Sfânta Cuvioasă Sofia din Ainos, Tracia, Turcia (4 iunie)

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 1.1(Sursă: http://images.oca.org/)

Aceasta se născu în Ainos sau Aenus, Rhodope, Tracia (astăzi, Enez, Turcia), şi era mamă a 6 copii. Deşi ocupată cu grijile şi datoriile acestei lumi, sfânta Sofia ţinu poruncile Domnului şi trăi o viaţă plină de virtute.

După ce îi muriră copiii, deveni mamă pentru orfani şi ajutor pentru văduve. Își vându avuţiile şi darui banii săracilor.  Duse o viaţă de nevoință, mâncând numai pâine şi apă. Avea neîncetat pe buze Psalmii lui David şi lacrimi curgeau fără încetare din ochii ei. Prefera să se lipsească ea de cele trebuincioase decât să lase pe vreun sărac să plece din casa ei cu mâinile goale.

Prin smerenia ei şi dragostea faţă de săraci, Dumnezeu o binecuvântă printr-o minune. În casa ei era un butoi cu vin pe care îl păstra pentru săraci din care oricât ar fi luat acesta acesta rămânea pururea plin. Însă îndată ce povesti cuiva despre această minune slăvind pe Dumnezeu, acesta se goli. Sfânta Sofia se întristă crezând că vinul se sfârşi din pricina nevredniciei sale. De aceea își spori nevoinţele sale ascetice încât își primejdui sănătatea.

Simţindu-şi plecarea din lumea aceasta aproape, ea primi tunderea în monahism. Sfânta Sofia adormi întru Domnul la vârsta de 53 de ani. Ea mai este cinstită ca ocrotitoare a orfanilor.

+ * + * +

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 2.1(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

Sf Cuv Sofia din Ainos, mama orfanilor, Tracia, Turcia 3.1(Sursă: http://www.johnsanidopoulos.com/)

+ * + * +

Ainos sau Aenus, ținut grecesc odinioară, iar mai apoi cucerit de turci în stăpânirea cărora se află până astăzi cu numele Enez

Ainos sau Aenus, astazi Enez, Turcia 1(Sursă: https://www.flickr.com/)

Anunțuri
Published in: on 4 Iunie, 2015 at 10:22  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfânta Muceniță Sofia doctorița (22 mai)

Sf Mc Sofia doctorita 1(Sursă: http://www.saint.gr/)

Despre aceasta știm numai că era doctoriță și tăindu-i-se capul cu sabia, se învrednici de cununa cea cu bună mireasmă a muceniciei.

+ * + * +

Sf Mc Sofia doctorita 1.1Cei împovăraţi de boli trupeşti alergau la tine cu nădejde, căci ştiau că strălucea întru tine darul Doctorului doctorilor, Căruia Îi cântai neîncetat în cămara inimii: Aliluia! (Din propunerea de Acatist al Sfintei)

+ * + * +

Propunere de Acatist al Sfintei Sofia doctorița:

http://mirelasova.over-blog.com/article-propunere-de-acatist-sfanta-mucenita-sofia-doctorita-22-mai-81763901.htmS (clic aici)

Published in: on 21 Mai, 2015 at 22:14  Lasă un comentariu  
Tags: , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a mărturisit în Sofia, Bulgaria (11 februarie)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 4.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta s-a născut în Kratovo din părinți evlavioși, Dimitrie și Sara, care îl trimiseră la școală la vârsta de 6 ani. Însă cu toate că era un elev foarte bun, îl învățară și meseria de aurar care îi aduse mult folos după moartea tatălui său, când fu silit să părăsească învățătura pentru a-și găsi o slujbă de aurar.

Cu timpul, sfântul Gheorghe ajunse un tânăr deosebit de frumos, pricină de îngrijorare pentru mama sa care se temea să nu fie luat cu sila de turci să slujească la curtea sultanului Baiazid al II-lea (1481-1512) și să fie convertit la islam.

Pentru a-l izbăvi de o asemenea primejdie, îl trimise să trăiască în casa unui preot învățat pe nume Petru sub îndrumarea căruia sfântul Gheorghe pătrunse mai adânc în înțelegerea Scripturilor și a învățăturilor de credință, înmulțindu-și toată fapta cea bună.

Însă bunăcuviința sa atrase atenția unor musulmani care căutau să-l convertească la islam. Pentru aceasta cerură unui muftiu să-l viziteze la prăvălia unde lucra. Acesta merse adeseori la sfântul Gheorghe pentru a-i comanda bijuterii și a-i aduce din când în când daruri. Încercând să vorbească cu dânsul despre credința musulmană și fiind biruit de cuvintele sfântului Gheorghe, plecă de la dânsul cu inima plină de mânie și dimpreună cu ceilalți musulmani merseră la cadiu căruia îi spuseră că acesta își bătuse joc de credința lor, de dătătorul legii musulmane (adică Mahomed), de sultanul lor (Selim I) și de cadiu, trimițându-i pe toți în iad, zicând la sfârșit:

– Dacă-l lași să rămână creștin ortodox, credința lui se va întinde, iar a noastră va ajunge bătaie de joc.

Atunci cadiul ceru muftiului să-l aducă pe sfântul Gheorghe la el fără să bage de seamă. Deci mergând muftiul la sfântul mucenic îi spuse de dorința cadiului de a comanda diverse lucruri pentru casă. Crezând cele spuse ca adevărate, sfântul Gheorghe merse dinaintea cadiului care-i zise:

– Înțeleg că ești iscusit în astfel de lucruri, dar am altceva să-ți spun, dacă vrei să mă asculți. Iar de nu, vei muri de moarte cumplită. Leapădă-te de Hristos și crede în credința noastră cea adevărată și te vei bucura de toate bunătățile aici pe pământ, moștenind raiul.

Auzind acestea, sfântul Gheorghe își spuse în sinea lui:

– Văd că am fost adus aici ca să mă ostenesc pentru credința mea, nu pentru meseria mea. Doamne Iisuse Hristoase, dă-mi cunoștință să răspund și învață-mă voia Ta.

Deci arătându-i cadiului că musulmanii nicidecum nu moștenesc raiul, cei de față strigară cadiului:

– Ia-l de aici, căci și-a bătut joc de noi.

Pouncind cadiul să fie aruncat în închisoare, în drumul către aceasta sfântul Gheorghe fu scuipat, lovit cu tot felul de lucruri și bătut cumplit.

Văzându-i pătimirea, preotul Petru ceru musulmanilor să-i îngăduie a-l vedea pentru a-l sfătui să facă ce este mai bine pentru el. Ducându-se deci la temniță, preotul Petru ceru ca sfântul Gheorghe să fie scos din celulă, ceea ce se făcu îndată, căci temnicerul era prieten al preotului și le dădu locuința sa ca să se întâlnească.

Văzându-l pe sfântul Gheorghe, preotul Petru îl îmbărbătă cu belșug de cuvinte de mângâiere și pilde din viețile sfinților, la care sfântul Gheorghe răspunse:

– Cred cu adevărat toate cele ce mi le spui, însă mi-e frică de foc și nu cred că voi fi în stare să îndur.

Iar printre multele cuvinte de îmbărbătare, preotul Petru îi spuse:

– Dumnezeu te va ajuta, că nu singur vei intra în această nevoință, ci Dumnezeu te-a chemat astfel încât să-L slăvești pe El în aceste zile de pe urmă. Iar Dumnezeu va fi cu tine în mucenicia ta, așa cum a fost cu marele mucenic Gheorghe. Deci nu slăbi, ci rabdă pentru o vreme mai bună.

Apoi sfântul Gheorghe îi ceru să se străduiască a primi îngăduința pentru el de a mai fi puțină vreme liber pentru a putea face bine, căci până atunci nu dobândise nicio virtute. Deci, în cele din urmă, cu multe daruri, cadiul se învoi a-l mai lăsa liber pe sfântul mucenic vreme de 8 zile.

La plinirea vremii, sfântul Gheorghe fu adus iară dinaintea cadiului care auzind cuvintele sfântului Gheorghe la încercarea sa de a-l îndupleca, nu află într-însul nicio vină, însă musulmanii se năpustiră asupra sa, spunându-i:

– Dacă ai puterea de a judeca, judecă după legea noastră, căci noi cunoaștem toată legea, chiar de nu avem împuternicire de la sultan.

Temându-se ca nu cumva sa fie pârât sultanului, cadiul îl condamnă la moarte spunând către mulțime:

– Păcatul lui asupra sufletelor voastre, faceți cu el ce vă place.

Atunci mulțimea de repezi adupra sfântului Gheorghe încercând să-l sfâșie. Unii îl loveau, alții îl scuipau; unii îl trăgeau într-o parte, alții în alta. Îi legară mâinile la spate și de gât îi prinseră un laț, trăgându-l spre locul de osândă. În această vreme crainicul musulman al orașului striga cu glas tare:

– Toți cei ce țin credința noastră să aducă lemne să-l ardem, fiindcă a blestemat credința noastră și nu se leapădă de Hristos.

Însă părintele Petru îl îmbărbăta:

– Rabdă puțin astăzi, Gheorghe, ca să dănțuiești veșnic împreună cu Hristos.

Iar sfântul Gheorghe îi răspunse:

– Părinte, roagă-te stăruitor ca Dumnezeu să mă ajute.

Însă câțiva musulmani îl îndepărtară pe preot de sfântul mucenic, iar acestea îi ceru unui prieten al său musulman să îi spună toate câte vor vorbi. Între timp, adună câțiva preoți și mireni și le ceru să se roage lui Dumnezeu cu lacrimi.

Cât despre musulmani, aceștia adunară o grămadă de lemne și făcură un rug uriaș. Încercând iară să-l lingușească și să-i facă fel de fel de făgăduieli, primiră de la sfântul Gheorghe același răspuns statornic:

– V-am spus o dată, de două ori, de trei ori și de multe ori că nu-mi voi lepăda credința niciodată, chiar de mă veți pune la mii de cazne.

Auzindu-i cuvintele, unii musulmani se mâniară și alergară la câteva case să ia foc și să aprindă rugul ca să-l ardă pe bineplăcutul Domnului. Unii aduseră făclii, alții cărbuni aprinși, și se întreceau să aprindă mai întâi focul căci credeau că prin aceasta aduc mare slujbă lui Dumnezeu.

Deci dezbrăcându-l pe sfântul Gheorghe și lăsându-l numai în cămașă, îl aruncară în foc.

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 7(Sursă: http://pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

Apoi îl traseră afară spunându-i:

– Nenorocitule, de ce-ți pierzi viața în chip așa cumplit? Noi îți vrem binele, nu asculta de sfatul cel viclean dat ție de preotul cel lacom de bani. Oare nu știi că ar vrea  ca tu să mori pentru ca el să moștenească tot ceea ce ai și să fie lăudat de prietenii lui?

Apoi văzându-l răbdând cu statornicie, îl aruncară iar în foc, apoi iară îl scoaseră întrebându-l:

– Nu simți focul?

Iară sfântul Gheorghe le răspunse:

– Nu, nu-l simt, fiindcă Ziditorul focului l-a preschimbat în rouă.

Auzindu-i cuvintele, musulmanii îl împinseră în foc încă o dată. De data aceasta se întâmplă să cadă pe spate, cu fața spre Răsărit. Iar când focul îi arse legăturile și mâinile îi rămaseră slobode, sfântul Gheorghe își făcu semnul crucii  cu mâna dreaptă și strigă:

– Doamne, Iisuse Hristoase, în mâinile Tale îmi dau duhul meu.

În clipa aceea unul dintre musulmani luă o bucată de lemn și îl lovi pe sfântul Gheorghe în cap și astfel se sălășlui în Împărăția ce veșnică gătită de Dumnezeu bineplăcuților săi.

Apoi  preotul Petru dimpreună cu alți dreptmăritori creștini merseră, la sfatul cadiului, cu daruri să-i înduplece pe musulmanii cei ce păzeau rugul aprins, însă aceștia văzându-l în mijlocul focului nemistuit de flăcări și știind că-l vor cinsti nu-i lăsară, ci hotărâră să-l ardă până a doua zi pentru a-l arunca într-un șanț umplut cu mortar.

Când află acestea, părintele Petru le spuse ce erau cu dânsul:

– Voi toți duceți-vă acasă, iar eu nădăjduiesc ca, prin ajutorul lui Dumnezeu, să iau trupul la noapte.

În acea noapte luând trupul și ducându-l în catedrală, mai apoi îl îngropă dimpreună cu alți preoți și mulțime mare de popor în biserica Marii Mucenițe Marina.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo sau Sofia, aflate în Mănăstirea Velika Remeta din Serbia

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 8(Sursă: pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

+ * + * +

Viața pe larg a Sfântului Nou Mucenic Georghe poate fi aflat în:

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

În Serbia, sfântul este cinstit cu numele Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Kratovo

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 9.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 11.1(Sursă: http://www.svetosavlje.org/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 12.1(Sursă: http://www.orthphoto.net/)

+ * + * +

Iar în Bulgaria, sfântul este cinstit cu numele Sfântul Nou Mucenic Gheorghe din Sofia sau cel Nou

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 1.1

(Sursă: http://www.pravoslavieto.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 3.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 2(Sursă: http://bg-patriarshia.bg/)

+ * + * +

Kratovo, Serbia

Sf Nou Mc Gheorghe aurarul din Kratovo, Serbia, care a patimit in Sofia, Bulgaria (1515) 5 Kratovo(Sursă: pravoslavnasrbkinja.blogspot.ro/)

Published in: on 11 Februarie, 2015 at 18:52  Comments (1)  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfânta Sofia, prinţesă de Sluţk, Belarus (19 martie)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/show/2157/700×1200/Sofija_Sluckaja_knjazhna.jpg)

(Sursă: http://zhurnal.lib.ru/img/p/prokopchuk_artur_andreewich/msworddoc-15/_-_1_1.jpg)

Aceasta a fost ultima descendentă a vestitei familii de prinţi de Sluţk şi Kopil, care la rândul lor erau urmaşi ai marelui prinţ Alherd din neamul Rurick. Dintre mlădiţele acestui neam au fost mari prinţi ai Kievului, iar alţii guvernatori ai Novgorodului.

Sfânta Sofia se născu la 1 mai 1585. În anul naşterii sale, mama sa se mută la cele veşnice, iar un an mai târziu, la 6 mai, o urmă şi tatăl său. Micuţa orfană fu încredinţată rudelor îndepărtate, care datorită averii mari moştenite de Sofia, putură să îşi stingă datoriile şi să îşi sporească averile: mai întâi fu crescută de Iuri Ciodkiewicz, guvernator al Zhmudului, care o luă cu sine în Vilna (sau Vilnius), iar mai apoi de Ieronim Ciodkiewicz, castelan al Vilnei. Tot pentru pentru această pricină, fu semnată o înţelegere prin care urma ca la vârsta cuvenită Sofia să se căsătorească cu Ianusz Radzivil, prinţ de Nesvij (clic aici).

Astfel, prinţului Ianusz i se îngădui să o vadă pe prinţesa de numai 11 ani, care locuia pe atunci pe moşia guvernatorului Iuri Ciodkiewicz din Vilna.

La puţină vreme, Radzivilii puseră interdicţie pe proprietăţile lui Ciodkiewicz din micul orăşel Kopil, în apropiere de Orşa. Datornicii mâniaţi, interziseră îndată întânirile dintre prinţul Ianusz şi prinţesa Sofia. Nici unii dintre ei nu se gândeau să renunţe la mânia lor, cu toţii se pregăteau de luptă. Astfel, Radzivilii adunară 6000 de ostaşi şi îşi întăriră palatul cu turnuri, iar  Ciodkiewiczii, la rândul lor, adunară 24 de tunuri şi 2000 de ostaşi dintre slujitorii lor. O sângeroară luptă era pe cale să se dezlănţuie în centrul oraşului, însă din mila lui Dumnezeu trimişii împăratului izbutiră să împiedice izbucnirea luptei, aducând pace între cele două familii.

Se încheie un nou acord prin care despăgubirile cerute de Radzivili să fie şterse, iar Ciodkiewiczii primiră certificat de bună administrare a avuţiilor prinţesei Sofia.

Când Sofia împlini vârsta cuvenită, prinţul Ianusz ceru la 20 iulie 1600 binecuvântarea papei de a lua de soţie pe prinţesa Sofia de Sluţk care era neclintită în  a rămâne ortodoxă şi a-şi boteza copiii în credinţa sa ortodoxă.

Căsătoria celor doi avu loc în una dintre catedralele din Brest după rânduiala ortodoxă. Potrivit cercetărilor, circumstanţele în care se realiză o slujbă de cununie ortodoxă între două persoane de religii diferite şi mai apoi condiţia creşterii copiilor în credinţa ortodoxă fură discutate mai târziu de patriarhul Constantinopolului şi papa al Romei într-o serie de scrisori.

Viaţa prinţesei Sofia plină de mâhniri alături de lăcomia Ciodkiewiczilor nu se schimbă nici după nunta sa. Sfânta Sofia era ca o mlădiţă bună binecuvântată de Dumnezeu să aducă roadă bogată în ciuda locului neprielnic. Credinţa în multiubitoarea purtare de grijă a Domnului îi era singura bucurie şi mângâiere, căci se obişnuise să se roage îndelung în toate durerile sale încă din fragedă pruncie. Iar o durere nouă se adăugă la cele pe care le purta de multă vreme, unirea bisericii cu Roma, proclamată de marele duce al Lituaniei în 1596.

La vremea acelei neîngăduite uniri a bisericii, prinţesa Sofia deţinea proprietatea Sluţk. Ea fu cea care apără dreapta credinţă ortodoxă şi îi ocroti pe locuitori de violenţele uniaţilor. Astfel, tânăra prinţesă avu o mare înrâurire asupra creştinilor ortodocşi ai locurilor acelora, sprijinind Biserica locului atât în plan duhovnicesc, cât şi material. Datorită acestui sprijin neclintit al sfintei prinţese, credincioşii se uniră într-o frăţie a Sluţkului pusă sub ocrotirea Schimbării la Faţă al cărei ţel era apărarea dreptei credinţe.

Sfânta Sofia sprijini cu multă dăruire activităţile acestei frăţii. Chiar dacă soţul ei era catolic, aceasta îl înduplecă să vorbească  împăratului despre darea unei legi care să împiedice forţarea ortodocşilor la unirea cu catolicii. Legea fu dată şi rămase ce cea mai însemnată încercare a sfintei Sofia de a apăra, şi în plan legislativ, dreapta credinţă. Datorită eforturilor sale, Sluţk rămase singurul oraş din Belarus care supravieţui presiunilor uniaţilor şi care şi-a păstrat întreagă şi neschimbată credinţa cea dreaptă.

Sfânta Sofia a avut o înrâurire atât de puternică, încât soţul ei emise o serie de edicte de susţinere a Ortodoxiei. Într-unul dintre acestea, stătea scris: „bisericile şi mănăstirile pravoslavnicilor creştini de pe proprietatea mea să rămână aşa cum sunt, iar urmaşii mei să nu schimbe nimic într-însele”.

Pe lângă sprijinul în plan legislativ, prinţesa Sofia se îngriji şi de mănăstiri, biserici şi de cler, prin donaţii însemnate, veşminte scumpe, brodate cu aur şi argint, precum şi prin ridicare de noi biserici. Adesea mergea în pelerinaje până la cele mai îndepărtate parohii de ziua cinstirii sfinţilor ocrotitori ai fiecăreia.

Datorită ostenenlilor, râvnei şi nemăsuratei evlavii a sfintei prinţese Sofia, Sluţkul deveni un important centru de spiritualitate a Belarusului, asemeni unei cetăţi de neclintit a Ortodoxiei. Pentru aceasta deveni şi centru al administraţiei bisericeşti unde se strângeau iubitorii de neam şi credinţă.

Sfânta Sofia se mută la cele veşnice la 19 martie 1612, la naşterea primului ei prunc. Avea vârsta de 26 de ani. Mai apoi, aflându-se trupul ei necuprins de stricăciune şi plin de bună mireasmă, fu dus la Catedrala Sfântului Duh din Minsk unde odihneşte până astăzi, răspândind razele preastrălucitoare ale minunilor, mijlocind dinaintea lui Dumnezeu pentru ajutorul, ocrotirea şi păstrarea dreptei credinţei în popor.

Proslăvirea sa cu sfinţii se săvârşi în anul 1983.

+ * + * +

Moaştele Sfintei Sofia Sluţkaia aflate în Catedrala Sfântului Duh din Minsk

(Sursă: http://hramlavrenty-svetoch.narod.ru/ikony/20/Sofia_23b.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://fotki.yandex.ru/users/olgador-dor/view/344957?page=0)

+ * + * +

(Sursă: http://minskcath.anitex.by/images/icons/sofia02.jpg)

(Sursă: http://www.mrosso.narod.ru/icona.iv/iv71.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1935/s1935001.jpg)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/show/821/700×1200/Svjataja_Sofija_Sluckaja_knjazhna.jpg)

+ * + * +

(Sursă: http://minsk1.net/images/uploads/82c2eb204c4f323d45965c752a4474f9.jpg)

+ * + * +

Catedrala Sfântului Duh din Minsk

(Sursă: http://www.liveinternet.ru/)

Published in: on 20 Martie, 2012 at 15:42  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Aflarea moaştelor Sfintei Cuvioase Sofia de Suzdal, Rusia (1 august)


Icoana Sfintei Cuvioase Sofia de Suzdal cu o părticică din moaştele sale

(Sursă: http://www.mbrsm.ru/images/stories/sv.sofiya_big.gif)

Aflarea moaştelor sfintei Sofia de Suzdal s-a petrecut în anul 1995.

Sfânta Sofia, pe numele său din lume Solomonia, a fost mare prinţesă, fiică a nobilului Iuri Saburov.

În anul 1505 fu aleasă să-i fie mireasă viitorului moştenitor al tronului, marele prinţ Vasilie al III-lea. Căsnicia lor a fost nefericită, căci în ciuda frumuseţii şi aleselor daruri ale Solomoniei, mai ales blândeţea, aceasta nu putea naşte prunci, aşa că prinţul, îngrozit să lase tronul urmaşilor fraţilor lui, o părăsi. Pentru a avea moştenitor la tron, marele prinţ se căsători pentru a doua oară cu Elena Glinski, iar la 25 noiembrie 1525 îi porunci Solomoniei să intre în cinul monahal. Astfel, Solomonia fu silită să primească îndată tunderea în monahism în Mănăstirea Naşterii Domnului din Moscova, iar apoi fu escortată până la Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Suzdal. Aici, prin nevoinţe tăinuite de ceilalţi reuşi să alunge gândurile cele lumeşti, să biruiască patimile şi să îşi dăruiască mintea şi inima întregi lui Dumnezeu.

Prinţul Kurbski a numit-o pe maica Sofia „muceniţă”. Într-o notare veche din Vieţile Sfinţilor este numită „Sfânta prinţesă Sofia, făcătoarea de minuni, care a vieţuit în Mănăstirea Acoperământului Maicii Domnului”. În vremea prinţului Teodor era cinstită ca sfântă.  Ţarina Irina trimise la Suzdal „marii prinţese Solomonia, numită şi Sofia, o ţesătură de catifea reprezentând pe Mântuitorul Hristos dimpreună cu alţi sfinţi”. Patriarhul Iosif îi ceru printr-o scrisoare arhiepiscopului Serapion de Suzdal să slujească o panihidă şi alte rugăciuni la mormântul cuvioasei maici Sofia.

Sfânta cuvioasă Sofia plecă la cele veşnice în anul 1542. De-a lungul vremii se săvârşiră multe minuni la mormântul ei.

Pomenirea sa se mai săvârşeşte la 16 decembrie, ziua fericitei sale adormiri (1542) și la 1 august, ziua aflării cinstitelor sale moaște (1995).

+ * + * +


(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/736/Svjataja_prp._Sofija_Suzdalskaja.html)

(Sursă: http://www.icon-art.ru/icons/info/1659/Sofija_Suzdalskaja_prepodobnaja_svjataja.html)

4. Aflarea moastelor Cuv Sofia de Suzdal (adormita in 1542) (1995) 9.1

(Sursă: http://4spisok.ru/)

4. Aflarea moastelor Cuv Sofia de Suzdal (adormita in 1542) (1995) 8.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/12/12608.jpg)

+ * + * +

Moaştele Sfintei Cuvioase Sofia de Suzdal

(Sursă: http://www.mbrsm.ru/images/stories/raka-pr-sofii.jpg)

Published in: on 31 Iulie, 2011 at 22:58  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , ,