Sfântul Nou Mucenic Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a mărturisit în Sofia, Bulgaria (11 februarie)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut în Kratovo din părinți evlavioși, Dimitrie și Sara, care îl trimiseră la școală la vârsta de 6 ani. Însă cu toate că era un elev foarte bun, îl învățară și meseria de aurar care îi aduse mult folos după moartea tatălui său, când fu silit să părăsească învățătura pentru a-și găsi o slujbă de aurar.

Cu timpul, sfântul Gheorghe ajunse un tânăr deosebit de frumos, pricină de îngrijorare pentru mama sa care se temea să nu fie luat cu sila de turci să slujească la curtea sultanului Baiazid al II-lea (1481-1512) și să fie convertit la islam.

Pentru a-l izbăvi de o asemenea primejdie, îl trimise să trăiască în casa unui preot învățat pe nume Petru sub îndrumarea căruia sfântul Gheorghe pătrunse mai adânc în înțelegerea Scripturilor și a învățăturilor de credință, înmulțindu-și toată fapta cea bună.

Însă bunăcuviința sa atrase atenția unor musulmani care căutau să-l convertească la islam. Pentru aceasta cerură unui muftiu să-l viziteze la prăvălia unde lucra. Acesta merse adeseori la sfântul Gheorghe pentru a-i comanda bijuterii și a-i aduce din când în când daruri. Încercând să vorbească cu dânsul despre credința musulmană și fiind biruit de cuvintele sfântului Gheorghe, plecă de la dânsul cu inima plină de mânie și dimpreună cu ceilalți musulmani merseră la cadiu căruia îi spuseră că acesta își bătuse joc de credința lor, de dătătorul legii musulmane (adică Mahomed), de sultanul lor (Selim I) și de cadiu, trimițându-i pe toți în iad, zicând la sfârșit:

– Dacă-l lași să rămână creștin ortodox, credința lui se va întinde, iar a noastră va ajunge bătaie de joc.

Atunci cadiul ceru muftiului să-l aducă pe sfântul Gheorghe la el fără să bage de seamă. Deci mergând muftiul la sfântul mucenic îi spuse de dorința cadiului de a comanda diverse lucruri pentru casă. Crezând cele spuse ca adevărate, sfântul Gheorghe merse dinaintea cadiului care-i zise:

– Înțeleg că ești iscusit în astfel de lucruri, dar am altceva să-ți spun, dacă vrei să mă asculți. Iar de nu, vei muri de moarte cumplită. Leapădă-te de Hristos și crede în credința noastră cea adevărată și te vei bucura de toate bunătățile aici pe pământ, moștenind raiul.

Auzind acestea, sfântul Gheorghe își spuse în sinea lui:

– Văd că am fost adus aici ca să mă ostenesc pentru credința mea, nu pentru meseria mea. Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi cunoștință să răspund și învață-mă voia Ta.

Deci arătându-i cadiului că musulmanii nicidecum nu moștenesc raiul, cei de față strigară cadiului:

– Ia-l de aici, căci și-a bătut joc de noi.

Pouncind cadiul să fie aruncat în închisoare, în drumul către aceasta sfântul Gheorghe fu scuipat, lovit cu tot felul de lucruri și bătut cumplit.

Văzându-i pătimirea, preotul Petru ceru musulmanilor să-i îngăduie a-l vedea pentru a-l sfătui să facă ce este mai bine pentru el. Ducându-se deci la temniță, preotul Petru ceru ca sfântul Gheorghe să fie scos din celulă, ceea ce se făcu îndată, căci temnicerul era prieten al preotului și le dădu locuința sa ca să se întâlnească.

Văzându-l pe sfântul Gheorghe, preotul Petru îl îmbărbătă cu belșug de cuvinte de mângâiere și pilde din viețile sfinților, la care sfântul Gheorghe răspunse:

– Cred cu adevărat toate cele ce mi le spui, însă mi-e frică de foc și nu cred că voi fi în stare să îndur.

Iar printre multele cuvinte de îmbărbătare, preotul Petru îi spuse:

– Dumnezeu te va ajuta, că nu singur vei intra în această nevoință, ci Dumnezeu te-a chemat astfel încât să-L slăvești pe El în aceste zile de pe urmă. Iar Dumnezeu va fi cu tine în mucenicia ta, așa cum a fost cu marele mucenic Gheorghe. Deci nu slăbi, ci rabdă pentru o vreme mai bună.

Apoi sfântul Gheorghe îi ceru să se străduiască a primi îngăduința pentru el de a mai fi puțină vreme liber pentru a putea face bine, căci până atunci nu dobândise nicio virtute. Deci, în cele din urmă, cu multe daruri, cadiul se învoi a-l mai lăsa liber pe sfântul mucenic vreme de 8 zile.

La plinirea vremii, sfântul Gheorghe fu adus iară dinaintea cadiului care auzind cuvintele sfântului Gheorghe la încercarea sa de a-l îndupleca, nu află într-însul nicio vină, însă musulmanii se năpustiră asupra sa, spunându-i:

– Dacă ai puterea de a judeca, judecă după legea noastră, căci noi cunoaștem toată legea, chiar de nu avem împuternicire de la sultan.

Temându-se ca nu cumva sa fie pârât sultanului, cadiul îl condamnă la moarte spunând către mulțime:

– Păcatul lui asupra sufletelor voastre, faceți cu el ce vă place.

Atunci mulțimea de repezi adupra sfântului Gheorghe încercând să-l sfâșie. Unii îl loveau, alții îl scuipau; unii îl trăgeau într-o parte, alții în alta. Îi legară mâinile la spate și de gât îi prinseră un laț, trăgându-l spre locul de osândă. În această vreme crainicul musulman al orașului striga cu glas tare:

– Toți cei ce țin credința noastră să aducă lemne să-l ardem, fiindcă a blestemat credința noastră și nu se leapădă de Hristos.

Însă părintele Petru îl îmbărbăta:

– Rabdă puțin astăzi, Gheorghe, ca să dănțuiești veșnic împreună cu Hristos.

Iar sfântul Gheorghe îi răspunse:

– Părinte, roagă-te stăruitor ca Dumnezeu să mă ajute.

Însă câțiva musulmani îl îndepărtară pe preot de sfântul mucenic, iar acestea îi ceru unui prieten al său musulman să îi spună toate câte vor vorbi. Între timp, adună câțiva preoți și mireni și le ceru să se roage lui Dumnezeu cu lacrimi.

Cât despre musulmani, aceștia adunară o grămadă de lemne și făcură un rug uriaș. Încercând iară să-l lingușească și să-i facă fel de fel de făgăduieli, primiră de la sfântul Gheorghe același răspuns statornic:

– V-am spus o dată, de două ori, de trei ori și de multe ori că nu-mi voi lepăda credința niciodată, chiar de mă veți pune la mii de cazne.

Auzindu-i cuvintele, unii musulmani se mâniară și alergară la câteva case să ia foc și să aprindă rugul ca să-l ardă pe bineplăcutul Domnului. Unii aduseră făclii, alții cărbuni aprinși, și se întreceau să aprindă mai întâi focul căci credeau că prin aceasta aduc mare slujbă lui Dumnezeu.

Deci dezbrăcându-l pe sfântul Gheorghe și lăsându-l numai în cămașă, îl aruncară în foc.

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 7(Sursă: http://pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

Apoi îl traseră afară spunându-i:

– Nenorocitule, de ce-ți pierzi viața în chip așa cumplit? Noi îți vrem binele, nu asculta de sfatul cel viclean dat ție de preotul cel lacom de bani. Oare nu știi că ar vrea  ca tu să mori pentru ca el să moștenească tot ceea ce ai și să fie lăudat de prietenii lui?

Apoi văzându-l răbdând cu statornicie, îl aruncară iar în foc, apoi iară îl scoaseră întrebându-l:

– Nu simți focul?

Iară sfântul Gheorghe le răspunse:

– Nu, nu-l simt, fiindcă Ziditorul focului l-a preschimbat în rouă.

Auzindu-i cuvintele, musulmanii îl împinseră în foc încă o dată. De data aceasta se întâmplă să cadă pe spate, cu fața spre Răsărit. Iar când focul îi arse legăturile și mâinile îi rămaseră slobode, sfântul Gheorghe își făcu semnul crucii  cu mâna dreaptă și strigă:

– Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu.

În clipa aceea unul dintre musulmani luă o bucată de lemn și îl lovi pe sfântul Gheorghe în cap și astfel se sălășlui în Împărăția ce veșnică gătită de Dumnezeu bineplăcuților săi.

Apoi  preotul Petru dimpreună cu alți dreptmăritori creștini merseră, la sfatul cadiului, cu daruri să-i înduplece pe musulmanii cei ce păzeau rugul aprins, însă aceștia văzându-l în mijlocul focului nemistuit de flăcări și știind că-l vor cinsti nu-i lăsară, ci hotărâră să-l ardă până a doua zi pentru a-l arunca într-un șanț umplut cu mortar.

Când află acestea, părintele Petru le spuse ce erau cu dânsul:

– Voi toți duceți-vă acasă, iar eu nădăjduiesc ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să iau trupul la noapte.

În acea noapte luând trupul și ducându-l în catedrală, mai apoi îl îngropă dimpreună cu alți preoți și mulțime mare de popor în biserica Marii Mucenițe Marina.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo sau Sofia, aflate în Mănăstirea Velika Remeta din Serbia

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 8(Sursă: pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

+ * + * +

Viața pe larg a Sfântului Nou Mucenic Georghe poate fi aflat în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

În Serbia, sfântul este cinstit cu numele Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 11.1(Sursă: http://www.svetosavlje.org/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 12.1(Sursă: http://www.orthphoto.net/)

+ * + * +

Iar în Bulgaria, sfântul este cinstit cu numele Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Sofia sau cel Nou

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 1.1

(Sursă: http://www.pravoslavieto.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 2(Sursă: http://bg-patriarshia.bg/)

+ * + * +

Kratovo, Serbia

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 5 Kratovo(Sursă: pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

Reclame
Published in: on 11 februarie, 2015 at 18:52  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, soția sa, Serbia (4 octombrie)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei (1515), si Sf Cuv Elisabeta, sotia sa (1546), Serbia 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se născu într-o familie evlavioasă din Muntenegru. La cererea rudeniilor sale, sfântul Ștefan părăsi ținutul natal al Muntenegrului și se mută în nordul ținutului Srem unde deveni mai apoi despot sârb.

Data și locul nașterii soției sale Elena (mai apoi prin îmbrăcarea hainei monahale, Elisabeta) sunt necunoscute. Cel mai important izvor despre viața ei și al soțului său este scurta biografie a despotului Ștefan scrisă în anul 1632 de Paisie Ianevatsem. Acolo este scris că părinții Elenei erau nobili și evlavioși, însă data căsătoriei celor doi sfinți a rămas necunoscută.

Se știe că cei doi soți au trăit în Morovic, iară sfânta Elena ajuta pe soțul ei în administrarea ținuturilor Srem și Slavonia pe care le moștenise în urma trecerii la cele veșnice a despotului Ioan Brancovici (1502). Tradiția spune că sfânta Elena a participat la ctitorirea mănăstirii Kuvezhdin, în preajma anului 1520.

Sfântul despot Ștefan luptă cu vitejie împotriva turcilor care căutau să-și mărească dominația de la nord și invadau și prădau de multe ori poporul creștin.

După cucerirea de către armata turcă a Slavoniei, despotul și soția sa fură siliți să fugă în Siklos. Acolo nu încetară  milostenia și rugăciunea, mulți săraci și suferinzi fiind mângâiați prin purtarea lor de grijă. Astfel, în vremea unei foamete, la cererea soției sale sfântul Ștefan dărui fără părere de rău grâul păstrat în cămara lor pentru a hrăni pe sârbii înfometați.

După o viață bineplăcută lui Dumnezeu, sfântul Ștefan se mută la Domnul în anul 1543, fiind îngropat cu cinste de sfânta Elena dimpreună cu mulțime de credincioși.

În preajma anului 1544, aceasta află trupul sfântului Ștefan necuprins de stricăciune și plin de bună mireasmă și intră în mănăstirea Șișatovac unde îmbrăcă haina monahală cu numele Elisabeta. Zilele și nopțile sale erau pline de osteneală, post și rugăciune, iar 3 ani mai târziu, în 1546, de mută la odihna cea de Sus, fiind îngropată alături de locul unde odihneau cinstitele moaște ale soțului ei.

La 26 mai 1780, episcopul Vincențiu al Vîrșețului așeză cu evlavie cinstiele moaște ale sfintei Elisabeta alături de cele ale soțului său, sfântul Ștefan.

Cinstirea sfințilot Ștefan și Elisabeta se săvârși mai întâi în Srem, Baraia și Slavonia. Slujba sfântului Ștefan fu scrisă în anul 1675.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 6.1 sfintele moaste(Sursă: https://kb.osu.edu/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 4 sfintele moaste(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 3(Sursă: http://images.oca.org/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Șișatovac, Serbia

3. Man Sisatovac, Serbia 2(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Sfântul Vladislav, regele Serbiei (24 septembrie)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 4.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ștefan, întâiul rege încoronat al Serbiei, avu 4 fii: Radoslav, Vladislav, Uroș și Predislav. Primii 3 vor cârmuiră Serbia unul după altul, iar Predislav, la îndemnul unchiului său, sfântul Sava, arhiepiscopul sârbilor (pomenit la 14 ianuarie), depuse voturile monahale devenind mai târziu Sava al II-lea, cel de-al treilea arhiepiscop al Serbiei, trecut și el în rândul sfinților.

Sfântul Ștefan, întâiul rege al Serbiei, care a îmbrăcat pe patul de moarte haina monahală cu numele Simeon (24 septembrie)

8 Sf Stefan, rege al Serbiei, numit Simeon in monahism (1228) 1.1Cel dintâi dintre fiii sfântului Ștefan așezat pe tronul împărătesc fu Radislav care însă din pricina firii sale lipsite de tărie, fu părăsit de soția sa Ana și renunță la vrednicia împărătească. Apoi merse la unchiul său, sfântul Sava care îl făcu monah cu numele Iovan.

Sfântul Sava binecuvântă căsătoria dintre sfântul Vladislav și Bieloslava, fiica lui Ivan Asan, țarul Bulgariei, iar mai apoi urcarea acestuia pe tronul domnesc.

După o călătorie de mai multe zile călare prin Bulgaria, sfântul Sava ajunse la Târnovo unde fu primit cu mare cinste de țarul Ivan Asan. În preajma Bobotezei, sfântul Sava fu cuprins de febră puternică și mulțumind lui Dumnezeu că îi îndeplinise dorința de a muri într-o țară străină, se mută la odihna cea de Sus, la 14 ianuarie 1234.

Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop și luminătorul Serbiei, precum și ctitorul Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos (pomenit la 14 ianuarie)

7. Sf Sava I, arhiep Serbiei (1236) 1.1Frescă din anul 1314 aflată în Mănăstirea Studenica, Serbia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aflând de adormirea sfântului Sava și sfătuit de arhiepiscopul Arsenie, sfântul Vladislav trimise socrului său, țarul Ivan Asan, scrisoare de cerere a cinstitului trupul al sfântului ierarh. Primind refuzul acestuia și cuprins de întristare, sfântul Vladislav mai scrise o scrisoare țarului bulgar rugându-l stăruitor:

„Dacă am aflat vreodată milă înaintea ta, prăintele meu, nu-ți închide inima față de mine! Dă-mi sfintele moaște ale unchiului și domnului meu!”.

Mișcat de rugămintea acestuia, țarul chemă sfatul țării care se împotrivi cu hotărâre gândului acestuia. În cele din urmă, sfântul Vladislav hotărî să meargă el însuși la Târnovo însoțit de o suită solemnă, fiind primit cu același fast. Însă gândurile regelui Vladislav se îndreptau mai mult spre unchiul său decât spre mulțimea oamenilor ce-l înconjurau. Pe dată merse la biserica Sfinților 40 de Mucenici și se aruncă dinaintea mormântului sfântului Sava rugându-se cu lacrimi:

– Părintele meu, știu că păcatele mele te-au făcut să părăsești Serbia și ți-au pricinuit chiar moartea într-o altă țară. Dar iartă-mă, pentru dragostea fratelui tău, tatăl meu! Nu-ți uita poporul, pentru care te-ai supus la atâtea necazuri și suferințe, și nu mă îmbrăca în rușine și ocară. Roagă-te lui Dumnezeu și prin rugăciunile tale mișcă inima țarului Ivan Asan să-mi dea moaștele tale, pentru ca nu cumva întorcându-mă fără ele, să cad pradă defăimării poporului meu.

În acea noapte, sfântul Sava se arătă în vis țarului bulgar poruncindu-i să dea sârbilor moaștele sale. A doua zi, fiind scoasă racla cu cinstitele sale moaște, se află trupul întreg și neputrezit, plin de bună mireasmă, și mulți bolnavi și îndrăciți aflați de față se tămăduiră pe dată.

Sfântul Vladislav ctitorise cu câțiva ani în urmă Mănăstirea Mileșeva și ca semn de adâncă prețuire pentru unchiul său și hotărî așezarea cinstitelor sale moaște în acest sfânt lăcaș.

Mormântul în care fu așezat trupul Sfântului Sava la aducerea sa în Serbia, Mănăstirea Milișeva

7. Sf Sava I, arhiep Serbiei (1236) 2 mormantul aflat in Man Miliseva, Serbia(Sursă: http://imgec.trivago.com/)

Frescă săvârșită în timpul vieții sale, pe când avea 37 de ani (1235), aflată în Mănăstirea Mileșeva, ctitoria sa

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 17.1

Sfântul Vladislav ajunse vestit pentru iubirea sa cea mare de cei săraci. Pe monedele din vremea sa era scris „Vladislav, robul lui Hristos”.

Născut în anul 1198, fu rege al Serbiei vreme de 9 ani, între anii 1234-1243, mutându-se la cele veșnice în anul 1269 și fiind îngropat în ctitoria sa, Mănăstirea Mileșeva, de unde se arată cald izvor de mângâiere și tămăduire celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 17.3(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în preajma anului 1350 și aflată în Mănăstirea Decani, Serbia

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Frescă săvârșită în anul 1750 aflată în Mănăstirea Kruședol din Serbia, înfățișând pe Sfântul Ștefan Nemania (clic aici, pomenit la 13 februarie), Sfântul Ștefan întâiul rege al Serbiei (pomenit la 24 septembrie) și Sfântul Vladislav. După cum se poate vedea, primii doi au îmbrăcat haina monahală spre sfârșitul vieții lor

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 16.1 Sf Stefan Nemania, Stefan primul rege al Serbiei si Vladislav(Sursă: http://en.wikipedia.org/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 13.1(Sursă: http://iconexpo.ru/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 15(Sursă: http://www.reznoe.ru/)

7. Sf Vladislav, rege al Serbiei (sec XIII) 18(Sursă: http://www.ferrumd.ru/)

 + * + * +

Mănăstirea Mileșeva, Serbia

7. Man Mileseva, Serbia 1(Sursă: http://static.panoramio.com/)

7. Man Mileseva, Serbia 2(Sursă: http://static.panoramio.com/)

Published in: on 23 septembrie, 2014 at 22:20  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , ,

Sfântul Ierarh Eustatie I, arhiepiscopul Serbiei (4 ianuarie)

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în a doua jumătate a veacului al XIII-lea, în vremea domniei sfântului țar Ștefan Uroș (1262-1320).

Sfântul Ștefan Uroș, țarul Serbiei (pomenit la 2 decembrie)

Sf Stefan Uros, tarul Serbiei 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Sfântul Eustatie se născu din părinți evlavioși de la care deprinse învățătura și faptele cele bineplăcute Domnului. Arătându-se încă din fragedă pruncie un copil ales, fu dat de părinți unui dascăl care îl călăuzi în înțelesul adânc al lucrurilor și înțelepciunea dumnezeiască tăinuită în Sfintele Scripturi.

În tinerețea sa, merse la Mănăstirea Sfântului Arhanghel Mihail din Zeta (Muntenegru) unde se deprinse cu aspra viețuire. Curând deveni un aspru nevoitor. De acolo plecă într-un pelerinaj la Ierusalim pentru a se închina la Sfântul Mormânt al Domnului, de unde mai apoi porni către Sfântul Munte Athos. Cu inima plină de dulceața viețuirii nevoitorilor de acolo, se așeză în Mănăstirea Hilandar.

Nu după multă vreme, se răspândi vestea asprimii petrecerii sale și a învățăturilor sale și tot mai mulți îl căutau pentru povețe duhovnicești. Mai târziu, fu așezat egumen al mănăstirii.

După o vreme, fu așezat episcop de Jinca. Acolo se arătă pildă pentru toți. Toți se bucurau a avea în bunul lor păstor o pildă de viețuire.

Mai apoi, după adormirea arhiepiscopului Ioanichie, sfântul Eustatie fu ales arhiepiscop al Serbiei, călăuzind astfel binecredinciosul popor sârb vreme de 7 ani.

Împodobit de ani, se mută la cele veșnice, fiind înmormântat în Mănăstirea  Zica, iar mai apoi mutat în Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec.

+ * + * +

Sf Ier Evstatie I, arhiepiscopul Serbiei (1285) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Zica, Serbia

Mănăstirea  Zica, Serbia 1(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Pec (video)

http://video.crestinortodox.ro/e6nBL3zacZv/Patriarhatul_de_Pec___Biserica_Sfintii_Apostoli.html ( clic aici)

Published in: on 3 ianuarie, 2014 at 23:41  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfânta Cuvioasă Anghelina, soția Sfântului Ștefan Brankovici, despotul Serbiei (10 decembrie)

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 11.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

???????????????????????????????(Sursă: http://pravicon.com/)

La 10 decembrie, Biserica săvârșește pomenirea sfintei Anghelina, a soțului ei, sfântul Ștefan Brankovici, despotul Serbiei, și a fiului lor Ioan.

Sfânta Anghelina a fost fiica principelui Gheorghe Skanderbeg al Albaniei. Când tânărul despot al Serbiei, Ștefan Brancovici, fu orbit de turci pentru a nu mai putea domni și apoi urmărit pretutindeni pentru a fi ucis, el se refugie în Albania, unde află milă și ocrotire la Curtea principelui Gheorghe. Acolo fu îngrijit de Anghelina, fiica principelui, pe atunci o tânără frumoasă, cu educație aleasă. Astfel se înfiripă dragostea lor. Noblețea sufletului Anghelinei se aplecă asupra rănilor despotului suferind și o iubire evanghelică , binecuvântată, îi uni pentru totdeauna. La puțină vreme se căsătoriră și avură doi fii, Gheorghe și Iovan, ultimul dintre ei fiind tatăl Doamnei Milița Despina, soția sfântului Neagoe Basarab.

Sfânta Anghelina dimpreună cu multpătimitorul său soț și cei doi fii petrecură în amărăciunea surghiunului mai întâi în Albania, apoi în Italia, unde sfântul Ștefan se mută la odihna gătită de Domnul bineplăcuților Săi.

După o vreme sfânta Anghelina îmbrăcă îngereasca haină monahiscească la Mănăstirea Kurședol, dăruindu-se pe sine cu totul rugăciunii, faptelor de milostenie, ridicării și refacerii sfintelor locașuri. Soție credincioasă, maică aleasă și creștină desăvârșită, ea primi după vrednicie numele de „maica Anghelina”, așa cum este numită și acum în popor.

Cinstitele sale moaște făcătoare de minuni, împreună cu cele ale sfântului Ștefan, soțul ei, și ale fiilor săi, Maxim și Ioan, odihnesc la Mănăstirea Kruședol (deși o parte din ele au fost risipite de turci).

Sfânta Anghelina se mută la cele veșnice la începutul veacului al XVI-lea. Biserica îi săvârșește pomenirea la și 30 iulie (în unele apare surse pe 1, iar în altele pe 30 iulie), precum și pe 10 decembrie.

+ * + * +

Cântare de laudă a Sfintei Anghelina întocmită de Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici:

http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/ (clic aici)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfintei Anghelina a Serbiei

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 12 sf moaste

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei, Sfânta Angelina a Serbiei, Sfântul Ioan (Iovan) Brankovici , fiul ei, și Sfântul Ștefan Brankovici, despotul Serbiei

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 6

 (Sursă: http://pravicon.com/)

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 13.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

2. Sf Cuv Anghelina, sotia lui Stefan, despotul Serbiei 1.1

(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Doamna Milița Despina, soția Sfântului Neagoe Basarab și nepoată a Sfintei Cuvioase Anghelina a Serbiei, socotită de Nicolae Iorga „unul dintre cele mai curate chipuri de doamne române. Foarte evlavioasă, iubind ca şi Neagoe clădirile, juvaierele, cărţile preţioase, bună soţie şi duioasă mamă, ea nu-şi dezminţea neamul înalt din care se cobora”

Milita Despina, sotia Sf Neagoe Basarab 1

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Mănăstirea Kruședol, Serbia

2. Man Krusedol, Serbia 6

2. Man Krusedol, Serbia 7

2. Man Krusedol, Serbia 5

2. Man Krusedol, Serbia 3

2. Man Krusedol, Serbia 9

2. Man Krusedol, Serbia 4

(Sursă: http://www.panoramio.com/)

2. Man Krusedol, Serbia 10

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Published in: on 10 decembrie, 2013 at 09:37  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Sfântul Cuvios Simeon izvorâtorul mir (Ştefan Nemania), mare jupan al Serbiei şi întemeietor al Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos (13 februarie)

(Sursă: http://agioritikesmnimes.pblogs.gr/files/f/306780-000.jpg)

(Sursă: http://media.photobucket.com/image/stefan%20nemanja/Cedo2_2010/NEMANJA2.jpg?t=1283756293)

Ştefan Nemania, marele jupan la Serbiei, cel ce a întărit ţinuturile sârbeşti, întemeietorul statului sârb slobod de asuprire, apărătorul Ortodoxiei şi stârpitorul ereziilor, s-a botezat mai întâi în Biserica Latină (Romano-Catolică), însă mai pe urmă o părăsi şi intră în Biserica Ortodoxă.

La început el ţinea de greci în cârmuirea statului, iar mai apoi ieşi de sub ascultarea lor şi se făcu de sine stătător.

După ce întări statul şi credinţa ortodoxă din hotarele lui, Ştefan urmă pilda fiului său, sfântul Sava, căci îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Studeniţa în anul 1195, primind numele Simeon. Soţia sa, Ana, se retrase şi ea la o mănăstire de maici unde îmbrăţişă viaţa monahală luând numele Anastasia (pomenită la 21 iunie).

După 2 ani de nevoinţă ca monah la Mănăstirea Studeniţa, sfântul Simeon plecă în Sfântul Munte Athos şi se sălăşlui în Mănăstirea Vatoped împreună cu fiul său, Sava. Tatăl şi fiul îşi petreceau zilele şi nopţile în rugăciune şi postire.

În Sfântul Munte, ridicară 6 paraclise închinate Mântuitorului Hristos, Sfinţilor Doctori fără de arginţi, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfântului Mucenic Teodor, Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ierarh Nicolae.

Ei cumpărară ruinele Mănăstirii Hilandar şi ridicară acolo slăvită mănăstire în care cuviosul Simeon mai trăi doar 8 luni.

Cuviosul Simeon se făcu pildă de blândeţe, smerenie, bunătate şi evlavie monahilor din Sfântul Munte Athos. Până şi fericita sa adormire fu aceea a unui om dumnezeiesc şi a unui povăţuitor de suflete.

În ziua de 7 februarie fu cuprins de boală şi chemându-l la sine pe sfântul Sava, îşi puse mâinile pe el şi îl binecuvântă, zicând:

– Fiul meu iubit, lumina ochilor mei, mângâierea şi sprijinul bătrâneţilor mele! Iată, a sosit vremea despărţirii noastre. Iată, Domnul mă slobozeşte cu pace. Dar tu, fiul meu, să nu plângi pentru despărţirea noastră, căci despărţirea este paharul nostru al tuturor. Căci aici ne despărţim unul de altul, dar ne vom întâlni iarăşi acolo unde nu este despărţire.

În ziua de 12 februarie, sfântul Simeon ceru sfântului Sava să îl îmbrace în rasa de îngropare, să aştearnă pe jos o rogojină, să-l întindă acolo, iar sub cap să-i pună o piatră. Apoi, îi chemă pe toţi monahii şi le ceru iertare.

În zorii zilei de 13 februarie, glasurile monahilor ce cântau slujba Utreniei ajungeau până la chilia bătrânului aflat pe moarte. Faţa sfântului Simeon mai străluci încă o dată şi îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Fericita sa plecare la Domnul se săvârşi în anul 1200.

După dezvelirea moaştelor sale, din mormânt începu să curgă mir, pricină pentru care fu numit Izvorătorul de mir. Mai târziu, după mutarea moaştelor sale în Serbia, la mormântul sfântului părinte de la Mănăstirea Hilandar crescu în chip minunat, fără sământă, o viţă de vie care rodeşte până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul tămăduirii nenaşterii de prunci a soţilor care aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului Simeon. Multe naşteri minunate se păstrează în arhiva Mănăstirii Hilandar.

Rânduiala ce trebuie urmată de soţii doritori de prunci poate fi aflată aici:

http://muguri-flori-credinta.blogspot.com/2009/12/sfsimon-simonopetritul.html (clic).

Minune a Sfântului Cuvios Simeon (clic aici)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Simeon şi al Sfântului Ierarh Sava, fiul său (text, clic aici)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Simeon aflate la Mănăstirea Studeniţa, alături de cele ale Sfintei Cuvioase Anastasia, soţia sa

(Sursă: http://www.trekearth.com/gallery/Europe/Serbia/North/Serbia/Studenica/photo878478.htm)

În vremea Sfintei Liturghii

(Sursă: http://www.kosovo.net/pilgrimage.html)

Documentar în limba sârbă unde sunt înfăţişate raclele deschise ale Sfântului Simeon şi Sfintei Anastasia, soţia sa:

http://www.youtube.com/watch?v=nuCjN-oeLMY&feature=related (clic aici)

Sfântul Simeon

(Sursă: http://radostimoja.com/browse.aspx?cid=43)

Sfânta Anastasia

(Sursă: http://imageshack.us/f/15/prepodobnamatianastasij.jpg/)

+ * + * +

Viţa de vie crescută în chip minunat din mormântului Sfântului Simeon de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, după mutarea cinstitelor sale moaşte în Serbia

(Sursă: http://pravoslavie.ks.ua/upload/images/palovnik/1776_Hilandar.JPG)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=54243)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=54243)

(Sursă: http://edwardsingreece.blogspot.com/2011/07/hilandar-with-bishop-maxim-and-pilgrims.html)

+ * + * +

Mormântul unde au odihnit cinstitele moaşte ale Sfântului Simeon după aducerea lor de la Mănăstirea Hilandar la Mănăstirea Studeniţa din Serbia

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=51438&id_jezyk=1)

+ * + * +

(Sursă: http://iconsv.ru/index.php?option=com_joomgallery&func=watermark&catid=463&id=2068&Itemid=3)

Sfântul Simeon dimpreună cu fiul său, Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3431.jpg)

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=50705&id_jezyk=1)

Urmaşii Sfântului Cuvios Simeon, aflat în mijlocul rândului de jos. Sfântul Simeon se asemănă unei mlădiţe care a adus rod bogat şi bineplăcut lui Dumnezeu

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1893/s1893003.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/10636194.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Studeniţa, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://v7.lscache1.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/64043354.jpg)

(Sursă: http://v10.lscache7.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/61635934.jpg)

http://www.youtube.com/watch?v=LofZVoKYPDo&feature=related (video, clic aici)

Sfântul Ştefan Milutin, rege, Serbia (30 octombrie)

(Sursă: http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=103118)


(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/1b/Stefan_Milutin_Uros2.jpg)

Acesta s-a născut în anul 1253 şi a fost fiul cel mic al regelui Ştefan Uroş I (al cărui chip, dimpreună cu fiul său cel mare Dragutin, poate fi aflat aici), şi nepot al primului rege încoronat al sârbilor, sfântul Ştefan (pomenit la 24 septembrie, al cărui chip poate fi aflat aici). A condus Serbia din 1275 până în 1320.

Sfântul Ştefan Milutin a primit tronul de la fratele său mai mare Dragutin, un alt sfânt al Biserici Ortodoxe Sârbe, care, după o scurtă perioadă de domnie a oferit puterea fratelui său. Sfântul Dragutin, fiind iubitor de linişte, s-a retras spre Srem, unde s-a nevoit ca ascet într-o peşteră, pe care a săpat-o cu mâinile sale. În timpul vieţii sale, sfântul Dragutin s-a luptat cu multă trudă pentru a-i converti pe bogomilii eretici la dreapta credinţă. S-a mutat la cele veşnice pe 2 martie, 1316.

Sfântul Ştefan Milutin după ce deveni rege, îi apără, atât cu cuvântul cât şi cu fapta, pe ortodocşii sârbi, precum şi pe alte popoare ortodoxe, de duşmanii lor. Luptă împotriva împăratului Mihail Paleologul (al cărui chip poate fi aflat aici), deoarece acesta acceptase unirea cu Roma şi căuta să atragă şi popoarele balcanice şi încă şi pe monahii athoniţi la a recunoaşte aceasta necurată unire.

Izvoarele vremii ne arată de ce i-a dat Dumenezeu sfântului Ştefan Milutin biruinţă după biruinţă în toate războaiele şi întreprinderile lui, de-a lungul întregii lui vieţi. Fiind uns rege al sârbilor, sfântul ŞtefanMilutin făgădui înaintea lui Dumnezeu că va înălţa câte o biserică în fiecare an al domniei sale. El domnit vreme de 42 de ani, şi 42 de ctitorii stau mărturie de felul pilduitor în care şi-a împlinit făgăduinţa. Dar în afară de aceste ctitorii, în unele locuri – ca de exemplu la Tesalonic şi la Constantinopol – el a zidit în apropiere de biserici şi spitale şi case de oaspeţi pentru bolnavii şi călătorii săraci, unde aceştia erau găzduiţi şi îngrijiţi gratuit, în afară de aceasta, el însuşi cu mâna lui făcea milostenii bogate din propriile lui averi, care erau enorme.

Adesea, acest rege puternic şi bogat se îmbrăca în haine sărăcăcioase şi, însoţit doar de doi sau trei servitori, păşea
prin rândurile poporului sărac, noaptea, şi afla de la ei durerile lor. De multe ori le dădea unora ca aceştia daruri neaşteptate şi îmbelşugate.

În ciuda marilor sale bogăţii, sfântul rege ducea o viaţă austeră şi extrem de simplă, deşi nu aşa li se părea şi străinilor. El se obişnuise cu un stil simplu şi frugal de viaţă încă din copilărie, căci aşa îl învăţase tatăl lui, regele Uroş întîiul. Se cunoaşte cum împăratul Mihail Paleolog a trimis-o la curtea regelui Uroş pe Ana, fiica lui, spre a fi luată de soţie de sfântul Ştefan Milutin, dar cu gândul de a îl îndupleca pe regele sârb să intre în unire cu Roma. Însă regele Uroş, văzând luxul extravagant al Anei precum şi comportamentul ei uşuratic şi nesăbuit, asemenea şi al suitei cu care venise, îi zise:

– Ce însemnează toate acestea şi ce folos pot aduce ele? Noi nu suntem obişnuiţi cu o astfel de viaţă.

În acelaşi timp, el arătă către o cneaghină sârbă, care mânuia cu îndemânare o furcă de tors:

– Iată, felul acesta de ţesătură ne place nouă să poarte cea care ne va fi nouă noră.

Plecarea sa la cele veşnice se săvârşi la 29 octombrie 1320, fiind înmormântat în mănăstirea Bank. Trupul lui se arătă curând după aceea a fi nestricat şi izvorâtor de minuni. El se află în prezent în Biserica Mântuitorului din capitala Bulgariei, Sofia.

Pomenirea sa se săvârşeşte dimpreună cu mama sa, Elena, şi f ratele său cel mare, Dragutin, la 30 octombrie.

+ * + * +

Viaţa sa pe scurt poate fi aflată şi aici:

+ * + * +

Sfântul Ştefan Milutin tânăr

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/1/12/Mladi_milutin_Sopocani.jpg)

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/-6eXm-btR3FY/TeT44ijOmuI/AAAAAAAAAwI/IHArI8QMN3M/s1600/5733074427_bb05882a27_z.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Ştefan Milutin

(Sursă: http://forum.krstarica.com/showthread.php/351685-%D0%9C%D0%BE%D1%89%D0%B8-%D0%BD%D0%B0-%D1%81%D0%B2.-%D0%BA%D1%80%D0%B0%D0%BB-%D0%A1%D1%82%D0%B5%D1%84%D0%B0%D0%BD-%D0%A3%D1%80%D0%BE%D1%88-II-%D0%9C%D0%B8%D0%BB%D1%83%D1%82%D0%B8%D0%BD)

+ * + * +

Biserica în care se află moaştele Sfântului Ştefan Milutin, Sofia, Bulgaria

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/52500986.jpg)

Published in: on 29 octombrie, 2011 at 21:47  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida şi Jicea, Serbia (5 martie)

(Sursă: http://02varvara.files.wordpress.com/)

(Sursă: http://cuvioasacasiana.files.wordpress.com/)

Acesta s-a născut la 23 decembrie 1880 din părinţi sârbi binecredincioşi, Dragomir şi Katarina Velimirovici, în satul Lelici, fiind cel ditâi fiu, după dânsul urmând alţi opt copii, care au murit cu toţii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Educaţia sa începută în sânul familiei, a continuat la mănăstirea Celie, el urmând apoi cursurile gimnaziului din Valievo. Încă din tinereţe s-a arătat înzestrat cu o râvnă neostoită pentru învăţătură şi rugăciune. Astfel, adesea, în vacanţele de vară, sfântul Nicolae urca în clopotniţa mănăstirii Celie şi petrecea acolo ceasuri îndelungate citind cărţi şi rugându-se.

După terminarea clasei a şasea a gimnaziului Valievo, s-a înscris pentru examenul de admintere la Academia Militară, însă nu a fost admis din pricina faptului că era prea plăpând. Tânărul Nicolae s-a înscris la Seminarul Sfântul Sava din Belgrad unde s-a arătat a fi un elev strălucit.

Datorită inteligenţei şi cunoştinţelor sale, precum şi a activităţilor sale de propovăduire a dreptei credinţe, tânărul Nicolae este trimis să studieze în străinătate, unde a fost apreciat pentru erudiţia şi profunzimea gândirii sale. În 1908, îşi susţinu teza de doctorat la Universitatea din Berna cu titlul „Filosofia lui Berkeley”.

În anul 1909, vindecându-se în chip minunat de dizenterie, Nicolae se hotărăşte să îmbrace haina monahală, primind numele Sfântului Ierarh Nicolae. La 20 decembrie în acelaşi an este hirotonit preot, iar la scurtă vreme, arhimandrit.

Odată cu începerea primului război mondial, sfântul părinte a fost trimis ăntr-o misiunea diplomatică oficială în Anglia în încercarea de a obţine sprijinul guvernului englez pentru poporul sârb. Pe lângă ajutorul obţinut pentru ţara sa, sfântul părinte primi titlul de Doctor Honoris Causa la Universitatea din Cambridge. În toată această vreme, nu încetează să publice articole şi tratate teologice, primind şi alte titluri onorifice în semn de preţuire pentru gândirea şi activitatea sa.

Spre sfârşitul verii anului 1915, sfântul Nicolae îşi continuă activitatea misionară călătorind în Statele Unite. Din rânduiala lui Dumnezeu, un înger al Domnului i-a apărut în vis vestindu-i că într-o zi se va întoarce în America şi va reorganiza comunităţile sârbe ortodoxe dispersate de pe pământul american.

În anul 1919, la vârsta de 39 de ani, Sinodul îl ridică la rangul de episcop al Jicei, scaunul celui dintâi arhiepiscop al Serbiei, Sfântul Sava, iar în 1921 a fost strămutat în eparhia Ohridei şi Bitoliei, pentru a uşura unirea dintre Biserica sârbă şi cea macedoneană, ceea ce sfântul ierarh a împlinit în chip minunat.

Pentru puterea cuvântului său, sfântul episcop era chemat să ţină cuvântări în universităţi şi biserici din America, unde a propovăduit Ortodoxia, a strâns fonduri pentru cel loviţi de război şi a înfiinţat o eparhie ortodoxă americană a Bisericii Sârbe. Pentru faptele şi dragostea sa părintească, sfântul Nicolae a rămas în conştiinţa dreptmăritorilor americani ca stâlp şi ocrotitor al Bisericii Ortodoxe Sârbe din America, profesor al Seminarului „Sfântul Sava” din Libertyville (Illinois), decan si rector al Seminarului „Sfântul Tihon din Zadonsk” din South Canaan (Pennsylvania) şi autor al nepreţuitelor „Proloage de la Orhida”.

Pe lângă toate acestea, sfântul ierarh înfiinţă orfelinate pentru mulţi copii săraci şi scrise numeroase cuvântări.

Odată cu îneperea celui de-al doilea război mondial, sfântul ierarh neobosit porni la luptă împotriva forţelor naziste. Pentru aceasta, în anul 1941, este arestat şi condamnat la închisoare împreună cu patriarhul său, Gavriil Dojici, în cumplitul lagăr Dachau din Germania. Chinuirile zilnice la care erau supuşi întemniţaţii, spânzurătorile, crematoriile şi camerele de gazare din Dachau erau urmările înspăimântătoare ale culturii europene, vădind adâncul întunericului în care poate cădea omul depărtat de Dumnezeu. Nici aici nu a încetat să scrie şi să propovăduiască puterea libertăţii dăruită de Dumnezeu oamenilor.

Ostenit de anii ăndelungaţi şi plini de frământări, la vârsta de 76 de ani, sfântul ierarh se pregăti să plece la Domnul în ţară străină, în anul 1956, în timp ce se ruga în chilia sa modestă din Seminarul Ortodox „Sfântul Tihon” din America.

În anul 1991, la 25 de ani după mutarea sa la Domnul, moaştele sale au fost aduse acasă şi puse spre închinare în mănăstirea ctitorită de dânsul în satul natal, Lelici, fiind proslăvr cu sfinţii de Biserica Ortodoxă Sârbă în anul 2003.

 

Poruncile lui Dumnezeu cu râvnă şi cu post împlinidu-le, în privegheri şi rugăciuni urmând Sfinţilor Părinţi, pildă fericită ai fost neamului tău, care lumina Evangheliei în întunericul păcatelor căuta. Împărtăşindu-te cu sfinţii de bucuria cea veşnică şi dimpreună psalmodiind cu ei, înalţi rugăciuni pentru noi înaintea Domnului, Căruia Îi strigăm: Aliluia! (din Acatistului Sfântului Nicolae Velimirovici)

+ * + * +

Vocea Sfântului Nicolae Velimirovici (clic pentru a o asculta)

 

 

Scrieri ale Sfântului Nicolae Velimirovici (clic aici)

Din roada evlaviei şi osteneliii vrednice de laudă pentru Sfântul Nicolae Velimirovici

http://sfantulnicolaevelimirovici.wordpress.com/ (clic aici)

 + * + * +

Cinstitele moaşte ale Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici

(Sursă: http://farm3.static.flickr.com/)

+ * + * +

(Sursă: http://www.flux.md/)

Împreună cu mama sa

(Sursă: http://www.svetigora.com/)

(Sursă: http://img14.imageshack.us/)

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/_)

(Sursă: http://www.pravoslavie.ru/)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/)

Sf Ier Nicolae Velimirovici nou 1(Sursă: https://serbiaortodoxa.files.wordpress.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Lelici din Serbia

(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/)

(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

Published in: on 5 martie, 2011 at 07:27  Comments (3)  
Tags: , , , , , , ,