Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului, Turcia (10 aprilie)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 1.1(Sursă: http://www.enromiosini.gr/)

Acesta s-a născut în anul 1745 și a fost fiul ciobanului Ioan Anghelopoulos și a soției sale Asemina, din satul Demetsana, Arcadia, Peloponez, care îi puseră la botez numele Gheorghe.

Studiile și le începu în satul său, Demetsana, cu călugărul Meletie și cu Atanasie Rusopulos, iar la vârsta de 20 de ani merse cu Atanasie la Atena unde învăță vreme de 2 ani cu vestitul dascăl Dimitrie Vodas. Apoi, în anul 1767, la 22 de ani, plecă orașul Smirna din Asia Mică, unde locui la unchiul său, ieromonahul Meletie, și urmă cursurile Școlii Evanghelice (Evangheliki Skoli), o școală creștin-ortodoxă de studii superioare.

Apoi merse în insulele Strofadis unde îmbrăcă haina monahală cu numele Grigorie, mergând mai apoi în insula Patmos unde urmă cursurile vestitei școli Patmias Skoli de la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul, întemeiată de sfântul cuvios Macarie Kalogeras, unde dobândi și mai multă învățătură.

Sfântul Cuvios Macarie Kalogeras (pomenit la 19 ianuarie)

Sf Cuv Macarie Kalogeras 1.1(Sursă: http://www.patmosmonastery.gr/)

Între timp, mitropolitul Procopie al Smirnei își aduse aminte de Grigorie pe care-l știa de când acesta stătuse în orașul Smirna și-l chemă în mitropolia sa unde îl hirotoni diacon și îl rândui arhidiacon, pentru ca mai târziu să fie făcut preot și protosinghel, adică vicar al mitropolitului.

În vremea aceea, în urma neizbânzii expediției lui Orlov în Peloponez, poruncită de Ecaterina cea Mare, și a încercării ruso-grecești de a elibera Peloponezul de sub stăpânirea turcilor care duse la nimicirea oștirii grecești și pierderea multora dintre ruși, arnăuții albanezi, chemați de către turci, năvăliră asupra locuitorilor Peloponezului omorând mulți civili nevinovați, nimicind și jefuind avutul lor.

Mulți episcopi, preoți și mireni fugiră din Peloponez, aflându-și adăpost în insulele ioniene și egeene sau în Asia Mică. Iară sfântul Grigorie izbuti să-și ducă părinții și frații la Smirna, punându-i la adăpost.

Între timp, arhidiaconul Grigorie se ocupă de scrierea multor cărți folositoare și însemnate, vrând să-i facă atât pe clerici cât și pe mireni să înțeleagă mai adânc credința ortodoxă.

În 1785, la vârsta de 40 de ani, Grigorie fu ales mitropolit al Smirnei, urmând lui Procopie care ajunsese patriarh al Constantinopolului. Sfântul ierarh sluji bine pe oamenii din Smirna, chivernisindu-și eparhia cum se cuvine, clădind noi biserici și școli și reparând numeroase biserici mai vechi.

În ultimul său an la Smirna, 1797, pe când se afla la Constantinopol ca membru al Sfântului Sinod, află de izbucnirea tulburărilor iscate de mai mulți musulmani din Smirna, întrebându-se în ce fel poate ajuta poporul suferind. Astfel, sfântul Grigorie avu două exemple vii ale urgiei și prăpădului iscat de musulmani, atât ostași cât și civili, împotriva creștinilor ortodocși.

Sfântul mitropolit Grigorie sluji fără întrerupere pe creștinii din Smirna vreme de 30 de ani, până când, la 1 mai 1797,  fu ales patriarh al Constantinopolului, urmând patriarhului Gherasim al III-lea. Avea să fie prima din cele 3 domnii ale sale ca patriarh.

În dregătoria de patriarh, sfântul Grigorie aduse rânduiala monahală la Patriarhia Ecumenică, fapt ce nu fu pe placul multor mitropoliți și episcopi. Se ocupă mult de refacerea clădirilor patriarhiei și a multor biserici căzute în ruină.

Între alte lucrări filantropice, el întemeie un fond de ajutor pentru săraci, Kivotos tou Eleous, folosit pentru a-i scuti pe preoți de plata haraciului anual.

Pentru nevoile învățământului, reîntemeie tipografia patriarhiei, prima din 1628, când sfântul sfințit mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului, adusese în oraș o tipografie, care însă fusese distrusă de ieniceri la îndemnul iezuiților și cu mita dată de aceștia.

Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lukaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii mucenciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București

Sf Sf Mc Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (1638) 1.1 potret din 1632, Geneva(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

 Sfârșitul veacului al XIX-lea și primele decenii ale celui de-al XIX-lea fură un răstimp de mare neliniște în Imperiul Otoman.

Napoleon ocupase provincia egipteană a Imperiului. Ali Pașa din Ioanina se răsculase în Epir și Albania împotriva Porții Otomane. Existau bande de oameni fărădelege, numiți clefți, care rătăceau prin munții Peloponezului. Mulți greci din Imperiul Otoman se organizau după principiile Societății Prietenilor (Filiki Eteria), o societate secretă ce urmărea alungarea turcilor din Balcani. Până la urmă revoluția izbucni în Țările Române, condusă de Alexandru Ipsilanti, un general din armata rusă și conducătorul Eteriei.

Sfântul patriarh Grigorie era foarte nemuțumit și de faptele clefților din Peloponez, care adesea îi hărțuiau deopotrivă pe grecii ortodocși și pe turci. Pentru aceea dădu o enciclică în care osândea faptele lor.

Nu știm ce credea despre revoluția lui Ipsilanti, care eșuă costând viețile multor tineri greci care studiau în Principatele Române. Probabil era precaut și neîncrezător, amintindu-și de urmările dezastruoase pentru creștini ale expediției lui Orlov în Peloponez și de tulburările din Smirna din 1797.

Rânduiala monahală conservatoare impusă tuturor celor de la Patriarhia Ecumenică de către sfântul patriarh întrecu răbdarea anumitor ierarhi care uneltiră împotriva lui și dobândiră încuviințarea stăpânirii otomane să fie înlocuit. Astfel, fu trimis în surghiun în Sfântul Munte Athos unde se așeză în Mănăstirea Iviron. Acolo îl întâlni pe sfântul nou mucenic Constantin pe care îl povățui.

Sfântul Grigorie era fericit cu viața liniștită și pașnică din Sfântul Munte, unde își petrecea vremea în rugăciune și cercetarea scrierilor duhovnicești.

Când patriarhul Calinic al V-lea se retrase, în septembrie 1806, sfântul Grigorie fu reales patriarh, continuându-și numeroasele activități filantropice și de învățământ.

Însă politica turcească nu-i dădea pace. Marele vizir Mustafa Bairktar reuși să revină la putere și să-l așeze pe tronul otoman pe Mahmud al II-lea în anul 1808. Aceasta îi dădu prilej patriarhului Calinic să se întoarcă la patriarhat, fiind favoritul marelui vizir.

Astfel, sfântul Grigorie fu surghiunit de data asta în insula Prinkipo.

Patriarhul Calinic rămase numai 10 luni în slujirea de patriarh, fiind înlocuit de Ieremia al IV-lea. Atunci i se potunci patriarhului Grigorie să plece din nou în surghiun în Sfântul Munte Athos.

La 19 ianuarie 1819, sfântul Grigorie fu ales patriarh pentru a treia și ultima oară, după retragerea predecesorilor săi.

Când în martie 1821, izbucni în Peloponez Revoluția Grecească, guvernul otoman hotărî să dea un exemplu din rândurile conducătorilor creștini, atât mireni cât și clerici, poruncind executarea unui număr cât mai mare dintre ei. Pe lângă conducători, un număr necunoscut de creștini ortodocși obișnuiți din orașele mari, mai ales din Constantinopol, fură atacați și omorâți pe ulițe.

Guvernul otoman al sultanului Mahmud al II-lea plănuise de la început să-l execute pe patriarh, ca exemplu pentru creștini ortodocși și astfel să înăbușe revoluția. Înainte de a înfăptui gândul lor, așteptară până ce patriarhul sfârși de slujit Dumnezeiasca Liturghie de Paști, din dimineața Duminicii Paștilor la 10 aprilie.

Între timp, după săvârșirea Dumnezeieștii Liturghii, sfântul patriarh se duse în sala de oaspeți a Patriarhiei să-i întâmpine pe ierarhii care se adunau acolo, iar puțin mai târziu se retrase în odăile sale să se odihnească. În acel moment i se spuse de izbucnirea Revoluției Grecești din Peloponez și fu întrebat:

– Ce se va întâmpla acum?

Iară el răspunse cu glas liniștit:

– Acum și pururea, facă-se voia Domnului.

Apoi sfântul patriarh ațipi puțin. La 10 dimineața, noul dragoman al Porții, Stavrakis Aristahis, al cărui predecesor fusese executat din pricina evenimentelor din Peloponez, sosi împreună cu secretarul afacerilor externe din guvernul otoman. Sfântul patriarh crezu că este tradiționala vizită de politețe cu prilejul săbătorii Sfintelor Paști din partea guvernului sultanului. Însă vizita aceasta avea să fie diferită.

Erau de față mai mulți mitropoliți care auziră cum i se spunea patriarhului că este scos din dregătorie fiindcă era „nevrednic de rangul patriarhal și nerecunoscător față de Sublima Poartă și trădător”. Firmanul dispunea exilul său în cetatea Halkidon.

Apoi fu luat prizonier, fiind însoțit de arhidiaconul Nichifor, de diaconul Agapie și de nepotul Dimitrie. Curând patriarhul și mitropoliții își dădură seama că nu avea să fie surghiunit, ci dat morții.

În închisoare, patriarhul fu necontenit anchetat și supus la cazne. Turcii căutau să scoată de la dânsul informații pe care credeau că le are despre Revoluția Grecească. Făcură chiar și o încercare de a-l face să se convertească la islam și astfel să scape cu viață. Sfântul Grigorie nici nu vru să audă de așa ceva, tot așa cum refuzase și ofertele de a fugi când Alexandru Ipsilanti își începuse încercararea de eliberare a Principatelor Române. Știa că fuga sa ar fi grăbit masacrul general al ortodocșilor din Imperiul Otoman. De asemenea, convertirea sa la islam ar fi descurajat orotdocșii ce se ridicaseră să-și câștige libertatea. Patriarhul Grigorie răspunse doar atât:

– Faceți-vă treaba. Patriarhul creștinilor ortodocși moare creștin ortodox.

Sfântul părinte fu scos din închisoare și dus la poarta patriarhală unde fu spânzurat de ușa din mijloc ce dă înspre intrarea pe terenurile patriarhiei.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.1(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Un renegat, fost ortodox, convertit la islam, ajută la executarea lui.

Între timp sultanul stărui să se aleagă de îndată un patriarh dintre ierarhii prezenți la Constantinopol. Deci fu ales mitropolitul Evghenie, care fu dus cu alai de clerici și dregători otomani până la Patriarhie. Noul patriarh fu silit să se aplece și să intre pe aceeași poartă de care spânzura sfântul patriarh Grigorie, care fusese ținut cu dinadinsul în viață până ce avea să aibă loc această dramatică scenă.

Trupul sfântului Grigorie rămase spânzurat de poarta Patriarhiei vreme de 3 zile, după care fu dat jos de către evreii tocmiți de turci pentru acest scop și apoi târât pe ulițele cetății Constantinopol.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.2(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

Apoi îl aruncară în mare. Însă trupul nu se scufundă pe dată, fiind scos mai apoi de o corabie grecească ce arbora drapelul rusesc și dus la Odessa, unde fu îngropat ca un mucenic și un erou.

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 3.3(Sursă: https://antexoume.wordpress.com/)

În anul 1921, patriarhul Grigorie al V-lea fu proslăvit cu sfinții de Biserica Ortodoxă Greacă, iară cinstitele sale moaște fură cerute și înapoiate în Grecia, fiind îngropate în Catedrala Buneivestiri din Atena.

Astfel, sfântul patriarh Grigorie al V-lea din satul Demetsana, Peloponez, își jertfi viața pentru Iisus Hristos și pentru întregul popor ortodox din Imperiul Otoman, în Duminica Pașilor, la 10 aprilie 1821.

+ * + * +

Cinstiele moaște ale Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Viața Sfântului Sfințitului Mucenic Grigorie poate fi aflată în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Poarta de care a fost spânzurat Sfântul Sfințit Mucenic Grigorie rămâne închisă până astăzi

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 11 poarta de care a fost spanzurat(Auraă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 2.1(Sursă: http://xristianos.gr/)

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 8.1(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Casa copilăriei Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 12 locuinta unde  a copilarit in satul Demetsana(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

+ * + * +

Statuia Sfântului Sfințit Mucenic Grigorie aflată la intrarea Universității din Atena

Sf Sf Mc Grigorie al V-lea, patriarhul Constantinopolului (1821) 13 statuia sa de la Universitatea din Atena(Sursă: http://upload.wikimedia.org/)

Sfântul Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos, Grecia (25 februarie)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 4.1(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Sântul Righin sau Righinos a trăit în veacul al IV-lea. Era de neam grec și, din purtarea de grijă a părinților săi, primi o educație aleasă în științele lumii acesteia împletită cu petrecerea cea bineplăcută Domnului. Pentru viața sa aleasă, se învrednici de darul facerii de minuni. Din această pricină, vestea despre dânsul se răspândi în Skopelos, iar locuitorii insulei stăruiră să fie așezat pe scaunul episcopal.

Sfântul păstor se îngriji cu deosebită râvnă de tot omul ce i se încredințase spre păstorire, astfel că era mângaiere a celor întristați, îndestulare a celor săraci și nădejdea celor căzuți. Pretutindeni sfântul Righin se pleca să ajute ca nu cumva vreun suflet încredințat lui să se piardă, ci pe toți să îi câștige pentru Împărăția Cerurilor. Iară credincioșii priveau la dânsul ca la un liman și izvor nesecat de mângâiere și bucurie.

Însă sfântul părinte a fost și far călăuzitor luminând în vremuri în care se răspândise erezia lui Arie. Din această pricină, se adunară peste 300 de păstori la Sinodul de la Sardiki între care și sfântul Righin pentru întărirea credinței celei drepte.

În vremea împăratului Iulian, stârnindu-se vâltoarea prigonirii creștinilor, sfântul părinte se învrednici a mărturisi drepta credință. Pentru aceasta fu supus la multe chinuri, iar mai apoi i se tăie capul dimpreună cu alți 40 de mucenici necunoscuți, locuitori din Scopelos, în anul 362.

Din veacul al IV-lea până astăzi, sfântul Righin a strălucit cu mulțimea minunilor și purtării sale de grijă pentru tot omul ce se apropie de dânsul cu credință, mărturie stând semnele de mulțumire lăsate în ultimele vremi la icoanele sale de către credincioșii ce au aflat izbăvire prin mijlocirea sa.

+ * + * +

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 3.1(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 6(Sursă: http://2.bp.blogspot.com/)

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 7 moaste(Sursă: http://4.bp.blogspot.com/)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 9 moaste(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 8 moaste(Sursă: http://skopelosweb.gr/)

+ * + * +

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 1.1(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 2(Sursă: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

+ * + * +

Procesiune în cinstea Sântului Sfințit Mucenic Righin, episcop de Scopelos

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 11 procesiune

Sf Sf Mc Righin, ep de Scopelos, Grecia (362) 10 procesiune(Sursă imagini: http://syndesmosklchi.blogspot.ro/)

Sfântul Sfințit Mucenic Avramie, episcopul Arvilului, Persia (4 februarie)

Sf Sf Mc Avramie, ep Arvilului, Persia (sec IV) 1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

În anul al 5-lea al prigoanei ce se făcu în Persia împotriva credincioşilor, fu prins de mai marele magilor, şi sfântul Avramie care era episcopul uneia din cetăţile Persiei, numită Arvil, şi fu silit a se lepăda de Hristos spre a se închina soarelui.

Însă fericitul Avramie, zicea mai marelui magilor:

– Nenorocitule şi ticălosule, cum nu te temi a mă îndemna să fac cele ce nu se cuvin? Este, oare, cu putinţă să las pe Făcătorul soarelui şi al tuturor făpturilor şi să mă închin soarelui, care este făcut de Dumnezeu?

Aceste cuvinte tulburară foarte pe tiran împotriva sfântului şi îndată porunci să fie bătut cu toiege.

Iară el se ruga pentru cei ce-l băteau, zicând:

– Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta, că nu ştiu ce fac!

Văzând aceasta, mai-marele magilor porunci să i se taie capul cu sabia, în satul ce se numea Telman.

Astfel se mută la odihna cea de Sus bineplăcutul slujitor al Domnului Avramie mijlocind până astăzi pentru întreaga lume și revărsându-și preabogata purtare de grijă asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

Sfântul Sfințit Mucenic Silvan, episcop de Gaza, Palestina (14 octombrie)

2. Sf Sf Mc Silvan, episcop de Gaza, Palestina 1.1Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta a trăit în vreme împărăției lui Dioclețian (284-305) și era din Gaza.

Blând cu firea și întreg cu credința, sfântul Silvan se învrednici a sluji ca preot al bisericii din Gaza.

Ajuns la vârsta bătrâneții și stând înaintea poporului chesarenilor, fu bătut cu amar și i se strujiră coastele. Apoi fu osândit să muncească la băile de aramă din Zoora de unde, fiind scăpat de credincioși, se învrednici a fi făcut episcop.

Și ajungând mai apoi la adânci bătrâneți și în neputință, căci era slăbit de boală, i se tăie capul de către închinătorii la idoli.

Numele sfântului este deopotrivă Silvan sau Siluan.

Sfântul Sfințit Mucenic Ipatie, episcopul Efesului, și Sfântul Mucenic Andrei preotul, Turcia (20 septembrie)

4. Sf Sf Mart Ipatie episcopul Efesului si Sf Mc Andrei preot, Constantinopol (735) 1.1Frescă săvârșită în anul 1547 și aflată în Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceștia s-au născut în Lidia, fiind prieteni încă din pruncie.

Ajunși la plinătatea vârstei, amândoi se dăruiră cu toată inima slujirii lui Dumnezeu. Sfântul Ipatie ajunse monah și aspru nevoitor, iar sfântul Andrei cleric, binevestind norodului cuvântul lui Dumnezeu. Pentru mulțimea faptelor celor bune ale lor, sfântul Ipatie fu sfințit episcop în cetatea Efesului, iar sfântul Andrei fu rânduit preot. Amândoi fură prinși în vremea împăratului Leon Isaurul, urâtorul sfintelor icoane, și aruncați în temniță.

Călăii le despuiară de piele capetele și arseră pe ele sfintele icoane cele de mult preț, apoi ungându-le bărbile cu smoală, îi purtară prin mijlocul orașului. În cele din urmă fură junghiați în părțile Zirolofului, fiind dați câinilor spre mâncare.

Sfinții pătimitori ai Domnului se mutară la odihna cea de Sus în anul 730, fiind calzi mijlocitori tuturor celor ce le săvârșesc pomenirea cu credință.

Biserica Ortodoxă Rusă le săvârșește pomenirea la 21 septembrie, iar Biserica noastră îi pomenește în ziua de 20 septembrie.

Sfântul Sfințit Mucenic Ciprian, episcopul Cartaginei, Africa (16 septembrie)

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 1

Frescă săvârșită în anul 1546 și aflată în Mănăstirea Stavronikita din Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ciprian al Cartaginei este unul dintre cei mai de seamă mărturisitori ai Bisericii din Africa de Nord din primele secole ale creștinismului. El este deosebit de sfântul Ciprian din Antiohia Siriei care mai înainte a fost vrăjitor și a cărui pomenire se săvârșește la 2 octombrie.

Sfântul Ciprian a cărui pomenire o săvârșim în această zi, s-a născut în preajma anului 200 din părinți păgâni. Mai întâi  a fost vestit retor al Cartaginei pentru ca între 40 și 50 de ani să primească sfântul Botez. Pentru viețuirea sa aleasă, înțelepciunea și iscusința cuvântului său, fu mai întâi rânduit preot, iar mai apoi episcop al Cartaginei, în anul 248 sau 249, ocârmuind cu multă râvnă și belșug de fapte bune timp de 9 ani.

În vremea prigoanei împăratului Deciu, sfântul Ciprian fu trimis în exil de unde la puțină vreme se întoarse pentru pune stavilă ereziilor ce apăruseră în cetate în lipsa lui. El purtă o dispută acută cu papa Ștefan I al Romei (254-257) cu privire la botezul ereticilor, sfântul ierarh arătând că acel botez nu este adevărat.

În vremea prigoanei împăratului Valerian (253-259), sfântul Ciprian fu iară trimis în exil, în august 257, iar la 14 septembrie 258 i se tăie capul dimpreună cu alți clerici ai Bisericii Cartaginei, între care și Flavian, fiind aflați vinovați de tulburările apărute în cetatea Cartaginei.

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 3.3(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Ciprian fu înmormântat în Cartagina și curând după aceea fu cinstit cu multă evlavie de credincioși. În veacul al IV-lea se ridică biserică pe mormântul său și se scrise slujba de cinstire a sfântului ierarh mărturisitor.

Viața sa fu scrisă de ucenicul și diaconul său, Pontius, transmițându-se în latină sub numele de „Vita Cypriani”. Scrierile sfântului ierarh fură redescoperite de teologia ortodoxă abia în veacul al XX-lea.

Biserica Ortodoxă Română îi săvârșește pomenirea la 16 septembrie, pe când Biserica Ortodoxă Rusă i-a rânduit zi de pomenire la 31 august.

 + * + * +

Dintre numeroasele scrieri ale Sfântului Sfințitului Mucenic Ciprian, episcopul Cartaginei, se pot afla:

„Scrisorile” sale care împletind fermitatea cu blândețea spre slujirea dreptei credințe, oglindesc frământările vremii pe care sfântul păstor le soliționează definitiv.

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 5 carte

„Despre unitatea Bisericii” este una dintre operele sale cele mai de seamă și a fost scrisă între anii 250-252, înaintea întoarcerii sfântului ierarh din exil în vremea persecuțiilor împăratului Deciu. Două dintre ideile de căpătâi ale acestei scrieri sunt că „nu poate să aibă pe Dumnezeu de Tată, acela care nu are Biserica de mamă” și „în afara Bisericii nu este mântuire”. De asemenea, sfântul Ciprian avertizează asupra primejdiei sfâșierii prin schisme a Bisericii, păcat ce nu poate fi șters nici prin moarte martirică.

„Despre condiţia muritoare a omului” sau „Despre ciumă” oferă preţioase sfaturi despre cum trebuie să se raporteze fiecare creştin în faţa suferinţei, a bolii şi a morţii sale, precum şi a celor dragi.

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 6 carte

+ * + * +

Miniatură la cuvântul de laudă al Sfântului Ierarh Grigorie Teologul (stânga) despre Sfântului Sfințit Mucenic Ciprian al Cartaginei (dreapta), săvârșită în veacul al XII-lea

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Cartagina de odinioară, astăzi orașul Tunis din Tunisia, nordul Africii

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 8 Cartagina(Sursă: http://ro.wikipedia.org/)

11. Sf Sf Mc Ciprian, episcopul Cartaginei (258) 7 Cartagina(Sursă: http://ro.wikipedia.org/)

Published in: on 16 septembrie, 2014 at 07:22  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Sfințit Mucenic Sixt, arhiepiscopul Romei, Italia (10 august)

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta era din Atena, din neam grecesc, și fu mai înainte filosof, iar mai apoi creștin. Mergând la Roma și fiind aflat de bună trebuință Bisericii lui Hristos pentru înțelepciunea sa și pentru viața sa cea îmbunătățită, fu ridicat pe treptele rânduielii bisericești.

Deci, în vremea aceea, primind cununa muceniciei sfântul Ștefan, arhiepiscopul Romei (clic aici, pomenit la 3 august) din acea vreme, sfântul Sixt fu ridicat pe scaunul arhieresc în locul său, ca la moarte sigură, căci în acele vremi nu era arhiepiscop pe care să-l fi ocolit paharul pătimirii.

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei (pomenit la 3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, episcopul Romei (257) 1.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

După înfrângerea perșilor, împăratul Deciu se întoarse la Roma biruitor și cu dănțuire. Atunci sfântul Sixt și clerul său fură prinși de Valerian, eparhul Romei, și închis în temnița poporului dimpreună cu alți creștini. Pe când sfântul ierarh se afla în temniță, fură munciți pentru Hristos iar mai apoi uciși doi boieri persani, Avdon și Senis. Apoi Valerian porunci să-l aducă noaptea pe sfântul Sixt dimpreună cu diaconii Felichisim și Agapit dinaintea sa și a împăratului întru-una din capiștile idolești din cetate.

Văzând neclintirea ierarhului, împăratul îl îndemnă:

– Îţi cruţăm bătrâneţile, dar cruţă-te şi tu pe tine însuţi şi te îngrijeşte de clerul tău, ca să-l izbăveşti de la moarte.

Însă sfântul Sixt îi răspunse:

– Până acum m-am cruţat şi mă cruţ şi îngrijesc de clerul meu, ca să pot să-i răpesc şi să-i izbăvesc pe toţi împreună cu mine din adâncul morţii veşnice.

Văzându-l în legături, sfântul arhidiacon Lavrentie (clic aici, pomenit tot în această zi de 10 august) strigă către dânsul:

– Părinte, unde te duci fără fiul tău? O, sfinte arhiereu, unde te grăbeşti fără arhidiaconul tău? Tu niciodată nu ai adus jertfă fără mine! Ce a găsit mila ta părintească neplăcut la mine? Dacă am fost părtaş cu tine întru lucrarea dumnezeieştilor Taine ale lui Hristos, pentru ce să nu fiu părtaş cu tine şi în vărsarea sângelui pentru Hristos? Ia-mă cu tine, părinte!

Sfântul Mucenic Lavrentie, arhidiaconul Romei (10 august)

1. Sf Mc Lavrentie arhidiaconul, mucenic la Roma (258) 3.2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul ierarh îi răspunse:

– O, fiule, nu te las, ci te păzesc spre mai mari chinuri pe tine; pentru că cele mai mari nevoinţe te aşteaptă pe tine pentru credinţa în Hristos. Eu ca un bătrân ies la lupta cea mai uşoară, iar ţie ţi se cuvine să arăţi biruinţă şi dănţuire mai slăvită împotriva chinuitorului. Deci nu plânge; să ştii că, după trei zile de la sfârşitul meu, vei merge după preotul tău şi nu-ţi este de trebuinţă să fiu şi eu de faţă, ca şi cum aş fi spre ajutor. Ilie a lăsat pe Elisei şi nu i-a luat puterea facerii de minuni. Mergi deci până la vremea aceea şi avuţiile bisericeşti să le împarţi săracilor şi celor ce au trebuinţă după socoteala ta.

Mai apoi, fiind dus în capiştea lui Marte ce se afla în afara zidurilor cetăţii, sfântul Sixt zise către acea capişte:

– Să te sfărâme pe tine Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel viu!

Iar creştinii zicând „Amin”, îndată se făcu mare cutremur şi căzu o parte din capişte sfărâmând idolul dintr-însa.

Atunci sfântul Lavrentie strigă către dânsul:

– Nu mă lăsa pe mine, părinte, că acum am împărţit vistieria ce mi-ai încredinţat-o.

Iar ostașii, auzind de vistierie, îl prinseră pe sfântul Lavrentie și-l ținură legat, iar pe sfântul Sixt dimpreună cu cei doi diaconi îi tăiară dinaintea acelei capiști de sub munte, iar trupurile lor le lăsară neîngropate.

După ce se făcu noapte, merseră preoții, diaconii și ceilalți creștini și luând cinstitele trupuri le înmormântară cu adâncă evlavie. Pătimirile sfântul ierarh se petrecură în anul 258, până acum mijlocind dinaintea Tronului Ceresc pentru cei ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

4. Sf Sf Mc Sixt, episcopul Romei 2.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfântul Sfințit Mucenic Proterie, patriarhul Alexandriei, Egipt (28 februarie)

Sf Sf Mc Proterie, patriarhul Alexandriei 1.1(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4093.jpg)

Acesta era presbiter în Alexandria pe vremea când patriarh al Alexandriei era ereticul Dioscor care propovăduia erezia monofizită, învățând că în Hristos este o singură fire, iar nu două firi.

În vremea aceea, pe scaunul împărăției se aflau sfinții împărați Marcian și Pulheria (pomeniți în ziua de 17 februarie).

Bărbatul acesta sfânt și credincios, Proterie, stătu împotriva lui Dioscor și pentru aceasta răbdă multe necazuri.

Tot atunci se ținu și cel de-al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, din anul 451, unde fu osândită erezia monofizită.

Al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon (451)

Sf Sf Mc Proterie, patriarhul Alexandriei 3.1 Al patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon

(Sursă: http://upload.wikimedia.org/wikipedia/ru/)

Dioscor fu scos din scaunul episcopal și trimis în surghiun, iar sfântul Proterie fu ales în locul său.

Ca un adevărat următor al lui Hristos, el cârmui cu râvnă și dragoste Biserica. Însă ucenicii lui Dioscor nu încetau a face tulburare în Alexandria.

În timpul unei tulburări sângeroase, sfântul Proterie părăsi cetatea cu gândul se a sta o vreme departe de ea. Pe cale i se arătă în vedenie sfântul Isaia proorocul.

Sfântul Prooroc Isaia ( pomenit în ziua de 9 mai)

Frescă din veacul al XVI-lea din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Prooroc Isaia (9 mai) 2.1 fresca din sec XVI Man Dionisiu Athos

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Acesta îi spuse sfântului Proterie:

– Întoarce-te în cetate, căci te aștept să te iau.

Sfântul Proterie se întoarse la Alexandria și intră în biserică. Aflând aceasta, ereticii plini de furie năvăliră în biserică, puseră mâna pe patriarh și îl uciseră cu nemilostivire cu ciomegele de trestie pe care le purtau în mâini și care aveau în capete fier ascuțit. Apoi uciseră și pe alți șase oameni care erau cu dânsul. Deci vărsară sânge nevinovat în ziua Sâmbetei celei mari. Apoi, legând trupul cel mort al sfântului Proterie de picioare, îl traseră în mijlocul cetății, bătăndu-i și zdrobindu-i în bucăţi mădularele lui. Iar unii, mai fără de omenie, rupeau trupul lui cu dinţii, ca fiarele şi câinii; apoi, aprinzând un foc mare, îl arseră și îl făcură cenuşă şi praful în vânt îl aruncară. După aceea, arseră și scaunul patriarhal pe care şezuse sfântul Proterie ca și cum era întinat de el, chiar dacă singuri necuraţi erau ei.

Astfel, minunatul păstor al turmei lui Hristos, primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 457.

Sfântul Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei, Rusia (17 februarie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 1.2(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6081.jpg)

Acesta se născu în Kazan în preajma anului 1530. După cum el însuși mărturisește, sluji ca preot într-o biserică a Sfântului Nicolae din apropierea târgului din Kazan. Mai apoi îmbrăcă haina monahală, iar din 1582 deveni arhimandrit al mănăstirii Schimbării la Față din Kazan, iar 13 mai 1589 fu uns episcop și cel dintâi mitropolit al Kazanului.

În vreme slujirii sale ca preot în biserica Sfântului Nicolae, fu aflată icoana Maicii Domnului din Kazan.

Una din marea mulțime de copii ale Icoanei Maicii Domnului din Kazan (8 iulie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 15.1 Icoana Maicii Domnului din Kazan - Kaplunovskaia(Sursă: http://osobicon.ru/musey/)

Cu binecuvântarea arhiepiscopului Ieremia al Kazanului, sfântul Ermoghen purtă pe brațe icoana de la locul aflării sale până la biserica Sfântului Nicolae unde slujea acesta. Având darul scrisului, sfântul Ermoghen scrise în anul 1594 despre minunata aflare a icoanei și minunile săvârșite prin harul ei.

În anul 1591, sfântul adună tătarii botezați de curând în biserică și vreme de mai multe zile îi învăță dreapta credință.

Un an mai târziu, în 1592, cinstitele moaște ale sfântului Gherman, arhiepiscopul Kazanului care trecuse la cele veșnice în Moscova la 6 noiembrie 1567, în vremea molimei, fură mutate în biserica Sfântului Nicolae unde slujea sfântul Ermoghen.

Sfântul Gherman, arhiepiscopul Kazanului (pomenit la 25 septembrie, 6 noiembrie și 23 iunie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 16.1 Sf Ier Gherman, arhiepiscopul Kazanului

(Sursă: http://www.bogomazs.ru/images/german.JPG)

Mai târziu, cu binecuvântarea patriarhului Iov, sfântul Ermoghen mută moaștele sfântului Gherman în mănăstirea Adormirii Maicii Domnului Sviajsk.

La 9 ianuarie 1592, sfântul Ermoghen trimise o scrisoare patriarhului Iov prin care îi cerea binecuvânta pomenirea în Kazan a ostașilor care își dăduseră viața pentru apărarea dreptei credinței și a patriei în lupta împotriva tătarilor. Pomeni și numele a 3 mucenici care pătimiseră în Kazan pentru credința în Hristos. Cel dintâi era Ioan care se trăgea din Nijni Novgorod (pomenit la 24 ianuarie) și fusese prins de tătari. Ceilalți doi erau Ștefan și Petru, tătarii drept credincioși (pomeniți la 24 martie). Sfântul Ermoghen își mărturisi mâhnirea că numele acestor sfinți nu sunt pomeniți în Duminica Ortodoxiei și nu li se cânta „veșnica pomenire”.

Drept răspuns la scrisoarea sa, patriarhul hotărî la 25 februarie ca în ținutul Kazan să se săvârșească o panihidă pentru toți ostașii căzuți pe câmpurile de luptă din Kazan și din preajma acestuia în prima duminică după sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie) și binecuvântă pomenirea martirilor, lăsând pe sfântul Ermoghen să stabilească ziua când se va săvârși aceasta. Sfântul Ermoghen trimise hotărârea patriarhului Iov în întreg ținutul Kazanului, cerând a se săvârși în ziua de 24 ianuarie Liturghii, Panihide și Litii în toare bisericile și mănăstirile din Kazan.

În anul 1595, prin râvna și evlavia sfântului ierarh Emorghen, fură descoperite cinstitele moaște ale sfântului Gurie, arhiepiscopul Kazanului și ale sfântului Varsanufie, episcopul Tverului. Nespusă îi fu bucuria când află trupurile lor și hainele ce îi acopereau necuprinse de stricăciune și pline de bună mireasmă.

Sf Ierarh Gurie, arhiepiscopul Kazanului (4 octombrie5 decembrie și 20 iunie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 18.1 Ier Gurie, arhiepiscopul Kazanului

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/14/14919.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 17 Mormanrul Sf Ier Gherman, arhiepiscopul Kazanului

(Sursă: http://orthodoxwiki.org/File:Gury-relics-kazan.jpg)

Sfântul Varsanufie, episcopul Tverului (4 octombrie și 11 aprilie)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 19 Sf Ier Varsanufie, episcopul Tverului

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/18/18652.jpg)

Cneazul Teodor Ioannovici (1584-1598) porunci a se ridica în mănăstirea Schimbării la Față o biserică din piatră în care să fie așezate cu cinste și evlavie moaștele celor doi sfinți ierarh făcători de minuni. Sfântul Ermoghen însuși scrise vieție sfinților ierarhi Gurie și Varsanufie.

Fiind aflat vrednic, mitropolitul Ermoghen fu ales patriarg al Moscovei la 3 iulie 1606 în Catedrala Adormirii Maicii Domnului. Iubitor al smereniei, sfântul Ermoghen sosi la catedrală așezat pe un măgar.

Slujirea sa în scaunul de patriarh fu săvârșită în vremuri tulburi. Sfântul păstor se osteni mult în lupta cu Uniația și încercarea catolicilor apuseni de a sfâșia poporul drept credincios.

Tulburările crescând tot mai mult, polonezii și trădătorii ruși dădură foc orașului, îl forțară pe sfântul patriarh să părăsească tronul patriarhal și îl închiseră în mănăstirea Ciudov.

În Lunea Săptămânii luminate din anul 1611, miliția rusească se apropie de Moscova și începu asediul Kremlinului care ținu câteva luni. Asediați în Kremlin, polonezii trimiseră mesageri sfântului Ermoghen cu cererea de a porunci miliției să părăsească orașul, amenințându-l cu moartea dacă se va împotrivi.

Sfântul păstor răspunse neînfricat:

– Ce sunt amenințările voastre către mine? Eu mă tem numai de Dumnezeu. Dacă dușmanii noștri vor părăsi Moscova, voi binecuvânta ca miliția rusească să se retrag din Moscova, iar dacă rămân, binecuvântez ca aceasta să rămână neclintită și să își dea viața pentru credința cea adevărată.

În vremea șederii sale în închisoare, sfântul Ermoghen trimise o ultimă scrisoare poporului rus în care binecuvânta biruința armatei asupra invadatorilor.

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 9(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/21/21359.jpg)

Comandanții ruși nu reușiră să ajungă la o înțelegere în preluarea Kremlinului și eliberarea sfântului Ermoghen. Din această pricină, sfântul păstor pătimi vreme de 9 luni în detenție îngrozitoare pentru ca la 17 februarie 1612, din pricina foamei, să își dea sufletul său cel râvnitor în mâinile Domnului.

În cele din urmă, ținutul rusesc fu eliberat, după cum binecuvântase sfântul Ermoghen. Trupul său fu înmormântat cu mare cinste în mănăstirea Ciudov, iar în anul 1654 fu mutat în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova unde săvârși mulțime mare de minuni.

Biserica îl proslăvi cu sfinții la 12 mai 1913. Pomenirea sa se săvârșește la 17 februarie (1612, mutarea sa la odihna cea veșnică), 12 mai (1913, proslăvirea sa cu sfinții) și 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei).

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 20

(Sursă: http://acvila30.ro/)

Slujba săvârșită în cinstea Sfântului Sfințit Mucenic Ermoghen, patriarhul Moscovei:

http://www.youtube.com/watch?v=qQgUo9Ysn9g (clic aici)

+ * + * +

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 10

 (Sursă: http://pravicon.com/images/icons/23/23066.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 12.1

(Sursă: http://www.cirota.ru/)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 3.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6083.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/6/6082.jpg)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 5.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12939.jpg)

 

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 11.1

(Sursă: http://vgostyahukudesnitsi.blogspot.ro/)

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 14

(Sursă: http://tovarischevo.ucoz.ru/)

+ * + * +

Sf Ier Ermoghen, patriarhul Moscovei 13

(Sursă: http://www.patriarchia.ru/db/text/2048743.html)