Sfinții Cuvioși Nectarie și Teofan, ctitorii Mănăstirii Varlaam, Meteora, Grecia (17 mai)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sfinții ieromonahi Nectarie și Teofan erau frați buni din familia nobiliară Apsaradon din Ioanina, familie ce a jucat un rol important in viața orașului. Cei doi cuvioși au avut parte de o educație aleasă în mănăstirea Filantropinon în timpul egumenului Macarie. Însă, bogățiile, slava și buna creștere n-au putut birui dumnezeiasca dragoste dintru ei. De la o vârstă tânără au îmbrățișat viața monahală în orașul lor, îndreptățind astfel supranumele de „orașul călugarilor”. Schima monahală au luat-o în 1495, fiind tunși de către un oarecare stareț pe nume Sava.

Sfântul Cuvios Sava din Ioannina (pomenit în ziua de 3 februarie)

Sf Cuv Sava din Ioannina 1.1(Sursă: http://1.bp.blogspot.com/)

Sfinții au ucenicit lângă Bătrânul timp de 10 ani întregi, in schitul Sf.Ioan Botezătorul din insula lacului Ioaninei până la adormirea sa din anul 1505, culegând roadele vieții sihăstrești.

După moartea părintelui lor duhovnicesc, au plecat în Sfântul Munte la izvorul cel nesecat al pustniciei, ca să pună temelie bună pentru viața lor călugărescă pe mai departe. În Grădina Maicii Domnului au fost primiţi de fostul patriarh al Constantinopolului sfântul Nifon al 2-lea (pomenit la 11 august), ce se nevoia în mănăstirea Dionisiu la anul 1502.

În răstimpul şederii lor aici au cerut şi primit de la luminatul lor părinte duhovnicesc, sfântul Nifon, rânduială şi canon de vieţuire duhovnicească. După ce prin învăţăturile sale i-a întrarmat cu cele de ajutor în războiul duhovnicesc, el i-a îndemnat să se întoarcă la chilia lor de mai înainte şi să-şi continue acolo luptele lor duhovniceşti. Ascultând sfaturile sfântului Nifon, care a fost al doilea lor părinte duhvnicesc, şi făgăduind să nu se abată de la cele spuse lor, s’au întors la chilia lor. Dar, întrucât, au aflat-o ocupată de către unii boieri care şi-au însuşit drepturi de ctitori asupra ei, au fost nevoiţi să o părăsescă pentru a doua oară.

S’au dus în locurile cele mai retrase din insulă unde au aflat după dorirea inimii un loc potrivit pentru asceză şi liniştire, lângă o sihăstrie pustie, pe jumătate ruinată, cu hramul sfântului Pantelimon. Ea era zidită într’o peşteră deasupra lacului, ale cărui ape pătrunsesră în adâncitura peşterii formând o groapă foarte mare. Cu mulţi ani în urmă, în acel loc se nevoise un pustnic vestit pentru viaţa sa sfântă, Antonie. Vreme de 18 ani a rămas zăvorât în chilia sa şi fusese dăriut de Dumnezeu, pentru multa sa curăţie, cu harisma străvederii. Îndată, sfinţii Nectarie şi Teofan au luat de la arhiereul Ioaninei binecuvântare pentru refacerea sfântului locaş, şi obţinând aprobările trebuinciose au purces la reconstrucţia bisericii şi a chiliilor. Acest lucru s’a dovedit în faptă o luptă istovitoare şi trudnică. Toată ziua cuvioşii lucrau la tăierea de bucăţi de stâncă ca astfel să umple cu pietre şi pământ acea groapă şi apoi să înceapă zidirea. În cele din urmă pe la 1506-1507 au ridicat cu ale lor cheltuieli, biserica sfântului Ioan Botezătorul şi odată cu ea s-au finalizat într-un timp scurt şi zidirea chiliilor şi a celorlalte clădiri necesare.

Ieromonahii Nectarie şi Teofan au mai fost ctitori şi ai unei alte mănăstiri. După refacerea mănăstirii sfântului Ioan Botezătorul în insulă, au ridicat pentru surorile şi părinţii lor, sihăstria sfântului Nicolae în Lepenό. Aceasta a funcţionat ca metoc al mănăstirii Varlaam de la Meteore. Încercările n’au încetat să apară şi aici. Ultima ispită a fost şi cea mai dureroasă. N’a venit din partea necredincioşilor turci, ci de la înşişi stăpânitorii bisericeşti şi boierii din partea locului pentru care pricină, după cum ei înşişi fac referire în autobiografia lor, n’au vrut să se [mai] împărtăşească. Văzând tot acest război şi răutate că se înteţeşte, şi-au adus aminte de sfatul sfântului Nifon, care proroceşte le spusese: „când ispitele vă vor împresura de pretutindeni, nu vă împotriviţi lor, ci retrăgeţi-vă în mănăstire şi vă liniştiţi”.

După 4 ani de şedere în părţile Ioanninei, au plecat definitiv din noua lor mănăstire în jurul anului 1510 şi s’au strămutat pe stâncile Meteorelor căutând acolo un nou loc pentru desăvârşire şi asceză. Li s’a dat de către părinţii mănăstirii Marea Meteoră, schitul sfântului Ioan Botezătorul unde au rămas timp de 7 ani. Însă îngustimea stâncii pe care era situată sihăstria lor, cât şi clima nesănătoasă de acolo din pricina vânturilor puternice, nu le-a dat putinţa să stea mai mult acolo. Din această pricină, au purces la căutarea unui loc mai potrivit. Din mulţimea de stânci de la Meteore, au ales una mai cu lărgime şi cu vânturi mai prielnice, fiind potrivită pentru viaţa isihastă şi care se numea Varlaam. Această denumire provenea de la primul eremit ce vieţuise în acel vârf necălcat de picior de om.

Deci, pe stânca Varlaamului, care era cu desăvîrşire pustie şi nelocuită de mulţi ani, cei doi cuvioşi au început să vieţuiască cu binecuvântarea mitropolitului Larisei, Visarion şi a egumenului de atunci al Marii Meteore, în anul 1518. Îndată după urcarea lor pe stâncă, au început lucrările de zidire, întrucât nu se mai păstra nimic din vechea sihăstrie. După ce au ridicat câteva chilii provizorii pentru locuit, prima lor grijă a fost să refacă vechea bisericuţă ce era cu totul ruinată. Din aceasta – care fusese sfinţită cu hramul sfinţilor Trei Ierarhi de către pustnicul Varlaam – mai erau în picioare doar câteva bucăţi de zid din sfântul altar ce stăteau să cadă şi unde făceau slujbele până la ridicarea noii biserici.

Din această pricină, şi-au început lucrul la zidirea bisericii cu multă trudă şi osteneli trupeşti uriaşe având şi sprijinul ucenicilor lor, Benedict şi Pahomie monahii, ce au fost de la început cu ei şi, cu harul lui Dumnezeu, au înaintat destul lucrările.

Pentru mai bine de 30 de ani, au ţinut neştirbit rânduiala slujbelor, rugăciunilor şi a privegherilor de toată noaptea din ajunul Duminicilor, precum şi a praznicelor Împărăteşti şi la pomenirea sfinţilor mari; în timp ce în celelalte zile de peste săptămână jumătate din noapte o afieroseau slavoslovirii lui Dumnezeu. Hrana lor zilnică era sărăcăcioasă şi cu desăvârşire pustnicească. În anul 1542 au pus temelia bisericii tuturor sfinţilor, iar pe 17 mai 1544 aceasta a fost terminată.

Între timp, cuviosul Teofan era deja bolnav la pat de 10 luni şi, slăbit de îndelungata-i boală, se afla la porţile morţii. Şi, în timp ce toţi părinţii şi fraţii se tânguiau şi plângeau în jurul său cântând înlăcrimaţi Paraclisul, s’a petrecut o minune. Dintr’odată o stea străvezie şi strălucitoare a stătut deasupra chiliei cuviosului învăluind-o într-o lumină cerească! Odată cu apusul soarelui, sufletului cuviosului Teofan s’a mutat la veşnicele sălaşuri. În aceiaşi clipă steaua suprafirească s’a stins; semn al slavei nemăsurate ce-i fusese gătită în ceruri.

După 10 ani, Luni în Săptămâna Luminată pe 7 aprilie 1550 s’a odihnit întru Domnul şi cuviosul Nectarie. Mormântul lor şi moaştele lor (mâna dreaptă a cuviosului Nectarie şi mâna stângă a cuviosului Teofan, nestricate, cu tot cu piele) constituie până astăzi izvor de puteri şi minuni pentru vieţuitorii mănăstirii şi evlavioşii închinători. Amin! (Tâlcuire din greacă săvârșită de Mănăstirea Nera)

+ * + * +

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 1.2(Sursă: http://www.roussanou.gr/)

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 4.1(Sursă: http://poimin.gr/)

+ * + * +

Mănăstirea Varlaam, Meteora, Grecia

Sf Cuv Nectarie si Teofan,ctitorii Man Varlaam, Meteora 3(Sursă: http://metamorfosi-vrilission.gr/)

Reclame
Published in: on 18 mai, 2015 at 12:28  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , , ,

Sfânta Muceniță Ilaria, dimpreună cu Claudiu Tribunul, soțul său, și cei doi fii, Iason și Mavru (19 martie)

Sf Mc Ilaria 4.1(Sursă: http://www.doxologia.ro/)

Aceștia împreună cu preotul Diodor şi diaconul Marian pătimiră cu sfinţii mucenici Hrisant şi Daria (pomeniți deopotrivă în ziua de 19 martie).

Tribunul Claudiu îmbrăţişă credința în Iisus Hristos și primi botezul împreună cu soţia sa Ilaria și fiii lor, Iason şi Mavru, cu toţi ai casei, chiar şi soldaţii.

Sf Mc Claudiu Tribunul, sotia sa Ilaria si fiii lor Iason si Mavru 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Când împăratul Numerian (283-284) află acest lucru, porunci să fie osândiți la moarte. Astfel sfântul Claudiu fu înecat în mare, iar copiilor şi soldaţilor săi  li se tăiară capetele.

Creştinii înmormântară sfintele moaşte ale mucenicilor într-o peşteră, unde sfânta Ilaria mergea adesea la rugăciune.

Într-o zi, fiind urmărită, sfânta Ilaria fu prinsă şi dusă spre chinuire. Sfânta îi rugă să o lase puţin să se roage şi făcând aceasta își dădu sufletul în mâinile Domnului.

Un slujitor o îngropă în aceeaşi peşteră unde odihnea familia sa.

+ * + * +

Sf Mc Claudiu Tribunul 1.1(Sursă: http://www.doxologia.ro/)

+ * + * +

Sf Mc Ilaria 3.1(Sursă: http://4spisok.ru/)

Sf Mc Ilaria 1.1(Sursă: http://pk-semya.ru/)

Sfântul Cuvios Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia (7 octombrie)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 1.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Sfântul Ioan dimpreună cu cei 98 de cuvioși părinți care s-au nevoit împreună cu dânsul sunt precum 99 de candele luminătoare ale virtuților care au sfințit pământul Cretei cu ostenelile lor în veacul al XVI-lea.

Din păcate prea puține se păstrează despre dânșii. Se crede că mănăstirea în care acești viețuitori au bineplăcut Domnului este cea mai veche din Creta, însă acest lucru nu este confirmat de nicio sursă istorică, iar un document venețian de la 1637 nu află nicio mănăstire aici fără numai biserica sfântului Ioan pustnicul care a aparținut Mănăstirii Gouvernetou care a fost construită în anul 1537 și unde se aflau la data consemnării venețiene 60 de părinți ostenitori.

Peștera sfântului Ioan, aflată în albia unui râu subteran, are o lungime de 100 de metri și o întindere de 1500 mp. Aici cuviosul părinte se osteni în toată viața sa. Se spune că aproape de plecarea sa la Domnul, un vântător alerga după un animal slobozind asupra acestuia multe săgeți, însă una dintre ele nimeri pe sfântul Ioan care se ruga în locurile acelea pustii. Rănit, se întoarse în peștera sa și întinzându-se pe o piatră își dădu sufletul în mâinile Domnului. În locul unde se află piatra pe care a plecat la Domnul sfântul Ioan pustnicul pelerinii se închină cu credință rupând părticele din aceasta pentru le lua cu dânșii.

În vremea invaziei otomane, turcii distruseră cele sfinte, dar și arhivele mănăstirii, iar pe monahii aflați atunci pe acele locuri îi uciseră cu cruzime.

Începutul cinstirii sfinților se puse de către patriarhul cretan Kiril Loukaris dimpreună cu alți 21 de ierarhi ai Sinodului în anul 1632 când hotărâră:

„În insula cea bine-ocârmuită a Cretei, cuviosul Ioan Pustnicul a strălucit în nevoință; iar cei 98, asemenea, cu aceeași râvnă au viețuit împreună în nevoință. Astfel, Domnul le-a slăvit viețile cu minuni preaslăvite”.

+ * + * +

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 2.1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Marea insulă a Cretei se bucură că în munții ei, preadumnezeieștii Părinți au zdrobit meșteșugirile vrăjmașilor cu lacrimi, post și rugăciuni. Pentru aceasta, duhurile voastre se desfătează cu îngerii și sfintele voastre moaște dăruiesc tămăduiri celor ce pătimesc.  (Troparul Sfinților, glas al 3-lea)

Astăzi Creta se bucură prăznuind pe luminații și de Dumnezeu purtătorii părinți și cheamă fiecare cetate și țară la prăznuirea aceasta. Căci se bucură Creta pentru comoara ei cea din sfințitele voastre racle, Părinților, mândria Cretei.  (Condac, glas al 3-lea)

Să lăudăm, credincioșii, pe sfinții părinți care frumos au strălucit, căci avem înaintea Ziditorului pe acești păzitori fierbinți, pe care cu credință îi cinstim. Păzitorii cei ce în toată vreme veghează asupra Cretei sunt sfinții ei. Au stat pe vârful munților ca niște turnuri neclintite, iar din niște înălțimea acestea au ocrotit poporul Cretei și cele o sută de așezări ale sale. Au păzit zi și noapte pe locuitorii Cretei. Peșterile le-au făcut lăcașurile puterii lor; din acestea, moaștele lor au putut ajuta toată țara. De atunci, Creta a fost rodnică cu trandafiri și crini ai pustiei, ai noștri sfinți părinți. (Megalinarie a Sfinților)

+ * + * +

Despre Sfântului Cuvios Ioan pustnicul și cei 98 împreună cu dânsul se poate afla în:

Sfinti cretani - carte

+ * + * +

Patul Sfântului Cuvios Ioan pustnicul din Creta

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 7 patul Sf Cuv Ioan(Sursă: http://greece.terrabook.com/)

Pe locul mănăstirii Sfântului Ioan pustnicul a fost într-o vreme o mănăstire catolică, după cum grăiesc și unele trăsături arhitectonice ale ruinelor

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 9

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 13

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 12

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 11

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 15

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 16

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 10

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 18(Sursă imagini: http://mires46.blogspot.ro/)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 3(Sursă: http://www.explorecrete.com/)

2. Sf Cuv Ioan pustnicul și cei 98 de pustnici împreună cu dânsul din Creta, Grecia 8(Sursă: http://o-nekros.blogspot.ro/)

Published in: on 7 octombrie, 2014 at 11:29  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , , ,

Sfinții Mucenici Dada, Govdela, Casdoas si Gargal din Persia, Iran (29 septembrie)

2. Sf Mc Dada, Govdela, Casdoas si Gargal din Persia, Iran 1.1Sfinții Mucenici Dada, Govdela, Casdoas si Gargal. Icoană săvârșită în anul 1895 și păstrată în Moscova, Rusia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Dada a trăit în vremea împăratului Savorie, fiind mai de frunte la palatul împărătesc, preaiubit și neam cu împăratul. În taină acesta era creștin.

Fiind trimis să domnească țările ce erau sub stăpânirea sa, el crezu în Hristos. Însă pârându-l oarecine la împăratul și trimițând la dânsul pe Andrameleh, cel mai mare din dregătorii lui, ca să afle adevărul, îl găsi crezând în Hristos și scrise pe dată despre aceasta împăratului. Iar împăratul scriind răspunsul, îi dădu putere împotriva creștinilor.

Acest răspuns îl trimise împăratul cu fiul său Govdela pe care primindu-l și sezând alături de el, Govdela începu a cerceta.

Și luându-i seama cu amănuntul și zicându-i cele ce aveau ei în gândul lor, află pe sfântul crezând cu tot sufletul în Domnul nostru Iisus Hristos și vrând să moară cu osârdie pentru Dânsul.

Atunci aprinse un cuptor cu foc foarte mare și porunci să bage pe sfântul Dada în el. Dacă se apropie de cuptor, sfântul își făcu semnul cinstitei și de viață făcătoarei Cruci, iară cuptorul se stinse și izvorî apă în loc de văpaie și toți se minunară de această minune.

2. Sf Mc Dada din Persia, Iran 2

Atunci fiul împăratului, Govdela, zise:

– Iubitul meu Dada, cine te-a învățat aceste farmece?

Iară el răspunse:

– Măcar de te-ai fi învrednicit și tu să fii învățat de la Dascălul meu!

Și Govdela zise:

– Dar de voi crede în Hristosul tău, putea-voi să fac și eu acestea?

Zis-a lui sfântul Dada:

– Nu numai acestea vei face, ci și cu Dânsul împreună vei împărăți.

Și poruncind Govdela de aprinse un cuptor, și chemând el numele lui Hristos, îndată îl stinse, și căzând la sfântul Dada crezu în Hristos.

Acestea văzând Andrameleh se duse de spuse toate împăratului Savorie. Auzind că fiul său se făcu creștin, trimise de-l aduseră la dânsul și porunci să taie toiege ghimpoase și puse 4 slujitori de-l bătură.

2. Sf Mc Govdela, Persia, Iran 2.1

Iar sfântul Govdela fiind bătut peste tot trupul, se ruga să i se dea răbdare. Și arătându-i-se îngerul îl întărea zicându-i:

– Fii bărbat, că eu sunt cu tine.

Și băgându-l în temniță petrecu într-însa 5 zile. Apoi luând un oarecare Gargal voie de la împăratul asupra sfântului și asupra tuturor creștinilor și scoțând pe sfântul din temniță și bătându-l cu vine de bou, sfântul se ruga și osândea credința tatălui său.

Atunci poruncit Gargal să-i scoată două fâșii de piele de la picioare până la cap, zicând:

– Lasă că va veni în adevăr Hristosul tău de te va tămădui.

Apoi legându-l foarte tare îl băgă iară în temniță, însă dezlegându-se pe dată legăturile singure, se făcu sfântul Govdela sănătos precum era mai înainte.

Văzând aceasta Gargal mult se minuna și merse de-i spuse împăratului. Iar acesta îi zise:

– Mergi de-l omoară, că nu-mi este fecior ci vrăjmaș de vreme ce a crezut în Hristos.

Atunci îl supuse Gargal la multe și grele chinuri, însă din toate sfântul Govdela rămase nevătămat.

Văzându-l cei ce erau în temniță, se minunară zicând:

– Mare este Dumnezeul creștinilor.

Iar stăpânitorul mâniindu-se porunci să fie supus la chinuri și mai grele. Deci auzind împăratul zise lui Gargal:

– Tot trăiește acel fermecător Govdela?

Iară el răspunse:

– Viu este, împărate. Și eu mult l-am chinuit, dar tot viu este.

Atunci împăratul porunci să-i despoaie pielea capului spre spate, să-i acopere obrazul și făcându-i și aceasta, iar îl băgă în temniță, iară el mărea pe Dumnezeu. Dimineața aflând că tot este viu, îi dezrădăcină unghiile de la mâini și de la picioare, și cele patru măsele mari. Și îl aruncară în temniță ca pe un mort, poruncind sa nu-i dea nici apă, nici să intre cineva la dânsul.

Însă sora lui merse la dânsul și-i dădu apă, zicând temnicerului să nu spună cuiva, că-și va pune capul.

2. Sf Mc Govdela, Persia, Iran 2.2

Iar sfântul Govdela, dacă i se adeveri credința, nu mai avea nevoie de lecuire, ci luând răbdare si îndrăznire și osârdie la chinuri cu luminarea Sfântului Duh, aflându-se și rănit, se bucură și tămăduia pe toți și toți se minunau de acestea.

Un alt oarecare Gargal fermecator ce se afla în temniță pentru multele rele ce le făcuse, văzând răbdarea sfântului și minunatele lucruri ce făcea, căzu la picioarele acestuia zicând:

– Rogu-te, robul lui Dumnezeu, pomenește-mă și pe mine înaintea Hristosului tău.

Iar sfântul îi zise:

– Crede într-Însul și te va scăpa de toate relele tale.

Iară fermecătorul Gargal zise către dânsul:

– Cred întru Tine, Doamne Iisuse Hristoase.

Și se alătură sfântului Govdela.

A doua zi îi aduseră domnitorului pe amândoi înaintea sa și dezbrăcând pe sfântul Gargal, porunci de-l bătură cu toiege și el căutând la cer, zicea:

– Doamne Iisuse Hristoase, pentru numele Tău pătimesc, întărește-mă.

Și acestea zicând sfântul Gargal, care mai înainte fusese fermecător, se mută la odihna gătită lui de Domnul.

Iar pe sfântul Govdela, îl supuseră la neînchipuit de cumplite chinuri, însă rămânând viu, fiul împăratului Gargal sfătuidu-se cu ai săi porunci să-l răstignească gol sus pe un lemn și îl săgetară mulți oameni vreme de multe ceasuri, însă acesta rămânea nerănit, căci săgețile aruncate asupra lui se duceau în văzduh.

2. Sf Mc Govdela, Persia, Iran 2.3

Aceasta făcu pe toți de se cutremurară.

Văzând împăratul toate lucrurile zadarnice, trimise pe fiica sa Casdoas (sau Cazdoua) ca să învețe pe sfântul Govdela și să-l întoarcă. Iar ea dacă se duse, fiind învățată de fratele ei, se făcu creștină.

Deci mâniindu-se împaratul de aceasta, porunci  să fie supusă fiica sa la multe chinuri. Atunci ea zise către fratele său:

– Roagă-te pentru mine că nu pot răbda chinurile.

Iar sfântul Govdela îi zise:

– Să nu-ți lipsească credința întru Hristos și nădăjduiesc în Acela în Care ai crezut, că nu vei mai suferi alte chinuri.

Deci scoțând împăratul pe sfântul Govdela, porunci să-i lege mâinile și picioarele și să-l arunce în picioarele cailor celor ce învârteau moara, ca să-l calce toată noaptea. Dar sfântul fu păzit nevătămat, binecuvântând pe Dumnezeu.

2. Sf Mc Govdela, Persia, Iran 2.4

Iar dimineața aflându-se sănătos și dezlegat din legături, toți se minunau. Apoi fu supus la alte grele chinuri. Iar Dadie și Avdie, creștini fiind, stăruiau de scriau chinurile sfântului în taină, de frica împăratului, către care zise sfântul:

– De puteți, aduceți-mi apă și untdelemn ca să mă botez, iar de nu puteți, rugați-vă ca să se facă aceasta.

Și când grăia aceste cuvinte, iată un norișor ca o negură acoperi pe sfântul și turnă pe capul său untdelemn și apă multă și se auzi glas zicând:

2. Sf Mc Govdela, Persia, Iran 2.5

– Iată că ai primit Sfântul Botez, robule al lui Dumnezeu Govdela.

Și se făcu fața lui ca lumina și iesi multă bună mireasmă în locul acela. Iar auzind sfântul glas, făcea rugăciune către Dumnezeu, mulțumindu-I și mărindu-L și rugându-se sfântul către Dumnezeu își dădu sufletul.

Atunci Gargal îi legă picioarele cu ștreanguri si legându-l de cozile unor cai neînvățați, îi trase trupul gol prin locuri rele și pietroase, de se rupeau bucăți de pe dânsul și ce mai rămăsese din trupul lui slujitorii îl tăiară de-l făcură trei părți și-l risipiră. Pe acestea preoții Dadie, Avdie și Armaazac diaconul le luară și le duseră la casele lor, apoi înfășurându-le cu pânză și cu aromate le îngropară cu osârdie.

Iar sfântul Dada cel mărit, vărul împăratului fiind chinuit mai înainte în multe feluri, îl tăiară tot bucăți din toate membrele și așa și el în Domnul se săvârși.

2. Sf Mc Dada din Persia, Iran 1

Oarecare iubitori de Dumnezeu, adunând și bucățile moaștelor lor, le îngropară la loc însemnat. Deci cântând cei trei bărbați mai înainte pomeniți toată noaptea, când fu la miezul nopții se arătă sfântul Govdela în mijlocul lor și le zise:

– Îmbărbătați-vă în Domnul, fraților, și stați întăriți și neschimbați și nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă.

Iar ei dacă-l văzură se bucurară și iarăți sfântul le zise:

– Dumnezeu să vă dea plată pentru cele ce ați ostenit pentru mine.

Și plecându-și capul către Dadia, zise:

– Ia cornul cu untdelemn și sfântul trup al lui Hristos, și intră în grădina împăratului, și unge pe sora mea Casdoas și o împărtășește cu Sfântul Trup.

Acela luându-le merse într-acolo și cum sosi la poartă, i se arătă îngerul Domnului și intră cu dânsul. Acesta botezând-o și împărtășind-o cu trupul Domnului, îi zise:

– Mergi și dormi până la venirea Domnului nostru Iisus Hristos.

Și îndată luând îngerul sufletul ei îl duse la cer. Iar dimineața intrând maica sa la dânsa și aflând-o plecată din lumea aceasta se duse la împăratul și îi zise:

– De acum înainte bucură-te, tu și împărăția ta, că fiul meu ca și cum ar fi făcut greșeli de mii de ucigași, în mii de chinuri s-a petrecut, iar acum și fiica mea, ca și cum ar fi ucis pe tatăl său, goală, ucisă cu toiege ghimpoase ca un tâlhar, s-a săvârșit și ea.

Acestea auzind cumplitul împărat, nu se plecă nicidecum spre milă. Iar împărăteasa luând aromate cu tot felul cu mirosuri scumpe unse moaștele sfintei fiicei sale și învăluind-o în porfira împărătească, o așeză alături de sfântul Govdela fiul ei.

+ * + * +

Icoană a Sfântului Mucenic Govdela săvârșită în veacul al XVIII-lea și păstrată în Muzeul Icoanelor din Veneția, Italia

2. Sf Mc Govdela, Persia, Iran 2.6(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/4/4928.jpg)

Sfântul Mucenic Govdela. Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu. Sfântul Munte Athos, Grecia

2. Sf Mc Govdela, Persia, Iran 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinții Mucenici Govdela și Dada. Frescă săvârșită în preajma anului 1318 și aflată în Biserica Buna Vestire din Mănăstirea Gracanica, Kosovo, Serbia

2. Sf Mc Dada si Govdela din Persia, Iran 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Mucenic Codrat din Corint și cei cu dânsul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia (10 martie)

Sfântul Mucenic Codrat

Sf Mc Codrat din Corint, Grecia 1.1

Miniatură dintr-un Minei pe tot anul din prima jumătate a veacului al XVI-lea aflată la Muzeul Recklinghausen, Germania

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7503.jpg)

În vremea unei persecuţii împotriva creştinilor, în veacul al III-lea, o creştină evlavioasă cu numele Rufina fugi din Corint să se ascundă în munţi, ca să scape de urmăritori. Acolo născu un fiu, Codrat, după care ea își dădu sufletul în mâinile Domnului. Prin putarea de grijă a Domnului, copilul fu ţinut în viaţă, fiind hrănit în mod miraculos: un nor apărea deasupra lui şi îi picura rouă dulce în guriţă.

Sfântul Codrat îşi trăi copilăria şi tinereţea în sălbăticie. În adolescenţă el cunoscu nişte creştini de la care învăţă despre adevărata credinţă. Codrat studie gramatica şi arta medicinii, având mare succes. Dar, cel mai mult timp şi-l petrecea în singurătate, prin munţi, în rugăciune şi gândul la Dumnezeu. Anii treceau şi mulţi prieteni şi ucenici îl căutau pentru un cuvânt de învăţătură. Printre aceştia erau Ciprian, Dionisie, Anecton, Pavel, Crescent şi mulţi alţii.

Din porunca păgânului împărat Decius (249-251), prefectul militar Iason sosi la Corint ca să tortureze şi să ucidă pe creştini. Fiind cel mai în vârstă dintre ei, sfântul Codrat vorbi în numele tuturor, apărând cu demnitate credinţa în Hristos Mântuitorul, după care fu supus torturii. În ciuda suferinţelor inumane, el îi încuraja pe alţii, spunându-le să nu le fie frică şi să-şi apere cu tărie credinţa.

Iason, văzând că nu-i poate convinge pe nici unul să se lepede de Hristos, îi aruncă pe toţi la fiarele sălbatice să fie sfâşiaţi de vii. Însă fiarele nu se atinseră de ei. Atunci, Iason porunci să-i lege de picioare la trăsuri şi să-i tragă prin tot oraşul şi mulţi oameni din mulţime aruncau în martiri cu pietre. În cele din urmă aceştia fură condamnaţi la decapitare cu sabia. La locul execuţiei, aceştia cerură puţin răgaz pentru rugăciune şi unul câte unul îşi plecară capetele sub sabie.

Sf Mc Codrat din Corint si cei cu dansul, Ciprian, Dionisie, Pavel, Anecton şi Crescent, Grecia 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4177.jpg)

Ucenicii sfântului Codrat care mai rămaseră în viață, suferiră şi ei pentru Hristos: un alt Dionisie fu înjunghiat noaptea; Victorin, Victor şi Nichifor fură zdrobiţi într-o presă mare de piatră; lui Claudiu i se tăiară mâinile şi picioarele; Diodor fu aruncat în foc; Serapion fu decapitat, iar Papiu şi Leonid fură înecaţi în mare. Urmând pilda lor, multe femei creştine aleseră să sufere de bună voie pentru Hristos.

+ * + * +

Sfeșnicul cel cu șase lumini al mucenicilor Tăi, Doamne, cu untdelemn tainic fiind adăpat a împuținat noaptea închinării la idoli și a luminat pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.

Fără învăluire ați trecut norul chinurilor, mucenicilor, și ați dobândit liniștea cea de sus, făcându-vă limanuri și solitori preafierbinți pentru credincioși.

Racla moaștelor tale, Codrat, ca un vas duohnicesc purtător de mir, izvorăște miruri de tămăduiri, care îndepărtează mirosul urât al patimilor și ard, cu dumnezeiasca pronie, taberele demonilor.

Ca niște ziduri întărite a dobândit Corintul moaștele voastre cele cinstite și ca o casă de sănătate fără de plată biserica voastră, în care oricine vine cu credință scapă de dureri și de patimi. 

Rănile voastre cele mucenicești împrăștie mireasmă plină de har și sângele vostru varsă izvoare prin dumnezeieascul Duh și vindecă patimile sufletelor; pe care, cu vrednicie, să le lăudăm.

Toți prăznuim pătimirea voastră ca pe o zi de sărbătoare, purtătorilor de chinuri; căci, întru aceasta cununa nestricăciunii primind vă faceți fii ai luminii și ai zilei, dănțuind în jurul scaunului Împăratului tuturor. (Din Canonul Sfinților ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sfântul Mucenic Codrat. Miniatură dintr-un Minei rusesc pe martie de la începutul veacului al XVII-lea

Sf Mc Codrat din Corint, Grecia 2

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/7/7504.jpg)

Published in: on 10 martie, 2014 at 08:44  Comments (2)  
Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Sfinții Mucenici Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Israel (4 martie)

Sf Mc Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Grecia 1.1

Frescă din anul 1547 afltă în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9136.jpg)

Sfinții Pavel și Iuliana erau frați de sânge în cetatea Ptolemaida sau Ptolemais, aflată în nordul Israelului de astăzi.

Aceștia fură munciți cu cruzime de către împăratul Aurelius, fiind strujiți, apoi aruncați într-o căldare cu smoală clocotită, așezați pe paturi de fier încinse. Văzând că nimic nu pătimesc, împăratul porunci să-i arunce în temniţă, punându-le lemne grele pe grumazul lor și obezi la picioare. Apoi cu lanţuri legându-le mâinile, încă şi piroane ascuțite făcute în chipul scaiului celui ascuțit cu ghimpi, care crește pe câmp, porunci să le aştearnă pe sub ei în temniță, și să-i pună pe acelea ca să nu aibă cât de mică ușurare în dureri, ci mai mult să se muncească pe piroanele care împungeau coastele lor. Porunci să-i păzească cu dinadinsul, ca să nu vină vreun creștin la dânșii să le dea mâncare sau băutură. Însă la miezul nopții veni un înger al Domnului acer atingându-se de legăturile lor pe dată se sfărâmară  iar rănile lor se tămăduiră. Și pe dată se făcură văzute două paturi așternute și o masă încărcată cu toate bunătățile. Îngerul zise către dânșii:

– Odihniți-vă pe paturi și primiți hrana pe care v-a trimis-o vouă Iisus Hristos.

Iar sfinții mucenici Pavel şi Iuliana, şezând pe paturi și luând pâine în mîâni, își ridicară ochii în sus și mulțumiră lui Dumnezeu; apoi mâncară și băură cele primite de la Dumnezeu și se întăriră. Cei ce se aflau întemnițați cu sfinții mucenici mult de minunară de cele văzute și se făcură și ei părtași la masa îmbelșugată.

În ziua următoare, fiind iară înfățișați dinaintea împăratului și arătându-se neclintiți, fură legați goi pe lemne și strujiți cu unghii de fier. Iară sfinții se rugau:

– Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al Dumnezeului Celui viu, Cela ce ești lumină nestricată creștinilor, arată-ne fața Ta și ajută-ne; nu ne lăsa pentru numele Tău cel sfânt!

 Mîntuitorul le ușură chiar acolo durerile lor, fiind înaintea lor nevăzut, și sfinții nu simțeau muncile.

Atunci unul din chinuitori pe nume Stratonic, nemaiputând răbda priveliștea îi strigă împăratului:

– Aureliane, pentru ce ai ridicat o muncire nedreaptă ca aceasta asupra creştinilor? Ce rău ţi-au făcut oamenii care slujesc adevăratului Dumnezeu, ca să pătimească chinuri cumplite ca acestea? Au doar pentru aceea că cinstesc pe Hristos, Stăpânul tuturor?

Apoi ridicându-şi ochii la cer, Stratonic văzu feţele sfinţilor mucenici celor spânzuraţi la mucenicie, ca nişte feţe de îngeri ai lui Dumnezeu. Apoi îndată făcându-și emnul Crucii, se repezi spre necuratul altar idolesc ce era făcut acolo, pe care îl răsturnă şi-l călcă în picioare strigând:

– Iată şi eu sunt creștin! Fă cu mine ce voieşti, tiranule!

Iar Aurelian, mâniindu-se, porunci să i se taie capul.

Toată ziua aceea sfinții Pavel și Iuliana fură munciți și nu slăbiră în chinuri. Apoi, către seară, porunci să fie aruncați în temniță de unde în aceeași seară scoțându-i porunci să-i închidă în baie și, chemând descântători și fermecători și pe cei ce știu a fermeca vietățile, le porunciră să le aducă pe toate câte le-ar avea mai cumplite: vipere, aspide și șerpi cu coarne și să le închidă pe acelea în baie, împreună cu mucenicii. Și petrecură sfinții închiși împreună cu jivinele în baie 3 zile și 3 nopți, iar în a 4-a noapte trimise Aurelian ca să se înștiințeze, dacă Pavel și Iuliana sunt mâncaţi de jivine. Când se apropiară de ușă, auziră pe sfinți cântând psalmi și preamărind pe Dumnezeu. Apoi suindu-se pe zidul băii și, printr-o ferestruică pe deasupra uitându-se, văzură înăuntru lumină strălucind și pe sfântul Pavel împreună șezând cu sora sa, sfânta Iuliana, iar pe îngerul lui Dumnezeu stând lângă dânșii și nelăsând jivinele să se apropie de sfinți. 

Întrebându-i împăratul cu ce putere săvârșirseră cele ce le văzuse și primind răspunsul sfântului Pavel care mărturisi credința cea dreaptă, acesta porunci să fie bătut peste obraz cu vergi de plumb.

Apoi porunci să aprindă foc și să aducă 14 beţe de fier și în foc să le pună. Apoi să-i lege dinainte mîinile şi picioarele şi un par de fier să pună printre mîini şi printre picioare şi să-l înfigă în pămînt; şi cu beţele cele înfocate să-l bată câte doi ostaşi, schimbându-se. Ostaşii care se schimbau îşi schimbau şi toiegele, luând pe cele arse din foc. Iar pe sfânta Iuliana porunci s-o ducă la desfrânare şi s-o batjocorească. Însă îngerul Domnului i se arătă sfintei Iuliana zicându-i:

– Nu te teme, Iuliana, că Domnul tău Iisus Hristos, Căruia îi slujeşti, m-a trimis să te apăr, ca să se preamărească numele cel Sfânt al Lui, în toţi cei ce se tem de Dânsul.

Şi lovea îngerul cu orbire pe acei desfrânaţi care voiau să îndrăznească spre sfânta, scuturându-i ca pe nişte praf de la picioarele miresei lui Hristos, încât nu se puteau apropia de dânsa, iar ei pipăind pereţii nu ştiau unde merg.

Văzînd poporul acel lucru strigă:

– Mare este Dumnezeul lui Pavel şi al Iulianei, Care pretutindeni mântuieşte şi acoperă pe cei ce se tem de El.

Cei orbinți, cerânduși iertare sfintei, aceasta luă apă și ridicând ochii spre cer chemă milostivirea Domnului și stropidu-i aceia toţi pe dată văzură şi mulţumind lui Dumnezeu alergară la biserică, pentru a-și mărturisi greșelile și a primi Sfântul Botez.

Împăratul văzându-și ostenelile zădărnicite, orbit de mânie porunci să fie săpată o groapă în care sa fie aprinse lemne și să se arunce sfinții în flăcările acestora. Și iară se pogorî îngerul Domnului care izgoni puterea focului din groapă, aruncând cărbunii afară, iar pe mucenici îi păzi întregi şi nevătămaţi

Poruncind împăratul să astupe cu pietre pe sfinţii care erau în groapă, îndată se făcut tunet înfricoşat şi fulgere, arătându-se un nor de foc vărsându-se pe pământ şi se auzi glas din cer, zicând:

– Aureliane, te vei duce în focul gheenei, care ţi s-a gătit ţie şi tatălui tău, diavolul.

Atunci se înfricoşă Aurelian cu tot poporul și porunci să scoată pe sfinţi din groapă şi să-i închidă în temniţă. Iar ei slăveau pe Dumnezeu de toate minunile pe care le făcuse pentru dânşii.

În cea de-a șaptea zi fiind iară chemați și întrebați de se închină idolilor și fiind aflați neclintiți, fură scoși din cetate și li se tăiară capetele, primind astfel cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei. Iar trupurile lor fiind păzite de ostași pentru a nu fi luat de creștini ci a fi mâncate de aminale, aceștia văzură cu uimire cum veniră lupi să le străjuiască, iar păsări zburau deasupra fără a le atinge ca și cum le-ar fi păzit. Și astfel stătură 7 zile și 7 nopți.

Văzând aceasta, din porunca împăratului, ostașii le lăsară trupurile nepăzite, iar creștinii luară mult chinuitele trupuri ale sfinţilor mucenici Pavel şi Iuliana şi le îngropară la ei cu cinste de unde multe minuni izvorâră până astăzi.

Pentru minunile săvârșite vremea pătimirii sfinților mucenici, mulți dintre păgâni veniră la credința cea adevărată. Încă mulți dintre ei se săvârșiră prin tăierea capului, primind cununile muceniciei în anul 273.

+ * + * +

Frescă din jurul anul 1350 afltă în Mănăstirea Gracanica din Kosovo, Serbia

Sf Mc Pavel şi Iuliana, sora lui, din Ptolemaida, Israel 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/9/9138.jpg)

+ * + * +

Sfântul Mucenic Pavel din Ptolemaida

Sf Mc Pavel din Ptolemaida, Israel 1.1

(Sursă: http://www.ikonu.ru/images/big/cat815.jpg)

+ * + * +

Sfânta Muceniță Iuliana din Ptolemaida

Sf Mc Iuliana din Ptolemaida, Israel 1.2

(Sursă: http://www.icon-art.ru/)

Sf Mc Iuliana din Ptolemaida, Israel 2.1

(Sursă: http://4spisok.ru/)

Sf Mc Iuliana din Ptolemaida, Israel 3.1

(Sursă: http://4spisok.ru/)

Published in: on 4 martie, 2014 at 12:19  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , , , , ,

Sfinții Zosima Monahul şi Atanasie Comentarisiul, Turcia (4 ianuarie)

Sf Zosima Monahul si Atanasie Comentarisiul 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acest sfânt Zosima era sihastru din Cilicia, vieţuind în pustie la un loc cu fiarele, la sfârșitul veacului al III-lea.

Fiind prins de tiranul Domiţian şi mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, i se arseră urechile cu fiare înroşite. Apoi fu aruncat într-un cazan plin de murdării clocotite şi spânzurat cu capul în jos. Însă, sfântul Zosima, întărit de Harul lui Dumnezeu, răbdă toate.

Altă dată, pe când iară fu chinuit, se arătă un leu, care cu glas omenesc vorbi despre Dumnezeirea lui Hristos. Minunea aceasta aduse la credinţa creştină pe Atanasie Comentarisiul.

Mai târziu, fiind slobozit de tiran, sfântul Zosima se întoarse în inima pustiei, luând cu dânsul şi pe Atanasie, pe care îl catehiză şi îl boteză.

Amândoi viețuiră departe de zbuciumul lumii, în liniștea crăpăturii unei stânci, unde îşi dădură sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu dinaintea Căruia pururea mijlocesc pentru cei ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 3 ianuarie, 2014 at 22:21  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfinții Teodor Mărturisitorul și fratele său Teofan, făcătorul de canoane, Palestina (27 decembrie)

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 1

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul. Frescă din anul 1547 din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceștia fură frați de sânge născuți din părinți nobili binecredincioși din Palestina.

Sfântul Teodor încă din fragedă tinerețe iubea petrecerea în locașurile lui Dumnezeu. Ajuns în vârstă, părinții îl dară unui preot din Mănăstirea Sfântul Sava pentru a învăța stiința Sfintei Scripturi și nevoințele cele bineplăcute lui Dumnezeu.

Sfântul Teodor avea un frate pe nume Teofan, mai mic de ani, însă deopotrivă în obiceiurile cele bune. Amândoi învățau la același preot, însă Teodor fiind ascuțit la minte, în puțină vreme străbătu toată învățătura cărții. Mai apoi ieși din mănăstire și deprinse filosofia cea dinafară de la un bătrân împodobit cu viața și înțelepciunea. Întorcându-se în mănăstirea sa, se făcu monah, covârșind pe alții cu viețuirea.

Preotul la care ucenicise sfântul Teodor, prooroci despre dânsul:

– Acest copil frumos afară de alte nevoinţe ce va suferi pentru Hristos, cu sfârşit mucenicesc se va duce din viaţa aceasta.

Sfinții Teodor și Teofan pătimiră cumplit pentru apărarea icoanelor sub trei împărați: Leon Armeanul, Mihail Malbus și Teofil.

Smintitul împărat Teofil îi bătu cu mâinile sale și porunci să li se pecetluiască pe fețe cu fierul înroșit stihuri pline de batjocură, pentru care fură numiți „Scrișii”.

Mai pe urmă fură aruncați în temniță în Apameea Bitiniei, unde sfântul Teodor își dădu sufletul său în mâinile lui Dumnezeu din pricina durerilor și a rănilor.

Iar sfântul Teofan, fiind liberat în zilele împăraților Teodor și Mihail, fu sfințit mitropolit al Niceei de către patriarhul Metodie.

Sfântul Teodor se mută la cele veșnice în anul 833.

Acești slăviți frați pătimiră pentru Hristos și primiră de la Dânsul îmbelșugată răsplată în Împărăția Sa unde neîncetat se roagă pentru toți cei ce îi pomenesc cu credință.

+ * + * +

Sf Teodor Marturisitorul 1

Răsărind ca soarele de la răsărit, semănat-ai pe pământ raza dreptei cinstiri de Dumnezeu, care luminează și învață cinstirea icoanei lui Hristos, părinte Teodor.

Aducând Stăpânului cântare, fericite, roagă-te Lui neîncetat pentru slăbiciunea mea, pentru viața de obște și pentru dragostea fraților; ca împreună petrecând viața, împreună să dăbândim și îndemnezeirea. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sfinții Teodor Mărturisitorul și Teofan. Frescă din anul 1552 din Mănăstirea Sfântul Pavel, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 3(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sfinţii Cuvioşi Varlaam şi Ioasaf, India (19 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359002.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002002.jpg)

Aceştia au fost mari asceţi în ţara Indiei, care a fost luminată de sfântul apostol Toma. Sfântul Ioasaf a fost fiul şi moştenitorul împăratului Avenir al Indiei.

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, sfântul Ioasaf fu cercetat de bătrânul Varlaam, care îl învăţă dreapta credinţă şi îl boteză. Apoi, sfântul bătrân se retrase într-un munte pustiu pentru viaţă sihăstrească, iar sfântul Ioasaf rămase să lupte cu ispitele lumii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, le birui.

Sfântul Ioasaf reuşi în cele din urmă să îl aducă la Hristos şi pe tatăl lui, împăratul Avenir. După botezul său, împăratul mai trăi patru ani în pocăinţă şi aspră nevoinţă, căci viaţa lui de mai înainte şi-o dusese în păcate foarte grele, fiind un prigonitor sângeros şi ucigaş al creştinilor. Murind împăratul şi trecând la o viaţă mai bună, tânărul prinţ moştenitor Ioasaf încredinţă ocârmuirea ţării prietenului său, Varahie, şi se retrase în pustie spre a-şi închina cu totul viaţa lui Hristos, întru sihăstreştile nevoinţe. Singura lui dorinţă pe pământ mai rămase să îl mai vadă măcar o dată pe sfântul şi iubitul său bătrân, cuviosul Varlaam.

Dumnezeu întru a Sa milostivire îi împlini această dorire şi într-o zi sfântul Ioasaf stătu dinaintea peşterii învăţătorului său şi strigă:

– Binecuvântează-mă pre mine, părinte!

Bătrânul părinte, auzindu-i glasul, ieşi din peşteră şi cu lacrimi de bucurie spuse:

– Bine ai venit, iubite fiule, fiule al lui Dumnezeu şi moştenitor al împărăţiei cerului. Domnul să-ţi dea cele veşnice în locul celor vremelnice şi pe cele nestricăcioase în locul celor stricăcioase. Slavă Ţie, Hristoase Dumnezeule, că bine ai voit ca sămânţa cuvânului Tău cea semănată de mine în sufletul robului Tău Ioasaf, să odrăslească şi să aducă rod însutit.

Deci fiind către seară, îi puse dinaintea hrană pustnicească, iar mai apoi săvârşind rugăciunea de noapte, iarăşi grăiră vorbe duhovniceşti până la vremea slujbei de dimineaţă.

Astfel petrecură sfinţii Ioasaf şi Varlaam împreună mulţi ani precum îngerii cei din ceruri.

Pe când avea 100 de ani, simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, sfântul Varlaam îi zise sfântului Ioasaf:

– Eu, fiule, de mult doream să te văd pe tine mai înainte de sfârşitul meu şi când mă rugam pentru tine mi s-a arătat Domnul nostru Iisus Hristos şi mi-a făgăduit că te va aduce la mine. Acum iată că a împlinit Domnul dorinţa mea, căci te văd lepădat de lume şi de toate cele ce sunt în lume şi unit cu Hristos. Iar acum de vreme ce a sosit vremea plecării mele, tu dar, fiule, acoperă trupul meu cu pământ şi dă ţărânii ce este al ţărânii; iar tu să petreci în locul acesta, ţinându-te de viaţa aceasta duhovnicească şi aducându-ţi aminte de smerenia mea.

Tânguindu-se îndelung îngropă trupul ostenit şi uscat de anii îndelungaţi de nevoinţe al bătrânului său părinte, şi petrecând şi el anii rânduiţi de Domnul, la vârsta de 60 de ani se mută cu pace la odihna cea veşnică, iar un pustnic sfânt care vieţuia în apropiere, înştiinţându-se cu duhul de mutarea acestuia la cele veşnice, cântându-i obişnuitele cântări îi îngropă cinstitul său trup alături de moaştele cuviosului Varlaam, pentru ca cei doi nedespărţiţi cu duhul să se odihnească nedespărţiţi şi cu trupurile.

După îngropare, făcându-i-se pustnicului aceluia o oarecare descoperire dumnezeiască, merse la împăratul Indiei Varahie şi îl vesti de mutarea la Domnul a prietenelui său Ioasaf. Deci venind împăratul cu alai în inima pustiei află peştera cuvioşilor şi descoperind mormântul lor află moaştele celor doi răspândind bună mireasmă. Deci luându-le cu cinste le duse în biserica ridicată de sfântul Ioasaf pe când acesta se afla în lume de unde cuvioşii Varlaam şi Ioasaf se făcură izvor de tămăduire, izbăvire şi mângâiere tuturor.

+ * + * +

Viaţa Sfinţilor Varlaam şi Ioasaf, scrisă de Sfântul Ioan Damaschin (pomenit la 4 decembrie, al cărui chip poate fi aflat aici), poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-19-cv_varlaam_si_ioasaf.html (clic aici)

+ * + * +

Cântarea Sfântului Ioasaf, împăratul Indiei, când a lăsat împărăţia şi umbla prin munţii Sinaretului căutând pe stareţul său Varlaam, cânta această cântare

O, preafrumoasă pustie (clic aici)

(cântată de părinţii Mănăstirii Putna, clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0359/s0359003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002003.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1002/s1002001.jpg)

Sfinţii Cosma şi Damian, doctori fără de arginţi, Asia (1 noiembrie)

Sfinţii Cosma şi Damian erau fraţi după trup, de neam din Asia, având tată păgân şi mamă creştină, pe nume Teodota, care după moartea bărbatului ei, trăind în văduvie, sluji cu sârguinţă lui Hristos, învăţându-i şi pe fiii săi, Cosma şi Damian, sa facă asemenea.

La plinirea vârstei, ei se făcură luminători pentru faptele lor bune, pentru aceasta au şi luat de la Dumnezeu darul tămăduirii bolilor celor sufleteşi şi trupeşti, a neputinţelor şi al izgonirii duhurilor celor viclene.

Aceştia ajutau nu numai oamenii, ci şi animalele, şi nimic nu primeau de la nimeni, căci toate le săvârşeau nu pentru bogăţiile pământeşti, ci pentru Dumnezeu. Şi nu atât cu buruieni, pe cât cu numele Domnului izbăveau de boli, fără de plată sau răsplătire, pricină pentru care credincioşii îi numiră doctori fără de plată sau fără de arginţi.

Astfel petrecându-şi viaţa lor, în pace se săvârşiră. Şi nu numai în viaţa lor, ci şi după moarte s-au preamărit prin multe feluri de minuni pe care Biserica le pomeneşte la prăznuirea  lor cea de peste an.

+ * + * +

Doctori preaaleşi, vindecaţi mai presus de fire toate rănile celor neputincioşi, cu meşteşugirile cele de taină ale doctoriei. Scoateţi leacuri de mântuire din vistieriile cele dumnezeieşti şi lăudaţi pe Dumnezeu cel preaslăvit.

Deschizând sfinţii izvorul cel de Dumnezeu dat, tuturor izvorăsc râuri de curate tămăduiri, spălând întinăciunile patimilor, şi răutatea cea pierzătoare a demonilor.

Cât este de mare această casă, împodobită fiind în toate zilele cu minuni, unde pururea venind voi, Cosma şi Damian, cei ce sunteţi vrednici de minune, celor ce au nevoie le daţi sănătate. Pentru aceasta după vrednicie vă fericim. (din Canonul Sfinţilor ce se citeşte la Utrenie)

Se bucură ceata sfinţilor în veci, că Împărăţia cerurilor au moştenit; moaştele lor primindu-le pământul, dă bună mireasmă, căci slugi ale lui Hristos s-au făcut, sălăşluindu-se în viaţa cea veşnică. (dintre Stihirile Sfinţilor ce se cântă la Utrenie)

+ * + * +

Acatistul Sfinţilor Cosma şi Damian (text, clic)

Corul Patriarhiei – Slujba Sfinţilor Cosma şi Damian (audio, clic)

+ * + * +

Moaştele Sfinţilor Cosma şi Damian, Mănăstirea Duboki Potok, Serbia

(Sursa: http://www.orthodoxphotos.com/Holy_Relics/Various/4.shtml)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0603/s0603005.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s0603/s0603005.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Duboki Potok, Serbia

(Sursă: http://www.kosovo.net/edubpotok.html)