Sfântul Cuvios Ștefan, ctitorul Mănăstirii Hinolacul, Turcia (14 ianuarie)

Sf Cuv Sstefan, ctitorul Man Hinolacul 1.1Miniatură din Menologion-ul (Mineiul) împăratului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025), săvârșită în anul 985 la Constantinopol

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Acesta a trăit în veacul al VIII-lea, fiind din părţile Răsăritului și de neam bun.

Din tinereţe râvnind după viaţa sihăstrească, umblă prin mănăstirile de la Iordan şi din pustiu, a sfântului Eftimie cel Mare (pomenit la 20 ianuarie), a sfântului Sava cel Sfințit (pomenit la 5 decembrie) şi a sfântului Teodosie, începătorul vieții de obște (pomenit la 11 ianuarie). Iar după ce cunoscu bine viețuirea fiecăreia, veni la Constantinopol pe vremea împăratului Leon Isaurul şi fu primit de patriarhul Gherman pe lângă care, rămânând câtăva vreme, învăţă multe lucruri bune de la acesta,  ajungând apoi apropiat sfetnic al său.

Mai apoi, întemeie mănăstirea Hinolacul pe muntele Oxya, în apropiere de Calcedon, şi nevoindu-se într-însa, se adună acolo mulţime de călugări care erau povăţuiţi de părinteasca purtare de grijă a sfântului Ștefan.

Deci binevieţuind, i se descoperi de sus timpul când sufletul lui avea să zboare către locaşurile dumnezeieşti de unde dăruirește până astăzi ocrotire și izbăvire de nevoi tututor celor ce îi săvâșesc pomenirea cu credință.

Published in: on 14 ianuarie, 2015 at 00:12  Comments (1)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei, și Sfânta Cuvioasă Elisabeta, soția sa, Serbia (4 octombrie)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei (1515), si Sf Cuv Elisabeta, sotia sa (1546), Serbia 1.1(Sursă: http://pravicon.com/)

Acesta se născu într-o familie evlavioasă din Muntenegru. La cererea rudeniilor sale, sfântul Ștefan părăsi ținutul natal al Muntenegrului și se mută în nordul ținutului Srem unde deveni mai apoi despot sârb.

Data și locul nașterii soției sale Elena (mai apoi prin îmbrăcarea hainei monahale, Elisabeta) sunt necunoscute. Cel mai important izvor despre viața ei și al soțului său este scurta biografie a despotului Ștefan scrisă în anul 1632 de Paisie Ianevatsem. Acolo este scris că părinții Elenei erau nobili și evlavioși, însă data căsătoriei celor doi sfinți a rămas necunoscută.

Se știe că cei doi soți au trăit în Morovic, iară sfânta Elena ajuta pe soțul ei în administrarea ținuturilor Srem și Slavonia pe care le moștenise în urma trecerii la cele veșnice a despotului Ioan Brancovici (1502). Tradiția spune că sfânta Elena a participat la ctitorirea mănăstirii Kuvezhdin, în preajma anului 1520.

Sfântul despot Ștefan luptă cu vitejie împotriva turcilor care căutau să-și mărească dominația de la nord și invadau și prădau de multe ori poporul creștin.

După cucerirea de către armata turcă a Slavoniei, despotul și soția sa fură siliți să fugă în Siklos. Acolo nu încetară  milostenia și rugăciunea, mulți săraci și suferinzi fiind mângâiați prin purtarea lor de grijă. Astfel, în vremea unei foamete, la cererea soției sale sfântul Ștefan dărui fără părere de rău grâul păstrat în cămara lor pentru a hrăni pe sârbii înfometați.

După o viață bineplăcută lui Dumnezeu, sfântul Ștefan se mută la Domnul în anul 1543, fiind îngropat cu cinste de sfânta Elena dimpreună cu mulțime de credincioși.

În preajma anului 1544, aceasta află trupul sfântului Ștefan necuprins de stricăciune și plin de bună mireasmă și intră în mănăstirea Șișatovac unde îmbrăcă haina monahală cu numele Elisabeta. Zilele și nopțile sale erau pline de osteneală, post și rugăciune, iar 3 ani mai târziu, în 1546, de mută la odihna cea de Sus, fiind îngropată alături de locul unde odihneau cinstitele moaște ale soțului ei.

La 26 mai 1780, episcopul Vincențiu al Vîrșețului așeză cu evlavie cinstiele moaște ale sfintei Elisabeta alături de cele ale soțului său, sfântul Ștefan.

Cinstirea sfințilot Ștefan și Elisabeta se săvârși mai întâi în Srem, Baraia și Slavonia. Slujba sfântului Ștefan fu scrisă în anul 1675.

+ * + * +

Cinstitele moaște ale Sfântului Ștefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 6.1 sfintele moaste(Sursă: https://kb.osu.edu/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 4 sfintele moaste(Sursă: http://www.spc.rs/)

+ * + * +

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 2.1(Sursă: http://iconsv.ru/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 3(Sursă: http://images.oca.org/)

3. Sf Stefan Stelianovici, ultimul despot al Serbiei 5.1(Sursă: http://pravicon.com/)

+ * + * +

Mănăstirea Șișatovac, Serbia

3. Man Sisatovac, Serbia 2(Sursă: http://www.panoramio.com/)

Sfântul Sfințit Mucenic Ștefan, arhiepiscopul Romei, Italia (3 august)

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.1

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfântul Ștefan, pentru viețuirea sa aleasă, fu ales arhiepiscop al Romei în anul 254.

În timpul prigoanei lui Valerian, nevoit să rămână ascuns, sfântul Ștefan îi catehiza în ascuns pe păgânii care veneau la el și, după ce îi boteza, alegea pe cei mai vrednici dintre ei și îi hirotonea preoți, diaconi sau citeți.

Adesea, punându-și viața în primejdie, se îngrijea de trupurile mucenicilor, punându-le în morminte demne de ei.

După ce câțiva ucenici ai săi Îl mărturisiră pe Hristos cu prețul sângelui lor, sfântul Ștefan se hotărî să se dea pe sine chinurilor mucenicești.

Adus în templul lui Marte pentru a aduce jertfă idolului, sfântul Ștefan dărâmă edificiul prin rugăciunea sa, iar paznicii templului fugiră înfricoșați.

Slobozit de străjerii înfricoșați, sfântul Ștefan merse apoi la Campana, la mormântul sfintei mucenițe Lucia (pomenită la 13 decembrie).

Soldații îl aflară iară și, după îndelungi chinuri, îi tăiară capul.

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 4(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10347.jpg)

Astfel sfântul primi îndoită cunună: cea a arhieriei și cea a muceniciei pentru Hristos, în anul 257.

Cinstitele sale moaște fură mutate din Catacombele Sfântului Callist în Biserica Sfintei Prasede din Roma.

Încheiem cuvintele noastre cele prea sărace cu gândul că așa cum în viața sa a înconjurat cu purtarea sa de grijă și căldura părintească pe tot omul cel cuprins de neputințe trupești sau sufletești, tot astfel continuă să vegheze asupra tuturor celor ce îi săvârșesc pomenirea cu credință.

+ * + * +

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 1.2

Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu însuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credință răbdând până la sânge, Sfințite Mucenice Ștefan, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre. (Troparul Sfântului Sfințitului Mucenic Ștefan)

+ * + * +

Frescă din veacul al XVI-lea, Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos, Grecia

7. Sf Sf Mc Stefan, arhiepiscopul Romei (257) 2.1(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Published in: on 3 august, 2013 at 01:00  Comments (3)  
Tags: , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Simeon izvorâtorul mir (Ştefan Nemania), mare jupan al Serbiei şi întemeietor al Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos (13 februarie)

(Sursă: http://agioritikesmnimes.pblogs.gr/files/f/306780-000.jpg)

(Sursă: http://media.photobucket.com/image/stefan%20nemanja/Cedo2_2010/NEMANJA2.jpg?t=1283756293)

Ştefan Nemania, marele jupan la Serbiei, cel ce a întărit ţinuturile sârbeşti, întemeietorul statului sârb slobod de asuprire, apărătorul Ortodoxiei şi stârpitorul ereziilor, s-a botezat mai întâi în Biserica Latină (Romano-Catolică), însă mai pe urmă o părăsi şi intră în Biserica Ortodoxă.

La început el ţinea de greci în cârmuirea statului, iar mai apoi ieşi de sub ascultarea lor şi se făcu de sine stătător.

După ce întări statul şi credinţa ortodoxă din hotarele lui, Ştefan urmă pilda fiului său, sfântul Sava, căci îmbrăcă haina monahală la Mănăstirea Studeniţa în anul 1195, primind numele Simeon. Soţia sa, Ana, se retrase şi ea la o mănăstire de maici unde îmbrăţişă viaţa monahală luând numele Anastasia (pomenită la 21 iunie).

După 2 ani de nevoinţă ca monah la Mănăstirea Studeniţa, sfântul Simeon plecă în Sfântul Munte Athos şi se sălăşlui în Mănăstirea Vatoped împreună cu fiul său, Sava. Tatăl şi fiul îşi petreceau zilele şi nopţile în rugăciune şi postire.

În Sfântul Munte, ridicară 6 paraclise închinate Mântuitorului Hristos, Sfinţilor Doctori fără de arginţi, Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Sfântului Mucenic Teodor, Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ierarh Nicolae.

Ei cumpărară ruinele Mănăstirii Hilandar şi ridicară acolo slăvită mănăstire în care cuviosul Simeon mai trăi doar 8 luni.

Cuviosul Simeon se făcu pildă de blândeţe, smerenie, bunătate şi evlavie monahilor din Sfântul Munte Athos. Până şi fericita sa adormire fu aceea a unui om dumnezeiesc şi a unui povăţuitor de suflete.

În ziua de 7 februarie fu cuprins de boală şi chemându-l la sine pe sfântul Sava, îşi puse mâinile pe el şi îl binecuvântă, zicând:

– Fiul meu iubit, lumina ochilor mei, mângâierea şi sprijinul bătrâneţilor mele! Iată, a sosit vremea despărţirii noastre. Iată, Domnul mă slobozeşte cu pace. Dar tu, fiul meu, să nu plângi pentru despărţirea noastră, căci despărţirea este paharul nostru al tuturor. Căci aici ne despărţim unul de altul, dar ne vom întâlni iarăşi acolo unde nu este despărţire.

În ziua de 12 februarie, sfântul Simeon ceru sfântului Sava să îl îmbrace în rasa de îngropare, să aştearnă pe jos o rogojină, să-l întindă acolo, iar sub cap să-i pună o piatră. Apoi, îi chemă pe toţi monahii şi le ceru iertare.

În zorii zilei de 13 februarie, glasurile monahilor ce cântau slujba Utreniei ajungeau până la chilia bătrânului aflat pe moarte. Faţa sfântului Simeon mai străluci încă o dată şi îşi dădu sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Fericita sa plecare la Domnul se săvârşi în anul 1200.

După dezvelirea moaştelor sale, din mormânt începu să curgă mir, pricină pentru care fu numit Izvorătorul de mir. Mai târziu, după mutarea moaştelor sale în Serbia, la mormântul sfântului părinte de la Mănăstirea Hilandar crescu în chip minunat, fără sământă, o viţă de vie care rodeşte până în ziua de astăzi, iar strugurii săi au harul tămăduirii nenaşterii de prunci a soţilor care aleargă cu credinţă la ajutorul sfântului Simeon. Multe naşteri minunate se păstrează în arhiva Mănăstirii Hilandar.

Rânduiala ce trebuie urmată de soţii doritori de prunci poate fi aflată aici:

http://muguri-flori-credinta.blogspot.com/2009/12/sfsimon-simonopetritul.html (clic).

Minune a Sfântului Cuvios Simeon (clic aici)

+ * + * +

Acatistul Sfântului Cuvios Simeon şi al Sfântului Ierarh Sava, fiul său (text, clic aici)

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

sau

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Simeon aflate la Mănăstirea Studeniţa, alături de cele ale Sfintei Cuvioase Anastasia, soţia sa

(Sursă: http://www.trekearth.com/gallery/Europe/Serbia/North/Serbia/Studenica/photo878478.htm)

În vremea Sfintei Liturghii

(Sursă: http://www.kosovo.net/pilgrimage.html)

Documentar în limba sârbă unde sunt înfăţişate raclele deschise ale Sfântului Simeon şi Sfintei Anastasia, soţia sa:

http://www.youtube.com/watch?v=nuCjN-oeLMY&feature=related (clic aici)

Sfântul Simeon

(Sursă: http://radostimoja.com/browse.aspx?cid=43)

Sfânta Anastasia

(Sursă: http://imageshack.us/f/15/prepodobnamatianastasij.jpg/)

+ * + * +

Viţa de vie crescută în chip minunat din mormântului Sfântului Simeon de la Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, după mutarea cinstitelor sale moaşte în Serbia

(Sursă: http://pravoslavie.ks.ua/upload/images/palovnik/1776_Hilandar.JPG)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=54243)

(Sursă: http://www.cirota.ru/forum/view.php?subj=54243)

(Sursă: http://edwardsingreece.blogspot.com/2011/07/hilandar-with-bishop-maxim-and-pilgrims.html)

+ * + * +

Mormântul unde au odihnit cinstitele moaşte ale Sfântului Simeon după aducerea lor de la Mănăstirea Hilandar la Mănăstirea Studeniţa din Serbia

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=51438&id_jezyk=1)

+ * + * +

(Sursă: http://iconsv.ru/index.php?option=com_joomgallery&func=watermark&catid=463&id=2068&Itemid=3)

Sfântul Simeon dimpreună cu fiul său, Sfântul Sava, întâiul arhiepiscop al Serbiei

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3431.jpg)

(Sursă: http://www.orthphoto.net/photo.php?id=50705&id_jezyk=1)

Urmaşii Sfântului Cuvios Simeon, aflat în mijlocul rândului de jos. Sfântul Simeon se asemănă unei mlădiţe care a adus rod bogat şi bineplăcut lui Dumnezeu

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1893/s1893003.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Hilandar din Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/10636194.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Studeniţa, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://v7.lscache1.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/64043354.jpg)

(Sursă: http://v10.lscache7.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/61635934.jpg)

http://www.youtube.com/watch?v=LofZVoKYPDo&feature=related (video, clic aici)

Sfântul Mucenic Ştefan cel Nou Mărturisitorul, Constantinopol, Turcia (28 noiembrie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956005.jpg)

Acesta trăi în vremea împărăţiei lui Atanasie, căruia îi zic şi Artemie, şi a sfântului patriarh Gherman, în veacul al VIII-lea, fiind născut şi crescut în cetatea Constantinopolului şi fiind fiu din părinţi creştini, anume Ioan şi Ana.

Din tânără vârstă se îndeletnicea cu cartea şi se afla în toate zilele cu maica sa în biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post şi la viaţă aspră. Pentru aceasta luă şi cinul îngeresc la vârsta de şaisprezece ani şi de atunci mai mult spori la duhovniceştile nevoinţe, biruind toate pornirile trupului.

Nu după multă vreme minunatul Ioan, egumenul său, se odihnit cu pace şi fu aşezat fericitul Ştefan egumen la acel vestit munte al lui Auxentie, săvârşind calea nevoinţei.

Iar când semănătorul de zâzanie, diavolul, voi a porni război mare şi neîncetat asupra Bisericii, adică să nu se mai închine credincioşii la sfintele şi cinstitele icoane, a cărui cea dintâi unealtă a acestui lucru s-a făcut Leon Isaurul, care şi conon se numi, îl înfruntă fericitul Gherman şi îl dojeni din destul.

Iar cel dintr-însul născut, Constantin Copronim, a făcut şi mai mari răutăţi decât tatăl său, prădând şi pustiind Biserica, şi arzând sfintele icoane, şi izgonind şi chinuind în tot felul pe monahi.

Deci acesta aflând şi de Sfântul Ştefan că se închina la icoane şi că-l numeşte pe el eretic, neascultând de porunca lui şi nevrând să iscălească la eres, trimise de îl prinse şi după multe chinuri îl închise în temniţa ce se numeşte Pretorion, unde erau închişi şi alţi aleşi părinţi, pentru pricina aceasta adunaţi, fiind toţi la număr 42. Încă erau şi alţii cu de prin multe ţări, 300 la număr, dintre care unii aveau nasurile tăiate, alţii urechile, alţii ochii scoşi şi mâinile tăiate şi bărbile rase. Pe care aflându-i fericitul Ştefan îi săruta şi-i îndemnă la luptă, făcând la închisoarea Pretoriului toată rânduiala şi slujba călugărească, aşa precum s-ar fi aflat în mănăstire.

Aflând împăratul de aceasta şi cum că Pretoriul a fost prefăcut în mănăstire prin Ştefan, după 11 luni de când fusese închis în acel Pretoriu, îl scoase din închisoare şi îl aduse înaintea lui. Atunci împăratul porunci de îl aruncară jos şi îl bătură cu pietre şi cu lemne. Iar unul din ucigaşii aceia luă un lemn şi îl lovi în moalele capului de îi despică cinstitul capul. Astfel îşi dădu cuviosul părinte sufletul în mâinile lui Dumnezeu şi luă cununa mărturisirii, în anul 766.

Iar cinstitul său trup fu aruncat de pâgânii aceia în mare. Apoi fu îngropat de nişte creştini la locul unde se află şi astăzi.

+ * + * +

Lămurindu-te cu sihăstria ca aurul în ulcea, ai strălucit, înţelepte, cu pătimirea cea după lege şi ai luat cunună asemenea numirii tale. Pentru aceasta bucurându-ne prăznuim presfântă pomenirea ta, cinstindu-ţi nevoinţele tale, pururea pomenite Ştefane. (Sedealna ce se cântă la Utrenie)

Pomenirea ta cea strălucită astăzi luminează marginile pământului cu razele darurilor Duhului cele prealuminoase. Şi pe noi, cei ce o prăznuim pe dânsa acum cu bucurie, luminează-ne şi ne sfinţeşte, de Dumnezeu fericite Ştefane. (din Canonul Sfântului ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Întregul Canon al Sfântului Mucenic Ștefan cel Nou Mărturisitorul poate fi aflat aici:

http://www.doxologia.ro/canon-cantari/canon-de-rugaciune-catre-sfantul-cuvios-mucenic-stefan-cel-nou-catre-cei-impreuna-cu (clic aici)

+ * + * +

Viaţa sa pe larg, aşa precum s-a scris la 42 de ani de la pătimirea sa, în anul 808, poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/noiembrie/11-28-cv_stefan_cel_nou.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956004.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1956/s1956006.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/ih3847.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im3848.jpg)