Sfântul Ioan cel nebun pentru Hristos din Ustiug, Rusia (29 mai)

Sf Ioan cel Nebun pentru Hristos din Ustiug (1494) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

În apropiere de străveciul oraș Ustiug sau Ustiuga, în orașul Vnukovo, unor săteni înstăriți binecredincioși Sava și Maria li s-a născut un fiu căruia i-au dat numele Ioan. Încă din copilărie ducea o viață aspră, deosebindu-se de ceilalți tineri. În zilele de miercuri și vineri nu mânca deloc, iar în celelalte zile se mulțumea cu pâine și apă.

Când mama sa îl mustră zicându-i:

– De ce postești la anii tăi?

Tânărul Ioan îi răspunse:

– Ca să mă izbăvesc de păcate fiindcă numai Dumnezeu este fără de păcat. Să nu nutrim trupul păcătos ca să ni-l facem dușman.

Când părinții săi se mutară în orașul Orleț, la 30 de verste de Ustiug, tatăl avea să moară acolo, iar mama se călugări la Mănăstirea Sfintei Treimi din Orleț, luând numele Natalia. Adolescentul Ioan îi fu o vreme aproape, tăcea, nu scotea o vorbă, începu a se face nebun pentru Hristos, încât mama sa îl lăsă în plata Domnului.

Sfântul Ioan se întoarse în orașul natal Ustiug, așezându-se în apropierea Bisericii Adormirea Maicii Domnului, într-o coșmelie făcută anume pentru dânsul de un creștin cucernic pe nume Andrei Mișnev. Acolo își petrecea nopțile în rugăciune, iar ziua alerga pe ulițele orașului aproape gol, purtând doar niște zdrențe cu care își încingea mijlocul, orpindu-se uneori să se odihnească pe un morman de gunoaie, după exemplul dreptului Iov și al marelui nevoitor Procopie cel nebun pentru Hristos de la Ustiug.

Sfântul Procopie cel nebun pentru Hristos din Ustiug (pomenit la 8 iulie)

Sf Procopie cel nebun pentru Hristos din Ustiug 1.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

Nu avea astâmpăr nici ziua, nici noaptea, oamenii îl hărțuiau mereu în fel și chip glumind pe seama lui, înjurându-l sau luându-l la bătaie uneori, fiindcă nu înțelegeau de ce se poartă astfel. El însă îndura toate cu adevărată smerenie.

Fericitul Ioan își ascundea viața de ochii oamenilor temându-se de faima păgubitoare pentru suflet ce i-ar putea veni de la ei. Însă nu arareori nu reușea să scape cu totul de curiozitatea oamenilor.

Preotul Grigorie de la catedrală, om cucernic, dorea să știe ce face noaptea fericitul Ioan în coșmelia lui. Deci urmărindu-și gândul, se așeză într-o încăpere alăturată ca să privească printr-o crăpătură. Fericitul Ioan, știindu-se singur, se ruga cu mâinile ridicate spre cer, după cum îi era obiceiul, ceasuri întregi pentru cei ce fac nedreptăți și nu slujesc adevărul. Isprăvindu-și rugăciunea, începu să pună și să amestece cărbuni din sobă fiindcă era o iarnă aspră, apoi îngrădindu-se cu semnul crucii și rostind cuvintele „Însemnatu-ne-ai pe noi, Doamne, cu lumina Feței Tale!”, se culcă pe cărbunii aprinși. Înspăimântat de gândul că Ioan avea să ardă, preotul dădu buzna în odaie. Fericitul se dădu jos de pe sobă, îi aruncă o privire aspră spunându-i:

– Să nu te-ncumeți să povestești cuiva ce-ai văzut până la moartea mea.

Preotul își dădu cuvântul că-i va respecta întocmai voința.

Soția căpeteniei orașului Ustiug, cneazul Feodor Crasnîi, fusese  lovită de boală grea, ardea ca focul. Trimise o slugă la feicitul Ioan să-i spună să se roage pentru ea. Nu apucă trimisul să se apropie de mormanul de gunoi pe care stătea Ioan că fericitul strigă către el dintr-o dată:

– Trăiască bunul cneaz Feodor cu soția lui.

Întorcându-se sluga acasă, o găsi pe cneaghină vindecată.

Sfântul Ioan se mută în sălașurile cele de Sus la 29 mai 1494 și fu înmormântat lângă catedrală, nu departe de locul în care se nevoise.

La Sinodul de la 1547, se îngădui să se țină pentru dânsul sărbătoare la Ustiug.

Cinstitele sale moaște se odihnesc neașezate la vedere în Biserica Înălțării Sfintei Cruci ridicată pe mormântul sfântului. Slujba sfântului Ioan fu alcătuită sub țarul Ioan Vasilievici Gorznîi de către Teofan de la Ustiug cu rugăciuni anume întocmite pentru țar și pentru Ustiug.

În anul 1612, locuitorii din Ustiug cu rugăciunile făcătorilor de minuni din orașul lor ținură piept atacurilor polonezilor asupra orașului și îi puseră pe fugă.

+ * + * +

Emisiune radio despre Sfântul Ioan cel nebun pentru Hristos din Ustiug, avându-l invitat pe Î.P.S. Serafim Joantă, mitropolit al Germaniei, Europei Centrale și de Nord:

http://www.crestinortodox.ro/cateheze-audio/sfantul-ioan-la-ustiug-nebun-pentru-hristos-141502.html (clic aici)

+ * + * +

Sfinții Procopie și Ioan cei nebuni pentru Hristos din Ustiug

Sf Procopie și Ioan din Ustiug cei nebuni pentru Hristos 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Procopie și Ioan din Ustiug cei nebuni pentru Hristos 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Procopie și Ioan din Ustiug cei nebuni pentru Hristos 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Anunțuri
Published in: on 29 Mai, 2015 at 11:04  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ierarh Isaia, episcopul Rostovului, Rusia (15 mai)

Maica Domnului și Sfinții episcopi ai Rostovului (pomeniți la 23 mai, Soborul Sfinților din Rostov și Iaroslav)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut din părinţi de neam bun şi iubitori de Hristos. Din tinereţe, iubind pe Hristos şi lăsând dulceţile lumii acesteia, merse în Marea Lavră a Peșterilor (Pecerska) la cuviosul Teodosie, dorind să fie monah. Cuviosul Teodosie, văzând mai înainte cu duhul că avea să fie lucrător şi iubitor de osteneală, îl îmbrăcă în haina monahală.

Nevoindu-se spre fapte bune şi adăugând osteneală peste osteneală, trecea prin atâtea pătimiri, încât toţi se minunau de viaţa lui cea aspră şi toţi îl priveau cu dragoste, căci era blând, smerit, ascultător, neiubitor de cîştig şi iubitor de fraţi. În trup arăta viaţă îngerească şi, luptându-se cu înfrânarea şi cu răbdarea, omora în sine toate patimile şi poftele trupeşti. Înfrumuseţîndu-se cu înţelepciunea, dreptatea și bărbăţia și săvârșind multe fapte bune, se duse vestea despre dânsul, căci nu poate cetatea să se ascundă stând deasupra muntelui.

De aceea, binecredinciosul domn Izaslav Iaroslavici, auzind de viaţa lui cea plăcută lui Dumnezeu, rugă pe cuviosul Teodosie să-i dea binecuvântare şi să primească egumenia Mănăstirii Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, deoarece cuviosul Varlaam care mai înainte fusese egumen se mută la viața cea veșnică.

Cuviosul Teodosie se plecă spre cererea binecredinciosului domn şi, binecuvântând pe sfântul Isaia, îl trimise egumen al acelei mănăstiri. Iară sfântul Isaia, ascultând pe cuviosul Teodosie, căruia îşi încredinţase toată voia sa, primi cinstea aceea şi se făcu fraţilor povăţuitor iscusit şi bun păstor al turmei ce i se încredinţase. Deşi se schimbase oarecum cu cinstea, însă nu-şi schimbă lucrul şi luarea aminte; ci totdeauna îşi înălţa mintea către Dumnezeu, sârguindu-se în smerenie şi osteneli ale trupului.

Vrând să folosească pe fraţi, singur se afla mai întîi la ascultare şi ceea ce poruncea altora, el făcea mai înainte, dându-se pe sine pildă tuturor, ca să-i ridice pe toţi la multe fapte bune, căci cei ce au obiceiul a se învăţa, nu urmează cuvintelor învăţătorului, mai ales faptelor lui.

Văzând binecredinciosul domn Izaslav că a câștigat în mănăstirea sa un bărbat sfînt ca acesta, se bucura foarte mult, dând multă mulţumire cuviosului Teodosie pentru el.

Însă Dumnezeu vrând să preamărească pe plăcutul Său, după cum şi el preamărea pe Ziditorul său cu lucruri bune, îl cinsti cu vrednicia arhierească.

Astfel, fericitul Leontie făcătorul de minuni, episcopul Rostovului, trecând către Domnul, egumenul Isaia, cu judecata lui Dumnezeu şi cu alegerea tuturor, fu ales episcop al Rostovului.

Luând o vrednicie ca aceasta, merse la scaunul său în cetatea Rostovului și văzând acolo oile sale sălbăticindu-se iar pe oamenii cei botezaţi de curând neîntăriţi încă bine în credinţă, i se rupea inima, gândind că are să dea răspuns pentru dânşii în ziua judecăţii celei înfricoşate. Drept aceea se apucă cu dinadinsul de păstoreştile osteneli, învăţând şi rugându-se pentru turma cea numită cu numele lui Hristos, ca să fie întăriţi în credinţă şi să vieţuiască după învăţătura lui Hristos.

El cerceta cu sârguinţă şi celelalte cetăţi şi sate din stăpânirea Rostovului şi a Suzdalului, aprinzîndu-se cu râvnă pentru dreapta credinţă.

De afla undeva idoli şi capişti, le risipea şi le dădea focului, iar pe oameni îi învăţa şi îi dojenea, ca să creadă în Sfânta Treime, apoi, primind credinţa, îi boteza. Iar pe cei ce nu voiau să creadă, prin minuni şi cu semne multe îi făcea să se întoarcă şi să creadă în adevăratul Dumnezeu. Şi aşa, cu darul lui Dumnezeu, în puţină vreme îi trase pe toţi la Hristos.

Sfântul episcop Isaia era foarte milostiv spre săraci, sărmani şi văduve, hrănitor al flămânzilor, mângâietor al întristaţilor, ajutător şi sprijinitor al celor din primejdie, era, după Iov, ochi ai orbilor şi picioare ale şchiopilor. Toţi se bucurau de el şi pretutindeni preamăreau pe Dumnezeu, că dăruise locului acela un părinte ca acela, învăţător şi povăţuitor.

În vremea stăpînirii binecredinciosului domn al Kievului, Vsevolod Iaroslavici, cînd Dumnezeu binevoi să facă sfinţirea bisericii Pecerska, preasfinţitul Ioan, mitropolitul Kievului fu cuprins de mare mâhnire, căci, sosind vremea sfinţirii, nu apucase să adune spre slujire pe iubitorii de Dumnezeu episcopi. Precum pe ceilalţi episcopi îi vesti sfinţii îngeri trimişi de Domnul în chip de tineri pentru vremea sfinţirii, tot asemenea şi acestui cuvios episcop Isaia, fiind la scaunul său în Rostov, îi stătu de faţă îngerii dumnezeieşti în asemănare de tineri şi tot aceeaşi îi vesti. Astfel acest cuvios episcop sosi împreună cu ceilalţi arhierei la rînduiala sfinţirii.

Acest lucru preaminunat ce i se arătă lui, cuviosul părintele nostru Isaia, îl spuse cu mulţumire preasfinţitului mitropolit al cetăţii Kievului. Asemenea, după sfinţirea bisericii Pecerska, pe când se întorcea la scaunul său, spuse acea minune clerului bisericesc şi poporului, care ieşise cu bucurie din cetatea Rostovului, întru întîmpinarea lui.

După ce mai petrecu un an la scaunul său, povăţuind bine turma lui Hristos, întorcând pe mulţi necredincioşi la Dumnezeu, ridicând multe biserici şi făcând multe minuni îşi sfârşi viaţa cea vremelnică întru buna mărturisire, la 15 mai 1090.

+ * + * +

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 3(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 4(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Ier Isaia, ep Rostovului (1090) 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 15 Mai, 2015 at 10:45  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Mucenic Ioasaf, starețul Mănăstirii Snetogorsk, Pskov, Rusia (4 martie)

Sf Mc Ioasaf, staretul Man Snetogorsk, Pskov, Rusia (1299) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

În veacul al XIII-lea, în vremea invaziei germanilor, 2 dintre cele mai vechi mănăstiri ale Pskovului avură de suferit dimpreună cu stareții lor care primiră cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei: sfântul Vasile, starețul Mănăstirii Schimbarea la Față, (pomenit tot în această zi) și sfântul Ioasaf, starețul Mănăstirii Nașterii Maicii Domnului Snetogorsk.

Mănăstirea Snetogorsk, aflat pe muntele Snatna ale cărui margini sunt înconjurate de apele râului Pskova, a fost o vatră duhovnicească de seamă a Pskovului prin ostenelile sfinților Ioasaf, Eufrosin și Sava.

Sfântul Cuvios Eufrosin din Pskov (pomenit la 15 mai)

Sf Cuv Eufrosin din Pskov (1481) 1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Cuvios Sava din Kripețk, Pskov (28 august)

Sf Cuv Sava din Kripetk, Pskov (1495) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ioasaf așeză aleasă rânduială obștii sale spre buna sporire deopotrivă a celor dinafară cât și a vieții duhovnicești prin rugăciune, înfrânare și muncă. La aproape 90 de ani de la mutarea sa la odihna cea de Sus, arhiepiscopul Dionisie de Suzdal reașeză rânduiala sfântului Ioasaf în Mănăstirea Snetogorsk.

Întrucât așezământul monahal se afla în afara zidurilor cetății, fiind fără prea mare apărare, în ziua de 4 martie 1299, se năpustiră germanii asupra Pskovului incendiind mănăstirea Snetogorsk. În vreme ce flăcările cuprindeau mănăstirea, sfântul Ioasaf dimpreună cu alți părinți, arși de vii, se mutară în cămările cele de Sus ale Domnului.

În vremea aceea, fu multă suferință în ținutul Pskovului, însă pentru rugăciunile sfinților mucenici Dumnezeu ocroti pe bărbații din ținut care se adunară sub ocârmuirea cneazului Pskovului Dovmont Timotei.

Sfântul Dovmont Timotei, cneaz de Pskov (pomenit la 20 mai)

Sf Dovmont Timotei, cneaz de Pskov 2(Sursă: http://www.orthodox-books.ru/)

Sfântul cneaz dimpreună cu oastea sa înfruntă armata germanilor în apropiere de biserica sfinților apostoli Petru și Pavel înfrângându-i. Mai apoi acesta ridică o biserică de piatră în mănăstirea Snetogorsk în locul celei arse, astfel punând început revigorării vieții monahale în acest așezământ.

Curând după mutarea sa la cele veșnice, sfântul Ioasaf fu proslăvit cu sfinții, ocrotind pururea de atunci pe toți cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

Sf Mc Ioasaf, staretul Man Snetogorsk, Pskov, Rusia (1299) 3(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Mc Ioasaf, staretul Man Snetogorsk, Pskov, Rusia (1299) 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Snetogorsk, Pskov, Rusia

Pradă multor vitregii și invazii de-a lungul veacurilor, mănăstirea Snetogorsk a fost de fiecare dată renovată și revigorată. Ultimul val al pustirii a fost în vremea stăpânirii sovietice când mănăstirea a devenit casă de vacanță, însă în anul 1993 mănăstirea a redevenit așezământ monahal.

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 2

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 4

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 20

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 23

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 5

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 12

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 14

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 15

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 17

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 18

Man Snetogorsk, Pskov, Rusia 16(Sursă imagini: http://www.pskovkid.ru/)

Published in: on 4 Martie, 2015 at 11:06  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (28 februarie)

Sf Nicolae cel Nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (1576) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta luă asupra sa nevoința nebuniei pentru Hristos vreme de peste 30 de ani. Cu mult înaintea mutării sale odihna cea de Sus, se învrednici de darul facerii de minuni și al înaintevederii. Locuitorii Pskovului din vremea sa îl numeau Micula, Micola sau Nicola cel nebun sau, în semn de evlaviei, îl mai numeau Micula sfântul.

În februarie 1570, după campania devastatoare împotriva novgorodenilor, țarul Ivan cel Groaznic se îndreptă către Pskov, bănuindu-i de trădare. Și după cum povestesc cronicile, acesta veni „plin de mânie, răcnind ca un leu, sfârtecând oameni nevinovați și vărsând mult sânge”.

În prima sâmbătă a sfântului și marelui post, întreaga cetate se rugă pentru izbăvire de mânia țarului. Auzind bătaia clopotelor pentru Utrenie în Pskov, inima țarului de înmuie când citi însemnarea „fiți blânzi cu inima” de pe o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni din veacul al XV-lea Umilenie din Smolensk (prăznuită la 19 martie), aflată la Mănăstirea Sfântului Nicolae unde poposise dimpreună cu oastea sa. Atunci țarul spuse celor ce-l însoțeau:

– Tociți săbiile de pietre, să nu mai fie vărsare de sânge.

Copie din veacul al XIX-lea a icoanei Maicii Domnului Umilenie din Smolensk (prăznuită la 19 martie)

Icoana Maicii Domnului Umilenie din Smolensk 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

 Atunci toți locuitorii Pskovului ieșiră pe străzi, iar fiecare familie îngenunche în poarta casei lor ținând pe mâini pâine și sare pentru a-l întâmpina pe țar.

Pe una dintre străzi fericitul Nicolae alergă către țar călare pe un băț în chip de cal strigând:

– Ivanușco, Ivanușco, mănâncă pâinea și sarea noastră, nu sânge creștin.

Atunci țarul porunci să fie prins, însă acesta dispăru.

Chiar de îi opriră pe soldații săi de la vărsarea de sânge, țarul Ivan tot dorea să prade cetatea. Participând la rugăciunile săvârșite la catedrala Sfintei Treimi, se închină la cinstitele moaște ale sfântului cneaz Vsevolod-Gavriil.

Sfântul Vsevolod-Gavriil, cneaz de Pskov (pomenit la 11 februarie)

Sf Vsevolod - Gavriil, cneaz de Pskov, Rusia (1137) 1.1(Sursă: http://lib.pstgu.ru/)

Iar mai apoi spuse că dorește să primească binecuvântarea sfântului Nicolae cel nebun.

Acesta îi spuse țarului să oprească vărsarea de sânge și prădarea locașurilor lui Dumnezeu, căci altfel se va coborî pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui. Însă țarul neluând aminte la vorbele acestuia porunci să fie coborât clopotul catedralei Sfânta Treime. Din această pricină, după cum profețise sfântul Nicolae, calul cel mai ales al țarului căzu mort la pământ.

Sfântul Nicolae chemă țarul la dânsul în chilia sa aflată sub clopotniță. Când dechise ușa chiliei, sfântul Nicolae îi spuse:

– Vino să bei apă alături de noi, căci nu este nicio pricină să te ferești de noi.

Apoi sfântul îi puse dinainte o bucată de carne crudă.

Sf Nicolae cel Nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (1576) 3(Sursă: http://www.logoslovo.ru/)

– Sunt creștin, spuse țarul Ivan, și nu mănânc carne în post.

Însă sfântul îi răspunse:

– Dar bei sânge de om.

Înfricoșat de împlinirea profețiilor sfântului și de vădirea slăbiciunilor sale, Ivan cel Groaznic porunci sutelor de ostași oprirea jefuirii cetății și plecarea grabnică de acolo.

Sfântul Nicolae se mută la odihna cea de Sus la 28 februarie 1576, fiind îngropat în catedrala Sfânta Treime a cetății pe care o izbăvise de primejdie. De o asemenea cinste se învredniceau numai cnejii, iar mai târziu, episcopii.

Cinstirea locală a sfântul începu la 5 ani după mutarea sa la Domnul, căci în vremea asediului cetății din anul 1581 de către regele Ștefan Bathory și oastea sa, Maica Domnului îi apăru fierarului Dorotei dimpreună cu sfinți ai Pskovului rugându-se pentru cetate. Printre aceștia se afla și sfântul Nicolae

Prăznuirea icoanei înfățișând ocrotirea Pskovului de către Maica Domnului așa cum i se arătase fierarului Dorotei se săvârșește la 1 octombrie.

Icoana Maicii Domnului din Pskov (1 octombrie)

Ioana Maicii Domnului din Pskov 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

În catedrala Sfânta Treime sunt cinstite până astăzi cinstitele moaște ale sfântului Nicolae cel nebun pentru Hristos din Pskov care, după cum spune troparul său, a fost „sfânt nebun în trup, însă îmbrăcând haina sfintei nebunii s-a învrednicit a fi cetățean al Ierusalimului ceresc” și „a preschimbat gândurile sălbatice ale țarului în milă”, după cum spune condacul său.

+ * + * +

Sf Nicolae cel Nebun pentru Hristos din Pskov, Rusia (1576) 1.1(Sursă: http://pskov-palomnik.ru/)

Sfântul Ierarh Teofil, ahiepiscopul Novgorodului, Rusia (26 octombrie)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se nevoi în mănăstirea Otesk și fu așezat arhiepiscop al Novgorodului la 15 decembrie 1472 la Moscova, după fericita adormire a sfântului ierarh Iona.

Sfântul Ierarh Iona, arhiepiscopul Novgorodului (pomenit la 5 noiembrie)

2. Sf Ier Iona, arhiepiscopul Novgorodului 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Vremea păstoririi sfântului ierarh fu una plină de frământări pentru ținutul Novgorodului, căci văduva Marta Borețkaia și cei cu dânsa răspândeau printre locuitorii ținutului răzvrătirea împotriva cneazului întregii Rusii Ivan al III-lea a cărui cea dintâi soție a fost Elena, fiica sfântului Ștefan cel Mare.

Călugărul Pimen, și el adept al taberei rezvrătite, stârni poporul împotriva sfântului ierarh. Chiar o parte dintre locuitori erau dispuși să treacă de partea lituanienilor și să nege ascultarea față de Moscova.

Văzând primejdia ce păștea turma sa, în anul 1479, bunul păstor adresă o scrisoare, ce se păstrează până astăzi, locuitorilor Novgorodului cuprinși de furia răzvrătirii în care le spuse:

„Nu trădați Ortodoxia pentru a deveni turmă a apostaților. Mă voi întoarce înapoi în umila mea chilie de unde m-ați luat pentru rușinea acestei răzvrătiri”.

Aceștia însă nu ascultară de cuvintele bunului păstor și un război fratricid izbucni între Moscova și Novgorodul. Înfrângerea locuitorilor Novgorodului îi sili pe aceștia să ceară mila Moscovei pe care o primiră prin mijlocirea sfântului Teofil.

Un an mai târziu, în 1480, sfântul Teofil fu închis din porunca cneazului Ivan al III-lea în mănăstirea Ciudov din Moscova unde petrecu vreme de 3 ani după care se mută la odihna cea de Sus.

Tradiția spune că pe când sfântul ierarh Teofil se afla pe patul de boală în mănăstirea Ciudov, i se arătă sfântul ierarh Nifon al Novgorodului ale cărui cinstite moaște odihneau în peștera sfântului cuvios Antonie din Lavra Peșterilor.

Sfântul Ierarh Nifon, episcopul Novgorodului (pomenit la 8 aprilie)

2. Sf Ier Nifon, episcopul Novgorodului 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta îi aminti sfântului ierarh Teofil de făgăduința sa de a se închina la sfinții aflați în marea Lavră a Peșterilor. Însă pe când se îndrepta spre Kiev, aproape de Nipru, din pricina bolii, sfântul Teofil nu mai ajunse în viață la peșteri, însă trupul său fu așezat în acestea alături de cele ale mulțimii sfinților din Lavra Peșterilor față de care avea adâncă evlavie.

Pomenirea sfântului ierarh Teofil se mai săvârșește și la 28 august (Soborul sfinților din Peștera din Depărtare) și în a doua Duminică a Postului Mare (Soborul sfinților din Lavra Peșterilor din Kiev).

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 4(Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Ier Teofil de la Lavra Pesterilor din Kiev, arhiepiscop de Novgorod (1482) 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Moscova în vremea cneazului Ivan al III-lea. Acuarelă săvârșită de Apollinari Wasnezow în anul 1921

2. Moscova în vremea lui Ivan ak III-lea, acuarela (1921) de Apollinari Wasnezow 1(Sursă: http://ro.wikipedia.org/)

+ * + * +

Mănăstirea Ciudov în care a fost închis vreme de 3 ani Sfântul Ierarh Teofil al Novgorodului din porunca cneazului Ivan al III-lea, aflată în Moscova, Rusia

2. Manastirea Ciudov, Moscova 1(Sursă: http://strana.ru/)

Published in: on 26 Octombrie, 2014 at 01:53  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Arsenie de Komel, Rusia (24 august)

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Codrii adânci ai Komelului, care acoperă partea de miazănoapte a ținutului Vologdei, au fost de-a lungul vremii sălaș multor și mari nevoitori și întemeietori de mănăstiri. Sfântul Arsernie este ultimul din pleiada acelor părinți cu viață sfântă. Pădurile acestea au fost locuite de nevoitori ai vestitei lavre a Sfântului Serghie de Radonej.

Cuviosul Arsenie se trăgea din neamul nobililor Suhorusov. Îmbrăcând haina monahală în lavra Sfântului Serghie, își smerea trupul și își înăbușea patimile cu munca și cu postul, străduindu-se mereu să-și întărească sufletul cu rugăciunea, cu citirea cărților folositoare de suflet, precum și cu transcrierea acestora, fie pentru folosul mănăstirii sale, fie pentru alte mănăstiri sau biserici. Până astăzi se păstrează în marea lavră un Evangheliar copiat în 1506 de mâinile sale.

Pentru viața sa aleasă, în anul 1525, obștea dori să-l aleagă întâistătăror al lavrei, iară el nedorind ranguri și vrednicii, se lăsă înduplecat doar de lacrimile fraților, socotind-o a fi o ascultare. Iubitor de sărăcie și osteneală, cuviosul Arsenie socoti vrednicia aceasta numai ca un mod de a se pune în slujba tuturor, uitându-se adesea pe sine.

Ca egumen al lavrei, întâmpina și conducea pe cnejii și boierii care vizitau mănăstirea cu îmbrăcămintea  peticită și mai săracă decât a celorlalți frați.

Odată marele cneaz Vasilie Ivanovici întrebă pe frații mănăstirii:

– Oare de ce egumenul vostru umblă așa de prost îmbrăcat?

Aceștia răspunseră:

– Îndrumătorul nostru este un adevărat rob al lui Dumnezeu și trăiește în Dumnezeu; nu-i stă gândul decât la cum ar putea să plece de la noi și se se retragă în pustie.

Apoi îl rugară pe cneaz să îl înduplece pe egumen să nu plece de la ei. La stăruințele acestuia, sfântul Arsenie mai rămase în mănăstire. Astfel mai trecută 2 ani, iar el neputându-se împotrivii îndemnului inimii sale, se hotărî să părăsească lavra în taină și să se retragă în locuri neștiute de nimeni.

Deci în anul 1527, merse în ținutul Vologdei, către izvoarele râulețului Babaika  ridicându-și pe locul unde apăruse în chip minunat o icoană a Maicii Domnului Odighitria (Îndrumătoarea) o chilioară. Totuși la locul acela veneau pelerini, astfel că după puțină vreme se mută într-un loc plin de mărăcinișuri și greu de pătruns. Când ajunse sfântul Arsenie acolo, locul se umplu de o lumină mare ca semn al binecuvântării Domnului. Umplându-se de bucurie, înfipse o cruce în pământ și își făcu o chilioară.

Curând, țăranii care veneau acolo pentru tăiatul lemnelor, socotind că sfântul Arsenie le călca teritoriul, îi distruseră chilia, ucigându-l pe un bătrân pe care sfântul părinte îl aduse cu sine să-i fie ajutor.

Sfântul Arsenie, pentru a nu le mai stărni mânia tăranilor, merse în pădurea Siligon, pe un râuleț numit Nigor sau Maslianka, începând a se nevoi acolo. Cu timpul, râvnitorii evlaviei îl descoperiră începând a-l căuta pentru sfat duhovnicesc. Între timp tătarii invadară ținutul Vologdei trecând tot ce întâlneau prin foc și sabie. Iat locuitorii din părțile acelea părăseau cu sutele satele și se refugiau în pădurea Siligon. Tătarii încercară să răzbească până acolo, însă fură opriți de o putere nevăzută.

În anul 1530, văzându-și liniștea tulburată de mulțimea oamenilor care locuiau pădurea, sfântul Arsenie încredință schitul unuia dintre ucenici și se întoarse, împreună cu ucenicul său Gherman, la vechiul loc unde înfipsese crucea, având acum hrisov de la marele cneaz Vasilie care îl luase sub protecția sa. Pădurea era plină de urși pe care îi smeri cu rugăciunea, încât aceștia le cedau bârlogurile.

Când se adunară mai mulți ucenici, ridicară o biserică închinată Asezării brăului Maicii Domnului la Vlaherna. Totuși nu dădu uitării nici schitul devenit de-acum mănăstire din pădurea Siligon, bătând de multe ori drumul între cele două așezăminte și obșnuind să stea de vorbă cu oamenii pe care îi întâlnea pe cale despre mântuirea sufletului. Uneori se abătea și prin sate rămânând acolo chiar și mai multe zile, pentru a-i învăța pe oamenii de rând prin cuvântul său.

Odată, pe când mustra un țăran ce lucrau în zi de sărbătoare, se stârni un vânt puternic ce mătură snopii ce-i lucrase.

Oprindu-se la casele săracilor, nu le îngăduia să îi gătească mâncare aparte, mulțumindu-se cu ceea ce se găsea.

Cuviosul părinte se mută la cele de Sus la 24 august 1550.

La 100 de ani după fericita sa adormire, egumenul Ioasaf construi o biserică de zid cu două paraclise: unul al Sfântului Serghie de Radonej și altul al Sfântului Arsenie de Komel, în locul în care acesta își doarme somnul de veci în așteptarea Învierii celei de obște, cinstitele sale moaște nefiind puse la vedere.

+ * + * +

Viața Sfântului Cuvios Arsenie de Komel poate fi aflată în:

Patericul Lavrei Sf Serghie de Radonej

+ * + * +

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 1(Sursă: http://pravicon.com/)

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 6.1(Sursă: http://pravicon.com/)

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 5

4. Cuv Arsenie, staretul Man Komel din Rusia (1550) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Published in: on 24 August, 2014 at 16:51  Comments (2)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei, Rusia (17 februarie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 1.2(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6081.jpg)

Acesta se născu în Kazan în preajma anului 1530. După cum el însuși mărturisește, sluji ca preot într-o biserică a Sfântului Nicolae din apropierea târgului din Kazan. Mai apoi îmbrăcă haina monahală, iar din 1582 deveni arhimandrit al mănăstirii Schimbării la Față din Kazan, iar 13 mai 1589 fu uns episcop și cel dintâi mitropolit al Kazanului.

În vreme slujirii sale ca preot în biserica Sfântului Nicolae, fu aflată icoana Maicii Domnului din Kazan.

Una din marea mulțime de copii ale Icoanei Maicii Domnului din Kazan (8 iulie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 15.1 Icoana Maicii Domnului din Kazan - Kaplunovskaia(Sursă: http://osobicon.ru/musey/)

Cu binecuvântarea arhiepiscopului Ieremia al Kazanului, sfântul Ermoghen purtă pe brațe icoana de la locul aflării sale până la biserica Sfântului Nicolae unde slujea acesta. Având darul scrisului, sfântul Ermoghen scrise în anul 1594 despre minunata aflare a icoanei și minunile săvârșite prin harul ei.

În anul 1591, sfântul adună tătarii botezați de curând în biserică și vreme de mai multe zile îi învăță dreapta credință.

Un an mai târziu, în 1592, cinstitele moaște ale sfântului Gherman, arhiepiscopul Kazanului care trecuse la cele veșnice în Moscova la 6 noiembrie 1567, în vremea molimei, fură mutate în biserica Sfântului Nicolae unde slujea sfântul Ermoghen.

Sfântul Gherman, arhiepiscopul Kazanului (pomenit la 25 septembrie, 6 noiembrie și 23 iunie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 16.1 Sf Ier Gherman, arhiepiscopul Kazanului

(Sursă: http://www.bogomazs.ru/images/german.JPG)

Mai târziu, cu binecuvântarea patriarhului Iov, sfântul Ermoghen mută moaștele sfântului Gherman în mănăstirea Adormirii Maicii Domnului Sviajsk.

La 9 ianuarie 1592, sfântul Ermoghen trimise o scrisoare patriarhului Iov prin care îi cerea binecuvânta pomenirea în Kazan a ostașilor care își dăduseră viața pentru apărarea dreptei credinței și a patriei în lupta împotriva tătarilor. Pomeni și numele a 3 mucenici care pătimiseră în Kazan pentru credința în Hristos. Cel dintâi era Ioan care se trăgea din Nijni Novgorod (pomenit la 24 ianuarie) și fusese prins de tătari. Ceilalți doi erau Ștefan și Petru, tătarii drept credincioși (pomeniți la 24 martie). Sfântul Ermoghen își mărturisi mâhnirea că numele acestor sfinți nu sunt pomeniți în Duminica Ortodoxiei și nu li se cânta „veșnica pomenire”.

Drept răspuns la scrisoarea sa, patriarhul hotărî la 25 februarie ca în ținutul Kazan să se săvârșească o panihidă pentru toți ostașii căzuți pe câmpurile de luptă din Kazan și din preajma acestuia în prima duminică după sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie) și binecuvântă pomenirea martirilor, lăsând pe sfântul Ermoghen să stabilească ziua când se va săvârși aceasta. Sfântul Ermoghen trimise hotărârea patriarhului Iov în întreg ținutul Kazanului, cerând a se săvârși în ziua de 24 ianuarie Liturghii, Panihide și Litii în toare bisericile și mănăstirile din Kazan.

În anul 1595, prin râvna și evlavia sfântului ierarh Emorghen, fură descoperite cinstitele moaște ale sfântului Gurie, arhiepiscopul Kazanului și ale sfântului Varsanufie, episcopul Tverului. Nespusă îi fu bucuria când află trupurile lor și hainele ce îi acopereau necuprinse de stricăciune și pline de bună mireasmă.

Sf Ierarh Gurie, arhiepiscopul Kazanului (4 octombrie5 decembrie și 20 iunie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 18.1 Ier Gurie, arhiepiscopul Kazanului

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/14/14919.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 17 Mormanrul Sf Ier Gherman, arhiepiscopul Kazanului

(Sursă: http://orthodoxwiki.org/File:Gury-relics-kazan.jpg)

Sfântul Varsanufie, episcopul Tverului (4 octombrie și 11 aprilie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 19 Sf Ier Varsanufie, episcopul Tverului

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18652.jpg)

Cneazul Teodor Ioannovici (1584-1598) porunci a se ridica în mănăstirea Schimbării la Față o biserică din piatră în care să fie așezate cu cinste și evlavie moaștele celor doi sfinți ierarh făcători de minuni. Sfântul Ermoghen însuși scrise vieție sfinților ierarhi Gurie și Varsanufie.

Fiind aflat vrednic, mitropolitul Ermoghen fu ales patriarg al Moscovei la 3 iulie 1606 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Iubitor al smereniei, sfântul Ermoghen sosi la catedrală așezat pe un măgar.

Slujirea sa în scaunul de patriarh fu săvârșită în vremuri tulburi. Sfântul păstor se osteni mult în lupta cu Uniația și încercarea catolicilor apuseni de a sfâșia poporul drept credincios.

Tulburările crescând tot mai mult, polonezii și trădătorii ruși dădură foc orașului, îl forțară pe sfântul patriarh să părăsească tronul patriarhal și îl închiseră în mănăstirea Ciudov.

În Lunea Săptămânii luminate din anul 1611, miliția rusească se apropie de Moscova și începu asediul Kremlinului care ținu câteva luni. Asediați în Kremlin, polonezii trimiseră mesageri sfântului Ermoghen cu cererea de a porunci miliției să părăsească orașul, amenințându-l cu moartea dacă se va împotrivi.

Sfântul păstor răspunse neînfricat:

– Ce sunt amenințările voastre către mine? Eu mă tem numai de Dumnezeu. Dacă dușmanii noștri vor părăsi Moscova, voi binecuvânta ca miliția rusească să se retrag din Moscova, iar dacă rămân, binecuvântez ca aceasta să rămână neclintită și să își dea viața pentru credința cea adevărată.

În vremea șederii sale în închisoare, sfântul Ermoghen trimise o ultimă scrisoare poporului rus în care binecuvânta biruința armatei asupra invadatorilor.

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 9(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/21/21359.jpg)

Comandanții ruși nu reușiră să ajungă la o înțelegere în preluarea Kremlinului și eliberarea sfântului Ermoghen. Din această pricină, sfântul păstor pătimi vreme de 9 luni în detenție îngrozitoare pentru ca la 17 februarie 1612, din pricina foamei, să își dea sufletul său cel râvnitor în mâinile Domnului.

În cele din urmă, ținutul rusesc fu eliberat, după cum binecuvântase sfântul Ermoghen. Trupul său fu înmormântat cu mare cinste în mănăstirea Ciudov, iar în anul 1654 fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova unde săvârși mulțime mare de minuni.

Biserica îl proslăvi cu sfinții la 12 mai 1913. Pomenirea sa se săvârșește la 17 februarie (1612, mutarea sa la odihna cea veșnică), 12 mai (1913, proslăvirea sa cu sfinții) și 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei).

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 20

(Sursă: http://acvila30.ro/)

Slujba săvârșită în cinstea Sfântului Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei:

http://www.youtube.com/watch?v=qQgUo9Ysn9g (clic aici)

+ * + * +

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 10

 (Sursă: http://pravicon.com/images/icons/23/23066.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 12.1

(Sursă: http://www.cirota.ru/)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 3.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6083.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6082.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 5.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12939.jpg)

 

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 11.1

(Sursă: http://vgostyahukudesnitsi.blogspot.ro/)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 14

(Sursă: http://tovarischevo.ucoz.ru/)

+ * + * +

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 13

(Sursă: http://www.patriarchia.ru/db/text/2048743.html)

Sfântul Simeon de Verhotur, Siberia, Rusia (18 decembrie)

3. Sf Simeon de Verhotur 70

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta s-a născut în jurul anului 1607 în Rusia, într-o familie de oameni de seamă și foarte evlavioși care si-au dat din plin osteneala pentru ca fiul lor să aibă o educație aleasă și să devină un creștin destoinic.

De la fragedă vârstă, sfântul Simeon își întoarse fața de la grijile și desfătările lumești, pentru ca în vremea tinereții să crească într-însul dorința de a se înstrăina de locul său natal pentru a-și putea închina viața lui Dumnezeu.

3. Sf Simeon de Verhotur 19

Astfel, își îndreptă pașii către Siberia unde abia începuse să pătrundă razele dreptei credințe și încă era plină de oameni certați cu legea și fugari stabiliți prin părțile acelea pentru a scăpa de pedepsele cuvenite.

Sfântul Simeon se așeză în satul Merkușino, în apropiere de orașul Verhotur. În sat se afla o biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, la care sfântul Simeon mergea adesea pentru a se ruga.

3. Sf Simeon de Verhotur 12

Își ducea traiul săvârșind meseria de croitor. Pe vremea aceea, croitorii mergeau în casele oamenilor unde erau chemați și zăboveau până terminau cele ce aveau de cusut. Sfântul Simeon cosea mai ales șube cu modele – din piei de oaie ori de capră, cu țesătură bătută. De la oamenii sărmani refuza plata pentru munca sa. Socotea că este de ajuns că avusese adăpost și hrană pe timpul lucrului. Ca să fugă de plată, sfântul Simeon mai lăsa ceva nefinisat și nu arareori, dimineața devreme, fără știrea gazdei, ieșea din casă, mutându-se în alt loc. Pentru aceasta, el trebui să îndure de multe ori jigniri și chiar bătăi. Însă pe toate sfântul Simeon le primea cu răbdare.

Altă îndeletnicire dragă sfântul Simeon era pescuitul.

3. Sf Simeon de Verhotur 17

Pentru aceasta mergea adeseori la 10 verste de sat, pe malul râului Tur, sub un brad umbros, unde ședea cu undița în mână și pescuia, cugetând la măreția Ziditorului cerului și al pământului. Însă și în această îndeletnicire arăta cumpătare, căci prindea pește numai cât să își ducă traiul. Și astăzi poate fi văzută stânca pe care stătea sfântul Simeon când pescuia, iar din bradul acela a mai rămas doar un ciot și resturi de rădăcină.

3. Sf Simeon de Verhotur 15

Deoarece în locurile acelea abia începuseră să răsară zorii creștinismului, sfântul Simeon nu arareori de întâlnea cu noii creștinați, vorbindu-le despre cele ale credinței în Dumnezeu.Cei de altă credință, auzind îndemnurile sale simple și însuflețitoare, părăseau încetul cu încetul obiceiurile păgâne dorind să ducă o viață creștină.

Suferind de o boală de stomac, sfântul Simeon trecu la cele veșnice încă de la vârsta de 35 de ani (cândva între anii 1642 și 1659). Locuitorii satului, nutrind un adânc respect către sfântul Simeon, îl îngropară cu cinste în biserica parohială a satului.

3. Sf Simeon de Verhotur 20

După 50 de ani de la fericita sa adormire, mormântul cu cinstitele sale moaște începu a șiroi tot mai multe minuni, spre marea bucurie a oamenilor locului.

3. Sf Simeon de Verhotur 21

Pomenirea sa se săvârșește 18 decembrie (data proslăvirii sale cu sfinții), 12 septembrie (prima mutare a moaștelor sale) și 12 mai (a doua mutare a cinstitelor sale moaște).

+ * + * + 

O minune a Sfântului Simeon

3. Sf Simeon de Verhotur 16

În anul 1694, în Verhotur, se îmbolnăvi un cazac pe nume Ivan Grigorievici, care avea îndeletnicirea de tunar. El suferea de o slăbire generală. Boala îl doborâse într-atât, încât cei apropiați se așteptau ca el să moară. Odată, în timp ce dormea, bolnavul auzi pe cineva că îi spune:

– Ivane, mergi în satul Merkușino și cere-i preotului bisericii de acolo să-ți facă o rugăciune către Arhanghelul Mihail, iar mai apoi, la mormânt, să facă o panihidă, și te vei face sănătos!

Trezindu-se cel bolnav, chiar în acel ceas trimise la Merkușino pe fiul său Ștefan, spre a împlini porunca primită în taină. Și de cum fu săvârșită slujba și panihida, bolnavul se simți pe deplin sănătos.

După o săptămână, cazacul merse el însuși acolo pentru a mulțumi.

+ * + * +

Alte imagini ale minunilor săvârșite de Sfântul Simeon

3. Sf Simeon de Verhotur 22

3. Sf Simeon de Verhotur 14

3. Sf Simeon de Verhotur 18

3. Sf Simeon de Verhotur 7

3. Sf Simeon de Verhotur 11

(Sursă imagini: http://www.cirota.ru/)

+ * + * +

O altă minune a Sfântului Simeon

În luna iulie, anul 1992, de sărbătoarea Maicii Domnului de la Kazan, mi-a dăruit Domnul fericirea de a veni în pelerinaj la Verhotur. În biserică, la Liturghie, i-am făgăduit sfântului Simeon de Verhotur că atunci când mă voi întoarce acasă, la Magnitogorsk, voi merge la biserică, unde voi cere să mi se facă o rugăciune și voi aprinde pentru el o lumânare. Însă nu mi-am împlinit făgăduința și, în vis, m-am văzut că stau într-o biserică mare; mijlocul bisericii se afla o raclă, din care se întindea o mână. Mi s-a făcut frică și am ieșit din biserică. Atunci, cineva din raclă a zis:

 – Iat-o pe cea de care am nevoie!

Au venit către mine două femei, m-au luat de braț și m-au dus la raclă. Îmi era frică. Sfântul din raclă mi-a prins mâna; iar mâna lui era vie, caldă. M-a cuprins teama pe de-a-ntregul. Mi-a spus:

– Ce ai făgăduit și nu ai împlinit?

Am răspuns:

 – Ce am fădăuit? Să merg la biserică?

Și a venit răspunsul:

– Împlinește!

Când m-am deșteptat, mi-am adus aminte: era Simeon cel neprihănit. Și din acel moment, am fost atrasă către credință. El mi-a vindecat sufletul cel păcătos.

Acum, cu fiecare an care trece, mă apropii tot mai mult de Domnul. De atunci merg în fiecare an la sfântul Simeon cel neprihănit. Cu ajutorul lui am dobândit o mare dragoste către Domnul, pe care nu o pot descrie în cuvinte.

Slavă lui Dumnezeu, sfântului Simeon și Maicii Domnului din Kazan!

Olga Molodova,

oraș Magnitogorsk, regiunea Celeabinsk

+ * + * +

3. Sf Simeon de Verhotur 70.1

Izbăvire lumii te-a arătat pe tine Domnul, lumină strălucitoare tuturor celor ce aleargă la racla moaștelor tale; iar noi, primind, milă de la Doctorul cel fără de plată, cu mulțumire, într-un glas Îl lăudăm pe Dumnezeu, cântând cântarea: Aliluia! (Condacul al 10-lea din Acatistul Sfântului)

Zid și acoperământ tuturor celor ce aleargă la tine, dreptule Simeoane, te-ai făcut, căci Domnul te-a proslăvit pe tine, prin neputrezirea trupului și prin minuni, iar noi îți cântăm ție unele ca acestea:

Bucură-te, stâlp neclintit al Ortodoxiei;

Bucură-te,  comoară nesecată a multor vindecări;

Bucură-te,  dar de folos al tuturor celor ce se roagă ție;

Bucură-te,  apărare a turmei celei preaînțelepte;

Bucură-te,  îndrumătorule al celor întunecați cu mintea;

Bucură-te,  învățătorule al curăției și al răbdării;

Bucură-te,  cel care în vis arătându-te ai învățat către viața cea bună;

Bucură-te, stea care ai răsărit minunat în părțile Siberiei;

Bucură-te,  că strălucirea minunilor tale se arată și în țări îndepărtate;

Bucură-te,  că, dacă odinioară nu erai cunoscut, astăzi însă cu slavă te măresc toți cei ce te caută pe tine;

Bucură-te, că în chipul pescarilor fiind, te-ai făcut pescar de oameni;

Bucură-te,  că, pentru mijlocirea ta la Dumnezeu, din muncile cele veșnice ne slobozim noi;

Bucură-te,  Simeoane, făcătorule de minuni, preaminunate! (Icosul al 10-lea din Acatistul Sfântului)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Simeon de Verhotur

3. Sf Simeon de Verhotur 71 moaste

(Sursă: http://trelogiannis.blogspot.ro/)

+ * + * +

Viața, minunile și acatistul Sfântului Simeon de Verhotur pot fi aflate în

3. Sf Simeon de Verhotur carte 001

+ * + * +

3. Sf Simeon de Verhotur 1.1

3. Sf Simeon de Verhotur 2

3. Sf Simeon de Verhotur 6

(Sursă imagini: http://www.cirota.ru/)

3. Sf Simeon de Verhotur 24.1

3. Sf Simeon de Verhotur 25

Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Simeon de Verhotur

3. Sf Simeon de Verhotur 26.1 si Sf Ier Nicolae

(Sursă imagini: http://www.cirota.ru/)

3. Sf Simeon de Verhotur 69

3. Sf Simeon de Verhotur 72

3. Sf Simeon de Verhotur 73

3. Sf Simeon de Verhotur 35

3. Sf Simeon de Verhotur 36

3. Sf Simeon de Verhotur 37

3. Sf Simeon de Verhotur 42

3. Sf Simeon de Verhotur 38

3. Sf Simeon de Verhotur 39

3. Sf Simeon de Verhotur 40

3. Sf Simeon de Verhotur 41

3. Sf Simeon de Verhotur 43

3. Sf Simeon de Verhotur 48

(Sursă imagini: http://www.cirota.ru/)

Published in: on 18 Decembrie, 2013 at 11:16  Comments (3)  
Tags: , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Eufrosina de Suzdal, Rusia (25 septembrie)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5906.jpg)

Aceasta fu prințesă de Suzdal și se născu în anul 1212. La naștere primi numele Teodulia, fiind fiica cea mai mare a sfântului mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie)

Sf Mc Mihail, mare cneaz al Cernigovului, tatal Sf Cuv Eufrosina de Suzdal 1

Deoarece nu puteau avea copii, sfântul Mihail și soția sa Teofania merseră în pelerinaj la marea Lavră a Peșterilor din Kiev unde se rugară lui Dumnezeu să coboare nesfârșita Sa milostivire asupra lor. Curând, Teofania o născu pe Teodulia ca răspuns al Domnului la rugăciunile lor fierbinți. Preacurata Maică a Domnului le apăru în vis de trei ori spunându-le că rugăciunea lor fusese primită și că Dumnezeu îi va binecuvânta cu nașterea unei fiice.

Teodulia fu crescută în credință și evlavie pentru cele ale lui Dumnezeu. O mare înrâurire în creșterea sa o avu sfântul mucenic Teodor, nobil al Cernigovului.

Sfântul Mucenic Teodor, făcătorul de minuni, nobil al Cernigovului, dascălul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 20 septembrie, dreapta), alături de Sfântul Mucenic Mihail al Cernigovului, tatăl Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit tot la 20 septembrie, stânga)

Sf Mc Teodor, facatorul de minuni, dascalul Sf Cuv Eufrosina de Cernigov (20 septembrie)

Creșterea aleasă și chipul deosebit de frumos al Teoduliei atrăgea pe mulți. Mâna frumoasei Teodulia fu dată sfântului Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al sfântului Alexandru Nevski, însă acesta se mută la cele veșnice chiar în ziua nunții.

Sfântul Teodor, cneaz al Novgorodului, soțul Sfintei Eufrosina de Suzdal (pomenit la 5 iunie)

Sf Teodor, cneaz al Novgorodului, fratele mai mare al Sf Alexandru Nevski si sot al Sf Cuv Eufrosina de Suzdal (5 iunie) 2

Cneaghina Teodulia se retrase la o mănăstire de maici cu hramul Așezarea veșmântului Maicii Domnului, unde îmbrăcă haina monahală cu numele Eufrosina, în cinstea sfintei cuvioase Eufrosina din Alexandria (25 septembrie).

Tânăra monahie îi uimea pe toți prin râvna în săvârșirea ascultărilor, tăcerea și înfrânarea sa. Însuși Domnul i se arătă întărind-o în nevoințe. Până în ultima zi a vieții sale, sfânta Eufrosina păzi poruncile Domnului biruind ispitele.

Vestea viețuirii alese a sfintei Eufrosina se răspândi în întreg ținutul Suzdal, depășidu-i marginile. Mulți veneau în mănăstirea unde aceasta se nevoia pentru cere cuvânt de folos maicii  Eufrosina despre dragoste, rugăciune, ascultare și smerenie. După ce vorbeau cu dânsa multe fete și femei, cu inima încălzită de sfințenia maicii, alegeau să părăsească grijile lumești și să îmbrățișeze viața monahală.

La sfatul sfintei Eufrosina, obștea mănăstirii se împărți în două: fecioare și văduve. După adormirea stareței mănăstirii, sfânta Eufrosina fu rugată stăruitor de obște să poarte ea grijile stăreției.

Dumnezeu îi descoperi mai înainte sfintei starețe martiriul tatălui ei, sfântul Mihail din vremea invaziei mongolo-tătare. În anul 1238, hoardele invadatorilor pășiră pe pământul rusesc, nimicind tot ce găseau în cale. Ajungând în orașul Suzdal, aceștia distruseră tot și îl arseră din temelii. Doar mănăstirea sfintei Eufrosina fu izbăvită de orice vătămare prin rugăciunile sfintei starețe.

După fericita adormire a cuvioasei maici de la 25 septembrie 1250, mormântul său umplu inimile și viețile multora din cei ce veneau și îi cereau ajutorul de buna mireasmă a minunilor și tămăduirilor de multe feluri.

La 18 septembrie 1698, cu binecuvântarea patriarhului Adrian, mitropolitul Suzdalului Ilarion o așeză pe cuvioasa maică Eufrosina în rândul sfinților.

Pomenirea ei se săvârșește de două ori pe an, la 25 septembrie (ziua fericitei sale adormiri, 1250) și la 18 septembrie (ziua proslăvirii sale, 1698).

+ * + * +

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 19.1

Întru tine maică cu osârdie s-a mântuit cel după chip, căci luând crucea, ai urmat lui Hristos, și lucrând ai învățat să nu se uite la trup căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Eufrosina, duhul tău. (Tropar al Sfintei Eufrosina de Suzdal)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Cuvioase Eufrosina de Suzdal

3. Moastele Cuv Eufrosina de Suzdal

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

+ * + * +

Miniatură din veacul al XIX-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 23

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Miniaturi din veacul al XVII-lea

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 11

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 12

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 14

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 15

(Sursă: http://www.pravenc.ru/text/187882.html)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 4.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/5/5904.jpg)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 3

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

3. Adormirea Cuv Eufrosina de Suzdal (1250) 2(Sursă: http://www.vidania.ru/icons/icon_evfrosiyasuzdalskaya_556x640.jpg)

Published in: on 25 Septembrie, 2013 at 09:54  Comments (4)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Cuvios Siluan Athonitul, Sfântul Munte Athos, Grecia (24 septembrie)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 1.2

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 3)

Acesta se născu în 1866 în satul Șovsk din ținutul Tambov, Rusia, într-o familie modestă de țărani ruși care cinci băieți și două fete și primi la Botez numele Simeon. Tatăl lui Simeon, un om plin de adâncă credință, blândețe și de multă înțelepciune, îi fu primul model în viața sa lăuntrică. Încă de mic copil, de la vârsta de 4 ani, Simeon își puse în gând ca atunci „când va fi mare să caute pe Dumnezeu în tot pământul”.

Auzind mai apoi de viața sfântă și minunile săvârșite de Ioan Zăvorâtul (un sfânt rus contemporan), tânărul Simeon își dădu seama că  „dacă există Sfinți, înseamnă că Dumnezeu e cu noi și n-am nevoie să străbat tot pământul să-L găsesc.”

La vârsta de 19 ani, Simeon, înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, simți o transformare interioară și atracția pentru viața monahală. Tatăl său fu însă categoric:

– Fă-ți mai întâi serviciul militar, apoi ești liber să te duci.

Această stare excepțională dură trei luni, după care îl părtsi. Tânărul Simeon, viguros și chipeș, începu să ducă o viață asemenea celorlalți tineri de vârsta lui; o viață departe de sfințenia fiorului divin care îl cercetase. Dotat cu o fire robustă și cu exceptională forță fizică, trecu prin multe ispite ale tinereții; într-o zi lovi pe un flăcău din sat atât de puternic, încât acesta abia rămase în viață. În vâltoarea acelei vieți de păcat, prima chemare la viața monahală începu să se stingă.

Într-o zi, însă, fu trezit dintr-un coșmar de glasul blând al Maicii Domnului, care înrâurează sufletul său tulburat. Până la sfârșitul vieții, cuviosul părinte îi mulțumi Preasfintei Fecioare pentru că binevoise a-l ridica din căderea sa.

Simeon își execută serviciul militar la Sankt Petersburg, în batalionul de geniu al gărzii imperiale. Soldat conștiincios, cu o fire pașnică și purtare ireproșabilă, fu foarte prețuit de camarazii săi. Însă gândul său era mereu la pocăință, la Sfântul Munte Athos, unde trimitea uneori chiar și bani.

În vremea serviciului militar, sfaturile sale salvă de la destrămare tânara familie a unui soldat căzut în ispită. Puțin înainte de eliberare se duse să ceară binecuvântarea sfântului Ioan din Kronștadt; însă negăsindu-l îi lăsă o scrisoare.

Sfântului Ioan de Kronstadt (pomenit la 1 iunie)

6. Sf Ioan de Kronstadt (foto 41)

(Sursă: http://img11.nnm.me)

Întors în cazarmă, Simeon simți puterea rugăciunii sfântului părinte.

Datorită mustrării primite de la Maica Domnului pentru viața trăită în necurăție, luă hotărârea la vârsta de 26 de ani să ajungă la Sfântul Munte Athos unde îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Sfântul Patelimon.

Primi foarte repede darul săvârșirii neîncetate a rugaciunii lui Iisus „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul!” și puterea de a împlini cu ușurință ascultările și rânduiala aspră a vieții monahale athonite. Se invrednici să-L vadă și pe Mântuitorul Hristos în biserica, în locul icoanei Sale.

Deși ajunse părtas acestor daruri, era supus ispitelor demonice. Astfel, îi venea în minte gândul mândriei „Duci o viață sfântă, toate ascultările le împlinești fără efort, te rogi neîncetat, deci ești desăvârșit!”, gând întărit și de ceea ce avea să-i spună un părinte: „Dacă acum ai ajuns așa cum ești, ce vei fi la bătrânețe?”. Acest gând era urmat de cel al deznădejdei: „Poate te vei mântui, dar ajungând în rai, nu vei afla acolo pe cei pe care îi iubești și nu vei avea nici o bucurie!”. Din cauza lipsei de experiență și maturitate duhovnicească, starea de fericire pe care o avea înainte de asprele ispite, slăbi puțin câte puțin, până pieri aproape cu totul. 

Spre anul 1906, în miezul unei nopți cumplite, în care demonul se așeză între el și icoana Mântuitorului Hristos, sfântul Siluan, deznădăjduind cu totul, îi spuse Domnului:

– Vezi că mă silesc să mă rog Ție cu cuget curat, însă demonii mă împiedică. Învață-mă ce trebuie să fac ca ei să înceteze să mă mai tulbure.

Și atunci primi în sufletul său gândul:

– Cei mândri sunt chinuiți mereu de demoni.

Atunci întrebă:

– Doamne, învață-mă ce să fac ca sufletul meu să se smerească.

Și Domnul îi răspunse:

– Ține-ți mintea ta în iad și nu deznădăjdui. 

Ce-a de-a doua descoperire a lui Hristos dăsu nastere unei nedumeriri: de ce se depertase Harul de la el? Și sfântul Siluan Athonitul ajunse se afle că în acestă luptă de dobândire a lui, omul poate trece prin diferite momente de secetă și pustiire duhovnicească, de disperare și deznădejde. Astfel, viața virtuoasă este o viață încercată, o luptă neîncetată împotriva păcatelor. Primirea și părăsirea nedeplină a Harului, sunt mărturii ale purtării de grijă a lui Dumnezeu față de noi. El vrea să ne ferească de mândrie și să ne conducă prin smerenie către mântuire. Și cu cât omul se smerește mai mult, cu atât are parte de mai multe daruri de la Dumnezeu.  

Sfântul Siluan Athonitul spunea: „Chiar dacă ar studia toate cărțile pământului, omul mândru nu va cunoaște niciodată pe Domnul. Căci mândria lui nu lasă loc în el pentru harul Sfântului Duh”. Iar prin smerenie, omul se va învrednici de adevărata cunoaștere a lui Dumnezeu.

Vreme de 15 ani, sfântul Siluan urmă calea de foc ce îi fusese arătată. De acum înainte harul nu-l mai părăsi ca mai înainte – Duhul Sfânt îi dădu din nou puterea de a iubi. În această stare, cuviosul Siluan începu să înțeleagă în profunzimea lor marile taine ale vieții duhovnicești. Puțin câte puțin, în rugăciunea sa începu să predomine compătimirea pentru cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu. Întinsă la extrem și însoțită de lacrimi din belșug, rugăciunea sa trecu dincolo de marginile timpului. Duhul Sfânt îi îngădui să trăiască aievea iubirea pentru „întreg Adamul” – iubirea lui Hristos pentru toată omenirea. Aceeași iubire îl îndemnă pe Siluan să-și aștearnă în scris experiența interioară, extraordinara sa viață duhovnicească, ignorată aproape cu totul de confrații săi monahi.

În această perioadă a vieții sale îi descoperi arhimandritul Sofronie (Saharov), cel care avea să publice însemnările sale.

Tânărul Sofronie Saharov, ucenicul Sfântului Siluan Athonitul
9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 6) cu arhim Sofronie Saharov ucenicul sau(Sursă: http://sfantulmunteathos.wordpress.com/)

Sfârșitul pământesc al Cuviosului Siluan de la Athos fu la fel de blând, liniștit și smerit ca întreaga sa viața de călugăr. După o scurtă suferință, de 8 zile, cu mintea limpede, senin și cufundat în rugăciune, se stinse ușor – fără ca vecinii de infirmerie să audă ceva – între orele 1-2 din noaptea de 24 septembrie a anului 1938, în vreme ce în paraclisul infirmeriei se cânta utrenia.

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) 32.1

Unde sunt cetele Îngerilor sălășluiești acuma, și de departe vezi strălucirea tainelor lui Dumnezeu, pe care ca prin oglindă priveai cât în lume ai viețuit, și rugăciunea ți-o unești cu smerenia tuturor Sfinților, tu, cel preadulce, îndată de dragoste topindu-te. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

Ia aminte la norodul tău, Preacuvioase al lui Dumnezeu, Siluane, și auzi plânsul lui Adam, și înalță mâinile tale și-ți pleacă genunchii, și Duhul cel Sfânt dăruiește cu ale tale rugăciuni, celora ce dupre El tânjesc, și mijlocitor pe tine către Fiul și Tatăl te au. (Din Canonul Sfântului Siluan ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Siluan Athonitul:

http://www.doxologia.ro/acatist/acatistul-sfantului-siluan-atonitul (clic aici)

Paraclisul Sfântului Siluan Athonitul:

http://saraca.orthodoxphotos.com/acatiste/paraclis_sf_siluan.htm (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Siluan Athonitul:

9. Moastele Cuv Siluan 1

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Siluan Athonitul, satul Șovsk, ținutul Tambov, Rusia

9. Casa natala a Sf Siluan Athonitul

+ * + * +

Chilia Sfântului Siluan din Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Rusia

9. Casa cu chilia Sf Siluan Athonitul(Sursă: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Fathers/St._Silouan_the_Athonite/2/1.shtml)

+ * + * +

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 1.1)

9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 5)

(Sursă: http://www.silouane.info/Images/Silouane.jpg)9. Cuv Siluan Athonitul (1938) (foto 7)(Sursă: http://evangelizo.org/zoom_img.php?frame=75861&language=FR&img=&sz=full)

+ * + * +

Scrierile Sfântului Cuvios Siluan Athonitul pot fi aflate în

9. Carte Sf Cuv Siluan 1sau în

9. Carte Sf Cuv Siluan 2+* + * +

Mănăstirea Sfântul Pantelimon, Sfântul Munte Athos, Grecia

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 9(Sursă: http://darkwing.uoregon.edu/~klesh/Greece/Greece_07%20-%20083.jpg)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 10(Sursă: http://www.panoramio.com/photo/3764000)

9. Man Sf Pantelimon, Sf Munte Athos, unde s-a nevoit Sf Siluan Athonitul 7

Published in: on 24 Septembrie, 2013 at 11:48  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , ,