă: http://02varvara.files.wordpress.com/2011/03/02f-st-kliment-monastery-inkerman-sevastopol-special-municipality.jpg?w=1000&h=1500)

(Sursă: http://sevastopol.russian-women.net/big/sevastopol_n07531.shtml)

(Sursă: http://sevastopol.russian-women.net/big/sevastopol_n07528.shtml)

Published in: on 24 Noiembrie, 2011 at 10:51  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul de la Roma, Italia (10 august)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1249/s1249008.jpg)

Acesta era diaconul papei Sixt al II-lea (în veacul al III-lea) şi-l ajuta pe acesta în toată vremea, slujea la biserică, împărţea hrană săracilor şi îi întărea pe credincioşi în dreapta credinţă.

În vremea aceea, papii Romei erau omorâţi unul după altul, ca nişte oi de junghiere. Astfel, sosi şi vremea ca robii Domnului aceştia să se aducă pe sine în chip de jertfă bineprimită întru cele de Sus, căci sosi poruncă împărătească să fie daţi la moarte toţi episcopii, preoţii şi diaconii creştini, începând cu papa Sixt. Acesta fu degrab dus la judecată dimpreună cu doi diaconi ai săi: Felicissimus şi Agapius. Pe când erau îmbrănciţi în temniţă, arhidiaconul Lavrentie spuse către papa Sixt:

– Unde mergi, părinte, fără fiul tău? Unde grăbeşti, Preasfinţite, fără arhidiacon?

Sfântul Sixt îl mângâie duhovniceşte, proorocindu-i chinuri şi mai mari decât ale sale şi îndemnându-l să-şi poarte slujirea cu credincioşie până în ultima clipă.

După ce îşi rândui toate, sfântul Lavrentie fu prins şi îndemnat a se închina idolilor, însă acesta cu tărie spuse că nu se va lepăda de adevăratul Dumnezeu. Împăratul Valerian, cuprins de furie îl osândi la moarte.

Aruncat în temniţă, îl vindecă de orbire pe Lucillus, care zăcea în temniţă de mulţi ani, iar apoi îl boteză. Fiind martor al minunii şi botezului, temnnicerul Ipolit dori şi el botezul.

Venind vremea pătimirii, sfântul Lavrentie fu lovit peste cinstita sa faţă cu pietre, iar trupul îi fu biciuit de lanţuri care aveau zale cu ghimpi. Văzând pătimirile robului lui Dumnezeu şi pacea şi răbdarea cu care le primea, soldatul Romanus se arătă şi el creştin şi fu omorât pe loc.

Chinuitorii înfuriaţi îl întinseră pe un grătar mare sub care puseră foc. Cuprins de flăcări, sfântul Lavrentie mulţumea Domnului pentru toate şi râdea de idolii celor care-l torturau.

După ce îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu, trupul său fu luat de Ipolit şi ascuns în casa văduvului Cyriacus, iar apoi într-o peşteră mică, unde îl îngropară cu cinste şi evlavie. Mai apoi, sfântul Ipolit fu prins şi osândit la moarte.

Sfântul Lavrentie dimpreună cu sfinţii pomeniţi au primit cununa nestricăcioasă a muceniciei în anul 258.

+ * + * +

Adunându-ne astăzi credincioşii, cu laude de cântări să cinstim pe cel ce a strălucit în lume ca un luminător nerătăcit, pe Lavrentie purtătorul de chinuri şi tăinuitorul celor negrăite, ca să ne izbăvim cu rugăciunile lui de greşalele cele rele. Şi, curăţindu-ne de toată întinăciunea minţii, să vedem pe Hristos, Cel ce a preamărit pe acesta care tare a pătimit şi a zis: Nimeni nu ma va despărţi pe mine de dragostea lui Hristos. (Icos ce se citeşte la Utrenie)

Cu privirea cea neîncetată către Dumnezeu îndumnezeindu-te, şi prin unirea cea mai bună cu cuvântul şi cu privirea cea dumnezeiască, te-ai amestecat cu Lumina cea desăvârşită. Pentru aceea, pe tine toţi te fericim. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?SID=4&ID=1&FSID=102258)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1249/s1249005.jpg)

+ * + * +

Mormântul Sfântului arhidiacon Lavrentie

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/_cQ2xhpZfenk/TGKR1w3IigI/AAAAAAAAPIs/dv1zTqITRS4/s1600/tomb+of+st.+lawrence.JPG)

Întrucât mormântul Sfântului Lavrentie se află în biserica catolică San Lorenzo fuori le mura din Roma, aşezăm aici o fotografie numai spre apropierea duhovnicească de Sfântul nostru Mucenic.

Published in: on 10 August, 2011 at 00:27  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Sfinţit Mucenic Ipolit, episcop al Romei, Italia (30 ianuarie)

 

În seara dinaintea marelui praznic al Sfinţilor Trei Ierahi, Biserica a pus înainte credincioşilor chipul sfântului ierarh Ipolit, episcop al Romei, pomenit în ziua pomenirii Sfinţilor Trei Ierarhi. La slujba Pavecerniţei, în lumina smerită a apusului de soare şi a candelelor, în biserică se aude:

 Ca un sfinţit mucenic prealăudat, cu îndoită lumină ai luminat Biserica lui Hristos şi veseleşti inimile celor ce te laudă pe tine. Pentru aceasta, după vrednicie, toţi te fericim.

Izvorând Bisericii lui Hristos izvorul învăţăturilor, preafericite, aduci lui Hristos din sângiuirile tale cele muceniceşti curgeri îmbelşugate. Pentru aceasta după vrednicie toţi te fericim.

Acesta a păstorit turma lui Hristos în veacul al III-lea cu îmbelşugată purtare de grijă şi  iubire părintească. Împotrivindu-se chinuitorilor sfintei muceniţe Hrisa fecioara, aceştia îl chinuiră îndelung, îl legară de mâini şi de picioare şi-l aruncară în mare.  

+ * + * +

Sf Sf Mc Ipolit, ep Romei 1

Frescă din veacul al XV-lea, Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7011.jpg)

Părinte, văzând că stă în fața ta, ca o răsplată preasfințită a muceniciei, pe Cel ce cunoaște lămurit toate de mai înainte, bucuros ai strigat: prealăudate Doamne, Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat.

Izvorând Bisericii lui Hristos, izvorul învățăturilor, preafericite, aduci lui Hristos din sângiuirile cele mucenicești curgeri bogate. Pentru aceasta după vrednicie toți te fericim. (Din Canul Sfântului ce se citește la Pavecerniță)

Ca unul ce ai dobândit îndrăzneală către Mântuitorul Hristos, preafericite, cu rugăciunile tale cele bineprimite, scapă de nevoi și de primejdii, de ispite și de cumplite supărări, de patimi și de greșeli și de suferințe pe cei ce cu credință te cinstesc pe tine. (Dintre Stihirile ce se cântă la Pavecerniță)

Published in: on 29 Ianuarie, 2011 at 14:14  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,