Sfântul Ierarh Teodor, arhiepiscopul Constantinopolului, Turcia (27 decembrie)

Sf Ier Teodor, arhiep Constantinopolului (686) 1.1(Sursă: http://www.ikonu.ru/)

Acesta se născu şi crescu în Constantinopol, în vremea preabinecredinciosului împărat Constantin Pogonatul.

Pentru evlavia sa cea mare ajunse preot al bisericii celei mari, apoi sincel şi schevofilax.

La moartea patriarhului Constantinopolului, silit de tot senatul şi de însuşi împăratul, dar mai bine spus de Sfântul Sinod, i se încredinţă păstorirea Bisericii. Ocârmuind bine Biserica vreme de 2 ani şi 3 luni, se mută la Domnul, în anul 686.

Published in: on 26 decembrie, 2014 at 16:51  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Teodor cel Tăcut de la Lavra Peșterilor din Kiev, Ucraina (17 februarie)

Sf Cuv Teodor cel Tacut de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/10/10663.jpg)

Acesta mult a iubit nevoința tăcerii prin care pururea păzea aducerea aminte de Domnul. Pentru multa sa nevoință, se învrednici de darul facerii de minuni.

Pomenirea sa se săvârșește și la 28 august (când se face pomenirea Soborului Sfinților Lavrei Peșterilor din Kiev).

+ * + * +

Sf Cuv Teodor cel Tacut de la Lavra Pesterilor din Kiev, Ucraina 2.1

(Sursă: http://pravicon.com/images/icons/15/15072.jpg)

Published in: on 17 februarie, 2014 at 09:37  Comments (1)  
Tags: , , , , , , ,

Sfinții Teodor Mărturisitorul și fratele său Teofan, făcătorul de canoane, Palestina (27 decembrie)

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 1

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul. Frescă din anul 1547 din Mănăstirea Dionisiu, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/)

Aceștia fură frați de sânge născuți din părinți nobili binecredincioși din Palestina.

Sfântul Teodor încă din fragedă tinerețe iubea petrecerea în locașurile lui Dumnezeu. Ajuns în vârstă, părinții îl dară unui preot din Mănăstirea Sfântul Sava pentru a învăța stiința Sfintei Scripturi și nevoințele cele bineplăcute lui Dumnezeu.

Sfântul Teodor avea un frate pe nume Teofan, mai mic de ani, însă deopotrivă în obiceiurile cele bune. Amândoi învățau la același preot, însă Teodor fiind ascuțit la minte, în puțină vreme străbătu toată învățătura cărții. Mai apoi ieși din mănăstire și deprinse filosofia cea dinafară de la un bătrân împodobit cu viața și înțelepciunea. Întorcându-se în mănăstirea sa, se făcu monah, covârșind pe alții cu viețuirea.

Preotul la care ucenicise sfântul Teodor, prooroci despre dânsul:

– Acest copil frumos afară de alte nevoinţe ce va suferi pentru Hristos, cu sfârşit mucenicesc se va duce din viaţa aceasta.

Sfinții Teodor și Teofan pătimiră cumplit pentru apărarea icoanelor sub trei împărați: Leon Armeanul, Mihail Malbus și Teofil.

Smintitul împărat Teofil îi bătu cu mâinile sale și porunci să li se pecetluiască pe fețe cu fierul înroșit stihuri pline de batjocură, pentru care fură numiți „Scrișii”.

Mai pe urmă fură aruncați în temniță în Apameea Bitiniei, unde sfântul Teodor își dădu sufletul său în mâinile lui Dumnezeu din pricina durerilor și a rănilor.

Iar sfântul Teofan, fiind liberat în zilele împăraților Teodor și Mihail, fu sfințit mitropolit al Niceei de către patriarhul Metodie.

Sfântul Teodor se mută la cele veșnice în anul 833.

Acești slăviți frați pătimiră pentru Hristos și primiră de la Dânsul îmbelșugată răsplată în Împărăția Sa unde neîncetat se roagă pentru toți cei ce îi pomenesc cu credință.

+ * + * +

Sf Teodor Marturisitorul 1

Răsărind ca soarele de la răsărit, semănat-ai pe pământ raza dreptei cinstiri de Dumnezeu, care luminează și învață cinstirea icoanei lui Hristos, părinte Teodor.

Aducând Stăpânului cântare, fericite, roagă-te Lui neîncetat pentru slăbiciunea mea, pentru viața de obște și pentru dragostea fraților; ca împreună petrecând viața, împreună să dăbândim și îndemnezeirea. (Din Canonul Sfântului ce se citește la Utrenie)

+ * + * +

Sfinții Teodor Mărturisitorul și Teofan. Frescă din anul 1552 din Mănăstirea Sfântul Pavel, Sfântul Munte Athos, Grecia

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 2(Sursă: http://pravicon.com/)

Sfinții Teofan și Teodor Mărturisitorul

Sf Teodor Marturisitorul si fratele sau Teofan, facatorul de canoane 3(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/)

Sfântul Nou Mucenic Teodor din Dardanele, Turcia (2 august)

Chip al scriitorului de odinioara Sf Nicodim Aghioritul3Acesta s-a născut în satul Ofrinion din ținutul Hellespont (Dardanele). Părinții săi, Gheorghe si Kiriaki, l-au crescut în evlavia dreptei credințe.

Când Teodor crescu, se mută în orașul Tsamak Kale (Çanakkale) din apropiere și intră ucenic la un negustor de susan. Mai apoi plecă de la acel negustor și își deschise propriul negoț cu susan.

Teodor fu zărit de un musulman bogat care văzându-i chipul frumos, se gândi să-i dea de soție pe singura sa fiică, făcându-l moștenitor, dacă își va lăsa credința ortodoxă.

Într-o zi, musulmanul îl vizită pe Teodor și se întâmplă ca în acea zi Teodor să fie bolnav de friguri. Vizitatorul îi spuse:

– Teodore, făgăduiește-mi că te faci musulman și te voi tămădui de boala ta, căci îmi placi și vreau să-mi fii ginere și moștenitorul tuturor avuțiilor mele.

Auzind aceasta, Teodor spuse:

– Eu creștin ortodox m-am născut, la fel ca părinții mei și toate rudeniile mele. Nu mă fac musulman și nu am nevoie de bogățiile tale, de căsătoria ta și de tămăduirea ta, căci Hristos, Căruia noi creștinii ne închinăm, este atotputernic și mă poate tămădui, la fel ca și Fecioara Maria, Preasfânta Sa Maică, ei îmi vor dărui sănătate când socotesc că îmi este de folos sufletului.

Însă frigurile lui Teodor nu trecură.

În altă zi, musulmanul îi făcu altă vizită, când îi pregăti un leac pentru a-l tămădui și leacul îi fu de ajutor. Deci, la următoarea vizită, musulmanul îi spuse lui Teodor:

– Vezi, te-am vindecat. Acum hai și te fă musulman, cum ai făgăduit.

Teodor răspunse:

– Nu mă fac musulman și nici n-am făgăduit vreodată să mă fac.

Auzind aceasta, musulmanul plecă și se duse la cadiu cu mărturie mincinoasă împotriva lui Teodor, zicând că îi făgăduise că se va face musulman dacă îl tămăduiește, iar după ce îl tămăduise, Teodor refuzase să-și țină făgăduința. Cadiul ceru martori, iar musulmanul găsi câțiva martori mincinoși. După ce îi ascultă pe toți, cadiul porunci să-l aducă pe Teodor la divan unde îl întrebă dacă învinuirile erau adevărate, Teodor răspunse:

– Da, am fost bolnav și m-am tămăduit, însă niciodată nu am făgăduit să mă fac musulman și nu mi-am dat cuvântul niciodată în privința aceasta.

Însă cadiul răspunse:

– Din mărturia acestor oameni de treabă și cinstiți, se vede limpede că ai făgăduit și ai și zis despre credința noastră că este mai bună decât a voastră. Deci primește să fii moștenitorul averii lui, căci nu are alți copii. Să știi însă că, de nu asculți sfatul, vei fi pus la cazne și la urmă vei fi dat morții.

La aceasta, Teodor răspunse:

– Creștin ortodox m-am născut și creștin ortoodx am să mor. Nu mă fac musulman și nu vreau nici bogății, nici soție. Vă spun din nou, am fost și sunt creștin ortodox și nu primesc legea voastră rătăcită. Faceți cu mine ce voiți.

Cadiul porunci ca Teodor să fie încuiat și lipsit de mâncare, de apă și de vizitele creștinilor ortodocși. Numai musulmanii aveau voie să vină la el. Aceștia nu încetau să-l îndemne să se convertească la islam, ca să scape. Când Teodor refuză, îl bătură cu rândul. Mai apoi începură să-i cresteze carnea cu briciul și să-i smulgă unghiile de la mâini și de la picioare. În toate acestea, Teodor se ținu tare, răbdând durerea cu vitejie.

Un preot ortodox aflând de starea lui Teodor, izbuti să ajungă la el și să-i aducă puțină mângâiere și nădejde. Când preotul îl întrebă dacă a primit mâncare, Teodor spuse:

– Nu, păritne, nimeni nu mi-a dat pâine sau apă sau lumină, dar în fiecare zi intră o lumină în temnița mea și o luminează, și pe mine mă hrănește. Pentru aceea nu am trebuință de pâine sau de apă. Numai acei urâtori ai lui Hristos vin adesea și mă necăjesc cu îmbierile și amenințările lor, îndemnându-mă să mă fac musulman, și fiindcă nu vreau să le împlinesc dorința, mă chinuiesc.

Atunci preotul primi mărturisirea lui Teodor și îl împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului. Apoi îi istorisi din viețile mucenicilor de odinioară, care își dădură viața lor pentru credința în Iisus Hristos, pentru a-l întări în hotărârea sa de a-și duce mucenicia până la capăt.

Cadiul, văzând că nimic nu-l îndupleca pe Teodor, puse să fie aruncat într-o groapă cu var, unde îl ținură 3 zile. Apoi cu mâinile și picioarele legate îl urcară pe cal și-l purtară cu alai prin tot orașul. Pe când trecea, câțiva musulmani îl loviră cu bâte și vergi, iar alții strigau către el vorbe de rușine.

Și fiindcă după toate acestea, Teodor rămase neclintit în credința sa, cadiul îl osândi la moarte.

Atunci Teodor fu dus în partea unde se aflau consulatele străine. Călăul voia să-l lege și să-i acopere fața, însă Teodor îi spuse:

– Nu mă lega. Mă dau morții de bunăvoie pentru Dumnezeul meu. De ce mă legi? Te rog numai să mă lași să mă rog puțin.

Deci întorcându-se spre răsărit, Teodor se rugă și mulțumi lui Dumnezeu, apoi plecându-și capul, călăul i-l despărți de trup cu o lovitură de sabie.

Toți cei de față, creștini ortodocși, înmuiară bucăți de pânză în sângele lui Teodor pentru a le păstra la loc de cinste. După 3 zile, creștinii ortodocși putură să ia trupul pe care îl îngropară cu cântări pline de evlavie în curtea bisericii ortodoxe. Mucenicia sa se petrecu la 2 august 1690.

Pe la 1773, creștinii ortodocși măriră biserica unde odihneau cinstitele moaște ale lui Teodor, însă, din pricina războiului ruso-turc din acea vreme, musulmanii se răzbunară pe creștinii ortodocși și arseră biserica. Însă moaștele sfântului Teodor scăpară și fură păstrate.

În anul 1922, în vremea schimburilor de populație dintre Republica Turcă și Regatul Greciei, moaștele sfântului Teodor fură aduse în Grecia și așezate în biserica Sfintei Xenia din Pireu, de unde pururea izvorâră belșug de tămăduiri și ajutor preagrabnic tuturor celor ce s-au apropiat cu credință.

+ * + * +

Viața Sfântului Nou Mucenic Teodor poate fi aflată în

Marturisitori ai lui Hristos

+ * + * +

Strâmtoarea Dardanele

Stramtoarea Dardanele 1

(Sursă: http://www.panoramio.com/)

+ * + * +

Orașul Çanakkale în care Sfântul Teodor a primit cununa mucenciei, Turcia

Sf Nou Mc Teodor din Ofrinion, Dardanele, Turcia (1690) Orasul Çanakkale in care a primit moartea muceniceasca

(Sursă: http://www.harbiforum.org/)

Published in: on 2 august, 2013 at 10:10  Comments (3)  
Tags: , , , , , , ,

Sfinţii 42 de Mucenici din Amoreea, Teodor, Constantin, Calist, Teofil, Vasios şi cei împreună cu dânşii (6 martie)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s1192/s1192001.jpg)

Aceştia erau toţi căpetenii ai oştilor împăratului bizantin Teofil. Când împăratul Teofil a pierdut bătălia împotriva saracinilor în cetatea Amoreea, aceştia au supus cetatea şi au robit mulţi creştini. Printre ei erau şi aceste căpetenii. Creştinii rămaşi fie au fost ucişi, fie vânduţi ca robi.

Căpeteniile oştirii su fost aruncaţi în temniţă, unde au rămas vreme de 7 ani. Căpeteniile musulmane veneau adesea la ei, povăţuindu-i şi îndemnându-i să îmbrăţişeze credinţa islamică, dar căpeteniile creştine nici nu voiau să audă aceasta. Când saracinii le grăiau lor, zicând:

– Mahomed este adevăratul prooroc, iar nu Hristos.

Căpeteniile îi întrebau:

– Dacă doi oameni s-ar sfădi pentru o păşune şi unul ar spune:„a mea este păşunea”, iar celălalt:„nu, a mea este” şi unul ar avea mai mulţi împrejurul său care să mărturisească cum că a lui este păşunea, iar celălalt nu ar avea pe nimeni, decât numai pe sine, a cui socotiţi că este păşunea?

Saracinii au răspuns:

– Cu adevărat, a celui care are mai mulţi să dea mărturie despre dânsul.

– Drept aţi judecat, spuseră căpeteniile. Asemenea este şi pricina dintre Hristos şi Mahomed. Hristos are mai mulţi care dau mărturie: proorocii din vechime, începând cu Moise şi până la Ioan Botezătorul, pe care şi voi îl recunoaşteţi şi care a dat mărturie pentru El. Însă Mahomed singur mărturiseşte despre sine cum este prooroc şi nu are pe nimeni altul să mărturisească despre sine.

Saracinii rămaseră ruşinaţi, însă iarăşi încercară să-şi apere credinţa:

– Credinţa noastră este mai bună decât credinţa creştină şi iată mărturia: Dumnezeu ne-a dat biruinţă asupra voastră şi ne-a dăruit cel mai bun pământ din lume şi o împărăţie cu mult mai mare decât cea a creştinilor.

La aceasta, căpeteniile răspunseră:

– De ar fi aşa, atunci credinţa idolească a egiptenilor, babilonienilor, credinţa elenistică, romană, încă şi închinarea la foc a perşilor ar fi credinţele cele adevărate, căci toate aceste seminţii au biruit şi au ocârmuit odinioară celelalte seminţii. Este limpede că biruinţa, puterea şi bogăţia voastră nu dau mărturie despre adevărul credinţei voastre. Noi ştim că Dumnezeu dă uneori biruinţă creştinilor, iar alteori îngăduie să fie chinuiţi şi să pătimească spre îndreptare, spre pocăinţă şi curăţirea păcatelor.

După 7 ani, ei fură ucişi prin tăierea capului, în anul 845.

Trupurile lor fură aruncate în râul Eufrat, însă ele plutiră până la ţărmul celălalt, unde fură luate şi îngropate cu cinste de creştini.

+ * + * +

Fericita pătimire a Sfinţilor Mucenici poate fi aflată în

sau

http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-06-sf_42_mucenici_din_amoreea.html (clic aici)

+ * + * +

(Sursă: http://www.vietile-sfintilor.ro/vieti/martie/03-06-sf_42_mucenici_din_amoreea.html)

Ca o lumină, ca nişte zori de zi, ca un soare mare strălucind astăzi pomenirea pătimitorilor, a luminat sufletele credincioşilor. Pe care săvârşind-o, să-i lăudăm pe ei, cei ce au preaslăvit în mădularele lor pe Hristos Mântuitorul. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)

Ca nişte flori plăcut mirositoare înflorind tainic în grădina pătimitorilor, aţi umplut Biserica noastră de mireasmă duhovnicească, îndepărtând mirosul urât al înşelăciunii. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)

Frumuseţea cea neasemănată a lui Hristos şi slava Lui cea negrăită, pe care cetele îngerilor doresc să o vadă, cu îndrăzneală voi văzându-o, împreună cu toţi sfinţii din veac pătimitori ai lui Hristos, patruzeci şi doi, cu rugăciunile voastre sfinte, luminaţi pe cei ce vă laudă pe voi, îndepărtând întunericul păcatelor şi fii luminii făcându-i, ca unii care sunteţi turnuri şi păzitori ai credinţei creştineşti. (Icos ce se citeşte la Utrenie)

Sfântul Mucenic Constantin

Vitejeşte ai stat, pătimitorule Constantin, împotriva celor deşerţi cu mintea, care se sileau să te smulgă pe tine de la dragostea lui Hristos, şi cu cetele mucenicilor ai fost numărat. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)

Cu credinţă pătimind, te-ai lepădat înţelepţeşte de trup şi, plecându-te însuţi sabiei care te tăia, te-ai jertfit ca un miel, Constantin, mucenicule vrednic de laudă. (Din Canonul Sfinţilor Mucenici ce se citeşte la Utrenie)

Published in: on 6 martie, 2012 at 12:23  Lasă un comentariu  
Tags: , , , , , , , , ,

Sfântul Cuvios Teodor, stareţul Mănăstirii Sanaxar, Rusia (19 februarie)

(Sursă: http://prepodobnii.org/feodor1_files/image003.jpg)

(Sursă: http://prepodobnii.org/feodor1_files/image001.jpg)

Acesta s-a născut în anul 1719, primind la Botez numele Ioan. Părinţii săi îl învăţară încă din fragedă pruncie cu osârdie legea lui Dumnezeu şi viaţa cea îmbunătăţită. Pe când avea 4 ani, Ioan rămase orfan de mamă. Curând, tatăl său se recăsători, iar mama sa vitregă îl învăţă pe Ioan duhul credinţei şi al evlaviei.

La vârsta cuvenită, intră în regimentul de gardă din Sankt Petersburg unde, pentru sârguinţa sa, fu numit sergent. Viaţa slobodă din capitală îl ademeniră, însă Domnul cel iubitor de oameni nu voi ca Ioan să piară în dezmăţ, ci îl învrednici că vină la pocăinţă, căci la una dintre petrecerile zgomotoase, unul dintre camarazi muri, fapt care îl zgudui din temelii pe Ioan. Pentru aceasta se hotărî să lase tot şi să plece departe de zarva deşartă a lumii, în liniştea pustiei pentru a sluji numai lui Dumnezeu. După câteva zile de drum, în apropiere de Iaroslav, se întâlni cu unchiul său care din pricina hainelor ponosite nu îl recunoscu pe nepotul său. Atunci Ioan, simţindu-se iară ademenit de stralucirea înşelătoare a lumii pe care o părăsise, se rugă, îşi făcu fără şovăială semnul crucii şi merse mai departe, spre adâncul codrilor de la miazănoapte.

În pădurile de pe malul Dvinei, află o chilie părăsită unde vieţui mai bine de 3 ani, în post, rugăciune, nevoinţă şi răbdarea strâmtorărilor vieţuirii pustniceşti. Hrana şi cele de neapărată nevoie i le aduceau credincioşii din satele din apropiere.

Cu timpul, locuitorii ţinutului au început a-l bănui că este rascolnic, iar el îndura cu răbdare ocările şi chiar bătăile, însă curând fu nevoit să îşi mute chilia sa la Mănăstirea Ploşceansk. Egumenul, temându-se să nu pricinuiască tulburare în obştea sa, îi dădu o chilie pustnicească în apropiere.

Aici, iubitorul de linişte nu petrecu multă vreme, căci Dumnezeu voi să arate pe luminătorul Său lumii. Astfel, din preaînaltă poruncă, fură trimise potere pentru a afla pe cei ce se ascundeau de lege prin păduri. Deci fu prins şi dus înaintea împărătesei Elisabeta. Trecuseră 6 ani de la plecarea sa din capitală şi devenise de nerecunoscut.

Din pricina multe înfrânări, era uscat şi palid la faţă; era ămbrăcat într-o haină sărăcăcioasă şi încins cu o curea simplă. Cel mai mult însă îi uimea pe toţi adânca smerenie şi ascultarea de voia lui Dumnezeu care se citea pe faţa sa. Văzându-l astfel, mulţi se umiliră în inima lor. Împărăteasa îi ceru să intre iară în armată, însă cuviosul îi răspunse:

– Îngăduiţi-mi să mor călugăr.

Împărăteasa se învoi şi îl trimise în Lavra Sfântului Alexandru Nevski unde, după 3 ani de ascultare desăvârşită, primi tunderea în monahism cu numele Teodor. Acesta se nevoi cu osârdie fără a ieşi din mănăstire. Când veni asupra sa  războiul trupesc, îşi înteţi postirea şi rugăciunea şi astfel războiul se uşură, luându-se de la el.

Cu timpul, tot mai mulţi oameni veneau la dânsul pentru cuvânt şi povăţuire duhovnicească, iar el ferindu-se la început de slava lumii, fu biruit de dragostea de oameni şi începu a fi liman, mângâiere şi luminare norodului celui necăjit ce venea la dânsul. Pentru mulţimea, râvna şi ascultarea ucenicilor săi, fu pizmuit de unii din fraţi care mult îl necăjeau, însă el le răbda pe toate cu mărime de suflet. După 10 ani, văzând că nu slăbeşte pizma fraţilor, se hotărî să plece din mănăstire în pustia Sarovului.

După ce vieţui 2 ani în pustia Sarovului, văzând că este cu neputinţă să îşi povăţuiască ucenicii de acolo, îi rugă pe părinţii mănăstirii Sarovului să îi dea lui sărăcăcioasa mănăstire din Sanaxar. În 1759, ajungând la locul acela, cuviosul Teodor, al cărui duh era iubitor de pustie, fu fermeat de frumuseţea împrejurimilor mănăstirii şi de însingurarea ei cea desăvârşită, luând hoărârea neclintită de a înnoi Sanaxarul.

În anul 1762, fu înduplecat de episcopul Pahomie să primească preoţia şi stăreţia mănăstirii Sanaxar.

Sfântul Teodor săvârşea slujbele cu evlavie negrăită, iar după săvârşirea Sfintei Liturghii, chipul său strălucea de o frumuseţe neobişnuită.

Aspru faţă de sine, şi de la fraţi cerea împlinirea neabăttă a tuturor rânduielilor, netrecând cu vederea niciun lucru cât de puţin potrivnic acestora.

În biserică, cuviosul părinte cerea să se citească desluşit şi pe îndelete, pentru a înţelege şi oamenii simpli. Se slujea 9 ceasuri pe zi, iar duminicile şi la praznicele cu polieleu, 10 şi chiar mai mult, iar când era priveghere de toată noaptea se slujea până la 12 ceasuri. Cuviosul Teodor spunea:

– Dacă după cuvântul Apostolului, „dacă trâmbiţa va sa sunet nelămurit, cine se va pregăti de război” (I Cor. 14, 8), înseamnă că prin citirea repezită nu vom face decât să umplem văzduhurile bisericii, fără a pricepe puterea noimei lăuntrice. Sufletele noastre vor rămâne flămânde duhovniceşte, fără zidire. Nu citirea cuvântului lui Dumnezeu, ci puterea şi duhul lor cel lăuntric, înţelese de către noi, ne slujesc la mântuire.

Acestea şi multe alte rânduieli puse cuviosul părinte pentru a servi la curăţire de patimi pe care nu le vom aşeza aici pentru a nu lungi cuvântul.

Roadele nu întârziară să apară, căci la fel ca sfântul Teodor, ucenicii săi îi uimeau pe călugării din oraş cu credincioşia faţă de temeiurile străvechi ale monahismului.

Din pizma urâtorului de bine, diavolul, i se pricinui cuviosului părinte multă strâmtorare, căci primind pe căpitanul Neiolov să îi fie ucenic, nu ezită să îl mustre pentru nedreptăţile săvârşite. Iar Neiolov mâniindu-se îl târî pe cuviosul părinte la judecăţi. În drumurile sale, sfântul Teodor îl întâlni pe sfântul Tihon din Zadonsk despre care se spune că de nimeni nu se bucurase vreodată ca de vedere sfântului părinte Teodor.

Cuvând sfântul primi poruncă împărătească de a fi decăzut din cinul de stareţ şi ieromonah şi trimis ca un făcător de tulburare la Mănăstirea Soloveţului.  Ca pogorământ, i se îngădui să ia cu sine şi averea sa. Mare le fu uimirea când văzură că toată averea sa era o scoarţă de pănură, o pernă, o zeghe de oaie, o mantie şi o rasă.

9 ani petrecu sfântul părinte la Mănăstirea Soloveţ, închis într-o chilie rece care era încălzită numai de 2 ori pe săptămână. O dată pe an veneau doi ucenici ai săi de la Mănăstirea Sanaxar să-şi vadă şi să-şi ajute părintele şi învăţătorul. Pe lângă aerul umed al ţinutului Solovki, aerul închis din chilia neaerisită îl făceau pe cuviosul stareţ să se înăbuşă până la pierderea cunoştinţei. Când îl aflau astfel, îl târau afară şi îl frecau cu zăpadă. Pe toate le îndura cuviosul părinte cu smerenie şi cu deplină ascultare faţă de voia lui Dumnezeu.

În cele din urmă, unul din ucenicii stareţului reuşi să primească binecuvântarea întoarcerii bătrânului stareţ la mănăstirea sa şi redarea putinţei de sluji ca ieromonah.

Mângâindu-se negrăit de întoarcerea în mănăstirea sa, cuviosul stareţ şi ucenicii începură din nou să se nevoiască în pace şi bucurie duhovnicească.

Însă pacea nu rămase mult timp, căci urmară şi alte strămtorări de la cel care era atunci egumen al mănăstirii Sanaxar şi nu numai. Mult se mâhnea cuviosul părinte pentru amărăciunea pricinuită de învârtoşarea inimilor unor fraţi.

La 19 februarie 1791, ostenit de anii de nevoinţă şi de surghiun, sfântul părinte iertând şi rugându-se pentru toţi plecă la sălaşurile gătite de Dumnezeu drepţilor Săi, fiind îngropat în biserica pe care o înălţase.

Până astăzi, sfântul părinte săvârşeşte mulţime de minuni. În anul 1999, fu proslăvit cu sfinţii.

+ * + * +

O, preaslăvite nevoitor al lui Hristos şi slujitor al lui Dumnezeu, Care este dragoste! Pentru Acesta ai îndurat pătimiri mari şi chinuri, şi însuşi sufletul tău l-ai pus pentru aproapele tău: şi aşa, după cuvântul Mântuitorului, l-ai aflat pe dânsul în Rai. Pentru aceasta, prin mijlocirea ta înaintea Domnului îi păzeşti de tot răul şi de toată lucrarea cea vicleană pe cei ce te pomenesc şi te cheamă în rugăciunile lor, care cântă şi laudă Preasfânta Treime cu glasul de laudă: Aliluia! (Din Acatistul Sfântului)

+ * + * +

Moaştele Sfântului Cuvios Teodor de Sanaxar

(Sursă: http://www.rusfront.ru/040310/images/imag44.jpg)

+ * + * +

Viaţa, învăţăturile şi acatistul Sfântului Teodor pot fi aflate în

+ * + * +

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2067/s2067001.jpg)

(Sursă: http://www.parroslab.ru/images/icons/feodorsan.jpg)

+ * + * +

Mănăstirea Sanaxar

(Sursă: http://static.panoramio.com/photos/original/21349055.jpg)

(Sursă: http://v12.lscache2.c.bigcache.googleapis.com/static.panoramio.com/photos/original/58152812.jpg)

(Sursă: http://krutitsy.ru/UserFiles/Image/pilgrim/unit/7_1.jpg)

Published in: on 19 februarie, 2012 at 23:52  Comments (4)  
Tags: , , , , , ,

Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (17 februarie)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002435.jpg)

Acesta era din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Tiron se tâlcuieşte „recrut”.  Pentru cunoştinţa şi vitejia sa, sfântul Teodor intră în oastea Legheon, cea mai aleasă dintre toate cetele, care se numea şi a Margariţilor, adică tari şi puternici.

Pe când oastea sa trecea în părţile Răsăritului, aproape de locul ce se numeşte Evhaita, se afla o pădure în care era un balaur înfricoşător, încât toţi ocoleau acea cale. Deci aflând sfântul de acesta şi vrând să afle dacă este voia Domnului să mărturisească numele Lui, merse acolo, căutând a afla balaurul. Şi adormind dânsul, fu aflat de o femeie pe nume Evsevia, care îl îndemnă să îşi cruţe viaţa şi să părăsească locul acela, iar sfântul mulţumindu-i că l-a trezit, îşi făcu cruce, încălecă pe cal şi porni mai departe. Şi numaidecât auzi zgomotul fiarei, aflând pe balaurul înfricăşător. Deci pornindu-se spre el, sfântul aruncă tare cu suliţa, străpungându-i capul, încât acesta curând muri.

În vremea aceea, izbucni prigoana împăraţilor Maximian şi Maximus împotriva creştinilor. De vreme ce sfântul nu încercase să se tăinuiască pe sine că este creştin, fu târât la judecată şi aruncat în temniţă. Aceasta fu încuiată şi pecetluită căci ticălosul judecător voia ca sfântul Teodor să moară de foame.  Iar noaptea, i se arătă Domnul spunându-i:

– Îndrăzneşte, Teodore, iată, Eu sunt cu tine. să nu primeşti hrană sau băutură pământească, că vei avea altă viaţă nepieritoare şi veşnică în ceruri.

Iar sfântul Teodor, începu a cânta şi a se veseli, căci îi slujeau mare mulţime de îngeri. Iar străjerii, auzind acea cântare dulce, merseră şi aflând uşile încuiate, văzură înăuntru mult popor cu haine albe, cântând împreună cu Teodor. Deci mergând ei şi spunând ighemonului, acesta se înspăimântă şi porunci să i se dea în fiecare zi o bucată mică de pâine şi apă, însă sfântul Teodor nu primi, zicându-le lor:

– Pe mine mă hrăneşte Domnul şi Împăratul meu, Iisus Hristos.

Chemându-l iară la sine, ighemonul încercă iară a-l îndupleca pe sfântul Teodor, însă acesta se arătă neclintit:

– Chiar şi cu foc de vei arde trupul meu şi cu felurite munci îl vei rupe, cu săbiile de-l vei tăia, fiarelor spre mâncare de-l vei da, totuşi, până ce duhul meu este în mine, nu mă voi lepăda de numele Hristosului meu.

Atunci porunci tiranul să fie spânzurat pe un lemn şi să i se strujească trupul cu unchii de fier. Iar slujitorii săvârşiră aceasta până rămaseră oasele goale. Văzând că nici grozăvia durerilor nu l-au clintit căci încă mărturisea pe Dumnezeul cel adevărat, porunci să fie aruncat în foc. Deci îndată slujitorii aduseră mulţime de lemne de la casele din apropiere, iar când încercară a-l pironi pe sfântul Teodor, acesta spuse:

– Lăsaţi-mă nepironit, căci Hristos, Care mi-a dat putere să rabd celelalte torturi, mă va întări să rabd şi focul.

Iar Dumnezeu voind să slăvească pe bineplăcutul Său rob, iconomisi ca văpaia să ardă ca o lumânare, încât a înconjurat trupul sfântului Teodor, fără a-l vătăma. Iar sfântul îşi dădu astfel sufletul  său în mâinile Domnului, iar unii din cei de acolo văzură sufletul său urcându-se la cer ca un fulger.

Mai apoi, Evsevia, femeia care îl aflase pe sfântul Teodor în pădure, cumpără cinstitele moaşte ale sfântului mucenic ducându-le în patria sa ca o comoară de mult preţ, căci multe boli se tămăduiau, sfântul Teodor arătându-se doctor sufletesc şi trupesc.

Sfântul Teodor primi cununa mucenicească cea cu bună mireasmă în anul 360.

+ * + * +

Din prealuminată prăznuirea dumnezeiescului mucenic să ne ospătăm cu toţii; şi cu credinţă să ne veselim, iubitorilor de praznic, cinstind luminata prăznuire a săvârşirii lui, şi cu cântări să lăudăm pe Iisus, Cel ce a mărit pomenirea lui.
(Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Credincioşilor, adunându-ne împreună, cu un glas să prăznuim în cântări de taină, ca pe un puternic ostaş al adunării noastre, pe cel mai viteaz bărbat al oştirii cereşti, zicând: vrednicule de laudă, mucenice al lui Hristos, roagă-te pentru cei ce te laudă pe tine. (Dintre Stihirile ce se cântă la Utrenie)

Harul minunilor tale cel de Dumnezeu dăruit, mucenice Teodor, îl aşterni peste toţi cei ce aleargă la tine cu credinţă. Pentru care te lăudăm pe tine zicând: pe cei robiţi îi răscumperi, pe bolnavi îi tămăduieşti, pe cei săraci îi îmbogăţeşti şi izbăveşti pe cei ce plutesc cu corăbiile; alergarea spre cele zadarnice ale slugilor o opreşti şi descoperi pagubele celor cărora li s-au făcut; pe ostaşi îi înveţi să se ferească de robie; pruncilor le dăruieşti cu milostivire cererile; fierbinte ajutor te afli celor ce săvârşesc sfinţită pomenirea ta. Cu care, preasfinţite nevoitorule, cere de la Hristos mare milă şi pentru noi cei ce lăudăm mucenicia ta. (Dintre Stihirile ce se cântă la Vecernie)

Tuturor dai harurile tămăduirilor din destul, sfinte, purtătorule de biruinţă, Teodor, ca cel ce ai îndrăzneală către Domnul, totdeauna, grăbeşte şi izbăveşte pe cei ce cu credinţă firbinte te cheamă, preafericite. (Luminânda ce se citeşte la Utrenie)

+ * + * +

Acatistului Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron (audio, clic aici)

Acatistul Sfinţilor Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat (text, aici)

+ * + * +

Minunea Sfântului Teodor

(Sursă: http://lampada.ucoz.ru/photo/7-0-44)

La 50 de ani dupa mucenicia Sfântului Teodor Tiron, împăratul Iulian Apostatul (361-363), dorind să-i batjocorească pe creştini, porunci guvernatorului cetăţii Constantinopol să stropească toate proviziile din pieţele de alimente cu sângele jertfit idolilor, în prima săptămână a Postului Mare.

Creştinii nu cunoşteau nicidecum gândul viclean al păgânului împărat. Însă Domnul cel Atoatevăzător, strică meştesugul cel tăinuit şi înşelător al călcătorului de lege, căci trimise la patriarhul Constantinopolului Eudoxie pe răbdătorul Său de chinuri, sfântul marele mucenic Teodor, care era din rânduiala tironilor. Acesta, venind la arhiereu, îi zise:

– Degrab sculându-te, să aduni turma lui Hristos şi să porunceşti cu tărie ca nimeni să nu mănânce bucatele şi băuturile cele ce se vând în târg, căci toate sunt întinate cu sânge din jertfele idoleşti, după porunca păgânului împărat.

Nedumerit, arhiereul întrebă:

– Cum s-ar putea ca cei săraci să nu cumpere bucate din târg?

Atunci îi grăi sfântul:

– Să li se dea colivă şi se va mângâia neajungerea lor.

Nepricepându-se arhiereul ce este coliva, sfântul îl lumină:

– Coliva este făcută din grâu fiert şi aşa ne-am obişnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita.

Dupa ce a aflat numele sfântului care apoi se făcu nevăzut, patriarhul îndată adună toată lumea creştinilor şi le spuse ceea ce văzuse şi auzise. Deci, făcând creştinii coliva, se feriră neîntinaţi de meşteşugul diavolului. Nimeni ni cumpără din bucatele împărăteşti, încât toate se stricară în săptămâna aceea şi fură aruncate în mare.

Nelegiuitul împărat, văzând că tăinuita lui cursă se vadi şi nimic nu spori, foarte se ruşină. El porunci ca iarăşi să se vândă în târg obişnuitele bucate.

Nu mult după aceasta, sărbătoarea sfântului mare mucenic Teodor în prima sâmbătă a Postului Mare fu rânduită în calendar, în vremea patriarhul Nectarie al Constantinopolului (381-397). Vineri seara, la Sfânta Liturghie a Darurilor înainte Sfinţite, dupa rugăciunea amvonului, se cântă Canonul sfantului mare mucenic Teodor, compus de sfântul Ioan Damaschin, după care se sfinţeşte coliva şi se împarte credincioşilor.

+ * + * +

Viaţa sa poate fi aflată în

+ * + * +

Minune a Sfântului Teodor Tiron

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073012.jpg)

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073013.jpg)

+ * + * +

Pătimirea Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073006.jpg)

(Sursă: http://days.pravoslavie.ru/jpg/im4054.jpg)

+ * + * +

Frescă din veacul al XIV-lea, Mănăstirea Decani, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frească din veacul al XIV-lea, Patriarhia din Peci, Kosovo, Serbia

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Frescă din veacul al XIV-lea, Sfântul Munte Athos

(Sursă: http://pravicon.com/images/sv/s2073/s2073003.jpg)

(Sursă: http://www.ruicon.ru/)

Sfinţii Mucenici Teodor Tiron şi Teodor Stratilat

Icoană rusească din veacul al XV-lea

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002423.jpg)

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002425.jpg)

(Sursă: http://3.bp.blogspot.com/)

Icoană din veacul al XVI-lea, Măn. Pantocrator, Sfântul Munte Athos, Grecia

(Sursă: http://lib.pstgu.ru/icons/images/stories/base/orig/00002436.jpg)

Published in: on 17 februarie, 2012 at 16:46  Comments (1)  
Tags: , , , , ,

Sfântul Nou Mucenic Teodor Bogoialenvski, ieromonah, Rusia (6 iulie)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/542/full_1251017666.jpg)

(Sursă: http://www.fond.ru/userfiles/person/542/full_1251017293.jpg)

Acesta se născu pe 26 decembrie 1905, în Teheran, în familia unui consul rus aflat în Persia. La 19 ianuarie 1911, tatăl său fiind ucis de perşi, soţia sa, Olga Petrovna, cu cei trei copiii ai săi reveniră în Sankt Petersburg.

Oleg intră la şcoala profesională. După revoluţie, Petrogradul fu cuprins de o cumplită foamete, pricină pentru care Olga nu mai putu să îşi îngrijească copiii. Atunci fratele Olgăi, Alexandru Nechaiev îşi luă cele şapte surori în Saratov. Însă în 1921 foametea cuprinse şi Saratovul. Oleg reuşi să îşi găsească de lucru pentru a-şi putea întreţine familia, însă nu peste multă vreme făcu reumatism articular, fiind nevoit să părăsească locul de muncă.

Alexandru N. fiind transferat la Moscova, în 1922, la invitaţia lui, Olga împreună cu familia sa merseră la Moscova unde primiră o cameră, vieţuind mai mult decât modest. În 1923, Oleg reuşi să intre la Facultatea de Medicină din Moscova. În vremea aceea, începu a se implica în mişcarea de ajutorare a persoanelor fără adăpost. În ciuda îngrijorării sale, Olga încuviinţă în cele din urmă strădaniile fiului său de a ajuta pe cei nevoiaşi, căci ea îşi crescuse copiii în evlavia şi dragostea de cele ale Bisericii. Aceasta obişnuia să spună:

– Orice ţi s-ar întâmpla, nu uita că toate sunt din voia lui Dumnezeu!

În 1926, Olga Petrovna se îmbolnăvi grav, pricină pentru care Oleg fu nevoit să se angajeze ca funcţionar. În anul următor, Olgăi îi sosi ceasul curmării tuturor grijilor şi istovirilor sale, dându-şi sufletul în mâinile Domnului. În acelaşi an, Oleg trebui să îşi satisfacă stagiu militar. În timpul armatei, el nu îşi ascunse credinţa sa, fapt observat de autorităţi care îl condamnară la 5 zile de celulă.

După întoarcerea din armată, Oleg începu să participe la slujbele Mănăstirii Visokopetrovski al cărui stareţ era pe atunci arhiepiscopul Bartolomeu Remov (al cărui chip poate fi văzut aici, clic), care îl binecuvântă să fie îndrumat în viaţa duhovnicească de arhimandritul Nichita Kurocikin. În vara anului 1929 mănăstirea fu închisă, iar obştea se mută în Biserica parhohială Sfântul Serghie, unde începu slujirea după rânduiala monahală. Aici, Oleg se hotărî să îşi dăruiască viaţa lui Dumnezeu şi să intre definitiv în mănăstire.

La 4 noiembrie 1930, Oleg îmbrăcă haina monahală primind numele sfântului Teodor Studitul, fiind hirotonit curând diacon.

În anul 1933, din pricina unor false acuzaţii, sfântul Teodor fu arestat dimpreună cu alţi 23 de preoţi şi mireni. Acesta fu condamnat la 3 ani de lagăr de muncă în Novosibirsk. În anul următor, în vremea strămutării sale la Vladivostok, în timpul debarcării prizonierilor de pe navă, sfântul Teodor nu mai putu sta în picioare, după ce fu bătut cumplit pentru a se ridica, îl duseră să fie examinat de un medic care spuse că acesta are nevoie de îngrijire grabnică.

Aflând că avea studii medicale, doctorul care se îngrijea de dânsul îl numi asistentul său. Participând la sute de operaţii şi îngrijind mulţime de bolnavi, sfântul Teodor de îngrijea nu numai de tămăduirea lor trupească, ci şi de cea sufletească.

Întors în lagăr, sfântul Teodor petrecu 3 ani în Egorievsk şi Tver.

Odată cu ieşirea din închisoare se făcu cerere pentru dânsul de a-şi finaliza studiile medicale. Avea de ales între cariera medicală şi slujirea ca ieromonah. Sora sa, Olga, se rugă pentru dânsul dinaintea icoanei Maicii Domnului din Kazan pe care o avea de la mama lor şi dintr-o dată auzi lămurit o voce care spuse să aleagă slujirea din altar şi să nu se întoarcă înapoi. Aflând aceasta, sfântul Teodor zâmbi bucuros şi îi mulţumi pentru sprijin.

Sfântul Teodor fu trimis într-un sat din preajma Moscovei pentru a-l ajuta pe protopopul înaintat în vârstă. Curând, însă, bătrânul preot fu alungat, iar biserica închisă. Astfel, sfântul Teodor până la arestarea sa îl sprijini financiar pe fratele mamei sale arestat.

În anul 1937, plecă la cele veşnice şi duhovnicul său, arhimanditul Nichita Kurocikin care în ultima parte a vieţii sale sluji în biserica parohială a satului Ivanovo, în apropiere de Volokolamsk. Îndurerat de moartea acestuia, sfântul Teodor spuse:

– Sunt gata să trec a doua oară prin închisoare, numai să mai fie părintele meu în viaţă.

Enoriaşii din satul Ivanovo îl chemară pentru a sluji în locul duhovnicului său, lucru pe care sfântul Teodor îl primi. Asftel, în biserica unde slujise cel ce îl povăţuise cu părintească purtare de grijă, fu hitoronit ieromonah şi sluji, după rânduială, cele 40 de zile pentru începerea slujirii sale preoţeşti şi pentru pomenirea întru veşnică odihnă a părintelui său duhovnicesc.

Cu multă evlavie şi dăruire îşi împlinea slujirea preoţească. Iar în păstorirea oilor celor cuvântătoare slujea fără zăbavă, mergând acolo unde era chemat în orice vreme: fie ploaie, ger sau dezgheţ, mergea pe drumurile pline de noroi mânat de dorinţa de a sluji aproapelui ca lui Dumnezeu. Bani de la oameni nu primea, iar îi ajuta pe cei nevoiaşi. Mila şi iubirea sa pentru oameni le simţiră toţi.

În acea vreme, autorităţile cereau taxe excesiv de mari, iar preoţilor care nu puteau plăti autorităţile le refuzau înregistrarea şi, implicit, permisia de a sluji, iar biserica era închisă.

Aceasta se întâmplă şi sfântului Teodor, căci neputând plăti taxele, biserica din satul Ivanovo fu închisă, însă o credincioasă pe nume Maria Vasilevna vându o vacă şi un cal pentru a plăti taxa. Astfel, sfântul Teodor putu să slujească din nou, însă în satul Iazvişe unde sluji aproape un an, împlinindu-şi cu aceeaşi râvnă slujirea preoţească.

În anul 1940, autorităţile îi cerură să colecteze şi să plătească taxa exorbitantă. Neavând mijloace, fu chemat de reprezentanţi ai autorităţilor pentru a-i propune să devină informator. Auzind aceasta, sfântul părinte răspunse cu tărie:

– Nu m-am făcut informator!

Primind interdincţie să locuiască în regiunea Moscovei, sfântul Teodor merse în satul Zavidovo din regiunea Tver, iar mai apoi se mută în taină la sora sa în Vostriakovo, într-o cămăruiţă care îi deveni chilie. Înainte de a pleca la Moscova, sora sa îi lăsă mâncare şi blocă uşa din faţă. Astfel, în tăcere şi singurătate sfântul părinte posti şi se rugă mult, pregătindu-se pentru moarte.

La 22 iunie 1941, autorităţile emiseră mandat de arestare a părintelui Teodor. O vreme, nu îl pututră găsi, însă la 8 iulie îl arestară şi chiar de a doua zi îl supuseră unei istovitoare anchete mai întâi la Moscova, iar apoi la Saratov. Vreme îndelungată fu supus zi de zi interogatoriului, iar nopţile era supus torturilor necruţătoare. Cerându-i-se să spună numele fiilor săi duhovniceşti şi a celor cu care a avut legături apropiate, el refuza cu stăruinţă.

Ancheta a durat aproape doi ani, până în februarie 1942. La 26 iunie NKVD-ul hotărî exilarea sfântului Teodor în Krasnoiarsk. Aprimea închisorii şi sălbăticia torturii covârşiră însă sănătatea sfântului părinte.

Acesta îşi dădu sufletul în mâinile Domnului pe care cu însufleţire îl slujise în toată viaţa sa, la 19 iulie 1943. Locul unde fu înmormântat trupul său a rămas necunoscut.

În anul 2000, Biserica Ortodoxă Rusă îl proslăvi cu sfinţii dimpreună cu alţi noi martiri şi mărturisitori ai Rusiei.

Published in: on 6 iulie, 2011 at 09:26  Comments (4)  
Tags: , , , , ,